SĂ NE REAMINTIM CÂTEVA LUCRURI NECESARE PENTRU CONTINUAREA STUDIILOR; ȘI O LECȚIE SCURTĂ DE MODESTIE!

I. IDEI PRINCIPALE

1. Nu trecem în alt univers când dormim sau în meditații care determină o călătorie astrală.

2. Visele sunt ceea ce ne amintim din perioada de somn, din activitățile noastre astrale, care sunt – în linii mari:

– recuperarea vibrației pierdute în timpul activităților din starea de trezie;

– deplasări astrale pentru cercetarea proprie a mediului și vieții galactice;

– pregătiri pentru evenimentele vieții fizice: rememorări de planificări, studiul liniilor principale ale efectelor celor trăite în viața proprie și a altor întrupați;

– rememorări ale relațiilor personale cu alți întrupați, atenționări personale privind hotărârile pe care le avem de luat în trăirile fizice.

3. Nu ne amintim activitățile noastre astrale întrucât:

– vibrația medie planetară este foarte joasă și nu avem încă suficientă experiență la acest nivel de vibrație; dar informațiile rămân în subconștient, adică în stare latentă, fără să se piardă;

– diferența mare de vibrație între corpul astral cu care desfășurăm activități astrale și corpul fizic: este valabil doar în această perioadă cu vibrații foarte joase;

– nu avem căi neuronale suficient de dezvoltate și consolidate, datorită preponderenței activităților fizice și emoționale, pentru redarea precisă a activităților astrale, a percepțiilor cu senzorii corpului astral;

– nu avem deschiderea simultană conștientă a mai multor căi neuronale, nu avem avem experiența de a alege rapid între cele cele obișnuite ale vieții fizice și cele astrale, datorită frecvenței rare a gândirilor cu privire la activitățile astrale;

– societatea nu încurajează decât activitățile fizice, în care se includ și gândirile + stările emoționale cu privire la activitățile fizice;

– nu avem experiență suficientă să ne adaptăm, la nivele joase de vibrație, trecerii rapide de la activitatea astrală la activitatea fizică: ea este în curs de formare acum. 

II. DETALII, DISCUȚII

Să readucem precizarea că ”decorporalizare” este o exprimare greșită, întrucât spiritul nu iese sub nicio formă din sistemul corporal propriu întrupării sale, sistem corporal care cuprinde și corpul astral, pe lângă altele, care iese parțial din sistemul corporal: spunem parțial, întrucât el rămâne puternic ancorat în propriul sistem prin partea matriceală, energetică, creată de coordonatorii de evoluție. Pentru corpul astral, această parte energetică este special creată pentru corpul astral, căci:

– el trebuie să se desprindă frecvent de restul sistemului, chiar și numai parțial, în primul rând pentru autostabilizare vibrațională;

– trebuie să aibă o elasticitate de excepție pentru ca să se poată lungi extrem de mult și astfel încât corpul astral să se poată deplasa în deplină siguranță prin întreaga galaxie, în timp ce restul sistemului corporal rămâne în stare latentă (somn) pe planeta de reședință. 

– trebuie să fie puternic întărit energetic, pentru a rezista la diferențele de mediu din întreaga galaxie. Să reținem că el este creat puternic, dar nu atât de puternic încât să aibă puterea de a pătrunde în păturile energetice ale galaxiei. Senzorii de vibrație și de percepție auditivă mai ales avertizează de la distanță spiritul asupra apropierii de păturile exterioare ale galaxiei, dincolo de care corpurile astrale nu au putere de menținere în funcțiune, chiar dacă nu se distrug: practic senzorii nu mai funcționează și călătorul este obligat să se întoarcă spre interiorul galaxiei. Însă la nivelul de experiență a spiritelor umane, ele știu bine, și au conștiența folosirii acestei obligații de a sta în galaxie, nu numai pentru propria persoană, ci și pentru protecția tuturor viețuitoarelor din galaxie: pentru a nu aduce în interiorul galaxiei fluxuri energo-materiale străine, care au vibrații diferite și dezorientează evoluanții începători de pe planetele galaxiei. Fluxurile străine prinse în corporalitatea astrală s-ar împrăștia în mediul galactic interior și, dacă ar fi vorba de câțiva evoluanți de pe câteva planete din galaxie, nu ar fi nicio problemă, dar în întreaga galaxie sunt miliarde de întrupați care ar dori să depășească hotarele galaxiei, iar fluxurile aduse de ele în interior ar destabiliza evoluțiile micilor viețuitoare de pe planetele galaxiei (asemănătoare viețuitoarelor pământene de la viruși la mamifere). 

Este bine să reamintim, pe scurt, câteva idei ale unor lucrări mai vechi (pe care de altfel vă invit să le citiți în detaliu în această etichetă sau să le recitiți, după caz). 

În primul rând, și vom folosi în lucrările următoare acest lucru foarte important: nu trecem în alt univers când dormim sau în meditațiile care determină o călătorie astrală prin inducerea unei stări de liniștire profundă. Universurile nu sunt paralele, nu determină stări existențiale paralele, există doar unele spații cu caracter aparent de paralelism, dar în calitate de întrupat uman nu poate fi niciun fel de asemenea spațiu de accesat în asemenea situație de întrupare în care ne aflăm noi acum, oamenii obișnuiți. Chiar dacă totul pare a fi depărtat de cunoașterea noastră curentă – nu înseamnă că am accesat un alt univers, nici vreun alt strat dimensional sau interdimensional. Să avem mereu în vedere faptul că universurile sunt creații realizate conștient, și cu foarte mare profunzime a cunoașterilor, realizate de entități cu a căror evoluție nici nu poate fi vorba că ne-am asemăna, chiar dacă suntem pe calea de a ajunge să putem lucra și noi alături de ele, cândva în eternitatea vieții noastre. 

