34. GOANA DUPĂ AURUL STRĂMOȘILOR

 

Fotografie preluată de pe Wikimedia

(https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Rhyton_getico_da_poroina_mare,_IV-III_sec._ac._03.JPG)

Comoara ascunsă a nibelungilor… a indienilor… a dacilor… a toltecilor… Nu am văzut nicăieri ca vreun cercetător științific contemporan să-și fi pus întrebări de felul: Ce legătură este între faptul că au ascuns aur în cantități masive și totuși oamenii au trăit simplu, în austeritate completă, conducători și popor deopotrivă sau că acolo unde poporul folosește asemenea bogății (pe care azi doar noi le numim bogății) apar jefuitori care descoperă ceva, dar în cantități mici și omoară conducătorii care nu-și divulgă secretele…

A fost aur mult? De ce au ascuns ? – da, aparent pentru a pune totul la adăpost de jefuitori, înainte de migrații ale unor grupuri venite din depărtări sau, mai târziu, a unor conchistadori, cuceritori – exploratori doar de ochii lumii dar de fapt războinici distrugători. Ne gândim, logic, că dacă știau că vor veni, așa cum spun legendele lor, și totuși nu au făcut nimic pentru a se apăra, pentru a-și schimba viața… doar ar fi ascuns aurul…Dar lor nici nu le-a trecut prin cap să ascundă și totuși lumea crede că au ascuns cantități incomensurabile… 

Și astfel nimeni nu a găsit vreodată ceva din cantitățile uriașe crezute a exista; și, mai mult, să nu ne imaginăm că primul lucru pe care conducerile statelor de azi, care au lansat sateliți artificiali, nu au căutat în primul rând asemenea stocuri… Cu atât mai mult cu cât mai târziu au apărut informații cu privire la alte feluri de ”bogății” în preajma filoanelor de aur (wolfram, uraniu, staniu, stibiu, telur), printre care aurul a rămas ”de căruță” în fața altor maeriale strategice în societatea contemporană. 

Totuși aurul a rămas secole de-a rândul prețul păcatelor acelor populații care au strâns și folosit nemăsurat aurul (aur, argint, platină, diamante, etc.): au avut prin destin dat să-l aibă și l-au avut cu prețul cruzimii, agresivității, războaielor criminale fără sfârșit. Dar toate acestea au fost și rămân învățătură eternă, definitivă de a nu mai proceda în acest fel în viitorul evoluțiilor lor. 

Despre aurul ”atlant” care, după unii, ar fi stat la baza unor asemenea bogății, continuând să fie sporit după dispariția atlanților din peisajul pământean de după ultima glaciațiune, vom vedea (puțini oameni acum, toți rând pe rând de-a lungul următoarelor decenii) că nu era decât un amalgam de energii cu vibrații foarte înalte: atlanții, și nici alte populații de pe celelalte continente, nu au scos vreodată metale, cristale din pământ și nici din ape. Existența păturilor aurii sau argintii, cu care erau învăluite clădirile din așezările umane (sau opalescente, cu vibrații încă mult mai înalte decât cele aurii și argintii), se datorau necesităților de a învinge pentru perioade scurte de timp, vibrația planetară devenită foarte joasă înainte de finalizarea sarcinilor atlanților (și lemurienilor, și toltecilor). După asemenea finalizări ale sarcinilor lor, nu numai astfel de creații, realizate exclusiv mental la fel ca și orice fel de creații materiale dinainte de ultima glaciațiune, totul a fost dematerializat de către ei, creatorii de pe toate continentelor, iar ei înșiși și-au dematerializat corpurile fizice și eterice și au rămas ca entități astrale. În această calitate au avut alte sarcini, până când Moșii au dat naștere la primii lor copii de după glaciațiune, care au devenit treptat primele populații de pe toate continentele. Noile populații nu au mai creat mental în vibrațiile joase care au continuat să se diminueze încă și mai mult, nu au mai folosit percepțiile astrale și mentale decât foarte rar, când vibrația planetară a avut vârfuri de vibrație foarte înalte: corporalitatea umană a avut de la început structuri arhetipale care să se ”deschidă” în astfel de perioade, permițând spiritelor întrupate să nu uite, în vâltorile vieții fizice, viața astrală (proprie și a entităților astrale ajutătoare), percepțiile mediului astral și eteric al planetei. 

