Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 17 februarie 2017

ÎNTRE VIEŢI EXISTĂ SAU NU EXISTĂ SOMN?


În unele comentarii pe grupuri tematice pe facebook a apărut ideea următoare: între vieţi nu este decât somn. 
Nu că nu ar exista nimic, că nu am mai exista noi înşine, spirit mort odată cu trupul (tot aşa cum se crede că spiritul s-ar naşte odată cu procreerea, ca urmare a unei activităţi sexuale parentală), ci că noi existăm ca spirit în continuare – dar dormim, la fel ca şi noaptea, când ne culcăm. Şi, în continuare, că spiritele se trezesc pe această lume după un somn profund, foarte odihnitor, fără vise, la o nouă condiţie favorabilă de procreere. 
Desigur, multe faţete ale scrierilor religioase pot fi azi interpretate în multe feluri. Interpretarea de acest fel este un exerciţiu de gândire, şi toată lumea a ajuns acum să gândească – adică să analizeze aspecte ale vieţii şi societăţii vorbind coerent şi cu aparatul vorbirii (al corpului fizic) şi în gând, în minte. Este o vorbire articulată, cu care majoritatea spiritelor umane este obişnuită – dar nu este şi consolidată la nivelele joase de trăire din acest univers. 
De aceea nu trebuie să râdem de oamenii care se exprimă greoi încă, în societatea noastră: şi vibraţia joasă, şi variaţia de vibraţie de la o perioadă scurtă de timp la alta induc greutăţi de concentrare a omului şi în gândire, şi în vorbire – cu repercusiuni stufoase asupra relaţiilor inter-umane. Gândirea şi vorbirea sunt părţi de aceeaşi natură ale uneia dintre sarcinile cele mai importante ale spiritelor umane acum, pe Pământ. Însă cercetările astrale, interzise mult timp, ne ajută azi să înţelegem că nu avem doar o viaţă fizică, ci un set de vieţi extrem de variate, care exclude în totalitate somnul oriunde am fi, cu excepţia odihnirii de acest fel în timpul – atenţie deci: în timpul – vieţilor derulate în locurile cu vibraţie foarte joasă din univers. 
Să mergem la rădăcini. O viaţă, un destin uman, cuprinde astfel: 
1. Manifestări ale fiecărei monade, din fiecare spirit, la începutul fiecărui destin: prin corpurile spirituale, pe care ajutătorii şi coordonatorii evoluţiilor noastre, cu participarea noastră inclusiv, le creează deasupra corpurilor fluidice ale mamei, înainte de naşterea ei. Din acel moment, fiecare monadă a copiilor planificaţi ai viitoarei mame se întrupează şi se manifestă conştient, împletindu-şi sarcinile, prin corpurile spirituale ale fiecăreia în parte. Este segmentul de destin cel mai puternic, la nivelele de vibraţie pământeană cele mai înalte ale monadei astfel întrupate. Dacă nu ne naştem, la un anumit moment dat, ca om, prin procreere fizică, nu înseamnă aşadar un destin ratat. 
Dar din nefericire intuiţiile foarte dezvoltate (chiar dacă deocamdată sunt neclare, părelnice – dar întăritoare în felul lor) relaxează lumea şi dispare dorinţa generală de procreere. Repercusiunile asupra vieţii curente nu întârzie să apară, căci energiile noastre sunt date de o corporalitate care aşteaptă urmaşi, urmaşi care nu apar însă – ceea ce înseamnă prelungirea, pe alocuri, a stărilor de veghe periodică (nesomn, insomnii – neînţelese şi ele, la rândul lor), precum şi a timpului personal de viaţă, cu implicări în însăşi esenţa trăirii (reumatism, artroză, diabet, alte defecte prin îmbătrânire ale organelor interne, care nu mai fac faţă schimbărilor vibraţionale ale lumii). 
Manifestările prin corpurile spirituale sunt cele mai înalte manifestări ale spiritelor, prin care ele înseşi depun eforturile mentale şi cauzale cele mai mari, cele mai complexe. De aceea ar trebui să iertăm oamenilor manifestările lor cu vibraţiile cele mai joase, din domeniul fizic – de la cele mai fine la cele mai grosiere, să învăţăm să nu copiem astfel de manifestări, să nu ne lăsăm influenţaţi de ele, să învăţăm să analizăm şi să descoperim cum să le evităm, cum să le contracarăm cu curaj şi înţelegere în acelaşi timp. 
2. Manifestări ale monadelor, în mijlocul destinului, cu corpul fizic, după ce a avut loc procesul de procreere iniţiat de părinţi. Chiar dacă fătul nu ajunge să se nască – din varii motive: deteriorări ale corpurilor mamei, dorinţa dânsei de expulzare a fătului (întrerupere prematură de sarcină), accidente din mediul de trai, etc. – viaţa intrauterină, atât cât este ea, este o formă fizică de trăire a monadei întrupate, prin totalitatea simţurilor sale care preiau influenţele, evenimentele din mediul exterior. Este o prelungire a perioadei de manifestare anterioară, prin corpurile spirituale; este deosebit de complexă în felul ei, căci nu discutăm aici doar despre corpul fizic moştenit de la părinţi, ci de toate corpurile care s-au constituit odată cu corpul fizic al fătului – le numim corpuri fluidice: corpul dublu-eteric (sau vital), corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal. Corpul astral funcţionează perfect în perioada intrauterină