Să punctăm acum doar câteva conjuncturi care să ne conducă la înţelegerea celor pe care le avem de dezbătut anul acesta.
Toate lucrările realizate până în prezent comunică un element principal: Iisus nu a venit pentru un singur popor – poporul iudeu – dar venind prin întrupare cu corp fizic în mijlocul poporului iudeu a ajutat de fapt la evoluţia tuturor spiritelor umane pe Pământ, chiar dacă pentru unii a fost ceva direct, iar pentru alţii a fost indirect:
– în mod direct pentru blocurile spirituale piramidale venite din zona a II-a Universului Fizic: şi în special pentru cele care au venit acum pentru prima dată într-o călătorie regresivă de o asemenea amploare ca aceea pe care o trăim azi – adică acestea fiind majoritatea spiritelor umane (creatoare conştiente avansate) întrupate acum pe Pământ;
– pentru toţi ajutătorii acestora, întrupaţi şi ca entităţi astrale, şi dimensionale, dar în special ca oameni: aşadar cu evoluţii avansate faţă de cei prezentaţi mai sus. Avem în general în vedere întrupaţii cu corpuri fizice de manifestare (deşi nu numai), indiferent dacă este vorba despre spirite primare avansate, precum şi secundare sau centrale: indiferent dacă au vibraţia generală umană sau vibraţii speciale pentru ajutători speciali, desemnaţi să menţină viaţa planetară la toate nivelele ei: planetă şi biosistemul însoţitor. Şi în sfârşit, indiferent dacă este vorba despre biosistemul cu corp fizic de manifestare sau cu corp astral de manifestare. Categoria celor cu corp fizic include şi entităţile dimensionale sau semidimensionale, căci ele au un astfel de corp asemănător celui fizic, dar care au vibraţie mai ridicată decât corpurile noastre fizice. Unele dintre ele au trăit şi în stratul, dimensiunea noastră de trăire actuală, pentru a se retrage la finalul destinului lor uman în stratul tangent de vibraţie imediat superioară. Este ceva foarte normal, o retragere pentru a ne lăsa loc nestingherit de manifestare, după experienţa şi puterile pe care le avem fiecare dintre noi. În astfel de conjuncturi planetare, mai corect galactice, fiecare dintre noi îşi poate observa experienţa generală pe care o are, îşi poate conştientiza puterile şi neputinţele la diferite nivele de vibraţie planetară – nu numai la nivele de vibraţie înaltă, din care venim: de mai aproape sau de mai departe, pe Pământ .
Pentru cei care au deja şi învăţătura, precum şi consolidări suficiente pentru a putea primi alte învăţături mai subtile şi mai profunde decât cei aflaţi la începuturi, mai ales dintre cele specifice conjuncturilor galactice actuale, Iisus a venit să ofere indicaţii, învăţături speciale. Ulterior au intrat şi ei în lucrarea christică, urmând să se armonizeze cu toţii în aceeaşi lucrare, să conlucreze în momentele planetare din timpul vieţii sale şi după înălţarea sa – adică plecarea sa ca entitate dimensională coordonatoare, alături de entităţile transcedentale care au creat specia umană – până la finele evoluţiilor umane pe Pământ.
Ceea ce credem noi azi despre Iisus este că dânsul, şi lucrarea pe care a realizat-o de la naşterea până la înălţarea sa, a reprezentat Lumina spirituală, Lumina învăţăturilor spirituale, dovada unui Dumnezeu care s-a împăcat cu oamenii care i-ar fi trădat iubirea şi îngrijirea prin Adam ce nu ar fi ţinut cont de poruncile zeului său suprem.