Oameni cu sufletul puternic deschis în fața realității, și cei care au cunoscut și moștenirea străbună lăsată în mod special pentru a menține cunoașterea naturală a omenirii – din alte vremuri, păstrate în mod special pentru vremurile ce aveau să vină – au cercetat multe evenimente și au adeverit multe adevăruri moștenite astfel, însă lumea se dovedea a fi devenit cu totul altfel decât ceea ce se stipula în acele moșteniri. Dar treptat au înțeles că ele se refereau la trecut și în egală măsură la viitor, iar între trecut și viitor exista o perioadă în care omul trăia în confuzii sub puterea mediului înconjurător, când printre altele ”aurul” cunoașterilor străbune va fi deseori confundat în căutări cu aurul pământurilor… 

Și astfel iată că ajungem la ”aurul” cunoașterii, al vieții echilibrate, al armoniei cu natura, al conlucrării între oameni, al iubirii de toți și toate… Adevăratul aur al lumii, strălucitor și pur, întreținător al vieții spiritelor de pretutindeni, în care spiritele umane sunt ajutătoare între ele și toate ajută întreaga viață de pe planetă!...

Totuși a existat și aur de un anumit fel în folosința popoarelor, încurajate de Moși să fie obținut și folosit într-un mod cu totul special: care a avut un statut anume în viața popoarelor, puțin cunoscut și mai puțin înțeles azi. La începeut toată lumea știa despre acest fel de aur ca metal folosit în anumite împrejurări planetare, dar cu timpul au rămas foarte puțini care au știut totul. Puțini oameni au știut înafara lucrătorilor poporului cum se obținea acel aur: departe de a fi altceva (energii sau iluzii), totuși era un aur purificat prin metode meșteșugărești (deci manuale, fizice), folosind catalizatori care dădeau o puritate specială și accentuau mult capacitățile metalului prin procedee știute de la Moși. Astfel de substanțe erau aduse chiar de Moși (substanțe minerale și vegetale) care erau folosite drept catalizatori și alte feluri de aditivi speciali folosiți în funcție de împrejurări (substanțe aduse de Moși în același fel și folosite în anumite feluri pentru purificarea integrală sau parțială a minereului). Totul se socotea în funcție de vibrația locului de extragere a minereului aurifer și se alegeau cele necesare în funcție de vibrația așezării: a pământului, apelor, atmosferei și energeticii eterice matriceale a locului, în funcție de vibrația oamenilor ca grup spiritual întrupat și a celorlalte viețuitoare din jurul, și din așezare. În momentele necesare locurilor și oamenilor, în toate gospodăriile erau scoase obiectele aurite, iar conducătorii din aceste așezări din vechime, păstrători ai averii poporului, scoteau din locuri ferite, rămase necunoscute, aur purificat după metodele Moșilor, folosind astfel de catalizatori și alți aditivi după cum am detaliat mai sus, și îl foloseau spre completare noilor familii apărute de la ultima folosire. Așadar, nu au fost nicăieri mari depozite, iar cei care au văzut că poporul avea, în fiecare familie, în fiecare casă, obiecte ”de aur” nu au știut că erau doar aurite la suprafața obiectelor care, ele în sine, erau realizate prin metode pe care lumea contemporană le-a numit ”alchimie”. Mai precis: obiectele, hainele, tot ceea ce aparținea omului erau create în mod curent în funcție de factori lumești și cosmici de natura celor enumerați mai sus, iar când era necesar, în perioadele cu vibrații naturale foarte joase, fiecare familie avea și folosea obiecte de de uz general aurite sau argintate, în funcție de momentul respectiv (vibrație foarte joasă sau nu foarte joasă). După trecerea ”gropii” vibraționale, asemenea obiecte aurite nu mai erau folosite, nemaifiind necesare până la următoarea necesitate. 

Așadar să reținem că toate lucrurile omului erau create în mod alchimic, după vibrația medie a familiei și gospodăriei, iar în vremuri cu vibrație foarte joasă erau folosite tot astfel de obiecte dar unele erau aurite sau argintate. Toate obiectele răspândeau vibrații echilibrante în toate timpurile și întreaga așezare era cuprinsă în îmbrățișările lor! 

Astfel de obiecte erau îngropate și în locurile cu vibrație naturală foarte joasă pentru echilibrarea vibrațională a locurilor și a viețuitoarelor atât de mult iubite de localnici. De asemenea, apele care aduceau vibrații din locuri îndepărtate erau echilibrate în același mod în preajma așezărilor, iar în America de Sud se folosea același procedeu în construcția unor bazine uriașe de colectat apa din ploi, create pe vârf de munte, în locuri în care la poalele muntelui se desfășurau așezările poporului; când rezervoarele se umpleau, apele erau eliberate și canalizate spre poale spălând astfel străzile așezărilor de la poalele muntelui. 

