Am pornit de la un articol care circulă prin email de mult timp, mi s-a cerut părerea în repetate rânduri direct şi pe facebook; consider că nu ar fi rău să vă spun şi vouă câte ceva privind părerea mea. Am primit acest link, restul au fost primite pe email – aşadar nu am nimic cu acest site, nici nu-i fac publicitate - este doar un exemplu pentru ca şi voi să ştiţi la ce mă refer:
Discutăm despre univers... chiar ne rugăm “universului” (probabil ca să nu ne facem de ruşine că mai credem în Dumnezeu...), avem o cunoaştere plăpândă (care ar trebui să ne conducă măcar la suprafaţă – dacă nu în profunzimea acelui vechi “Ştiu că nu ştiu nimic”...). Şi nici pe aceea nu o folosim în viaţa noastră curentă decât poate pentru a apostrofa în cel mai fericit caz pe câte cineva că nu înţelege că suntem “Unul” şi că universul ne împlineşte orice dorinţă dacă avem credinţă puternică în el... Dacă tot vorbim de univers, să zicem aşa: nu ne universalizăm cunoaşterea, nu o adaptăm conjuncturilor de zi cu zi. Cu alte cuvinte – îngropăm moneda biblică. Purtăm o întreagă bibliotecă cu noi – dar nu pentru a ne mobiliza şi îmbogăţi cunoaşterea, gândind asupra celor cunoscute, acumulate, ci pentru că nu facem efortul de a aplica ceea ce cunoaştem în viaţa curentă.
Mai multe persoane mi-au zis, de-a lungul ultimilor ani, mascându-şi revolta:
– Spui pe blog lucruri cunoscute, pe care le ştie toată lumea!
– Dacă sunt cunoscute, de ce nu le aplici?
– Pentru că se spun multe şi ce, o să-mi bat capul cu toate? Important este să fi informat.
– Desigur, aşa trebuie, să fim informaţi.
Dar nu lungesc vorba prea mult căci, dacă omul nu simte măcar un punct de care să se “agaţe” – degeaba încerc să-l determin să “înghită” ceva, pentru că nu va merge... Este drept, unele lucruri pe care le ştiu – nu le ştie multă lume, dar mă străduiesc să public şi să pun lumea la curent cu ceea ce m-a întărit şi pe mine în momente destul de grele. Să vedem ceva exemple, din care unul devine chiar necesar în aceste zile ale lui septembrie 2015...
S-o luăm cu începutul. La sfârşitul anului 2012 am fost întrebată de mai multe persoane care mă citeau în mod regulat: de ce am fost constant sigură că nu vor fi 3 zile de întuneric sau nici de lumină constantă câteva zile (pentru că alături de teoria mai veche a întunericului – de care aflasem cam prin 2007, a apărut şi teoria luminii fără de întunericul nopţii în cele trei zile la rând).
Răspuns: nimeni nu poate fi absolut sigur, dar poţi fi şi rămâne echilibrat şi să echilibrezi şi pe alţii din jur în situaţii grele: nu avem doar o parte fizică a universului, doar cu radiaţiile sale electromagnetice şi gravitaţionale, iar ceea ce nu este recunoscut în mod oficial (deşi eu pun mâna în foc şi o ţin dreaptă că se cunoaşte bine ŞI acest aspect) este matricea eterică a galaxiei, care nu se schimbă cu una – cu două. Poate exista o împletire de mişcări care să ofere un flux comun formând vârfuri ale evenimentelor cosmice, dând naştere unui asemenea cumul vibraţional şi manifest fizic: şi în anul 2012, şi în 2015, ca în fiecare an de altfel, dar nici un fel de fenomene nu arată că ne-am apropia acum – sau că am fost în acea perioadă din 2012 – de un astfel de eveniment. Matricea eterică a galaxiei o arată clar. Nu există vreo schimbare a sa de o natură care să provoace aşa ceva acum, şi după modesta mea cunoaştere o schimbare de acest fel, ÎN ACEST PUNCT AL UNIVERSULUI ar arăta că nimeni din galaxie nu ar supravieţui în astfel de condiţii. Nu este un fenomen care ar afecta numai Pământul, dar noi uităm întotdeauna că există o legătură strânsă între toate planetele şi toate stelele galaxiei. Iar pe de altă parte, nu suntem numai noi pe Pământ, iar toate celelalte vieţuitoare ale Pământului ar fi de mii de ori mai drastic afectate de o astfel de schimbare