Ne uităm mereu doar la semnificaţii – dar asta pentru că ele sunt pentru noi deosebit de importante sau ar trebui să fie pentru toţi oamenii. Însă manifestarea de sorginte creştină, pe care străbunii omenirii au cunoscut-o, nu a ajuns de cele mai multe ori în cunoaşterea largă a popoarelor, întrucât alţi semeni între timp s-au interpus între ei şi noi – ultima generaţie umană, oprindu-ne din cunoaşteri. Folosim de peste 2000 de ani cuvinte pe care le credem doar semnificaţii – dar ele ascund un adevăr ca ştiinţă clară, ca eveniment real, concret, care a adus odată cu el şi învăţătura însoţitoare: doar decopertată însă, căci omul străvechi, de tip atlant şi lemurian, o avea la cote nebănuit de mari şi profunde pentru noi, azi. Este învăţătura de a ne sprijini pe forţele energetice noi, luminoase, cu vibraţie mare şi sunet înalt, pe care lumea o cunoştea de mult timp şi o aştepta încă din mileniile anterioare.
Tocmai pentru că majoritatea spiritelor întrupate pe Pământ nu au experienţă multă în întrupări la acest nivel de vibraţie planetară, foarte joasă, au loc evenimente de excepţie de acest fel. Astfel de evenimente ajută foarte mult spiritele în direcţia scurtării timpului şederii lor în acest loc, la începuturi. Pe măsură ce experienţa spiritelor creşte, odată cu îndesirea călătoriilor de acest fel, ele vor necesita din ce în ce mai puţine lucrări ajutătoare de acest fel. Să înţelegem bine ceva deosebit de important:
– în mod normal, spiritele creatoare avansate care fac evoluţii progresive în acest punct al universului (rezidenţii umani) nu au nevoie de astfel de ajutor: ele au nevoie chiar de un timp îndelungat de exerciţiu, de viaţă în întrupare fizică. Astfel încât pentru ei, dar şi pentru biosistemul planetar şi însăşi planeta, nu se efectuează în mod normal astfel de lucrări energetice, prin care să se scurteze mult etapa de vibraţie joasă în plan local;
– asemenea tip de ajutor înalt se derulează doar în galaxii care primesc blocuri de spirite aflate în călătorii regresive: adică spirite care vin din locuri cu vibraţie mai înaltă din univers – în locuri cu vibraţie joasă, mai ales când majoritatea blocurilor spirituale de acest fel sunt la prima lor călătorie regresivă. Greu nu este numai pentru ele, nefiind obişnuite cu astfel de călătorii regresive, în care trebuie să suporte emoţional diferenţe uriaşe între vibraţiile înalte din care ajung în evoluţiile lor curente, progresive (de la o vibraţie la alta mereu mai înaltă) – şi vibraţiile mult mai joase din acest loc din univers, în care efectuează cea mai mare parte a întrupărilor lor în astfel de călătorii: îl putem numi punctul terminus al călătoriilor, mai jos de atât ele nefiind în stare de a suporta;
– nu numai ele au nevoie de ajutor – mai ales de ajutor privind scurtarea timpului greutăţilor lor cele mai mari. Ajutătorii lor, întrupaţi direct în mijlocul lor, obosesc şi ei mult mai repede, supuşi agresiunilor, cruzimii, aroganţei – altor neputinţe de toate felurile pe care le suportă din partea celor începători; biosistemul planetar are de asemenea nevoie de ajutor de acelaşi fel, fiind supus – aşa cum bine ştim acum – unui stres cumplit: prin omorâre, chinuire, strivire, tăiere, etc., dar şi prin stres indus pe calea unui câmp emoţional şi mental de vibraţie foarte joasă, rezultat în egală măsură din negativităţile umane şi din dezvoltarea industrială curentă. Tot dezvoltarea industrială conduce la folosirea în exces a unor resurse planetare, în sensul extragerii multor minereuri din scoarţa pământoasă, ceea ce conduce la o hrană săracă în minerale, oligoelemente esenţiale pentru plantele şi animalele de pretutindeni; în plus o asemenea sărăcire a scoarţei planetare trebuie privită şi din punctul de vedere al energiilor radiante din metalele şi cristalele scoase de oameni la suprafaţă din pământuri, ceea ce conduce la slăbirea potenţialului fluidic activ al tuturor vieţuitoarelor şi al planetei întregi – lucru de care nu suntem câtuşi de puţin conştienţi. Credem că avem numai corpuri fizice şi nu este de loc adevărat acest lucru. De asemenea, planeta este o întrupare vie, ea nu este o simplă acumulare de praf cosmic, fără viaţă spirituală: activitatea sa de întrupare – dezvoltată în primul rând mental şi emoţional – se leagă de toate elementele eterice şi fizice ale corpului său de întrupat, prin intermediul cărora, la fel ca şi creierul nostru, au loc impulsuri de natură fizică care ajută spiritele astfel întrupate să facă conexiuni uluitor de rapide chiar şi pentru ceea ce cunoaşte omul azi, prin intermediul computerelor sale.