Visele sunt ceea ce ne amintim din perioada de somn, mai concret ceea ce ne amintim din activitățile noastre astrale din această perioadă, care sunt următoarele, în linii generale:

– recuperarea vibrației pierdute în timpul activităților fizice din starea de trezie, recuperare care are loc în structurile astrale special create ale planetei;

– călătorii astrale de cercetare a mediului și vieții din sistemul nostru stelar și, conform evoluției fiecărui spirit, dincolo de sistemul nostru stelar – dar numai în galaxia noastră;

– pregătiri pentru evenimentele vieții fizice din perioadele care vor urma, care și ele pot fi de două feluri: pe de o parte rememorări de planificări ale destinelor noastre și ale tuturor macrostructurilor din galaxie (stele, planete, planetoizi), pe de altă parte studiul liniilor principale ale efectelor celor trăite în viața proprie și a celorlalți întrupați;

– rememorări ale relațiilor personale cu alți întrupați și atenționări personale cu privire la hotărârile pe care le avem de luat în viața fizică curentă. 

Faptul că nu ne amintim visele sau ni le amintim truncheat de cele mai multe ori se datorează unora sau tuturor motivelor de mai jos:

1. Vibrația planetară este foarte joasă în această perioadă și majoritatea oamenilor nu au o experiență suficientă în desfășurarea activităților mentale și astrale în timpul întrupărilor cu corp fizic (cu vibrație naturală joasă), precum și în cunoașterea și înțelegerea legăturilor lor cu activitatea fizică. 

2. Diferențele de vibrație între corpul astral – cu care desfășurăm, ca spirite întrupate, activități astrale în spațiul acestui univers – și corpul fizic sunt foarte mari acum, în această perioadă planetară, ceea ce induce amintirea doar a acelor acțiuni astrale care au o vibrație apropiată de vibrația corpului dublu eteric (apropiată de vibrația corpului fizic), mai precis apropiată de o medie a vibrațiilor lor împreună). Acele acțiuni care dezvoltă vibrații foarte înalte, cu care nu suntem obișnuiți în viața curentă, le pierdem la trezire, nefiind obișnuiți în viața curentă cu atingerea și păstrarea unor vibrații înalte în activități obișnuite diurne;

3. Nu avem căi neuronale suficient de bine dezvoltate și consolidate pentru ca creierul fizic să redea toate percepțiile cu corpul astral. Impulsurile primite deschid simultan mai multe căi neuronale, automat, dar noi nu avem experiența de a alege conștient și rapid între informațiile obișnuite fizice și cele cu frecvență rară. 

Și să nu uităm că nu suntem obișnuiți să răspundem impulsurilor cu vibrație foarte joasă care se amestecă rapid cu impulsuri cu vibrație foarte înaltă, pentru a păstra ideea unor activități de vibrație foarte înaltă: ocolirea informațiilor pe care le credem că ar avea vibrație joasă nu este niciodată o cale de răspuns înalt, ci dimpotrivă, dacă ne confruntăm cu ele, compasiunea, hotărârea de a nu urma exemplul lor negativ, cu bunăvoință sau severitate în funcție de situație, ne va ajuta să ne păstrăm o vibrație înaltă și, cu timpul, să mai înțelegem câte ceva din activitățile noastre astrale. Dar să înțelegem că însăși vibrația joasă a planetei și revenirea foarte lentă (dar necesar să fie lentă) la dezvoltarea straturilor interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal conduc la neconștientizarea unei mari părți din activitatea noastră astrală, pentru că nu le prindem suficient timp pentru a le memora și a le recunoaște. 

4. În condițiile pământene de acum, nu avem încă puterea să ne adaptăm trecerii rapide între activitățile fizice și alte activități înafara celor fizice: oricum și cele fizice sunt într-un registru foarte redus comparativ cu vremurile anterioare, din perioada în care erau Moșii în apropierea noastră. Deci lipsa amintirilor din activitatea astrală este o situație trecătoare, conjuncturală, suntem oricum la finalul acestei perioade și vom putea în curând să înțelegem treptat, și destul de repede, toate aceste diferențe. 