Moșii au învățat popoarele:

– să extragă cât mai puține minereuri din măruntaiele planetei, întrucât metalul scos din pământ radiază mult mai puternic decât dacă radiația lui este împrăștiată de impurități și pământul din jur, în straturi de adâncime; folosit în stare pură (așa cum îl folosim și azi) radiația metalelor este foarte puternică, ceea ce în timp conduce, alături de alți factori, la accentuarea degradării corporalității fizice și umane, și a viețuitoarelor din preajma oamenilor. De asemenea, extragerea lor din pământ și ape conduce la o radiație din ce în ce mai slăbă de natură atomică în pământurile din care se hrănesc vegetalele, care la rândul lor constituie hrană pentru animale, toate fiind parte din hrana oamenilor a căror corporalitate – fizică și eterică – va fi din ce în ce mai slăbită din cauza hranei de calitate din ce în ce mai slabă din punctul de vedere al conținutului proteic specific;

– să nu se hrănească decât cu excedentul de produse ale viețuitoarelor: miere, lapte, ouă nefecundate, părul și blana năpârlită, să folosească cu respect animalele pentru ajutor în viața lor, asigurându-le o hrană de calitate și odihnă suficientă, folosind după decesul lor (accidental și natural) resturile corporale: oase, piele, blană. Și mult timp populațiile care au rămas în vatra așezărilor străMoșești au ținut cont de aceste îndrumări; însă totul s-a degradat în epoca migrațiilor din mileniul I î.H. – mileniul I d.H., când oamenii nu au mai putut avea ogorul și gospodăria proprie la îndemână, alte condiții de trai obișnuit, de aceea în alimentația omului au intrat peștii și păsările, apoi animale mari mai ușor de omorât (accidentate sau bătrâne). 

Focul, folosit dinainte de primele migrații (am mai discutat acest lucru) s-a extins treptat dar repede și în prelucrarea pe scară largă a minereurilor metalifere în unele popoare de-a lungul mileniului II î.H., la început cu atenție la îndrumările Moșilor, dar după plecarea Moșilor și trăirile în vibrațiile foarte joase ale planetei îndrumările s-au estompat în majoritatea popoarelor de pe toate continentele:

– pe de o parte din cauza amintirilor din evoluții anterioare de la nivele asemănătoare de vibrație, vechi și consolidate, dar fără ca spiritele umane să aibă o experiență de alegere clară a celor potrivite în plan local, aici, pe Pământ: lucru care va fi analizat pentru înțelegere și consolidare, apoi corectat, după terminarea acestui ciclu de vieți pământene;

– pe de altă parte din frica pentru supraviețuire, sub influența viețuitoarelor pământene, care treptat a creat și lupta pentru supraviețuirea social-politică: prin control asupra turmei, turmă (grup populațional) care a dezvoltat frica de prădători tot pe baza acestui principiu. 

În astfel de luptă, nu numai principiile elevate au fost abandonate, ci și respectul pentru natură a fost în mod egal abandonat, interesele umane având prioritate în luptele inter-umane. Și istoria a mers astfel mai departe, așa cum bine știm acum. 

Să reținem că învățăturile străMoșești au durat mult mai mult timp în popoarele care au avut în apropierea lor Moșii până mult mai târziu decât în celelalte popoare. În general Moșiii s-au retras mai devreme din popoarele în care au avut loc scindări de populații, din care au pornit grupuri migratoare în lumea largă. 

După aceste precizări, în articolul viitor vom relua pe scurt mai multe discuții anterioare, cu precizări în plus. 