şi astfel monada întrupată participă, prin călătorii astrale alături de părinţi şi de entităţile astrale ajutătoare ale tuturor, la cunoaşterea profundă a mediului, la realizarea unor cunoaşteri noi din perspectiva corpurilor care sprijină corpul astral (cele cu vibraţie mai mare decât el), precum şi la derularea unor sarcini realizate cu corpul astral, în galaxie (în funcţie de evoluţiile proprii, de experienţa totală acumulată). Este perioada în care corpul astral suportă influenţele cele mai mici în activitatea sa din partea corpurilor cu vibraţie mai mică decât a sa, corpul dublu-eteric şi corpul fizic, pentru că ele nu sunt încă suficient de dezvoltate pentru a influenţa cu vibraţiile lor, în mod semnificativ, corpul astral aflat în deplasare. Şi în tot acest timp se acumulează o experienţă deosebit de importantă pentru perioada astrală a destinului, din continuarea perioadei fizice – adică partea finală, partea astrală a destinului nostru uman. 
Restul vieţii fizice ne este cunoscut în linii mari, iar partea finală (bătrâneţea, senectutea) a acestei perioade – cea mai scurtă, dar şi cea mai grea a destinului – poate aduce, prin liniştire, înţelepciune, analiză şi dorinţă de corecţie a unor fapte petrecute, diminuarea impactului obositor al tuturor acestora asupra perioadei următoare, astrală, ultima din perioada întrupării. 
3. Manifestări ale monadelor, la finalul destinului de întrupare, prin intermediul corpului astral. Ieşirea din perioada fizică a destinului are loc prin desprinderea integrală şi definitivă a corpului astral de corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Spre deosebire de deplasările astrale curente din timpul vieţii fizice, la finalul acesteia din urmă corpul astral se desprinde total şi ireversibil de cordonul matriceal – care l-a ţinut în legătură cu corpul dublu-eteric pe tot timpul vieţii fizice – preluând toate corpurile aflate deasupra lui, cu vibraţie superioară. Aceasta este perioada cea mai fecundă a destinului, folosită pentru cunoaşterii lumii în structuralitatea ei fizică şi eterică, în circulaţiile fluxurilor energo-materiale prin structurile corporale pe care le au toate vieţuitoarele Pământului. 
În prima parte a destinului, adică în partea de manifestare prin corpurile spirituale, asemenea cunoaşteri se referă strict la circulaţiile fluxurilor energo-materiale la nivelele de vibraţie cele mai înalte ale sistemului galactic local, cele mai profunde ale lumii în care s-a întrupat, dar fără a percepe direct structuralitatea ei – deşi monada ştie bine unde şi cum sunt toate structurile fizice ale universului: dar în acel moment al destinului nu asta o interesează. Ea este obişnuită să ştie cum se formează, de unde şi până unde au loc circulaţiile, de la cele mai complexe nivele - la nivelele celor mai mici vieţuitoare: dar doar sub formă de fluxuri circulante şi unde ale vibraţiilor răspândite de ele. Le simte influenţa asupra structurilor fixe şi mobile, asupra mişcărilor lor fizice în lumea lor şi înţelege perfect circulaţiile pe care le percepe cu influenţele lor asupra structurilor aflate mai jos (vibraţional) decât percepţiile sale directe; şi invers. Experienţa astrală însă merge acum şi în profunzimile structurilor, de la nivelele macro- la cele micro- ale întregii naturi planetare, stelare şi galactice. 
Iată aşadar cum un asemenea destin uman, atât de complex dacă are loc şi procreerea, reuneşte în el toate cele văzute şi nevăzute – dar reale, concrete, existente, fără nimic iluzoriu în ele – ale omului contemporan. Zic: contemporan, pentru că înainte de ultima glaciaţiune, şi în viitorul apropiat, când vibraţia medie planetară va creşte din nou în mod substanţial, partea fizică a destinului uman cuprindea (şi va cuprinde în viitor) folosirea clipă de clipă a tuturor formelor de viaţă, de manifestare umană posibilă aici, pe Pământ, la nivelul de creator conştient avansat aflat în curs de universalizare, iar cunoaşterea umană îşi are astfel desfăşurările la toate nivelele de conştientizare ale monadei în mediul pământean.
Dar noi nu ne amintim în mod curent:
– nici vieţile anterioare pământene – cu atât mai puţin cele dinaintea celor actuale pământene;
– nici părţile de destin cu manifestări diferite de cele fizice (cele spirituale şi cele astrale);
– nici partea de destin fizic din perioadele de somn: călătorii astrale spontane, desfăşurate automat prin funcţiunile structurilor noastre corporale – care ne necesare pentru autostabilizare vibraţională   (adică o reechilibrare vibraţională necesară recuperării vibraţiei pierdute în timpul eforturilor din activităţile fizice curente); nu ştim nici cercetările, lucrările, relaţionările din timpul lor; foarte puţini oameni îşi aduc aminte coerent ceea ce nu este legat de activităţile fizice personale sau de grup propriu, chiar dacă în anumite perioade ale anului avem amintirea că am 