Să revenim puțin asupra faptului că în stare de somn, de vis, de călătorie astrală, nu trecem în alt univers niciodată, din următoarele motive cu caracter de generalitate:

1. Corporalitatea noastră nu este creată astfel încât să suporte vibrațiile altui univers, nici măcar ale spațiului cosmic dinafara galaxiei noastre (galaxiei natale, la modul general) sau din alte galaxii;

2. Nu se poate să ni se creeze doar nouă, oamenilor, o corporalitate care să se adapteze la alte spații, universuri, întrucât marea majoritate a radiației spiritelor care fac evoluțiile lor începătoare aici (celelalte viețuitoare planetare) nu este suficient dezvoltată pentru a suporta alte vibrații dinafara spațiului lor obișnuit, care le-ar obosi puternic: din cauza lipsei de obișnuință cu alte radiații, datorită căreia încercând să se orienteze, să se adapteze, obosesc puternic și ies automat din întrupare; astfel nu ar mai fi în stare să-și continue evoluțiile lor obișnuite, care se desfășoară lent, dar lin, trecând ușor de la o etapă la alta, doar cu schimbările pe care ele le pot suporta în felul lor. Să avem în vedere acest lucru pentru a înțelege și motivul următor;

3. În timpul trăirilor noastre, prin plexuri (chakre) corpurile noastre fluidice se aprovizionează cu fluxuri energo-materiale din spațiile înconjurătoare. Să reținem că nu pot fi transferate fluxuri energo-materiale din alte spații – nici măcar din spațiile de dincolo de galaxia noastră deci chiar în aceeași subzonă a universului nostru. În alte spații plexurile corpului astral ar prelua fluxuri care au altă vibrație și, revenind în sistemul corporal propriu, ar deversa fluxurile preluate din alte spații, care ar fi preluate de alte viețuitoare, le-ar dezorienta și denatura existența, apoi pentru că acest lucru s-ar perpetua prin somnul nostru zilnic, ar distruge treptat corporalitatea viețuitoarelor mărunte din biosistemul planetei noastre – corporalitatea lor nu are structuri în stare să asimileze alte energii decât cele planetare (uneori chiar numai din anumite regiuni ale planetei), fiind la începuturile evoluțiilor lor și având ele înseși ca spirite întrupate o vibrație naturală joasă. 

Moșii popoarelor, entitățile dimensionale și interdimensionale au forme diverse de ”curățire” a propriei corporalități atunci când fac astfel de treceri și vom discuta în alte capitole despre acest lucru. Pe timpul paznicilor din străvechimi, care efectuau treceri în spațiile interdimensionale, sau în alte vremuri în care ajutătorii planetari circulau pe alte planete din galaxie, ei plecau cu structurile lor corporale pline cu fluxuri energo-materiale pământene, nu se aprovizionau cu fluxuri din locurile vizitate și astfel nu schimbau absolut nimic în exteriorul sistemului nostru stelar, spre protejarea totală a biosistemului planetar. 

Noi, ca spirite întrupate care nu am atins încă evoluția și puterea Moșilor, entităților dimensionale și interdimensionale, nu avem încă pregătirea, evoluția necesară pentru a ne adapta rapid și altor spații, ca și revenirii în spațiul în care am lăsat corpul fizic în stare de somn: mai ales când vibrația planetară este foarte joasă, ca acum – nici măcar pentru cei care au fost paznici în străvechimi și sunt întrupați azi. Corpul nostru astral poate să călătorească în alte spații din galaxia noastră și să se întoarcă pentru a se integra în propriul sistem corporal întrucât structurile sale nu pot prelua fluxuri din exterior decât în măsura în care găsesc fluxuri cu vibrație asemănătoare, care se găsesc în galaxie, chiar dacă nu atât de bogate așa cum sunt atrase din cosmosul galaxiei de către planetă. De aceea o călătorie astrală ține de rezistența spiritului la astfel de schimbări și revenirea imediată odată ce se instalează cea mai mică urmă de oboseală datorată celor pe care le trăiește înafara sistemului corporal; de aceea spunem că ieșirea cu corpul astral în spațiul exterior câmpurilor planetei este proprie doar spiritelor avansate în evoluții, aflate de fapt în evoluții în curs de universalizare. 

Oricum să reținem că nu putem trăi cu corpul astral într-un univers și cu restul corpurilor din sistemul nostru corporal în alt univers. Credem imediat că este vorba despre alt univers, dar în corp astral ne atrag la început atenția alte elemente decât cele curente (și bine știute de noi din viața curentă) și ele ne păcălesc în acest fel. Cu cât ne vom obișnui cu ele mai mult, cu atât vom înțelege că ele sunt chiar în lumea noastră, fără urmă de îndoială. 

42. MOȘII NU TRĂIESC ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI

I. IDEI PRINCIPALE

1. În funcție de statutul lor planetar cu destine de grup spiritual diferite, oamenii au numit în mod diferit îndrumătorii lor spirituali de popor (entități astrale, entități eterice, entități dimensionale, entități inter-dimensionale):

– migratorii i-au numit zei care locuiau în ”ceruri”;

– localnicii cu origine transcedentală moșească, trăitori pe teritoriile moșești, au păstrat mult timp dualitatea zei / Bătrâni de sub munte, căutați discret de oficialități fără încetare inclusiv în zilele noastre. 

2. Faptul că au ținut întâlniri în anumite perioade în locuri discrete, situate în peșteri special amenajate pentru cercetare și discuții ample cu Călătorii lor, a condus la încredințarea că au dispărut în interiorul planetei, în condițiile în care majoritatea populațiilor nu mai aveau puterea de a departaja adâncimea de profunzimea spațială.

3. Numirile au fost transformate în vremurile așezării și amestecării populațiilor în teritorii, cu denumiri abstracte reprezentative: Dumnezeu (cu față de Moș) și susținători: îngeri, sfinți, maeștri, etc.

II. DETALII, DISCUȚII

Să discutăm mai multe aspecte, ca să fie foarte clare anumite lucruri legate de istoria noastră, la care principial vom reveni în viitor. Chiar dacă este un articol lung, este mai bine să-l las așa, pentru a avea o înțelegere bună la diferite nivele. 