De o deosebită importanţă este şi faptul că toate cele construite la suprafaţa planetei de către om, în exces şi lipsit de conştiinţa necesităţii întreţinerii vieţii universale, se leagă de reflectarea radiaţiilor cosmice de suprafeţele lucioase ale construcţiilor noastre. O parte din radiaţii nu mai ajung în pământ şi ape, în matricea eterică a planetei, o altă parte devine mult mai intensă la suprafaţa planetei, obosind spiritele întrupate pe planetă, pentru ca apoi să se piardă în cosmos.
Sunt doar câteva lucruri pe care le reamintesc şi cu această ocazie, ele fiind cele mai importante cauze ale slăbirii puterii spiritelor întrupate pe Pământ.
Oamenii din societăţile cunoscute azi de noi nu au avut puteri pe măsura celor cunoscute a fi fost realizate de Iisus, dar multe alte scrieri apocrife, rare pasaje din Noul Testament relevă existenţa altora care au realizat lucrări aparent asemănătoare
Însă ceea ce desparte lucrarea acestor oameni de lucrarea lui Iisus este faptul că Iisus a fost, şi rămâne în continuare coordonatorul principal al tuturor evoluţiilor din galaxia noastră (şi nu numai, dar nu este acum momentul să detaliem acest lucru). Lucrarea realizată de dânsul a fost aşteptată de primii preoţi babilonieni, cu mult înainte de a fi prezisă de profeţii iudei. A fost aşteptată de profeţii şi luminaţii tuturor popoarelor – acest lucru îl cunoaştem deja, care ştiau bine că o astfel de lucrare va fi schimbarea a ceea ce în diverse epoci a fost numită Lumina întunecată, Lumina neagră, Lumina impură: de fapt scăderea treptată a energiei superficiale – şi astfel a vibraţiei – filamentelor energo-materiale ale circulaţiilor cosmice din galaxie şi dinafara ei, care oferă permanent particularităţi speciale mediilor cosmice, galactice de pretutindeni.
Să reţinem că nu numai pe Pământ sunt la evoluţie blocuri de spirite aflate la începutul experienţei lor în călătorii cu schimbări mari de vibraţii planetare: le-am numit călătorii spirituale regresive. Blocuri spirituale de acelaşi fel sunt peste tot. În călătoriile lor, astfel de spirite nu pot trăi mult timp în vibraţii joase fără ca atitudinea lor, comportamentul lor, intuiţiile lor să nu sufere modificări substanţiale comparativ cu manifestările pe care tot ele le au în vibraţii înalte: cele mai frumoase, bune, morale, calitative pe care le-am putea gândi acum, pe Pământ.
De aceea ele sunt ajutate să-şi cunoască şi cele rămase în urmă din evoluţii anterioare, în mod absolut involuntar: iar acest lucru noi nu ni-l înţelegem, dar coordonatorii evoluţiilor noastre îl înţeleg în profunzimi nebănuite încă de noi.
Ajutătorii lor, întrupaţi în mijlocul lor, au mult de suferit, tocmai pentru că ei au puterea de a rămâne neschimbaţi, ori foarte puţin schimbaţi comparativ cu cei pe care îi ajută, aceste blocuri de spirite care trăiesc pentru prima dată o regresie vibraţională de mare anvergură.