Din toate cele expuse să tragem o concluzie generală: între vieţi – vieţile fizice, deci doar o mică parte din destine – nu există somn: nu dormim. Faptul că nu ne amintim nu înseamnă că am dormit un som adânc, fără vise – ci că diferenţa dintre vibraţia medie a corpurilor + câmpurilor aferente este mult prea mare, iar experienţa noastră este mult prea mică încă pentru a ne aminti asemenea perioade, cu locurile, cu activităţile noastre din acele locuri. Încă. Evoluţiile însă înaintează, prindem treptat din ce în ce mai multă, şi mai adâncă, profundă experienţă, fără limitările impuse în mod natural de vibraţiile din spaţiile infinite şi fără limitele impuse – tot natural – de propria corporalitate sau neputinţă de a ne manifesta în mod coerent şi complex fără ea. 

duminică, 5 februarie 2017

REFERITOR: CĂLĂTORII ASTRALE

Eticheta Călătoriilor Astrale continuă pe noul meu blog dedicat în întregime acestora.

Mulțumesc din tot sufletul celor care m-au încurajat și m-au sprijinit să dezvolt întreaga mea activitate.
Mulțumesc tuturor celor care au bunăvoința de a urmări cele expuse pe site și pe blogurile mele.
Toate cele bune și frumoase tuturor !!!