Moșismul a fost, și va reveni, o formă de întrupare pentru spiritele umane (oameni și entități) și de ajutor altruist din partea coordonatorilor evoluțiilor noastre pentru restul biosistemului planetar, pentru planetă și macrocosmosul înconjurător. El s-a diminuat în cunoașterea majorității popoarelor de pe toate continentelor și insulele Pământului: treptat începând cu cea de-a doua parte a mileniului III î.H. Dar să nu uităm:

– au rămas în continuare Moși care trăiesc individual în marginea lumii noastre: uneori intră ca oameni banali în mijlocul nostru, dar fără sarcini de implicare în viața oamenilor;

– în unele popoare au rămas în continuare după mileniul III, în forma grupărilor lor inițiale, acolo unde a fost nevoie să se mențină structura poporului în vremea marilor migrații, sau o parte esențială a lui, în lupta grupărilor umane dominante pentru acapararea pământurilor și distrugerea esenței popoarelor: dar care nu trebuiau sub nicio formă să dispară, asimilate în structurile dominatoare.

Poporul get a fost unul dintre aceste popoare, în care Moșii s-au implicat pe de o parte în conducerile poporului în mileniul I î.H. – prima jumătate a mileniului I d.H. și au rămas în continuare ca sfătuitori ai unor conducători până la introducerea monarhiei străine în anul 1866. 

Dar să reținem faptul că a existat o retragere a Moșilor și la noi, într-o primă fază, așa cum am discutat, apoi o revenire pentru a contribui la coordonarea operațiunilor de migrare – în felul ei subtil coordonată – pentru ca geții să nu fie desființați ca popor, la fel cum au fost distruse alte popoare străvechi din cuprinsul Europei și de pe alte continente. 

A doua retragere a Moșilor este valabilă pentru majoritatea lor – dar la fel ca și în restul lumii, au rămas câțiva Moși cu oamenii lor de legătură, pentru a păstra echilibrul vibrațional al locurilor într-o asemenea măsură încât să nu împiedice viața normală pentru care spiritele au venit pe Pământ: în mod special pentru această perioadă cu vibrația medie planetară foate joasă și variații extreme pentru o lungă perioadă de timp. 

Așa cum am mai scris, dânșii s-au retras într-o primă fază în insulele din Oceanul Pacific de Sud și, după ce s-au finalizat sarcinile de susținere a popoarelor lor din acea vreme, s-au retras într-un spațiu inter-dimensional mobil – cel care la momentul necesar în acea vreme era în mișcarea lui cel mai apropiat de universul nostru, pe care îl ajută întotdeauna. Nu s-au retras acolo, în insulele Sudului, pentru dezamprentare și dezobișnuire, așa cum este necesar oamenilor cu destin special legați de moșism – adică să stea multă vreme retrași complet din lume pentru dozobișnuire și dezamprentare de lumea în care au trăit: retragere înainte de a trece, cu ajutorul altor entități interdimensionale și al ajutătorilor astrali, în spațiile interdimensionale necesare prin programul, planificarea lucrărilor lor din întrupare. Moșii pot trece direct în spațiile interdimensionale, doar prin schimbarea vibrației proprii, prin manevrarea la voința și prin cunoașterea lor, a razelor din radiația proprie. Însă prin retragerea lor în insulele Sudului, ei au continuat să ajute întreg Pământul, nu numai popoarele de care se ocupaseră înainte, iar în plus era necesar să ajute de departe pe toată perioada în care oamenii s-au obișnuit să trăiască fără Moși lângă ei. 

Dar Moșii, prin vibrația lor de întrupare și pentru sarcinile pe care le au, nu pot să treacă în spațiile dimensionale decât prin spațiile interdimensionale și invers. Deci să reținem că Moșii pot ajunge în spațiul dimensional cel mai apropiat de Universul fizic (totuși nu în toate straturile, diferențele vibraționale fiind în continuare mari de la un strat dimensional la altul); dar pot ajunge numai trecând prin spațiile interdimensionale, a căror vibrație este intermediară între spațiile dimensionale fixe și Universul fizic. În funcție de lucrările, de sarcinile lor de destin, Moșii pot circula, la fel ca și entitățile dimensionale și interdimensionale din aceste spații interdimensionale, oriunde în zona I - zona evoluțiilor începătoare și zona a II-a a universului - zona dezvoltărilor puternice ale evoluțiilor (nu și în zona a III-a, zona galaxiilor cu întrupări simultane - de foarte mare complexitate, unde nu se amestecă direct nicio entitate exterioară în evoluțiile care se desfășoară acolo). Să discutăm în continuare despre alte câteva chestiuni legate numai de Moși. 

În primul rând: dacă zeii au fost denumiți în acest fel tot pornind de la Moșii de popor, de ce în timp Bătrânii (Moșii), Nemuritorii, au fost decretați ca trăitori sub pământ, iar zeii au fost priviți ca trăind în ceruri?