Cu toţii însă avem nevoie să ne cunoştem manifestările – în cea mai mare parte neputinţa de a ne ridica la nivelul de onoare şi demnitate umană pe care l-am avut chiar şi aici, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune. Dar tocmai pentru a ne cunoaşte asemenea denaturări, comportamente cu manifestările lor extreme am venit cu toţii acum pe Pământ, căci numai în asemenea situaţii ne putem cunoaşte bine, profund neputinţele, ne putem conştientiza şi apoi remodela toate elementele necesare percepute în timpul sau după încheierea destinelor. În acest fel vom lucra în continuare pentru învăţarea şi echilibrarea manifestărilor noastre de pretutindeni. Pentru blocurile spirituale piramidale, conştientizările şi învăţăturile se vor derula de-a lungul multor alte călătorii de acelaşi fel. O astfel de călătorie prefigurează toate învăţăturile pentru corecţii înaintate în toată perioada următoare, până la următoarea lor călătorie.
Astfel de evoluţii nu trebuie să ajungă a fi obositoare: valabil pentru orice spirite, cu orice fel de evoluţie. Pentru aceasta nu trebuie forţată nota, şi tocmai de aceea în primul rând astfel de spirite începătoare sunt ajutate: prin scurtarea zilelor neputinţelor lor – aşa cum însuşi Iisus a spus, conform Bibliei. O asemenea lucrare nu putea fi făcută decât de un coordonator central, un coordonator al evoluţiilor tuturor celor care evoluează în acest loc din univers. Întreaga planetă este obosită de tot ceea ce fac ei şi, asemenea Pământului, multe alte planete din galaxia noastră.
Se poate înţelege o astfel de lucrare pornind de la faptul că fluxurile de filamente energo-materiale vechi sunt reînnoite periodic, după ce ele trec prin toate galaxiile subzonei – între două bariere universice care marchează spaţiul unei subzone a universului. Dar până să ajungă fluxurile de la bariera inter-subzonală prin care vin – până la galaxia noastră, şi din nucleul galactic, la toate stelele şi planetele lor, ar trece un timp mult prea lung, timp în care întrupaţii actuali ar ajunge să distrugă întreaga viaţă de pe planetă şi chiar planeta ca atare.
De aceea, dintre coordonatorii evoluţiilor din galaxie, şi a altor galaxii din subzonă, se întrupează cu corp fizic, sau astral, sau dimensional o serie întreagă de entităţi, coordonatori de evoluţii şi, armonizându-şi forţele puternice, ei trag împreună din marile bariere fluxuri noi de filamente, proaspete, cu vibraţie înaltă. În acest fel se începe o lucrare suplimentară a circulaţiei fluxurilor prin galaxie, în timp ce se derulează şi circulaţia normală de fluxuri: din galaxie în galaxie (inclusiv galaxiile care nu adăpostesc evoluţii de spirite aflate în călătorii spirituale regresive). În acest fel se ridică treptat, dar repede, şi vibraţia mediului cosmic şi, mai rapid, vibraţia în galaxiile cu spirite aflate în evoluţii regresive. În acest fel se scurtează mult timpul evoluţiilor spiritelor de acest fel, prin parcurgerea într-o perioadă mai scurtă de timp a unor trăiri din care fiecare spirit în parte să înţeleagă care îi sunt limitele, apoi cum va lucra cu el însuşi pentru a-şi ridica nivelul manifestărilor proprii la nivelul celor mai înalte trăiri pe care le poate avea la nivele înalte de vibraţii planetare: chiar şi pe Pământ, aşa cum a fost înainte de ultima glaciaţiune.
Iisus a realizat această lucrare împreună cu multe alte entităţi – dintre care scrierile iudee pomenesc doar pe cei cunoscuţi ai poporului lor: Moise şi Ilie – în calitate de entităţi dimensionale la acel moment; şi care, finalizându-şi lucrările lor printre oameni, s-au retras în dimensiunea structurală, în stratul de ajutor din imediata apropriere cu stratul în care evoluăm în prezent – de evoluţie locală a spiritelor primare. Dar când este nevoie de ei, ei vin imediat printre noi, pentru a-şi realiza sarcinile, lucrările.