Cu drag și deosebit respect, Cristiana



vineri, 3 februarie 2017

AJUTORUL DAT FIXĂRII ENERGIILOR MIJLOCULUI DE IARNĂ

Multe întrebări vin de la tinerii care consideră tradiţiile cel puţin nişte manifestări învechite. Dar chiar dacă sunt vechi – ele sunt mereu necesare. Am întrebat retoric: de ce mâncăm? E o chestie veche de când lumea... De ce ne spălăm? Desigur mi s-a spus şi: “Simţim nevoia înnoirii!” da, desigur, schimbăm săpunul clasic cu cel lichid, după posibilităţi schimbăm prosopul cu cu aparate cu jet de aer cald – dar FONDUL RĂMÂNE MEREU ACELAŞI, CHIAR DACĂ ÎL ÎMPODOBIM MEREU ALTFEL, VARIIND MEREU. 
Unii se adaptează renunţând la obiceiuri de dragul modernismului (da! Oameni care nu se spală sunt pe toate drumurile, deşi au posibilităţi... har Domnului!) – alţii nu se adaptează şi trag cu dinţii de obiceiurile lor: puncte diametral opuse. Şi toate sunt aşa pentru că unii dintre noi nu ne-am obişnuit să ne adaptăm repede experienţa proprie la vremurile, şi societatea în schimbare rapidă, astfel încât inerţiile proprii să nu ne obosească. Pentru asta suntem pe Pământ – să învăţăm să ne adaptăm schimbărilor cu care ne confruntăm permanent. 

Să nu rămânem prea mult ancoraţi acum în aceste teme, pentru că vom avea multe prilejuri să le privim din multe alte perspective, însă cred că este necesar să punctez doar câteva aspecte, valabile pentru orice perioadă cu vibraţii mari sau în creşteri periodice de energii, care se petrec în plus, pe lângă fenomenologia schimbării, înnoirii fluxurilor în întreaga zonă (în mod obişnuit se spune: creşterea vibraţiei zonale). Apoi ne vom ocupa cu altele. 

Cunoaşterea venirii acelui punct, moment al Mijlocului de Iarnă determină oriunde omul care cunoaşte câte ceva din toată această fenomenologie să ajute el însuşi la fixarea energiilor specifice Mijlocului de Iarnă: pentru ca acel impuls să ajute dezvoltarea corpurilor în continuare – fiind fondul pe care se vor fixa toate energiile şi amprenta tuturor vibraţiilor din anul ce va veni. 
Sunt două aspecte deosebit de importante la care putem reflecta cu privire la fenomenologia zilei Mijlocului de Iarnă şi Zilei Mijlocului de Vară:
1. Comportamentul şi activităţile umane care vor ajuta la fixarea energiilor momentelor de maximă putere ale acestor două perioade deosebit de importante;
2. Să nu ne impunem nimic în aceste zile – ale solstiţiilor în limbaj curent: nici nouă personal, nici altora, căci este prea mare efortul de a suporta astfel de vârfuri vibraţionale. De aceea obiceiul este doar să ne fixăm obiective de atins – să ne punem dorinţe pentru perioada următoare şi să dorim şi altora ceea ce poate conduce la înfrumuseţarea vieţii noastre, la elevarea noastră spirituală. 
Să discutăm pe larg despre fixarea energiilor care se manifestă în aceste zile. 
Modul din ce în ce mai bogat şi mai profund înţeles în care procedăm la realizarea activităţilor noastre sunt de fapt, în limbaj modern, strategii personale pe care le transformăm în obişnuinţe, conştientizând importanţa lor în viaţa noastră curentă. Ele ne sunt, şi ne vor fi mai departe, de un real folos şi pe loc, dar şi în viitor, căci prin ele se generalizează noi procedee în totalul comportamentelor noastre, formând o platformă spirituală pe care o putem îmbunătăţi şi îmbogăţi permanent. 
Aş fi putut să scriu “fixarea energiilor solstiţiilor” – dar am hotărât să rămân la referirea la solstiţiile de iarnă pentru că energiile iernii, cu vârful lor din nivelele de vibraţie cele mai înalte, nu ne oferă putere numai corpurilor spirituale – de la corpul spiritual (budhic) la cel dumnezeiesc (atmic) şi cele ale ajutătorilor planetari: enesic şi supraenesic. De la corpurile spirituale energiile influenţează în cascadă şi corpurile planetare (cauzal, mental, astral, eteric şi fizic) aducând un impuls de putere pronunţat chiar şi corpurilor fizic şi eteric, aflate iarna în curba variaţiei vibraţiei lor în momentele celor mai scăzute valori anuale. 