În funcție de cunoașterile care le-au rămas, unii oameni (migratorii) au numit îndrumătorii lor generali de popor, adică la un loc – entități astrale, dimensionale și interdimensionale: zei care trăiau în ”ceruri”. Alții, oamenii din locurile de transcendență ale poporului lor, știind că de regulă frecventau peșterile – naturale și amenajate conform cerințelor sarcinilor lor, au rămas cu dualitatea: zeii ”din ceruri” și Bătrânii de sub munte. Și în continuare, faptul că au ținut întâlniri în anumite perioade în locuri discrete, situate în peșteri special amenajate pentru cercetare și discuții ample cu Călătorii lor, a condus la încredințarea că au dispărut în interiorul planetei, în condițiile în care majoritatea populațiilor nu mai aveau puterea de a departaja adâncimea de profunzimea spațială. Dar lucrurile nu au stat de loc așa, și nu va trece mult timp până când orice om va reîncepe să pătrundă această deosebire. 

Să detaliem.

Au fost două feluri de marcaje privind plecarea Moșilor la unele popoare:

– prin deces (oamenii fiind obișnuiți mai degrabă cu decesul): patriarhii iudeilor au fost declarați morți după o viață neobișnuit de lungă, deși conducătorii religioși știau – ca multe altele ascunse poporului – că ei nu au murit, ci că se ”ridicau la ceruri”, cu corpul lor cu tot, circulând prin cerurile lor;

– trăitori în continuare, dar în interiorul Pământului, retrași de la suprafața Pământului, de unde pot veni uneori, ”invocați” (chemați) de oameni credincioși. 

Sunt multe cunoașteri care au rămas în lume cu privire la plecarea Moșilor (numiți și Patriarhi, Vrăjitori, Magi şi Regi Magi, Profeţi, etc.), care au fost știute mult timp, dar au fost uitate din cauza răspândirii activităților fizice forțate și obligațiilor de multe feluri, dar și prin diverse explicații pe care nu le mai puteau înțelege sub puterea vibrației ajunse foarte joasă. 

În scurt timp, majoritatea oamenilor nu au mai avut capacitatea de a deosebi nivelele de vibrație, atât de bine cunoscute odinioară în viața curentă de orice om de pe Pământ, nu au mai putut gândi despre spații cu alte vibrații. Pe de o parte din cauza intrării în stare latentă a straturilor interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal, percepțiile diminuându-se mult comparativ cu cele dinainte, pe de altă parte datorită faptului că majoritatea spiritelor umane nu le-au folosit prea mult timp înainte de ultima glaciațiune: sunt acele blocuri de grupuri spirituale care au venit ultimele pe Pământ, care acum formează cca 60-65% din populațiile umane, venite acum cca 1-1,5 milioane de ani în urmă. Restul blocurilor au venit pe Pământ în urmă cu cca 15-20 milioane de ani în urmă, deci au experiență foarte multă pe Pământ. Dar toate au venit pe Pământ știind clar că în perioada cea mai grea vor fi ajutați în primul rând de către Moșii care țin echilibrul vibrațional al Pământului în frâu. Era necesar acest ajutor pentru că niciun grup de asemenea spirite nu au totuși încă suficientă experiență de trai echilibrat în acest loc din univers pentru a-și păstra idealurile și conștiința, priceperea în creație și calitatea înaltă a manifestărilor în relații între ele și cu alte grupuri, chiar și cu ajutătorii foarte înalți întrupați în preajma lor, în situații foarte grele pentru întreaga planetă. 

Cei care au venit ultimii pe Pământ au fost cei dintâi care și-au uitat îndrumătorii de neam, din cauza puținei lor experiențe în vibrații joase după ce s-au obișnuit cu vibrații foarte înalte, corespunzătoare etapelor lor de evoluție. Iar unii semeni de-ai lor au profitat pentru a le lăsa din amintirile lor ideea de zei, care nu ar putea fi văzuți pe locurile unde trăiesc oamenii, doar voința și dorințele zeilor le-ar transmis lor, profitorilor, lăsându-le astfel puterea de a menține ordinea pe Pământ, în lumea lor, cu orice preț. 

De fapt acești profitori erau cei puternic implicați în supraviețuire, chiar cu orice preț; profitând de faptul că oamenii de pretutindeni erau puternic încrezători în conducătorii lor (așa cum fuseseră și ei anterior), au studiat în taină modul în care pot sau nu să fie pedepsiți de către cei ce țineau lumea după ce o creaseră, așa cum era scris în moștenirile furate de unde puteau: în secret căutate, în secret studiate și tot în secret aplicate. 

Făuritorii Dintâi – Creatorii înalți ai lumilor – cum îi numeau geții, au rămas ca zei după cum vedeau isteții lumii, de aceea impunerea propriilor dorințe a fost un pas imediat și foarte ușor de făcut. Au rămas însă numele conducătorilor Moșilor, așa cum era Zalmoxis între Alpi și Urali, Oceanul înghețat și Mediterana, sau pentru migratori în funcție de grupul de Moși din regiunile lor, ținute minte mai bine: Odin, Zeus, îmn alte regiuni Yehova, etc., după realitățile din popoarele lor. Îndrumările cultului, oferite poporului, se bazau pe cele mai înalte învățături moștenite de popor, pe care le impuneau oamenilor în fața lor, care însă nu-și mai luau obligația de a face la fel pentru oameni: știau bine că aveau forța fizică și mentală brutală și punitivă de partea lor, dar mai ales o mulțime de oameni neștiutori care erau gata să-și trădeze și ei semenii pentru a dobândi un trai superior lor. S-au dezvoltat școli de luptă și agresiune, tratate de agresiune și cărți de îndrumare la atitudini negative, lăsate moștenire din generație în ganerație. Cunoașterea luată din vechime a fost răstălmăcită, iar școlile de ”misterii” – așa cum le numeau elinii – au fost transformate în școli pentru studiul cărților de asuprire și de continuare a îngenuncherii fiecărui popor în parte, folosind cunoașterea și tradițiile proprii popoarelor. 