33. ALTE RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI

1. AȘEZAREA GEȚILOR ȘI URMAȘILOR LOR ÎN TERITORII

În lucrările privind trecerea în revistă a evenimentelor istorice pe teritoriile geților am discutat despre faptul că teritoriile cele mai bune – din punct de vedere vibrațional – pentru această ramură a neamurilor tracice, coborâtoare din Moșii pământului chiar pe teritoriile de naștere a noilor generații umane de după ultima glaciațiune (potopul biblic), sunt cele dintre Subcarpații sudici (numiți chiar Getici uneori), și în nord apele Iza și Mara. Pentru că vibrația dintre Dunăre și subcarpați (pe linia care intră pe la Cazane și merge pe linia subcarpaților până la gurile Dunării) – nu este o vibrație optimă pentru ramura tracilor carpatini, nordici, ci pentru alte neamuri de traci sudici și migratorii slavi care au venit din nordul Dunării și s-au stabilit în sudul Dunării. Nu am intrat în studiul lor deocamdată, doar știu că au migrat în schimb grupuri de munteni în sudul subcarpaților, cu prilejul războaielor cu turcii, deși la începuturi au rămas și grupuri de traci (daci) care locuiau dintotdeauna în Țara de Jos, numită apoi Valahia așa cum spun unii istorici, însă tracii sudici se numeau chiar pe ei înșiși blahi, vlahi. Tracii sudici s-au reunit cu grupurile slave migratoare și au format populațiile bulgare – așadar de fapt traco-bulgare, aș zice că e bine să îi știm așa, traci fiind în sud și vest în special, chiar dacă rare populații tracice au fost peste tot, până în Macedonia și actuala Grecie. Geții erau oamenii de la munte și dintre munți: în nord până pe versații de nord-est ai Carpaților Păduroși și spre sud pe un arc carpatic larg, iar în estul lor populații până dincolo de Prut (Prutul fiind din vechime râu interior al geților), apoi populații mai rare între Nistru și până la Nipru la început, până la migrații, apoi s-au retras sub îndrumarea Moșilor spre Carpați, când au început migrațiile.

Așadar, nu toate populațiile din Muntenia actuală sunt coborâtoare din geți; în timp au coborât din munți multe formațiuni înarmate pentru apărarea pământurilor de otomani, în sprijinul fraților până la Dunăre. Mulți nu s-au mai întors, întemeind familii și așezări apărate în condiții de șes, însă au păstrat structuri de apărare în munții apropiați pentru orice eventualitate, știind că în câmpie vulnerabilitatea era mai mare și era mai bine să nu fie lăsați dușmanii să avanseze mult în câmpie, unde otomanii erau mai avantajați de teren prin desfășurarea armatelor foarte mari. Așadar la început au fost gândite toate posibilitățile, însă cu timpul atenția voievozilor s-a concentrat la Dunăre. Dar dacă Dacia ar fi rămas la Subcarpați, pe linia aceea ar fi rămas turcii, însă a fost mai puternică dorința de a ajuta frații sudici și istoria s-a scris așa cum știm acum. Tocmai de aceea să știm și să reținem că populațiile din sudul munților au avut la începuturi origini tracice, dar nici ei nu erau ai pământului, ci veniți din Balcani, din alte vibrații. Astfel teritoriile dintre Subcarpați și Dunăre au fost bune, optime doar pentru slavi: desigur nici ei nu erau ai pământurilor locale, dar Moșii au lăsat să treacă de armatele reunite geto-romane doar acele grupuri de migratori care se potriveau acestor locuri: numai ei ar fi putut ajuta populațiile de traci ajunse conjunctural pe acest teritoriu. Practic acest teritoriu este populat de o sumă de urmași ai tracilor sudici, ai slavilor migratori și ai turcilor infiltrați din sudul Dunării către nord sau ajunși prin mișcări politice din partea Porții Otomane. 

Bulgarii nu au fost niciodată bătăioși – deci nu pentru apărare au fost lăsați de Moși să treacă, ci pentru vibrația lor ca spirite întrupate, oameni buni, muncitori, dedicați vieții, cum erau și tracii de aici: dar tracii au tras către frații lor din nord și cum frica i-au cotropit înaintea otomanilor, în majoritate au fugit către nord și istoria s-a scris așa și nu altfel… Într-un fel le-a fost relativ ușor otomanilor să cucerească pe bulgari, dar li s-a înfundat cu vlahii, valahii… 

Dacă lucrurile nu ar fi stat așa, și cu toții ar fi urcat în munți, desigur nu ar fi fost trei țări române, ci un singur popor peste toată întinderea Ardealului și Moldovei la un loc cu teritoriile până la Nistru, bătăliile moldovenilor nu ar fi fost pe cetățile Chilia și Cetatea Albă, ci mai curând pe regiunea numită azi Transnistria (adică dintre râurile Nistru și Bug), iar Ștefan cel Mare ar fi avut puterea să întărească linia nistreană în loc să construiască cetatea Chilia.