Legendă:
- Desen în roşu: variaţia radiaţiei cu frecvenţă mai joasă, corespunzătoare corporalităţii planetare a întrupaţilor (corpului fizic, eteric, astral, mental şi cauzal) + planetei însăşi (numai acele structuri ale planetei care au vibraţie asemănătoare cu corpurile noastre planetare):
(M): valori maxime în momentele zilelor Mijlocului de Vară ;
(m): valori minime în momentele zilelor Mijlocului de Iarnă. 
- Desen în verde: variaţia radiaţiei cu frecvenţă înaltă, corespunzătoare corporalităţii spirituale ale unei părţi a întrupaţilor de pe planetă (corpul spiritual (budhic), dumnezeiesc (atmic) şi, pentru ajutătorii planetari: enesic şi supraenesic) şi a planetei însăşi (numai acele structuri ale planetei care au vibraţie asemănătoare cu corpurile noastre spirituale):
(M): valori maxime în momentele zilelor Mijlocului de iarnă;
(m): valori minime în momentele zilelor Mijlocului de Vară. 
Datorită influenţei vibraţiilor înalte ale acestor energii, în zonele temperate, subpolare şi polare nu simţim duritatea, asprimea iernii la adevăratele ei valori; acest lucru îl vom înţelege mai bine în perioada următoare, când vom conştientiza cu toţii treptat importanţa armoniilor universice, create pentru susţinerea trăirilor noastre în modul cel mai puţin obositor posibil. 
Energiile de acest fel sunt radiaţii care străbat corpurile noastre, provenite de la spiritele întrupate: ele sunt jeturi de energie fundamentală  cu diverse compactizări, tot cele care creează corpurile şi câmpurile noastre şi le întreţin existenţa în mod fundamental: adică hrănirea şi respiraţia fiecărui întrupat. Ele constituie adăugiri benefice de energie care susţin activitatea noastră prin intermediul corpurilor şi câmpurilor lor. Pe măsura înaintării în evoluţii, conştientizarea acţiunilor şi comportamentelor fiecărui spirit, şi fiecărei monade din orice spirit, conduce la o contribuţie din ce în ce mai substanţială la fixarea energiilor în corpurile noastre şi în toate felurile de compactizări materiale pe care le folosim: obiecte, construcţii proprii şi ale comunităţilor în care trăim. O asemenea fixare este vremelnică, e drept – dar formarea şi consolidarea comportamentului adecvat conduce la obişnuinţa folosirii în continuare de energii şi materii din circulaţiile fluxurilor de filamente din aerul mediului de trai. Cu alte cuvinte: ne folosim de obişnuinţele noastre în continuare, fără să mai fie nevoie de alte condiţii speciale, care să ne impulsioneze la o viaţă lucrativă şi formatoare de noi strategii pentru: învăţături, comportamente, atitudini, activităţi mereu superioare. 
De aceea asemenea tip de impulsuri sunt numai în această zonă a Universului Fizic, la începutul tuturor evoluţiilor, unde se formează liniile generale de trăiri prin întrupare. Le conştientizăm şi le introducem prin voinţă în activităţile noastre curente. În plus, fără să ştim, transmitem ceea ce trăim şi biosistemului planetar, devenind astfel ajutătorii lor, învăţătorii lor, chiar dacă nu conştientizăm asta acum. 
Să luăm câteva exemple. Ştim, le recunoaştem bine – dar nu le cunoaştem importanţa profundă şi nici faptul că le putem simplifica şi generaliza. 
1. Facem “curăţenie de primăvară”, sau pentru a ne pregăti de sărbători ale comunităţii, sau personale: dar ne obişnuim treptat să folosim spaţii simplu mobilate ca să nu obosim, să ne fie mai uşor să le întreţinem permanent, să nu ne pierdem forţele şi timpul cu mari şi obositoare “curăţenii generale”. Să uşurăm întreţinerea spaţiilor de trai este o strategie familială care ne va scuti de mari eforturi, creatoare de mari oboseli. Dacă procedăm la simplificări, spaţiile vor fi mult mai bine aerisite la perioade scurte de timp – ceea ce bătrânii nu mai fac, din nefericire – şi prin diminuarea volumului de lucruri personale (cumpărăm după ce un obiect începe să se deterioreze) vom