Luând cunoașterile vechi legate de existența mai multor ”ceruri” (ceea ce numim noi azi dimensiuni (straturi) paralele ale universului) și de asemenea cunoașterea ”golului” din interiorul Pământului (care de fapt nu este de loc gol), ori s-au răspândit ideile că și Moșii – adevărații reprezentanți ai puterilor zeilor, Creatorilor, Făuritorilor, ori au murit ori au părăsit Pământul, pierzându-se prin ceruri, ori s-au ascuns în străfundurile Pământului, fugind de urgia unicului zeu adevărat, care va pedepsi prin mâna lor, a conducătorilor laici și religioși deopotrivă, pe orice om se va răzvrăti  și nu va ține cont de puterea lor. Nu s-ar închina puterii lor… 

La noi – ca și în alte părți – constrângerea a mers mână în mână cu lămuriri aiuritoare, dar poporul fiind unul care păstra pe de o parte cunoașteri orale mai mult decât scrise, iar pe de altă parte fiind prea proaspătă imaginea Moșilor (ideea de ”zei” a fost adusă de migratori, care au asimilat ca denumire Moșii cu Zeii lor), nu a putut fi repede prostit, chiar dacă a plecat capul: dar nu și sufletul. Toate corespondențele cu religia iudaică au fost lăsate la început pentru a nu se provoca războaie interioare și exterioare, și pentru că înțelegerea oamenilor s-a sprijinit pe cunoașterea Făuritorilor Dintâi al cărui reprezentant era binecunoscutul Iisus dinainte încă de venirea lui pe Pământ. Dar îl știau fără a face din această cunoaștere și din el însuși un cult, căci geții nu au avut niciodată o religie sau un cult religios, de sorginte sacerdotală propriu zisă, așa cum era în lumea largă. De aceea aici nu a fost nevoie să se înlocuiască o religie cu alta, ci de a accepta un adevăr evident, cunoscut de mult, legat însă în mod realist, științific spunem azi, de schimbarea vremurilor de către Dumnezeu prin mâna lui Hristos, a alesului dintre Făuritori care să schimbe Lumina lumii – din întunecată în strălucitoare, vie, să schimbe astfel ”apele” cerurilor și ale pământurilor – cele ”moarte” în cea mai mare măsură, cu ”apele” vii: așa cum se percep de către mulți oameni în perioadele anului când ”cerurile se deschid”. Acel ”Domnitor”, acel ”Domn” a venit și a făcut lucrarea arătând milă și compasiune pentru oamenii care trăiau din ce în ce mai greu, mai rău. 

Dar nu numai tradițiile poporului, prin ceea ce numim azi literatura orală populară, au marcat lupta dintre vechi (răul ”întunecat”) și nou (ceea ce era bun, curat, ”luminos”), ci chiar mare parte din conducătorii cu drag de popor, de independența lui, de binele lui. Moșismul a rămas în sufletul poporului, ascuns sub alte explicații, legate de contemporan, dar știindu-se mereu rădăcinile. Voievozi buni, cu sufletul curat, au știut că Moșii există, au crescut în suflul lor spiritual și au colaborat cu trimișii lor – acei sihaștri ascunși în rândul călugărilor sihăstriți rugători pentru iertarea păcatelor poporului. 

Se pot citi scrierile unor mari cărturari prea puțin știuți sub asemenea cunoașteri ale poporului nostru: Gheorghe Asachi, Vasile Lovinescu, Mihail Vâlsan și alții. 

Ne întâlnim de fapt cu cele pe care le cunoaștem din literatura altor popoare, despre locuri de sorginte agarthiană, despre care multe minți luminate ale ultimelor milenii au concluzionat că sunt întâlnite în mituri ale popoarelor de pe toate continentele, astfel încât nu se poate spune decât că a existat o simțire și o gândire independentă pe fiecare continent și totuși având la bază o cunoaștere de același fel despre elemente comune – fie naturale, fie social-organizatorice – despre care s-au lăsat moștenire în diverse feluri de descrieri, dar având la bază percepții și trăiri umane întrutotul asemănătoare. Pierderea multora în condițiile vitrege ale lumii – iarăși: fie naturale, fie social-politice și organizatorice – nu a fost definitivă, întrucât oriunde literatura populară, prin transmitere orală, a înscris definitiv în conștiența umană, cu litere sau cu cuvinte de foc, chiar dacă sensul este ascuns, nu este arătat pe față, ci printr-un simbolism cunoscut bine în mediile literare, dar arată experiența ancestrală a omenirii de oriunde. 

Azi omenirea a câștigat înțelegerea unor termeni pe care o pierduse la un moment dat. Unii spun că a fost această înțelegere câștigată acum, în ultimul mileniu, ca urmare a modernizării vieții și a răspândirii multor cunoașteri: eternitate, infinitate, profunzime și altele asemănătoare. De fapt, în necunoașterea în care a fost ținută omenirea în ultimele 4-5 milenii, nu avea cum să le înțeleagă în doar 50-70 ani de școlire superficială și oricum restrânsă la o pătură subțire de populație – dacă asemenea noțiuni nu ar fi existat bine înțelese dinainte de epoca întunericului imperialismului mondial și milenial. Tocmai aceste înțelegeri ne dovedesc existența unei baze ancestrale de cunoaștere atât de profundă încât deși ni se pare logic – nu putem accepta încă. 