De unguri nici vorbă să fi rămas în Transilvania sau să fi putut cuceri ceva între Tisa și Carpații Orientali dacă poporul ar fi rămas pe locurile sale ancestrale în totalitate. Ar fi fost buni gospodari din Țara Făgărașilor și Țara Bârsei până în Maramureș și Bucovina, deci practic așa cum au sfătuit și Moșii, însă lucrurile nu au stat de loc așa, din nefericire. Dar la sfatul Moșilor, prin sihaștrii de pretutindeni, Mihai Viteazul a pornit acțiunea de reunire a românilor de pretutindeni – au gândit-o tot așa și voievozii Moldoveni, căci unii voievozi munteni au ajuns pe alocuri să trădeze cu turcii, doar pentru a nu-și pierde prerogativele voievodale: dacă atunci, pe vremea lui Ștefan cel Mare, românii s-ar fi unit sub conducerea lui Ștefan, altfel s-ar fi scris istoria noastră. Sunt multe pe care nu le învățăm la școală decât dacă sunt profesorii mai sufletiști și povestesc elevilor lor mai multe dincolo de buchea cărții…

Tăria românilor – care ar fi rămas cu numele de daci sau geți – ar fi apărat granițele vestice și estice deopotrivă, dacă ar fi rămas o putere centralizată. Împărțirea s-a datorat fricii de otomani în principal: în loc să se țină cu dinții de teritoriile sudice, s-ar fi concentrat pe teritoriul lăsat în sfătuire de la Moși coborâre. De aici și lipsa de coeziune a tuturor politicilor până în zilele noastre. 

2. ACTIVITĂȚILE ASTRALE ALE GEȚILOR ȘI URMAȘILOR LOR

Moșii nu au fost singurii ajutători ai omenirii. Avem ajutători astrali de destin: personali, de grup spiritual propriu (cu care am venit cândva pe Pământ din alte părți ale universului, din alte universuri), de grup spiritual de întrupare (cei ce venim cam în același timp la întrupare, cu liniile de destin propriu strâns împletite). Geții au ținut permanent legătura cu ajutătorii astrali de popor, prin ceea ce numim azi activitate mentală, dar erau vestiți prin activitățile lor astrale: ceea ce numim azi călătorii astrale, de unde li s-a tras și confuzia de mare anvergură care se păstrează până în zilele noastre; chiar dacă am mai scris pe ici și colo, este cazul să punctez din nou acum, pentru cei ce nu au mai citit, că este un mit cu totul neadevărat faptul că dacii își aruncau tinerii în furci de pe o înălțime, pentru ca ei să ducă mesajul dorințelor oamenilor marelui lor zeu Zalmoxis. Acest lucru este, după cum tot discutăm de atâta vreme, total înafara oricărei discuții, întrucât Zalmoxis era în mijlocul oamenilor, iar pe de altă parte nu era cel care să dorească să fie rugat de oameni, să accepte sacrificii, tocmai el care lucra cu zel pentru evitarea războiului între oameni. Aici era vorba despre ARUNCAREA OMULUI ÎN SULIȚELE SOARELUI, ADICĂ ZVÂCNIREA OMULUI, A CORPULUI SĂU ASTRAL ÎNAFARA SISTEMULUI SĂU CORPORAL, ÎN VEDEREA EFECTUĂRII DE CERCETĂRI PROPRII PENTRU ADAPTAREA DIN TIMP LA SCHIMBĂRILE URIAȘE CARE AVEAU LOC. În vremurile despre care discutăm, puterea oamenilor, în general, era foarte mică, dar ajutătorii planetari, întrupați ca ajutători după cum am discutat, Călători, Învățători, Măiaștri, dar și oameni simpli în mijlocul poporului, aveau putere suficient de mare pentru astfel de manifestări și ofereau permanent îndrumări oamenilor, pe loc, ori de câte ori era vorba despre schimbări evidente. Schimbările erau cercetate prin simțirea directă a radiațiilor cosmice, a particularităților de lumină, sunet și vibrație fundamentală care arătau drumul pe care oamenii se aflau, în ce moment al acestor schimbări se aflau și în ce moment era necesar să pună în aplicație seturile de activități care erau pregătite, cunoscute bine deja, erau în cunoașterile lor de mult timp, care să ordoneze lucrurile în propria lor țară. Călătoria astrală era aceea despre care vorbeam în studiile anterioare că era ajutată prin acele stabilizatoare vibraționale: plăci așezate sub podele sau în pământ pentru suprafețele din exteriorul clădirilor, din apropierea lor, pentru a avea o continuitate în stabilizarea vibrațională a întregii zone. În virtutea aceluiași scop, se foloseau vestitele brățări getice, dacice, precum și multe alte instrumente de același fel menționate în aceste studii. Înafara studiilor energo-vibraționale, se ținea legătura permanentă cu entitățile ajutătoare de destin, de diverse grupări, entitățile ajutătoare ale planetei și ale grupului local de stele și planete. Deci nu numai cu Moșii, ceea ce nu-i excludeau dintre entități, sau oameni ajutători, atunci când Moșii erau în diferite lucrări proprii pe alte meleaguri, întotdeauna a existat o conlucrare de la distanță în toți cercetătorii și toți ajutătorii, întrupați cu corp fizic de manifestare, sau cu corp astral de manifestare, sau entități dimensionale și interdimensionale. 