contribui din plin la păstrarea unei sănătăţi deosebite a spaţiilor locuite. Ceea ce nu înseamnă doar ca totul să “miroasă bine”, ci în primul rând lucrurile noastre să fie trecute prin aerul cu fluxuri mereu noi, cu o vibraţie mereu nouă, din ce în ce mai înaltă. Trebuie să fie acţiuni conştiente, să ştim bine că trebuie să facem aşa ceva – căci suntem obişnuiţi cu creşteri periodice de vibraţii şi ele nu ne mai atrag atenţia = uităm dacă nu avem un impuls (de aceea cosmosul şi planeta ne pun la dispoziţie asemenea impulsuri periodice, ca cele despre care am discutat). De aceea ne punem în minte, ne obişnuim (prin calendare, agende cu activităţi curente, dosare pe computer) să facem ordine, primeniri perioadice, des, regulat. 
Toate mediile, toate câmpurile trebuiesc cuprinse în asemenea acţiuni. Procedăm la dezamprentări – înlăturarea amprentelor fluxurilor vechi, coagulate peste tot (în aer, pe pereţi, pe obiecte, pe haine, etc.) prin mijloace obişnuite – deşi de multe ori uitate:
– fondul principal al acţiunii să fie “gândul bun” sau “gândirea de bine” şi în acelaşi timp vânturarea lucrurilor, schimbarea periodică a poziţiei lor, mângâierea lor cu drag, cu mâinile curate;
– tămâierea (cu bobiţe necolorate – mare greşeală că biserica a folosit frecvent, nu ştiu dacă mai foloseşte încă aşa ceva) şi, atenţie! Nu folosim beţişoare parfumate pentru că cele mai multe sunt, la origine, impregnate cu substanţe bituminoase (un nenea din India spunea cândva unui prieten arătând dinspre ele – apoi spre şosea: Asfalt!!); iar printre haine e bine să punem săculeţi de pânză cu flori de levănţică, salvie, busuioc, tei, frunze de lămâi, iasomie, etc. – în loc de naftalină (tinerii să înveţe pe cei bătrâni să nu mai folosească naftalina, cu care sunt obişnuiţi din vremurile trecute);
– stropirea cu aghiasmă din apă de izvor (de la biserici de la ţară, care iau apă din puţuri de adâncime), sfinţită de preoţi serioşi; este bine să se folosească orice formă de busuioc (de la ţărani sau din grădină proprie, este bine să cultivăm, după posibilităţi).
2. Întreţinerea mediului vibraţional, în continuarea unor acţiuni realizate în mod expres:
– în mod conştient, cunoscând faptul că multe dintre activităţile noastre pot fi realizate în formele cele mai calitative, morale, echilibrate, decente, onorabile – românii spun: “cuminţi”. Omul conştient nu luptă inerţial contra valului, ci îl ajută luptând mereu doar cu propriile inerţii, căutând punerea în practică a tot ceea ce considerăm mai bun dintre cele care ne vin în viaţă;
– cel care nu conştientizează încă felul în care se poate ajuta pe el însuşi şi întreaga sa societate, se luptă pentru menţinerea sa în propriile inerţii. 
Să avem atenţia mărită la asemenea acţiuni, în special în perioadele solstiţiilor şi echinocţiilor, dar şi ori de câte ori simţim că e bine să le facem. Ne vom obişnui cu acest fel de simţire: de amintire fără ca cineva sau ceva să ne spună sau să ne determine asocierea; dar dacă se petrec şi acestea, şi simţim că este un prilej bun – e bine s-o facem, mai ales că în mod normal nu avem posibilităţi băneşti să schimbăm lucrurile personale prea des. 
Cei care au asemenea posibilităţi materiale este bine să schimbe lucrurile din casă şi dintre cele care formează garderoba. Vom mai discuta despre aceste aspecte, poate chiar cu ocazia viitorului echinocţiu. 