Ceea ce noi numim „Schimbarea la faţă” este de fapt un moment de lucru: cele trei mari entităţi centrale au fost împreună-lucrătoare pentru Pământ, în aceste condiţii. De fapt asemenea mari ajutători ai spiritelor de pretutindeni au conlucrat pentru toate planetele pe care s-au creat, prin întruparea lor, condiţii de canalizare a fluxurilor noi de filamente, cu vibraţie foarte mare – numite la un loc Lumina Albă, Lumina Curată, Lumina Nouă – să ajungă mai repede pe planetele de acest fel: chiar mai înainte ca fluxurile să-şi realizeze drumul lor natural, pas cu pas, prin atracţii ale nucleelor galactice şi circulaţiile lor de la o galaxie la alta.
Astfel toate manifestările întrupaţilor din aceste puncte din univers se pot concentra pe o perioadă mai scurtă, ajutându-le în acelaşi timp să conştientizeze şi trecerile line de la o formă de manifestare la alta, şi trecerile rapide, bruşte, pe care ele au puterea de a le trăi, de a se orienta cu abilitate printre toate cele specifice unor asemenea vremuri, de a consolida multe alte manifestări care le vor fi de un mare, real folos în evoluţiile lor viitoare.
Lucrarea s-a considerat de către oameni a fi încheiată odată cu decesul lui Iisus. Dar ea – ca orice altă lucrare determinată de necesităţile întrupărilor în micro/macro-structurile universului – nu a început odată cu ceea ce credem noi a fi fost „începutul” (naşterea), şi nici nu a sfârşit cu ceea ce numim noi „înălţarea”. O astfel de lucrare a început odată cu începutul schimbării fluxurilor de filamente prin porţile barierelor interzonale şi inter-subzonale, pe unde vin din Universul Central, acolo unde sunt constituite şi împrospătate exact la timpul cuvenit şi pentru ele, şi pentru întrupaţii care le folosesc.
Şi nu s-a sfârşit în acel mod pe care îl credem noi, căci Iisus a formatat prin energiile aduse şi vehiculate de corpurile sale sistemele corporale ale tuturor celor în preajma cărora a stat în timpul vieţii sale. De aceea a fost necesar să se întrupeze în sistem corporal cu corp fizic, cuprinzând toate nivelele vibraţionale ale corpurilor umane, fără să rămână la sistemul corporal al entităţilor din dimensiunile structurale paralele: din care de fapt a venit şi în care s-a retras la un moment dat, pentru a rămâne alături direct de noi până la sfârşitul zilelor noastre: adică al evoluţiilor de tip uman, pe Pământ.
Dar este foarte adevărat că, pe de o parte, lucrarea de redimensionare a circulaţiilor energetice în corpurile pământenilor s-a concentrat în perioada anilor în care a circulat pe întreg Pământul. Şi aici este necesară o precizare: mulţi oameni cred că dânsul, în perioada în care nu a stat în mijlocul iudeilor, a învăţat el însuşi de la diverse popoare: de la orientali, de la daci, de la celţi, iudeii crezând că numai de la ei... Însă adevărul care va deveni cândva (dar curând) şi va fi de necontestat pentru întreaga omenire, este acela de a fi călătorit pe toate continentele, către toate nucleele de Moşi (Bătrâni, Vraci, Moşi, Luminoşi, Frumoşi) ai popoarelor de pretutindeni, aducând energiile noi pe care le trăgea şi le purta cu sine, creând fire de învăţătură, şi astfel orientându-i către cele mai fine, subtile percepţii şi drumuri ale folosirilor lor în condiţiile speciale ale Pământului din acel moment. Nu acel Pământ dinainte, nu cel pe care îl credem noi ca fiind în trecut, şi nu cel de azi... Lucrarea trebuie întotdeauna să se conecteze, prin prisma cunoaşterii trecutului cu energiile şi desfăşurările evoluţiilor vechi – cu cele mai noi schimbări din întreaga zonă locală a universului. Toate sunt intercorelate şi întrupaţii trebuie ei înşişi să înveţe, să lucreze intercorelat cu întreaga fire a planetei şi cu întreaga verticală spirituală coordonatoare locală şi universală. Azi ştim bine ce înseamnă a fi cu toţii un tot unitar, o Unime – în acelaşi gând, în aceeaşi direcţie, în acelaşi sens spiritual şi material deopotrivă.