Activitățile astrale ale oamenilor din popor, crescuți în legile vechiului popor strămoșesc, sunt cunoscute de puțini azi, dar din ce în ce mai mulți în viitorul apropiat: și nu numai în cazul bătăliilor, așa cum am specificat în studiile acestea (și le voi dedica un capitol aparte în Studiile Istorice de pe site), ci și în cazul oricărui deces. Nu toți oamenii au puterea de a se orienta rapid în timpul decesului, când este vorba despre accidente mortale sau de decesul după boli dureroase. În trecut, dar și azi, moartea ultra-agresivă în toiul unor lupte, în avânt de acțiune de apărare, conduce la dezorientarea întrupaților și continuarea unor asemenea manifestări scurt timp după deces: de aici și ideea destul de populară că deasupra oamenilor se bat îngerii buni cu demonii. Desigur, ajutătorii astrali liniștesc sufletele combatanților, dar la astfel de acțiuni liniștitoare participă, în mod conștient sau ca activități astrale pe timpul somnului, și oameni cu capacități native astrale care învață să desfășoare coerent și conștient asemenea acțiuni: mai întâi participă ca observatori (chiar am cunoscut pe cineva care avea puterea pe sarcină să observe pentru experiență personală în aceste timpuri, în aceste vibrații planetare), apoi cu intervenții învățate anterior și acum, pe Pământ, oameni care sunt în curs de consolidare, de întărire și aprofundare a experienței lor de ajutător. 

Deci nu pentru că îngerii personali nu ar fi putut să-i liniștească pe acești destrupați, ci pentru că noi, cei cu corp fizic, în călătorie astrală, trebuie să ne întărim și simțirile, și derularea acțiunilor care nu sunt atât de simple cum am crede la prima vedere: se folosesc vibrații de un anumit fel, cu o anumită putere de răspândire, astfel încât să nu liniștească de tot și combatanții fizici, căci este experiența lor de războinici. Derularea hotărârilor oamenilor în vremurile pe care le trăiesc este deosebit de importantă pentru ei, este liberul lor arbitru să lupte sau nu, este sarcina lor de destin să-și hotărască acțiunile sau, în cazul sclaviei armate (să nu uităm că erau furați copii pentru a-i crește luptători împotriva neamului lor), era destinul lor să trăiască sclvia de acest fel, pentru ca în situații complementare (de stăpâni, de autorități laice sau religioase) să nu mai folosească  asemenea feluri de obligativități în societățile lor. 

Faptul că sufletele sunt liniștite se crede că cei ajutați astfel ar părăsi acest univers, dar necesitățile de destin le cer să rămână aici, absolut toți cei ce rămân ca entități astrale în urma decesului, rămân în jurul celor rămași cu corp fizic de manifestare: nu părăsesc acest univers, ci rămân aici, în spațiile fizice, ca ajutători mai departe, ceea ce fac ele sunt sarcinile lor de destin – pentru familie, societatea din care au plecat, grupul propriu de întrupare sau blocul spiritual cu care au venit pe Pământ. 