care ar conduce la căderea prin oboseală de evoluţie a mii de popoare de spirite legate de viaţa pământeană şi, în cascadă, a altor câteva milioane din zonă. Lucrurile nu sunt de loc simple în univers, iar ceea ce credem că este universul “gol” din jurul nostru (şi din interiorul nostru) este de fapt plin cu elemente de care am uitat în vâltoarea greutăţilor fizice şi emoţionale din ultimele milenii: cu efecte multe şi importante ale trăirilor de pretutindeni. Cei cărora nu le prea pasă de restul vieţuitoarelor ar putea spune că ele “nu au spirit”, aşa cum proclamă biserica: ceea ce – cu respect – nu este adevărat... Există o cauză clară pentru o astfel de confuzie, pe care au făcut-o cândva oameni care îşi pierduseră capacităţile permanente de clar-viziune, dar încă mai aveau încredere orgolioasă în viziunile lor şi nici nu era timpul ca toate să meargă spre echilibrare, spre recuperare. Dar acum chiar a venit acest timp, al recuperărilor, şi din ce în ce mai mulţi oameni pot avea viziuni clare asupra realităţii. Pe scurt, să menţionăm câte ceva pentru cei care sunt mai noi în calitate de cititori ai blogului:
– radiaţia spiritelor care sunt ajutate de planetă (spirite aflate în evoluţie intraplanetară ) şi care formează majoritatea biosistemului planetar (de la viruşi la mamifere), nu se percepe în acelaşi fel ca radiaţia oamenilor, ci se confundă cu însăşi radiaţia planetei; le numim spirite intraplanetare, ele fiind adăpostite chiar în interiorul poporului de spirite care este întrupat sub formă de planetă. De aceea la un moment dat omul, în prezenţa unor vibraţii permanente foarte joase, şi-a pierdut percepţiile astrale şi mentale de odinioară, a rămas doar cu amintirile şi puţina putere de procesare a acestora. Dacă putea să mai vadă câte ceva, interpretarea datelor astfel obţinute nu se baza pe cunoaştere aprofundată, ci doar pe aparenţele sărace ale unor viziuni sporadice, spontane. Astfel a ajuns să nu mai vizualizeze mental plăpândele luminiţe ale vieţuitoarelor din jur, în radiaţia puternică a planetei, considerându-le un covor fără viaţă, de natura pietrei, pe care îl putea călca în picioare, indiferent dacă ţipa sau nu de durere. Puterile s-au concentrat pe om şi pe ceea ce putea face cu ce avea la îndemână pe planetă, şi astfel s-a ajuns la o asemenea încredinţare;
– radiaţia spiritelor umane: spirite în evoluţie independentă pe planetele pe care trăiesc, se percepe mental distinct de planetă, exterioare acesteia, ca o steluţă deasupra ei, de la care coboară raze ce susţin sistemul nostru corporal. Ele sunt pe Pământ tot cu un ajutor de întrupare, dar de un alt fel: angelic, unde în constituirea sistemului corporal contribuie, pe tot parcursul destinelor de întrupare, raze de putere energetică care vin de la doi îngeri desemnaţi de coordonatorii de evoluţii pentru ajutor permanent;
– acelaşi fel de ajutor de tip angelic primesc şi mamiferele, însă cu raze de la îngeri care ajută simultan un grup întreg de întrupaţi.
Toate vieţuitoarele sunt întrupări ale spiritelor aflate în diferite etape de evoluţie. Planetele, stelele şi în alte părţi ale universului (zona a III-a a universului) sunt întrupări coordonate cu multă atenţie, care nu pot fi schimbate, creând o stabilitate deosebită: pentru a nu tulbura spiritele sensibile ale vieţuitoarelor pe care mulţi dintre noi suntem obişnuiţi să le desconsiderăm sau în cel mai bun caz să le privim cu indiferenţă... Cu timpul – dar repede – vom reveni la respectul, atenţia, iubirea tuturor, conştientizarea eforturilor lor de trai, la fel ca şi noi, îndreptându-se fără dubiu către evoluţiile pe care le desfăşurăm noi, azi.
Iată de ce există o stabilitate universică cu totul specială, schimbările având loc prin întruparea stelelor şi planetelor, în funcţie de potenţialul lor activ.
