Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 16 august 2008

VALORI ŞI VREMURI TULBURI

Azi poate sa fie greu de indurat aparenta lipsa de valori, dar nu suntem oare exact ca si fetita din povestea fraţilor Grimm, care lucra din urzici sapte veste pentru cei sapte frati-lebede vrajiti de oameni inconstienti? Caci acesta este, cred, adevarul, rautatea are atata inconstienta spirituala, incat devine dureros de stiut cat de grea va fi indurarea caintei... Daca facem comparatie intre construirea unui drum si utilizarea lui... cati se gandesc cat de greu a fost el construit si cat de usor se poate merge pe el... atat de usor incat nimeni nu se mai gandeste la sudoarea si sangele cu care a fost el construit...

Poate ca nici nu trebuie. Poate ca cel ce a construit s-a gandit o clipa la onoarea ce i se va face din recunostinta... si totusi daca este constient de valorile in formare ale oricarei lumi, va primi cu demnitate onoarea de a i se pierde gloria in apele tulburi ale vremurilor... Vorbim de glorie, onoare si demnitate... dar nu este mai simplu sa ne pierdem in valuri, constienti ca numai asa ne putem continua incercarile, studiile, departe de valtori, zarva, tumulturi... Cei care fac zarva, care traiesc zarva nu se mai pot concentra la a-si continua cunoasterea, la a-si oferi puterile in continuare, la a nu se opri decat atunci cand moartea ne va desparti?... Putem alege, la fel ca si cei care aleg azi altceva...

Omul este un complex radiant de sunet si lumina (Doamne, de ce numai despre aura se vorbeste! cate se mai pot spune despre sunetul fundamental... dar tunetul strazilor este mai puternic decat sunetele corpurilor noastre, asa-i...). Asadar, exista o radiatie (si de lumina, dar si de sunet) care imprastie ca un far (si o antena) ceea ce este aici... sau oriunde in alta parte, este o chesiune de timp pana ce tot ceea ce este pe malul nostru va trece apa. Noi suntem prima "maimuta"...pana la cea de-a 101 sirul este inca lung... Dar poate ca aceasta constienta a noastra este pe undeva pe la jumatatea drumului, si clipa reunirii nu mai este atat de departe! POATE...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Totul este posibil, în cele din urmă.

Gloria este o valoare personală... pe cînd a te pierde în volbura timpurilor este atît de impersonal. Fireşte că este preferată prima, dar oare cu ce cost?

Numai bine.