Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI: A cunoaşte asemenea lucruri, cum sunt cele scrise pe acest blog, nu este doar un exerciţiu de imaginaţie. Chiar şi numai dacă ar fi aşa – tot ar fi un lucru bun pentru noi: pentru dezvoltarea gândirii, structurarea şi ordonarea ei. Dar să înţelegem că fiecare fel de pătrundere de acest fel în cunoaşterile universale ne ajută să înţelegem mare parte din fenomenologia cu care ne confruntăm chiar azi pe planetă – care ne pregăteşte să înţelegem corect o serie întreagă de fenomene cu care ne vom confrunta într-un viitor apropiat. A şti câte ceva chiar şi numai informativ primind intuitiv totul, ne ajută să ne orientăm şi să ne adaptăm rapid în lumea noastră aflată într-o permanentă schimbare.

Şi mai ales corporalitatea noastră este acum în schimbare, dezvoltare, iar azi din ce în ce mai mulţi oameni ştiu bine asta. Cunoaşterile de acest fel nu sunt decât daruri care ne vor ajuta pe toţi, cei din prezent şi cei ai viitorului, să ne orientăm rapid în percepţiile multisenzoriale care ni se dezvoltă permanent.

miercuri, 9 decembrie 2015

FLOAREA RUŞINII

În Bucovina există o legendă: a florii-ruşinii. Iniţial floarea (o inflorescenţă de fapt) avea întreg mijlocul roşu, până dincolo de jumătatea ei interioară. Partea albă simboliza indiferenţa sufletului omenesc în faţa încălcării normelor avansate de conduită, iar partea roşie simboliza înroşirea obrajilor omului de ruşine când era prins asupra unui comportament urât. Cu vremea partea roşie s-a diminuat treptat, inflorescenţa devenind complet albă ceea ce însemna că ruşinea pierea încet din lume... Azi, aşa cum se vede în prima fotografie, nu mai este de regulă o asemenea parte roşie - foarte-foarte rar apare un mic punctişor roşu, abia vizibil - a trebuit să mă uit foarte atentă ca să-l văd, exact în centru, în a doua fotografie; nu am prea avut lumină bună, întrucât până ce am găsit o floare a ruşinii cu un punct roşu mititel în mijloc Soarele se dusese deja departe, peste dealuri... Dacă daţi clic pe poză, sper să se mărească şi să se vadă bine de tot, în umbra din mijloc.



Azi, să ne fie ruşine sună a jignire... Ferească Dumnezeu să spui cuiva: "Nu ţi-e ruşine??" că... fără nici o ruşine te bălăcăreşte voiniceşte, arătându-şi pietrele sufletului şi chiar muşchii membrelor acoperite de haine scumpe...
Mă alătur şi eu, cu mica mea poveste, dnei Ileana Vulpescu, care observa acest lucru.
http://webcultura.ro/eu-zic-ca-s-a-pierdut-rusinea/…
Toate cele bune şi frumoase tuturor !!!

2 comentarii:

DaenIris spunea...

Interesantă poveste!
Din păcate, da, rușinea e tot mai rară in lume.
Aștept postări purtătoare de vești mai bune și mai optimiste. :)

Te-mbrățișez!

Cristiana spunea...

Aşa e, Iris...
Te îmbrăţişez şi eu, cu tot dragul !!!