Desigur că există schimbări puternic marcate ale multor aspecte ale galaxiei (nu numai), dar ele se fac atât de fin, în valuri largi, încât nu se percep decât ca efecte de percepţie după un timp destul de îndelungat la scara vieţilor noastre, nicidecum de la o zi la alta. Un fenomen ca cel descris de astfel de surse ar fi posibil, de la terminalul zonei spre şi în zona a II-a a universului, dar nu şi în evoluţiile atât de subtile pentru spiritele aflate în primele lor etape, aşa cum sunt majoritatea celor din această zonă a universului.
Este necesar cu toate acestea să abordăm tema şi din alte unghiuri de vedere, dintre care unul este legat direct de percepţia umană. Adică: dacă tema poate avea la bază o imperfecţiune umană, măcar să profităm de ocazie şi să lucrăm ceva asupra noastră. Să dăm cu această ocazie şi un exemplu pozitiv celor care vor îşi vor înţelege greşeala cândva.
Majoritatea oamenilor – bărbaţi şi femei deopotrivă – au frică sau cel puţin teamă de întuneric. Îmi amintesc cum, atunci când am aflat prima dată că s-ar petrece un astfel de eveniment, persoana care vorbea unei audienţe destul de numeroase oferea sfaturi privind măsurile pe care le puteam lua pentru a trece cu bine peste eveniment care nu ar fi respectat normalitatea fizică. Întunericul ar fi fost total simultan pentru ambele emisfere, erau multe neclarităţi asupra cărora mi-am exprimat neîncrederea, că doar nu fugea Pământul de Soare, dar am fost pusă la punct cu oarecare agresivitate. Urma să fie “un mister”, o alegere dumnezeiască, ceva ce mintea omenească nu putea concepe, dar numai spre binele celor care aveau să creadă. Nu altora, care ar fi urmat să fie pedepsiţi, părăsiţi pe un Pământ lipsit de partea sa eterică, cristalină – oricum de vibraţie foarte înaltă. Am zis: “Cu părere de rău, dar eu nu cred asta.” Nu ştiam prea multe atunci, nu puteam explica multe lucruri, era ceva intuitiv bazat pe o cunoaştere sumară a creaţiei universurilor, simţeam că nu ar fi normal să fie aşa şi nici ruşine nu-mi era.
Ştim bine că nu s-a petrecut nimic deosebit în acele zile, înafară de solstiţiul normal pământean.
Acum revine ideea unor zile de întuneric total – aceeaşi formă de expunere. Primesc aceleaşi întrebări ale unor oameni speriaţi, îngrijoraţi: pentru ei, pentru copiii lor. Eu spun: pe 28 septembrie cea mai mare grijă a mea este să prind un “fir” pe telefoanele dlui dr. care mi-a pus oasele în articulaţii şi peste un an cu exerciţii zilnice trebuie să merg să mă vadă din nou. Va fi nebunie mare cred, doar 3 zile de înscrieri la un dr. atât de meşter, un om cu un har deosebit! Dumnezeu să-l ajute!
Problema fricii de întuneric este cu adevărat o problemă şi e bine să profităm de astfel de ocazii care relevă neputinţele umane ale celor ce le răspândesc, care şi ele pot fi analizate, din care putem de asemenea învăţa multe. Şi mie mi-a fost cumplit de frică de întuneric ani şi ani la rând. Am scăpat acceptând că mi-e frică, dar că trebuie să-mi înving frica. Am lucrat cu curaj, cu mine însămi, luni de zile şi am reuşit. Ceea ce mă paraliza în trecut, ceea ce mă determina să nu adorm, să mă chinui în mijlocul nopţii fără să mă duc la toaletă... Mulţi mă vor înţelege.
Acesta este subiectul-cheie, pe care plusează cei ce vor să-şi manipuleze semenii. Scăpăm de frică – scăpăm de ei. Dar nu trebuie să ne îngrijim de frică doar în momentul în care apare, ci tot timpul, monitorizându-ne pe noi înşine permanent, pentru a ne surprinde rădăcinile şi a le modifica dezvoltările. Îmi observ permanent reacţiile în faţa ştirilor, în faţa filmelor, fără să mai cred că voi deveni insensibilă dacă nu mi-e frică să nu păţească ceva personajul preferat; încerc să observ mai curând binele făcut, omul care îl face, ce aş face în asemenea situaţii. Opresc curgerea filmului (dna Adina Amironesei m-a obişnuit să mă uit la filme online !!! cu mulţumiri... va simţi ea mulţumirile ce-i vin din eter, nu mai contează de unde!!!) şi mă simt sub propriul vizor, analizându-mă pe mine, ce simt, ce trebuie să fac pentru a nu mai avea frică: să am curajul mai puternic decât frica! Frica e sănătoasă, dar să rămână numai un impuls pentru a lua hotărâri în vederea unor acţiuni viitoare. Ea poate fi stopată cu ceva exerciţiu, important este SĂ VREM SĂ O GESTIONĂM. Am mai discutat pe aici acest lucru...