Astfel ajungem treptat să înțelegm că, dacă nu s-a PERMIS cunoașterea, aceasta nu a însemnat că ea nu a rămas în memoria ancestrală a fiecărui spirit, de unde se decopertează încet – dar sigur, înțelegerile rapide despre care discutăm. Astfel, putem ușor (sau destul de ușor) să înțelegem – chiar și numai intuitiv – că Moșii au trecut în alte ”dimensiuni”, în alte spații, cu alte nivele de vibrații, aflate în profunzimea celui în care trăim, și nicidecum în interiorul Pământului. Ceea ce însă nu exclude teoria Pământului ”gol” – mai precis, corect: gol de materii fizice, ceea ce înseamnă că acolo sunt însă structuri materiale, dar care au vibrații superioare celor fizice. Și că Soarele interior există, clarvăzătorii l-au văzut corect, dar acolo este ”miezul” Pământului, nucleul planetei format pe un nod multiplu, puternic strâns, de pe o coardă stelară, solară în cazul nostru, cu o vibrație foarte înaltă, care a creat condiții de întrupare a unui popor întreg de spirite. S-a creat astfel o forță suplimentară energetică, care a atras fluxuri energo-materiale din circulațiile cosmice, formând structuri diferite după un șablon (matrice) cuprins în modul de desfășurare a radiației stelei, a nodului corzii stelare și a radiației acestui popor de spirite care se întrupează formând o planetă: o planetă care are o serie de manșoane din materii cu vibrație foarte înaltă, dintre care un manșon are și o parte fizică, cu o parte pământoasă care cuprinde și lichide, și gaze care formează atmosfera planetei. Radiația comună a stelei și a planetei este aceea care întreține mai departe viața planetei, dar creează condiții de întrupare pentru o multitudine de popoare de spirite în faze începătoare de evoluție: este biosistemul planetei care trăiește pe partea pământoasă, cu corp fizic de manifestare și biosistem care trăiește în jurul planetei, cu corp astral de manifestare. 

Și toate viețuitoarele sunt ajutate de Moșii despre care știm destul de multe acum pentru a-i respecta și iubi… înțelegem astfel acum că Moșii nu trăiesc acolo, în interiorul Pământului, ci în alte spații universice așadar, dintre care unele sunt fixe, altele sunt în mișcare permanentă, apropiindu-se sau depărtându-se de planetă: sunt spații dimensionale fixe și interdimensionale, cele din urmă fiind ca niște insule mobile în oceanul de energie fundamentală al întregului buchet de universuri care formează Centrul nostru de evoluție. 

Teoria lumii subterane, ca lume liniștită, foarte luminoasă (luminată de un Soare interior), curată, se dovedește a nu fi doar o teorie din anumite puncte de vedere, dar este împletită cu o confuzie pe alocuri din lipsa de experiență a înțelegerilor pierdute pentru un timp. Cunoscându-se faptul că există o rețea densă de canale săpate în adâncimea scoarței Pământului, a fost ușor de preluat ideea că ele sunt drumuri spre ”orașe” subterane, deși nu s-au descoperit decât locuri ce sunt doar lărgiri ale canalelor inițiale, abandonate, deci unde nu sunt populațiile care ar fi putut să le croiască. Vom dezvolta aceste discuții: aceste canale au fost construite de oameni cu milioane de ani înainte, pe lungimea unor canale eterice matriceale foarte groase, lungi de la un continent la altul și chiar unind continentele în adâncime, pe sub mări și oceane. Ele erau drumurile de deplasare a unor oameni din străvechimi, oameni cu evoluție multă, cu pricepere și putere multă, care au păstrat mereu echilibrul vibrațional al continentelor pe care evoluau toate viețuitoarele lor, inclusiv oamenii. Avem în plan să discutăm mult mai mult despre ele în viitor. 

Și Moșii noștri le-au folosit de asemenea la vremea lor, și mai folosesc și astăzi uneori, continuând aceeași schemă de sarcini ca și cele din străvechimi: de echilibrare vibrațională în primul rând, a Pământului – toată planeta în general, dar și local, ori de câte ori este nevoie: azi mai mult ca niciodată este nevoie, întrucât civilizația noastră distrugătoare – dar și viețuitoarele de toate felurile – are nevoie mai mult decât oricând de un asemenea sprijin vibrațional. 

