Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 16 august 2008

CEEA CE NU NE OMOARA NE FACE MAI PUTERNICI

Parerea mea este ca nu constientizam toate laturile evenimentelor care ne trec prin viata; suntem in postura de jucator pe teren si nu de spectator, iar aceasta cred ca este bine atata vreme cat nu uitam sa ne mai odihnim pe tusha ! Stim noi bine ce viteji suntem ca spectatori... mama mama ce am face noi daca am fi acolo, in locul lor... Dar este bine ca suntem pe teren, un teren cu bine si cu rau, ca sa trecem prin toate, sa le gandim pe toate, sa le simtim pe toate - si nu numai. Greutatea pe care o avem noi azi cred ca vine din faptul ca suntem obisnuiti sa vedem binele cu orice pret, un bine imediat, efect imediat, vizibil, palpabil, care sa raspunda asteptarilor (pretentiilor?!) noastre imediate. Ce vrem, ce vedem la altii si poftim, gelozim, invidiem fara sa constientizam ceva din toate acestea, caci asta ne invata lumea de mici copii: sa avem cu orice pret, sa stim sa luptam pentru ceea ce ne dorim. Asa s-au format mare parte din placerile noastre - dar si din neplacerile noastre, facand pe placul parintilor, educatorilor, invatatorilor, care si ei au facut la fel, la randul lor... Multe se bateau cap in cap, dar noi nu mai vedeam, caci luptam orbeste, pana cand orbi am devenit. Nu am vazut ca in aceasta lupta ne-am format atentia pe RAU, ca sa putem sa alegem si sa luam (eventual sa furam) binele din mareea de pulsiuni care ne inconjoara. Nu ne spune nimeni de ce invatam una sau alta, la ce ne trebuie una sau alta, care sunt partile negative - dar si cele pozitive ale celor care ne vin in fatza, nu avem de cele mai multe ori dimensiunea reala a rabdarii cu care trebuie sa traim clipele noastre pentru a intelege ce ne poate aduce ceva... sau altceva... Da, ne asteptam sa avem un rezultat al binelui pe care il facem altora si nu ne intra in cap, sau in inima ca vorbim de altruism doar ca sa aratam ca avem o spiritualitate inalta, in timp ce ne asteptam ca ceilalti sa raspunda promt atentiei sau sfaturilor, sau actiunilor noastre: altruismul ramane ceva cu care suntem de acord. Chiar daca ne este jena sa cerem socoteala, in sinea noastra suferim ca nu ni s-au implinit asteptarile... Discutam candva de acea lege a lui NU, dar este greu sa vedem ca daca cineva NU raspunde asteptarilor noastre sau raspunde ALTFEL decat ne asteptam NU inseamna ca acel raspuns nu este bun... NU NE GANDIM CA POATE ASA NE TREBUIE, ca un element este o dezvoltare care se mai si termina, pentru ca altceva sa inceapa. Abandonam ceea ce nu ne place, dar rezultatul pozitiv astepta acolo, la fereastra, sa se manifeste, sa vedem ca exista... Doar ca noi nu avem timp sa stam pe tusha, macar, spunem ca este usor sa fim spectatori, sa nu fim in mijlocul focului... insa de fapt nici nu ne permitem un moment sa privim lucrurile dinafara, ci ne inversunam sa luptam mai departe... Fiecare om actioneaza conform propriilor lor incredintari, chiar daca are nevoie de ceva, la un moment dat, in care a fost ajutat de altcineva. Vorba aceea (FM) vine de la faptul ca deschide omul usa calatorului pentru ca avea nevoie de un adapost, iar calatorul ajunge sa-i violeze familia... intimitatea... radacina... Nu are nici o legatura una cu alta, gazda se asteapta ca cei omenit sa-i raspunda pe masura gestului sau... Nu spun ca... mamei ii mai trebuia ceva in acea viata, cum ar spune karmicii cu care acum chiar nu mai sunt de acord, sau ca mamei poate i-a placut, cum aducea un film recent in atentie si acest aspect... ne-am indeparta de subiect. Mai bine omul s-ar gandi ca trebuie sa-si asume niste riscuri in viata, orice lucru in viata inseamna si bine, si rau - asta este viata... Tocmai de aceea ne aflam pe teren, si nu dincolo de el... SA LUAM HOTARARI, PE CARE LE PUTEM LUA NUMAI DACA SUNTEM SUB PRESIUNE: de cele mai multe ori, sau pentru cea mai mare parte dintre noi... Ca sunt si exceptii ... de la cei ce fac exceptii invatam, in fond...
Si sa nu uitam: CEEA CE NU NE OMOARA NE FACE MAI PUTERNICI... Asta este LUMEA pe care o traim. Deocamdata...

(Sa ma iertati de vorba aceea... dar am vrut sa fiu cinstita cu voi, daca am spus ca ma intereseaza toate lucrurile umane..)

Un comentariu:

Andrei S. spunea...

Da. Este greu. Foarte greu. Cred că mai greu este pînâ te obişnuieşti...

Mulţumesc.