Revenind la eveniment: iarăşi ne confruntăm cu acest fel de informaţii – data se schimbă: sfârşitul lui septembrie 2015. Omul face exagerări fără să conştientizeze bine ce face, urmărindu-şi numai interesul personal sau de grup foarte restrâns. Cel ce preia şi duce mai departe informaţia vrea să pună sub lupă nişte chestiuni de care află şi vrea să le spună şi altora. Nu întotdeauna motivele sunt curate sau să servească pe toată lumea. Tocmai de aceea toate trebuiesc bine gândite: cel puţin noi să gândim curat, în sensul cel mai bun, cu toată omenia frumoasă care există în noi.
Desigur, am scris pe partea dreaptă a blogului că pentru mine este prea puţin important că suntem în a “n”-a dimensiune: scrierile de acest fel nu precizează ce înseamnă dimensiune şi, întrebând destule persoane care vehiculează asemenea vorbe, am constatat că nu ştiu nici rădăcinile, nici efectele celor despre care vorbesc. Totul este vag şi mai ales toate au fost în lume, doar doar cei care le nasc, şi majoritatea celor care le primesc nu au o cultură prea solidă: este de iertat - datorită societăţii noastre actuale, care nu susţine încă adevăratele valori ale umanismului din toate timpurile. Scrierile americane (de unde ne vin informaţii de acest fel) ale anilor ’80, au precizat care este scara acestor dimensiuni – care nu sunt structurale, ale universului, ci emoţionale, în stări comparative din lumea pământeană, care ne înconjoară. Ceea ce produce confuzii de la bun început. Ulterior nu s-a prea mai explicat care este tema acestor dimensiuni despre care se spune că sunt doar “spirituale”. Până la 3D erau: starea emoţională a pietrei, starea emoţională a vegetaţiei, starea emoţională a animalelor şi a omului care se comportă ca un animal: se comportă după impuls, se preocupă doar de manifestări primare, animalice, pofticioase şi agresive – doar în plus era considerată pentru om şi gândirea spontană, bazată majoritar pe supravieţuire. Restul se încadra atunci în categoria îngerilor, care ar fi fost următoarea treaptă de evoluţie (lucru de altfel neadevărat). În anii ’90 s-a expandat acel rest de 4D în: 4D, 5D... până la 13D, fiecare autor cu părerea lui, dar 13D fiind o stare dimensională HD(!) care este atât de HD încât cu greu poate fi descrisă. De dânşii. Ceva care oricum nu s-a mai pomenit pe Pământ. Nici acest lucru nu este adevărat, pentru că noi credem că ne tragem din maimuţă. Cei care ar crede în atlanţi sunt convinşi că ei au fost cei mai răi, agresivi, perverşi, ei au determinat căderea omului în abisul contemporan. Lucru care de asemenea nu este de loc adevărat.
Concret ar trebui să renunţăm la a crede că ne tragem din maimuţă şi atunci vom ajunge să înţelegem că suntem coborâtori din mentalii avansaţi de tip cam 3-5.000D comparativ cu piatra de 1D. Şi că nimic din ceea ce trăim acum nu se compară cu ceea ce a fost, dar creşterea permanentă a vibraţiei planetare determină cu totul altceva decât ceea ce se descrie şi în articolul exemplificat şi toate filmele care discută pe această temă. Sunt în lume (şi în România mulţi, mult mai mulţi decât cei ce apar în public cu teorii slăbuţe preluate de la americani) mulţi oameni care au capacităţi înaintate de clar-intuiţii şi clar-simţuri, care nu se mai încadrează de mult în tiparele unor astfel de descrieri, ci undeva mult mai clar şi profund. Îşi văd de treaba lor şi, când li se cere sfatul, ajută şi pe alţii să-şi descopere şi dezvolte acelaşi fel de capacităţi.