ȘI ACUM REVENIND LA MOȘI ȘI LA RETRAGEREA LOR DIN SOCIETĂȚILE UMANE

Moșii au început să se retragă treptat începând cu anii 700 d.H. în Dacia – în alte părți ale lumii retragerea lor s-a făcut treptat, începând cu mileniul III d.H. La noi, Moșii s-au retras treptat între anii 700-1000 d.H., adică după terminarea sarcinilor lor directe față de populațiile locale. Oamenii trebuiau să-și urmeze hotărârile și manifestările vremurilor, așa cum altfel nu putea fi în condițiile atipice pentru care spiritele umane (spirite care s-au întrupat în specia umană) au venit pe Pământ. Metafizica ne învață să privim lucrurile pe de o parte în esența lor de învățături spirituale, după cum curg necesitățile acestor învățături. Moșii nu au fost niciodată apărători părtinitori, ci ajutători universali, indiferent ce spirite evoluează pe planetă. Legea transcendenței primordiale, prin care s-au creat corporalitățile tuturor speciilor planetare, ne arată că întreaga galaxie susține, din planificări mult anterioare formării ei, corporalitățile stelei și planetei – respectiv Soarele și Pământul, dar toate macrostructurile sistemului nostru stelar (din care face parte și Soarele cu planetele lui) deci toate sunt croite astfel încât să facă față unei forme de evoluție extrem de complexe, dar atipice, despre care am discutat foarte des în aceste studii. Atipic pentru Pământ a însemnat:

– o planetă cu mult mai multe continente – în loc de un singur continent care ar fi fost suficient pentru o lume umană tipică;

– o mulțime uriașă de specii ale biosistemului planetar, în loc de o mulțime mult mai mică de specii cu foarte puține subspecii;

– o specie umană cu o singură rasă, o singură formă de corporalitate, deci unde specia = rasă nu s-ar mai numi decât specie – cum ar fi fost majoritatea speciilor planetare;

– o formațiune spirituală a cărei componență, și ea tipică pentru toate planetele din această galaxie care adăpostesc evoluțiile unor creatori avansați aflați în curs de universalizare, așa cum sunt și rezidenții umani: adică formată din spirite rezidente primare, spirite în evoluții galactice – numai dacă le era lor nevoie de trăiri pe Pământ, precum și ajutători secundari și coordonatori de evoluții, monade centrale (sau Fii de Dumnezeu). 

Așadar printre grupurile spirituale nu s-ar afla și blocurile spirituale piramidale care vin din zona a II-a a universului, cu foarte puțină experiență în aceste locuri din univers (spre deosebire de galactici, secundari și centrali care sunt ajutători avansați, cunoscători ai vieții care se poate derula aici, pe orice planetă din aceste locuri din univers); aceste blocuri spirituale piramidale dau tonul tuturor evoluțiilor de pe planetă, de pe Pământ: pentru că aceste spirite sunt evoluate, dar se întorc uneori în zona I unde și-au început evoluțiile creatoare conștiente avansate, pe de o parte pentru a-și corecta manifestările învechite agresive sau vegetative pe care le-au avut cândva pe aceste meleaguri, pe de altă parte să-și cunoască puterile cu care se orientează și se adaptează la condiții grele, atunci când vibrația medie planetară ajunge la limitele cele mai joase; dar și apoi, când vibrația începe să crească, au loc variații extrem de puternice, așa cum nu se mai petrec decât în astfel de condiții aici, în situația unor evoluții atipice; corporalitatea pe care o au la dispoziție (corporalitatea umană) le este drastic restrânsă, iar influențele biosistemului extrem de numeros, atipic de numeros, extrem de puternic și agresiv, pentru a se putea apăra împotriva agresivității acestor oameni. Societatea așa cum o știm noi acum, și o știm extrem de agresivă în toate aspectele ei, este suportată de planetă prin toate felurile atipice de existență, de trăire. 

Moșii creează condiții de echilibrare a trăirilor tuturor pe planetă, însă numai atunci când este nevoie, și dânșii simt bine momentele în care trebuie să intervină, prin echilibrarea vibrației: parțial (pe regiuni ale planetei) și/sau total, pentru întreaga planetă. Ei păstrează astfel toată planeta în echilibru și estompează efectele acțiunilor oamenilor pentru planetă și biosistem, puternic afectate de agresivitatea lor: prin vânătoare, războaie, activitatea industrială anormal dezvoltată din motive pur egoiste și nu altfel; dar să nu uităm nici gândurile și emoțiile noastre de multe ori extrem de agresive, de care nu ne dăm seama de multe ori, iar când ne dăm seama – nu înțelegem cât de mult afectează viața planetei. 