Fiecare atitudine creează în continuare strategii, proceduri tipice fiecăruia dintre noi: care se vor fixa în conştienţa noastră pe fondul acestor puteri energetice crescute şi a obişnuinţelor instalate în timp. Să avem în vedere că vibraţia planetei creşte, şi schimbarea devine din ce în ce mai obositoare dacă nu există dorinţa de a învinge propriile inerţii. Trecerea la acceptarea unor obişnuinţe noi se poate face şi prin înţelegerea fenomenelor, dar şi prin instalarea oboselii de a lupta în contra valului spiritual. Renunţarea la vechile obiceiuri poate fi ajutată de societatea aflată şi ea într-o continuă schimbare: cu ajutorul segmentelor ei cu spiritualitate înaltă. O primă etapă: totul este involuntar doar până la un moment dat; în continuare acceptarea se face “pentru a fi modern”, “în pas cu moda”, “în rândul lumii”: este o a doua etapă. Abia apoi, pentru majoritatea oamenilor, vine înţelegerea mai profundă a schimbărilor. Este de fapt o decopertare a unor lucruri cunoscute la nivele înalte de vibraţie a universului, dar venim pe o planetă cum este Pământul, cu o vibraţie joasă prin natura ei, pentru a ne obişnui să le avem, să le păstrăm şi să le folosim şi în vibraţii joase. 
Ne facem astfel strategii cu prilejul unor momente care ne accentuează aspectele importante ale vieţii; în continuare nu renunţăm la ele, ci:
– le folosim pe loc, în mijlocul evenimentelor iar apoi în toate condiţiile asemănătoare care vor apare în viaţa noastră;
– le adaptăm la alte noi condiţii care se formează în societate; vor apare din nou inerţii, observăm că totul se repetă ciclic – dar deja ne-am format conştient obişnuinţa de a observa, de a simţi, de a ne folosi experienţa nouă. Mai departe, ele se inserează în experienţa veche, totală, a spiritului, care va fi folosită şi pentru alte evoluţii, în alte zone ale universului, în alte universuri. Şi, mai ales, în viitoarele cicluri de întrupări cu calitate de ajutători, oriunde în universurile evoluţiilor noastre. 
Partea pozitivă a inerţiilor noastre – dacă vor rula cu tendinţe flexibile – este consolidarea strategiilor pe care le adoptăm şi le adaptăm la tot felul de situaţii. În acest fel se consolidează preluarea în corpurile noastre a fluxurilor de energii şi materii cu vibraţiile cele mari, cele mai proaspete. Evoluţiile se bazează pe ele – pe întreaga experienţă pe care ne-o formăm în acest fel, în orice locuri din universuri, la orice nivele de vibraţie. Mai cu seamă perioadele de trecere de la o formă de evoluţie la alta se bazează pe experienţa de adaptare a strategiilor proprii în trăiri curente, care se îmbogăţesc şi se consolidează cu fiecare etapă de evoluţie trăită în parte. Evenimentele vieţii noastre pot să se asemene, dar ele sunt mereu aducătoare de noutăţi subtile, pe care le putem înţelege din ce în ce mai repede. Ne ajutăm astfel pe noi înşine, ajutăm radiant şi pe cei din jurul nostru. 
Partea negativă constă în faptul că se întăresc tendinţele inerţiale – mai ales în primele etape de evoluţie care sunt lungi şi formează înclinaţii specifice etapei spiritelor care trebuie să se obişnuiască cu manifestări de bază ale întrupărilor: forme de mişcări în diferite feluri de spaţii, cu diferite feluri de raze (canalizate prin corpuri sau părţi ale lor: mlădieri ale corpului, aripi, cozi, tentacule, picioare), hrănirea printr-o multitudine de forme (la începuturi, în linii mari, automată – prin osmoză, sau, mai târziu, conştientă de o infinitate de forme), înmulţirea corporală (la fel: inconştient-automată la începuturi – sau cu proces conştientizat), comunicare şi relaţionare în cele mai multe şi diferite forme. 
În concluzie – o infinitate de forme de manifestări bazale, pe platforma cărora se dezvoltă creaţia materială conştientă, iniţializatoare a unei adevărate explozii de manifestări legate şi de creativitate, şi de relaţionare în procesul creativ, al folosirii creaţiei, al înlocuirii după necesităţi cu alte forme, din ce în ce mai evoluate. 
Acestea sunt doar o parte din formele de strategie de preluare (din experienţa altora, a ajutătorilor mai evoluaţi) şi de adaptare la particularităţile proprii fiecăruia de manifestare, cu tendinţe şi înclinaţii individuale. Cu prilejurile viitoare vom mai adăuga câte ceva folositor – ori învăţării, ori întăririi cunoaşterilor noastre de până acum.