DESPRE UN ANUMIT FEL DE RETRAGERE

Un anumit fel de retragere din unele nivele ale vieţii sociale pot conduce astăzi la îmbunătăţirea relaţiilor pe care le avem cu multă lume. Retragerea este o formă de stăpânire de sine, pentru că acum fiecare om:

1. pe de o parte - este foarte puternic şi poate să-şi rezolve singur orice fel de lucruri cu care este plină viaţa sa,
   
2. pe de altă parte - avalanşa evenimentală curentă este atât de mare, încât are nevoie să se protejeze atâta timp cât nu numai el, primitorul, ci orice om din societatea lui, nu este atent la cât oferă şi cât primeşte (nu după cum îi dictează plăcerea sau chiar necesitatea impusă a altora din propriul anturaj... iată cum apare lanţul slăbiciunilor!), ci după cum îi dictează intuiţiile drumului (destinului) său.
   

Cel care simte nevoia să se retragă va găsi acest lucru odihnitor pentru el, dar retragerea nu este izolare – dimpotrivă, este universalizare, în condiţiile în care forţele interioare cresc de la o clipă la alta. Omul simte multe lucruri, participă la simţirea altora, învaţă lucruri noi pe cont propriu, apoi duce discuţii cu alţii pe aceleaşi teme. Dar nu se mai implică în viaţa curentă a altora, mai cu seamă a unor proprii familii stufoase, ori în activităţi curente ce-şi aveau rostul până acum 10-20 de ani; puterile interioare au început să se facă vizibile la grupuri mari de oameni cam de prin anii '80. Avem alte posibilităţi de a obţine cozonaci şi alte prăjituri, alte mâncăruri decât cele obişnuite, sau tricotaje, sau croitorie; renunţam la case cu vechituri (milieuri, bibelouri, tot felul de mărunţişuri pe tot felul de rafturi), renunţam la o mulţime de lucruri pe care doar uneori le folosim – şi atunci doar pentru că le avem. Păstram doar strictul necesar, restul dam la săraci (îmbrăcăminte mai veche, încălţăminte, farfurii, cratiţe, prosoape). Facem ordine, ne eliberam vieţile, vedem ce se află în jurul nostru care sa ne poate ajuta, căci se termină energiile corpului solid şi ne inundă energiile corpurilor mental şi astral (emoţional). Sa ncercam să avem în vedere necesitatea de a înţelege orice fel de cunoaştere – nu neapărat de a ne informa cu orice preţ, ci sa înţelegem natura si complexitatea unor fenomene, a unor teorii (chiar şi mai vechi, rămase necunoscute pentru noi, la vremea lor), a unor oameni care au procedat la acţiuni cu care venim în contact şi care ne afectează (sau nu, despre care doar auzim). Avem impulsuri mari acum, dar ele sunt la nivelul corpului solid încă: simţim nevoia de agitaţie, de mişcare, de contacte. Vom vedea că nu mai avem multă putere, dar puterea care este o găsim la nivelul contactelor, chiar şi numai pe computer. Computerul rezolvă mare parte din probleme, căci implică exact cât trebuie omul pe toate acţiunile corpurilor sale văzute şi nevăzute – dar mai mult ale celor nevăzute încă: astral - mental - cauzal - spiritual. Computerele au luat o dezvoltare atât de mare pentru că răspund necesităţilor reale ale momentului. De la computer la formarea mentalului asociativ de tip cunoscător nu mai este decât un pas. Acest lucru înseamnă că ceea ce numim „telepatie” apare tot mai des: într-un cerc mai întâi restrâns (2-3 persoane care se informează asupra aceluiaşi subiect, fără să comunice între ele), apoi în grup din ce în ce mai larg, ceea ce conduce la lărgirea domeniilor de cunoaştere, apoi la lărgirea câmpului percepţiilor personale.

Astfel stau lucrurile şi mergem pe această cale, dar încă agăţaţi de tot felul de lucruri impuse din exterior. Noi facem lumea acum, sa o facem cât mai simplă şi mai utilă. Pentru noi insine si pentru ceilalţi.