Înainte de a ne fi dat nouă sfaturile, învăţăturile pe care le ştim, Moşii popoarelor au primit prin Gând, prin Sentiment, prin Vorbă şi prin Faptă toate îndrumările care formează pentru toate vieţuitoarele Pământului calea către noua viaţă: începutul tăierii lanţurilor vechiului Adam, începutul eliberării lui din lanţurile Întunericului, al faptelor agresive, perverse, grele, de sorginte umană, dar şi deopotrivă vegetală (indiferenţă, neimplicare) şi animală (agresivitate), pe care le impulsionase Lumina Întunecată de câteva milenii în sinea, în vorba, în gândul şi în fapta întrupaţilor.
Apoi a venit rândul nostru, al oamenilor din lumea largă...
Oamenii care au stat în preajma dânsului (măcar o zi, măcar o jumătate de zi) s-au obişnuit cu energiile aduse, purtate, vehiculate de dânsul, corpurile oamenilor făcând astfel mai departe lucrarea de atragere a fluxurilor pe care le formatau (prin obişnuinţă de direcţionare) în continuare şi Iisus, şi Moşii cu corpurile lor de vibraţie foarte înaltă. Corpurile lor au făcut mai departe lucrarea de a trage fluxuri noi, prin obişnuinţă, aprovizionând astfel Pământul cu cantităţi suficiente, echilibrate, de filamente noi, cu vibraţie înaltă. Eforturile pe care le-au făcut oamenii simpli: adică cei fără învăţături venite din partea societăţii lor, eforturi ţinând cont de fiecare învăţătură christică în pofida câmpului emoţional-mental plin cu obişnuinţele fricilor, agresiunilor, perversiunilor, au condus la stabilizarea acestor adevărate culoare energetice între bariera din care au trase iniţial şi Pământ.
Şi în alte locuri s-au petrecut evenimentele planetare în acelaşi mod, fiind trase şi formate obişnuinţe de circulaţie filamentară spre fiecare planetă care adăposteşte blocuri spirituale aflate în călătorii regresive şi ajutători aflaţi în mijlocul lor.
Pe de altă parte, lucrarea a continuat şi prin aportul entităţilor dimensionale – ale căror corpuri au format atracţii filamentare la nivelele cele mai înalte ale câmpurilor galactice locale, şi prin aportul Moşilor popoarelor, care au format atracţii filamentare la cele mai înalte nivele ale vibraţiilor Pământului (aşadar specifice circulaţiilor energo-materaile ale planetei noastre), apoi prin aportul întrupaţilor secundari din mijlocul blocurilor spirituale piramidale, alături de vârfurile spirituale ale acestor blocuri. Câmpurile pe nivele de vibraţie au cuprins vibraţii specifice emoţiilor înnoite, gândurilor, vorbirilor articulate şi faptelor în toate câmpurile continentale. Să înţelegem că fiecare continent are o vibraţie proprie, iar întrupaţii pe fiecare dintre ele prind prin corpurile lor specificităţi continentale de care ei înşişi, în principal, au nevoie . Dar şi ceilalţi oameni, de pe alte continente, cu care ei vin în contact, de-a lungul vieţii, au nevoie, indirect, pentru formarea obişnuinţelor de a suporta schimbarea frecvenţelor chiar în nivele foarte joase de vibraţie. Dacă în alte părţi ale universului, şi în alte universuri, spiritele învaţă să devină flexibili, maleabili în faţa schimbărilor derulate la nivele înalte de vibraţie, aici, în astfel de întrupări, încep învăţăturile de acelaşi fel – dar la nivele joase.
În acest fel, direct sau/şi indirect, oamenii au început să folosească nu numai învăţăturile cele noi – dar şi energiile noi, puternice, de vibraţie înaltă. Însă s-a dovedit, concret, că mulţi dintre cei care au propovăduit învăţăturile nu au fost în stare să le ţină, dar nici nu au lăsat pe alţii să le facă – aşa cum le-a atras atenţia şi Iisus...