Teoriile lumii subterane și diverse alte teorii privind Moșii – viața și moartea lor – nu se dezvoltă decât în societățile atipice, în care conducătorii fură cunoașterea popoarelor lor și îi împiedică să se încurajeze reciproc să-și amintească de viețile lor anterioare, de cunoașterile lor anterioare. În societățile tipice (cu oameni cuminți, cu sufletele frumoase – normale pentru evoluțiile spiritelor) toți oamenii cunosc tot ceea ce se poate numi ADEVĂR, se trăiește constant cu el la toate nivelele de cunoaștere, lumea creatoare conștientă este încurajată să-și PĂSTREZE și să-și dezvolte, atât cât poate fi posibil în asemenea vremuri cu vibrație foarte joasă, toate capacitățile fizice, mentale, astrale și cauzale, să se bazeze pe ele în viața fizică și în viața astrală deopotrivă. Oamenii sunt încurajați direct de către Moșii care nu ne părăsesc, doar ei ne îndrumă discret și ne lasă să lucrăm, să trăim având ca ajutători entitățile astrale ajutătoare de destin propriu, alături de Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii așezărilor. Este necesar să reținem faptul că asemenea organizări pe care Moșii le-au instituit nu sunt specifice doar societăților atipice: ele sunt preluate, și continuate din societățile tipice, de pe planete tipice și adaptate societăților atipice de pe planete atipice, până când vibrația planetară ajunge în punctele ei de minim zonal și durează o perioadă scurtă de timp până când coordonatorii evoluțiilor și organizatorii mecanismelor de funcționare a structurilor universului schimbă sensul de vibrație generală, zonală și subzonală: de la diminuare la creștere din nou, în ciclicitatea normală, tipică, obișnuită a evoluțiilor tuturor. În societățile tipice, normale, frumoase, oamenii știu însă bine la ce folosesc toate canalele create în scoarța fizică a planetei, se bazează pe lucrările bine știute ale Moșilor și ale trimișilor lor: să le mențină vibrația planetei la cote echilibrate, căci chiar dacă nu există în viața lor răutate, agresivitate și perversitate, totuși activitate industrial-tehnologică există, dar nicidecum la cote exagerat de intensă așa cum este acum, în societatea noastră atipică, este de mai scurtă durată și nicidecum exagerată, oamenii știind bine că nu este însă o activitate naturală, dar dorind și știind că le este necesar să o cunoască, și o dezvolte în limite echilibrate, înlăturând ei înșiși multe efecte, dar nu pe toate, puterea și priceperea lor fiind încă destul de reduse comparativ cu a Moșilor. De aceea sunt Moșii care efectuează acest fel de echilibrări ale vibrației planetare, pe lângă îndrumările specifice de creație materială, atunci când ei simt că ceva – oricât de puțin, de mic – îngreunează viața întregului biosistem: intervin imediat și echilibrează totul. Desigur, este o diferență uriașă între nivelele echilibrărilor pe o planetă tipică față de una atipică – dar asemenea echilibrări au loc și pe planetele atipice care se află în regiuni cu vibrație foarte înaltă: chiar acum în galaxia noastră – am mai discutat despre aceasta, sau în subzonele cu vibrație mult mai înaltă decât a subzonei noastre, unde nu se pune problema de agresiune, necunoaștere, etc., dar sunt alte greutăți pe care creatorii avansați le înfruntă și își corectează greșelile pe care le fac inerent în condițiile lor de trai și de lucru, au loc astfel de lucrări pe care le fac ajutătorii planetari cu diferite evoluții avansate, cu experiență pe măsură.

Să mai reținem și faptul că:

– condițiile de mediu sunt ciclice: ciclică este creșterea și descreșterea (diminuarea) vibrației zonale;

– condiții spirituale, sociale, politice NU sunt ciclice la nivelul pe care îl cunoaștem azi, noi, pe Pământ.

”Căderea” este de fapt o necesitatea spirituală – sfântă am putea spune, sacerdotală cum bine o numesc alții, pentru fiecare om în parte și pentru întreaga lui societate, în societățile tipice și atipice de la nivele foarte înaltă de vibrație în această zonă a universului, în toate galaxiile care au asemenea vibrație foarte înaltă din toate subzonele. Ceea ce unii numesc ”cădere” nu este altceva decât necesitatea spiritelor de a călători de la locul în care au ajuns în evoluțiile lor curente în vibrații foarte înalte (în zona a II-a a universului, cu vibrație foarte înaltă comparativ cu zona I, unde se află galaxia noastră). O călătorie regresivă, de la vibrații foarte înalte la vibrații foarte joase oferă posibilitatea spiritelor de a completa cunoașteri pe care nu le-au avut atunci când au evoluat în vibrații joase ale universului – fiind viețuitoare cu grad redus de conștiență și conștiință. Recuperarea este destul de grea, de aceea este de scurtă durată a trăirilor în astfel de situații, dar totul este un prilej de analiză, corecție și întărire a manifestărilor astfel recuperate din manifestări animalice sau vegetative atât de vechi. 

”Căderea” este de asemenea sacerdotală în măsura în care verticala spirituală coordonatoare a evoluțiilor contribuie prin creșterea, modelarea și remodelarea condițiilor planetare și întreținerea unui mediu echilibrat atât cât este nevoie pentru ca vibrația foarte joasă totuși a zonei + variațiile vibrației locale să aibă efect asupra tuturor spiritelor aflate în călătorii regresive.

Și cu referire la Peștera Ialomicioarei: ea are partea ei:

– fizică: locul desigur rămâne întunecos și rece, necesitând amenajare pentru ea însăși, dar și îngrijire personală pentru vizitator (haine, încălțăminte adecvată);

– metafizică: este un loc luminos, cu un aspect de cristal luminat, care oferă o căldură interioară specifică pentru sufletul călătorilor, fiind o moștenire din vremurile când omul își trăia sub îndrumarea, și în iubirea nesfârșită a Moșilor, idealurile pe care azi nu și le mai poate atinge… 

… Încă. Dar astfel de vremuri sunt pe sfârșite!