Cu toate acestea este bine să reținem faptul că asemenea evoluții sunt deosebit de necesare tuturor spiritelor pentru continuarea corectă și armonioasă a evoluțiilor lor. Evoluțiile regresive (adică ale acestor spirite care vin din vibrații foarte înalte aici, unde vibrația universului este foarte joasă) sunt gura de oxigen pentru evoluțiile progresive (ale lor și ale tuturor celorlalți întrupați: de la un nivel de vibrație – la mereu alt nivel, superior). Toate grupurile de evoluanți sunt ajutate în multe feluri de către ajutători întrupați lângă ei, apoi de entități astrale, dimensionale și interdimensionale, coordonatori de evoluții: toate formele de ajutor stau la baza învățăturilor lor de ajutători, pentru toate formele de ajutor pe care îl vor oferi altor generații de evoluanți cărora ei înșiși le vor fi ajutători în eternitate. 

O astfel de epocă grea pe care o trăim acum este încadrată de două perioade de condiții echilibrate, atunci când vibrația planetară este înaltă și foarte înaltă. Deci perioada net atipică de comportament uman greu de suportat este foarte scurtă la scară planetară, dar suficientă pentru ca spiritele din aceste blocuri piramidale să-și împlinească toate sarcinile cu care au venit pe Pământ. Și ceea ce este cel mai important lucru pentru toți, pentru toate viețuitoarele planetei, este ajutorul pentru a depăși cu succes această perioadă, ajutor care vine din toate părțile, așa cum am discutat mai sus. 

Contrar unor păreri, nu se pierde nimic din cunoaștere pentru oameni în orice epocă a acestor vremuri grele: fiecare grup spiritual își poate face orice fel de sarcini are nevoie întrucât viața noastră eternă ne permite astfel de bucle de comportament, iar pe de altă parte este și o întărire a creativității la acest nivel de vibrație a universului. Iar Moșii și-au făcut datoria, cu mult drag și înțelegere pentru toți, învățându-ne cum să ne adaptăm cunoașterea pe care o avem, cum să ne ajutăm unii pe alții de la o perioadă la alta.

Recunoștința noastră este maximă, întotdeauna! 

În consecință, să nu mai acuzăm Moșii că nu ar fi ajutat la realizarea dreptății pe Pământ, că nu s-ar implica în bunăstarea oamenilor. Dânșii ne-au oferit toate posibilitățile de cunoaștere, am explicat pe larg în toate articolele anterioare (etichetele: Poveștile geților, Platoul munților Bucegi și Peștera Ialomicioarei). Să ne amintim cât de echilibrată, complexă și frumoasă în complexitatea ei a fost (și va fi în viitorul foarte apropiat) viața oamenilor, a întregului biosistem planetar. Vom putea înțelege că nimic nu a ”scăpat de sub control” dar nu un ”control” care să se ridice deasupra liberului arbitru al evoluanților, dar au fost întotdeauna estompate efectele acțiunilor oamenilor asupra lor însuși (să reținem asta) și asupra întregului mediu planetar.

Desigur toate au fost așa cum știm că au fost: grele, urâte, îngrozitoare din atâtea puncte de vedere… Mereu însă noi valuri de spirite din blocurile piramidale intră la întrupare: nu au fost mereu aceleași spirite care să nu-și fi învățat ”lecția” vieților lor anterioare. Ele se ajută între ele, se influențează, cad, se ridică, fac lucruri bune sau rele: toate vor fi cunoscute, analizate și corectate în viitorul evoluțiilor lor. Așadar greșesc cei care spun că omenirea nu a învățat din toate cele trăite, întrupare după întrupare. Mulți fac confuzii, alții le preiau și le poartă mai departe – puțini știu că de fapt nu avem decât 2 vieți în această perioadă foarte grea (de la sfârșitul mileniului IV î.H până în prezent). Numai ajutătorii planetari fac întrupare după întrupare, căci ei au putere energetică mare, experiență bine consolidată de folosire a acestei puteri, ei au și sarcini extinse pentru a participa la echilibrări vibraționale în situații grele prin echilibrul lor emoțional, prin faptul că ei pot să nu urască, pot să liniștească oamenii din jurul lor, pot să muncească cu drag, dând exemplu oamenilor comozi. Vom mai discuta despre aceste aspecte în studiile viitoare. 

Da, suntem la sfârșitul acestei perioade grele, deja blocurile spirituale piramidale se pregătesc de plecare și încep să se pregătească alte grupuri spirituale, spirite bune și blânde, creative, cuminți și ajutate să restaureze pacea mondială, astfel încât în maximum 100 de ani de la schimbarea vremurilor totul să se vadă clar că merge spre echilibrarea și instaurarea armoniilor universale în trăirile umane și în general planetare.