Şi ei ştiu bine că astfel de exagerări nu se vor petrece, nu va trece nimeni în alte “dimensiuni”, mascate de explicaţii simpliste cum că totul ar fi doar în mintea noastră să fim în 5D, în rest doar compasiunea, conştientizarea şi cunoaşterea vor înflori imediat. Acelaşi scenariu ca şi în 2012: cei ce nu s-au săturat de fenomenul 21decembrie2012 sau nu au fost atunci atraşi de aşa ceva, prin imitaţie (pentru că nu mai atrag atenţia cu altceva şi nu mai câştigă bani sau control asupra altora), răspândesc informaţii privind astfel de pseudo-evenimente. Iniţial internetul a fost plin cu o informaţie conform căreia chiar NASA ar fi zis că vor fi 3 zile de întuneric (deja e un tipar) - după care a apărut dezminţire tot de la NASA... Nu ar fi exclus ca tot NASA să urmărească prin astfel de dezinformări cum evoluează gradul de panică în populaţiile umane: întotdeauna s-au făcut studii în diferite țări, pe grupuri reprezentative: acum este chiar mult mai uşor de urmărit prin intermediul internetului.
Din astfel de încercări, de asemenea putem extrage o învăţătură: când avem de-a face cu comunicări exagerate, ele sunt bune pentru cei care nu se pot rupe altfel de grijile cotidiene – multe fiind asemenea drobului de sare românesc – decât cu impulsuri puternice care să le atragă atenţia. Prin anii ’90 mă întrebam şi eu de ce se dau unora astfel de comunicări astrale exagerate – şi nouă nu. Un coleg mi-a spus că nu prea crede că ar fi comunicări astrale, iar dacă ar fi fost, era clar că noi, românii, suntem deja pe treabă, ne interesează lucruri serioase, nu cine cu cine se bate în politică, dacă să se ducă la o petrecere sau nu – ca şi când o entitate astrală ar trebui să trăiască viaţa noastră, să ia hotărâri în numele nostru... Toţi mai sperăm sub o formă sau alta că ideea vine de undeva, în loc să analizăm ce se petrece, să alegem o cale, să facem primii paşi, şi apoi pe nesimţite vedem că ajutoarele vin de pretutindeni, de unde nici nu te aştepţi... Vrem că “oamenii să se deschidă” dar nu aşteptăm cu răbdare, dând exemple de curaj, înţelegere. Ne mărginim de multe ori să spunem: “Dacă nu te deschizi spre univers, universul nu comunică cu tine”... Concret, universul este o creaţie, creatorii lui şi ai celorlalte universuri sunt reali, sunt remodelatori, sunt ajutătorii şi coordonatorii noştri direcţi, gata oricând să ne îndrume şi să ne ajute, doar noi să vrem, să acţionăm. Uneori chiar semenii noştri perverşi ne ajută, căci sătui de manipulările lor, ajungem să începem să vrem să ne descoperim căile de orientare clară. Nu zic “căile adevărate”, sau “sigure”, sau curate, sau spirituale, sau altceva. Analizăm, alegem, dezvoltăm curajul – lucruri simple, pe care le avem la îndemână, dar mai trebuie să le punem şi în practică. Şi pe urmă eu tot zic “Doamne ajută!!!” Eu numesc Dumnezeu aşa, pe scurt: totalitatea ajutătorilor şi coordonatorilor evoluţiilor noastre, am considerat întotdeauna că anticii nu erau nici inculţi, nici proşti că se închinau la “zei”. Doar că în învălmăşeala popoarelor adunate în Europa (sau în Egipt, cu ceva vreme înainte, când s-a făcut prima încercare de sintetizare) era nevoie de o sinteză pentru omul care trebuia să se concentreze pe toate activităţile fizice în primul rând. Şi această sinteză, după modelul Moşilor coordonatori de popor, a fost numită Dumnezeu.
Trăim vremuri supuse creşterii permanente de vibraţie: vor creşte cam vreo 400-500 milioane de ani de acum încolo. Nu glumesc, nu exagerez. Cam atât este necesar la scara galaxiei noastre între un minim de vibraţie (din care tocmai am ieşit) şi un maxim. Aşadar, nu suntem decât la începutul “timpurilor măreţe”... da, de măreţie umană, concretă, care vor veni, care au început deja. Care vin treptat, dar repede: doar acum, când încă mai suntem în hotarul valorilor vibraţionale mici, trebuie să ajungem să ne conştientizăm devenile. ACESTA ESTE UN LUCRU FOARTE ADEVĂRAT.