Iată de ce „luăm Lumină” în fiecare an, în această zi deosebită: au fost oameni care au ştiut, au spus toate acestea, dar au fost şi unii semeni ai lor care au ascuns astfel de cunoaşteri profunde ale timpurilor trecute. Am mai scris despre un astfel de fenomen natural ( http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2013/05/padurea-foia-baciu-cluj-indrumare-si.html ), nu este cazul să mai intru acum în alte amănunte, însă este necesar să ştim că: de la un loc sau altul al planetei, cunoscut sau necunoscut, sau neREcunoscut de noi actualmente, Lumina aceasta condensată, compactizată până la a deveni aproape fizică, solidă pentru cunoaşterea noastră – chiar dacă ea nu e chiar aşa, ci doar plasmatică: sub formă de flacără, de foc, dacă are condiţii de restrângere a ariei de acţiune fizico-chimică – ne aduce în totalitatea ei izbăvirea de greutatea suportării vibraţiilor joase şi este bine să ştim, şi să acceptăm asta.
Aşadar, un asemenea fenomen cum este „coborârea” Luminii sfinte este cât se poate de natural, nicidecum unic; necunoscut de majoritatea creştinilor ortodocşi, necrezut de majoritatea creştinilor catolici – şi conducătorii multor ramuri religioase ştiu bine acest lucru, sau simplu se îndoiesc de el. Este un fenomen asemănător musonului într-o oarecare măsură: poate fi asociat pentru comparaţie, dar chiar dacă natura este asemănătoare, tot planetară, rădăcinile sunt purtătoare a unor alte aspecte de natură fizică şi fluidică. În acelaşi fel ca şi formarea picăturilor de rouă, în partea fizică a planetei sau de mir din energiile condensate ale planetei şi cosmosului la un loc. M-am lămurit de mult că conducătorii bisericii noaştre ştiu bine cum se formează mirul care curge pe icoanele noastre, de aceea nu mai consideră necesar să încurajeze fenomenul ca atare, spunând că este un fals. Ei ştiu bine că nu este un fals, dar considerându-se un „”mister” nu explică ceea ce ştiu, şi ei ştiu bine că nu este o atenţie deosebită a lui Dumnezeu în mod special pentru acel loc, lăcaş. În acelaşi mod, se ştie bine că anumite locuri din lume favorizează apariţia naturală a mirului, iar ceea ce se numeşte în mod curent mir poate fi o producţie naturală a arbustului de mir (o răşină), dar şi o constituire de tip asemănător din energiile locului, pământului, în condiţii de înaltă vibraţie ale locului, ale obiectelor din jur şi ale oamenilor care ajung frecvent în acel loc: se purifică cu sunet (vorbă), sentiment (bunătate, milă, compasiune şi mai ales credinţă) şi faptă (energizare cu mâna omului şi cu ustensile care facilitează procesul de curăţire în sine).
Tot astfel de condiţii conduc la formarea energiilor condensate pe care le numim Focul Sfânt. Ceea ce nu-i ştirbeşte fenomenului nicidecum din valoare, şi nu ar trebui să formeze nici un fel de confuzie, fiind două elemente împreună-lucrătoare: Lumina adusă de fluxurile de filamente materiale care formează corpurile întrupaţilor din întregul Univers Fizic şi filamentele energetice care le energizează pe cele dintâi – alături de învăţăturile consacrate folosirii Luminii.
Este drept că noi oferim numai reprezentare spirituală de învăţătură Luminii christice, pe care o asemănăm luminării sufletului, minţii şi trupului prin învăţăturile aduse, purtate în lume. Învăţături care sunt readuse în simţirea, gândirea şi sentimentele umane după un timp îndelungat de abaterea a atenţiei oamenilor de la spiritualitatea înaltă a conştientului uman.