Dar nu avem nevoie de hopuri, căci nu evoluăm brusc şi înalt din maimuţe (pe care eu le iubesc mult): suntem ajutaţi prin corpuri speciale, adaptate evoluţiilor noastre, iar din acest punct de vedere, Biblia are chiar foarte mare dreptate, oricât de metaforic s-ar fi exprimat în Facerea. Important este să conştientizăm că putem trăi fără să mai permitem manipulări grosolane. Avem puteri deja consolidate în noi, pe care nu ni le cunoaştem în aceste conjuncturi planetare, dar avem şi puterea de a crede că le avem şi de a crede că suntem ajutaţi la modul cel mai propriu cu putinţă. Şi că vom înţelege multe lucruri, nu neapărat doar cu gândul, cum suntem îndemnaţi să credem doar atât, ci concret, cu deschiderile forţelor astrale şi mentale pe care am învăţat unii dintre noi să ni le folosim echilibrat, fără frică, fără a crede că suntem “bolnavi” sau dimpotrivă, fără a fi orgolioşi numindu-ne “treziţi”. Fiecare avem un drum, o cale, drumul ne duce exact acolo unde trebuie: important este să nu ne mai lăsăm manipulaţi de cei ce ne limitează deschiderile, şi nici să nu obligăm pe alţii să fie şi să rămână la nivelul nostru. Trebuia să trecem prin această formă de trăire, pentru a ne obişnui să luăm imediat măsurile de rigoare, fără să ne pierdem vremea cu lamentări şi înjurături, ranchiune. Să ne obişnuim să ne percepem pe noi înşine: cei care sunt obişnuiţi deja cu acest fel de trăire îşi acceptă manifestările spontane, într-o gamă extrem de variată şi, doar puţin încurajaţi fiind, acceptă că nu sunt bolnavi, ci doar că nu sunt limitaţi, fac cercetări nu numai când au momente spontane, ci îşi pun ţeluri clare de cercetare prin meditaţii active pentru dezvoltarea cunoaşterilor lor, străbătând subtilităţile care apar mereu. Mai rar se lasă duşi de val, nu mai vânează spontaneităţi legate de vârfuri energetice care provoacă teamă, luând omul pe nepregătite. Pot alege în funcţie de timpul disponibil, de puterile momentului şi de activităţile necesare vieţii curente, profită de fiecare moment, de fiecare ocazie pentru a redirecţiona energiile proprii spre cercetare, observare: la adresa propriei persoane sau/şi în jurul lor.
Aşadar schimbarea de frecvenţă este permanentă: trendul general este acum permanent pe creştere, ridicare de vibraţie. Tot aşa a fost înainte pe diminuare, coborâre, apoi joasă şi relativ constantă pe fundul “gropii” vibraţionale, apoi pe creştere, ridicare.
Erupţiile solare antrenează nu numai energii din toate părţile, ci şi, în funcţie de individualitatea fiecăruia şi mai ales de sarcinile fiecăruia de destin, ceea ce vine din inima galaxiei prin matricea eterică a acesteia, se răspândeşte peste tot, ajutând NU NUMAI OAMENII, CI ABSOLUT TOATE VIEŢUITOARELE PLANETEI, PLANETA ÎNSĂŞI, TOATE STELELE ŞI TOATE PLANETELE. Dacă vom crede că numai noi avem dreptul la aşa ceva, să spunem că va veni şi timpul să înţelegem că nu suntem cu adevărat nici singuri, şi nici singurii care beneficiază de toate acestea. Şi mai ales, nu numai întrupaţii cu corp fizic de manifestare, ci şi entităţile astrale, şi entităţile călătoare care trec prin această parte a universului, îndrumul lor către împlinirea sarcinilor lor de destin... Să nu pierdem nimic din vedere...
Mă opresc aici cu acest exemplu de punere în aplicare a cunoaşterilor pe care le putem căpăta permanent, deschizându-ne universul vieţii percepute de la nivelul actual al omului... Toţi suntem în ...ascensiune, contează enorm să percepem întreaga lume sănătos, ajutaţi de toate cele ce se petrec în jurul nostru.
Şi să fim şi bucuroşi de toate câte le trăim !!!
Mai avem câte ceva de exemplificat şi analizat. Pe curând!!!