Este corect să ştim şi să considerăm mai departe toate felurile de aporturi ale unei asemenea lucrări – după cum vedem de o complexitate pe care azi este foarte posibil încă să nu o credem reală... Dar este, şi drumul omenirii este fără urmă de îndoială azi, pentru mine, pentru mulţi alţii, acest drum al tuturor celor făcute, vorbite, gândite şi simţite emoţional de Iisus în calitatea sa umană. Este drumul revenirii la calitatea atlantă şi lemuriană, despre care ni s-au spus, de asemenea, multe şi mai ales esenţiale părţi de neadevăr: parte intenţionat, parte neintenţionat, prin care sensuri confuze ne-am adâncit în necredinţe şi neîncrederi existenţiale...
Lumina nouă o putem deja sesiza azi clar ca fiind mult mai albă, mai intensă decât era ea chiar acum 40-50 de ani: cei care au depăşit această vârstă azi îşi pot da seama că lumina răsăriturilor şi apusurilor mai ales, dar chiar lumina întreagă a zilei şi a nopţilor este mult mai intensă, oferind aspectul alb curat al parcursului zilelor şi slabei – dar acum tot mai puternice luminozităţi a nopţilor noastre. Are o altă vibraţie, are o altă formă de a ne înconjura, de a ne ajuta. Adaug pentru cei care pot simţi şi altele în plus: are alt sunet, mult mai înalt, impulsionându-ne să vorbim cu sunete mult mai înalte noi înşine, până când vocile noastre vor semăna cândva cu cele ale copiilor !!! chiar şi la 90 de ani !!! şi chiar şi mai mult... Căci Lumina Nouă ne lungeşte vieţile, pe lângă faptul de a ne însănătoşi corpurile, de a ne abilita toate particularităţile umane către revenirea la acţiune mentală (creaţie prin materializare, dematerializare şi remodelare mentală), la comunicare mentală (transaţia de peisaj total de la emitent la receptor), la deplasare astrală (cu corpul nostru astral, adică ceea ce azi numim călătorie astrală) şi mental-astrală chiar cu corpul fizic (mersul la suprafaţa pământurilor şi apelor). Tot ceea ce ni s-a părut a fi exagerat până acum va fi posibil în viitorul apropiat, iar în maximum 150 de ani totul se va fi schimbat pe suprafaţa planetei.
Iar un termen atât de scurt, faţă de cele 2000 de ani anteriori este posibil a fi real dacă ne gândim la faptul că în zilele noastre avem – în acest sfârşit de ciclu de vieţi pământene pentru multe spirite umane – ambele unelte ale luminării noastre: căile energo-materiale christice şi învăţătura revelată, pentru aducerea noastră aminte din trecuturi pentru care doar zilele noastre sunt tenebre şi durere...
Tocmai pentru a grăbi o asemenea schimbare s-au dispus şi s-au desfăşurat evenimentele planetare, galactice, după CEL PUŢIN cele arătate mai sus. Căci oricât de ample, de complexe, pot fi ele demonstrate, detaliate azi – totul este extrem de puţin, de simplist, de superficial comparativ cu ceea ce vom şti, vom simţi şi vom realiza în acest viitor foarte apropiat.
Să ne oprim deocamdată aici, urându-ne:
MULŢI ANI FRUMOŞI, LUMINOŞI, BUCUROŞI – CĂCI ASTA S-A DORIT SĂ NI SE OFERE, ÎMPREUNĂ CU CONŞTIENTIZĂRI ADÂNCI ALE REALITĂŢII ÎNCONJURĂTOARE...
SĂ PRIVIM ŞI SĂ PRIMIM VIAŢA CU DEMNITATE, ONOARE, VIRTUTE, FERICIRE, TRĂIND ÎN ECHILIBRU ŞI MODERAŢIE !!!
SĂ FIM OAMENI ÎN CEL MAI PROFUND SENS AL LUMII ÎN CARE TRĂIM !!!
CHRISTOS A ÎNVIAT !!!
VIAŢĂ LUNGĂ ÎN IUBIRE, BUNĂTATE SINCERĂ, DEMNITATE, SĂNĂTATE TRUPEASCĂ ŞI SUFLETEASCĂ VĂ DORESC DIN TOT SUFLETUL !!!
Şi mai ales... să nu uităm urarea noastră getică, străbună:
MERGEŢI CU BINE, CU SĂNĂTATE, ÎN VREMURILE CARE VOR VENI !!!...
