MI S-A SPUS CĂ AM BLOCAJE

ÎNTRUCÂT ÎN CURÂND VOI DESCHIDE SITE-UL www.bucuria-cunoasterii.ro, blogul "Jurnalul unui om cuminte" îl voi desfiinţa, voi prelua postările aici, pe acest blog, şi le voi continua tot aici, chiar sub denumirea Jurnalul unui om cuminte.
Voi continua, bineînţeles, subiectele mai ample începute aici, pe acest blog, în acelaşi ritm cu care ne-am obişnuit, pentru a lăsa timp de aşezare cunoaşterilor prezentate.
Încep prin a prelua postările, chiar de la prima, din martie 2010.
Îmbrăţişări!! Cristiana

MI S-A SPUS CĂ AM BLOCAJE

O prietenă îmi spunea:
– Mi s-a spus că am blocaje şi că trebuie să le elimin prin tratament energetic.
– Da, unele blocaje trebuie eliminate, desigur, dar: prin comportament, prin gândire, prin alimentaţie, prin cultivarea calităţii superioare a tuturor şi fiecăruia în parte. Ceea ce nu prea ştie lumea este faptul că mai avem anumite blocaje… care de fapt blochează ceea ce blocăm noi în exces. De aceea mă lupt cu unii clarvăzători-terapeuţi care nu înţeleg că nu blocajele trebuie înlăturate, ci trăirile noastre trebuie elevate. Dacă eliminăm artificial blocajele, nu mai avem repere. Şi chiar dacă ele, după un timp, se formează din nou, chiar şi câteva săptămâni pot să ne formeze obişnuinţe care să ne slăbească atenţia.

Multe blocaje energetice ne ajută: să le conştientizăm şi să ne îndreptăm singuri, căci, spre deosebire de timpurile trecute, putem azi să fim proprii noştri tămăduitori. Învăţăm ce sunt corpurile noastre, ce activităţi le ajută dezvoltarea, întreţinerea şi folosirea, cum să acţionăm spre a ne dezvolta echilibrat, prin toate felurile de cunoaşteri ale procedeelor actuale şi viitoare. Învăţăm să ne echilibrăm alimentaţia, să ne reglăm somnul, activităţile, să decelăm dintre ele pe acelea care trebuie să le facem noi înşine sau să participăm la cele comune, sociale - încercând să ne detaşăm de cele impuse de semenii noştri mai leneşi şi mai agresivi.
S-o facem cuminţi, dar severi atunci când trebuie să ne detaşăm de impuneri.
Să explicăm că severitatea şi observarea în continuare a derulării relaţiilor noastre nu este nici răutate, nici agresivitate. Să ne învăţăm semenii că noi suntem adepţii unor noi folosiri a forţelor spirituale pe care ni le conştientizăm azi şi mai departe, aşa cum vor veni noutăţile, treptat.
Unele transmisii energetice ajută chiar dacă sunt direcţionate de la distanţă, doar atât cât să-şi ia fiecare organism în parte ceea ce are nevoie. Doar în cazuri grele, care merg spre patologic, ar fi nevoie de intervenţie directă, cu punerea palmelor unui specialist, de-asupra plexurilor. Sau cu alte specializări: aromoterapie, cristaloterapie, meloterapie, etc. Pentru care avem specialişti buni, în care putem avea încredere.

Aceasta este părerea mea, bineînţeles. Fiecare procedează exact aşa cum doreşte. De asemenea, cei care sunt azi bioterapeuţi au lecţiile lor de învăţat. De aceea nu mă amestec în treburile lor, doar îmi spun părerea atunci când am prilejul.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: REVENIND LA BLOCAJE SPIRITUALE

Pornim de la citatul:
Blocarea spirituala vizează trecerea la un alt nivel de înțelegere si acceptare a evoluţiei, nu?
Blocarea emoţională nu este si ea o componentă/determinantă a blocării spirituale?
De fapt, orice blocaj este spiritual. Blocajele apar în orice epocă, fie la nivele înalte, fie la nivele joase de vibraţie planetară; fie concret manifeste, fie estompate. Voi discuta doar câteva aspecte acum, urmând ca dezvoltarea pe larg să o urmărim în dezbaterile despre sistemele corporale.

1. MANIFESTAREA BLOCAJELOR LA NIVELUL CORPURILOR NOASTRE FIZICE

Pentru studiu, se pot urmări:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/4-formele-de-intrupare-ale-spiritelor.html
precum şi studiile prezentate la rubrica Sisteme Corporale.

După părerea mea, blocajele pot fi numite cu denumirile corpurilor la care pot fi percepute sau intuite. Este mult mai corect să le numim aşa, după câmpul energiilor şi materiilor care susţine manifestarea prin corp, influenţând în cascadă sistemul corporal până la corpul fizic – prin care au loc manifestările concrete. Sunt blocaje fizice, eterice, emoţionale, mentale: care nu sunt uitare sau oprirea gândurilor prin voinţă – dar aici trebuie să studiez înainte de a da o explicaţie de care să fiu sigură la nivelul meu de pătrundere; cauzal: subtilităţi de înţelegere, care nu se leagă de lipsa de cunoaştere, ci de puterea de pătrundere în rădăcinile tematice, datorită lipsei de atenţie, de concentrare, la rândul său datorat disipării energiilor în prea multe direcţii deodată: un fel de nerăbdare, de lăcomie de a le face pe toate deodată, fără echilibru. Experienţa conduce, fără îndoială, la conştientizarea şi recuperarea prin echilibrarea situaţiilor.
Majoritatea blocajelor au loc la acest nivel, al corpului fizic şi eteric, aflate în acelaşi câmp: pot avea loc din vina – sau nu din vina omului. Moştenim sisteme corporale aflate într-un stadiu de degradare mai mult sau mai puţin înaintat. Suntem coborâtori din linii genetice degradate, datorită vieţilor grele din mileniile anterioare: munca silnică, împiedicarea manifestării bucuriei de trăi, de a munci, de a socializa, de a lega relaţii specifice diferitelor activităţi umane, de a cunoaşte, de a călători… Şi multe altele. Etapa intuitivă, la finalul căreia suntem acum, ne-a decorat corpurile cu astfel de răni, care au produs şi au întărit multe blocaje în starea noastră de vitalitate. Dar pe de altă parte, tot ele ne marchează şi ne vor mai marca un timp vieţile, în continuare, cu toate puterile pe care le-am căpătat în tot acest timp: ne folosim corpurile aşa cum sunt ele acum, dar cu mult curaj, cu multă dorinţă de a trăi toate posibilităţile noastre.
Corpurile spirituale nu produc blocaje – ele dau impulsuri pentru manifestare, cuprinzând elemente care configurează viaţa, inclusiv cele care vor conduce la conştientizarea unor blocaje ascunse.
Astfel, da, discutând despre spiritualitate (manifestarea integrală a spiritului oriunde în universuri) aşa trebuie să vedem orice blocaj, ca un blocaj spiritual: orice manifestare aparţine spiritului, indiferent din care unghi de vedere privim viaţa, cu toate aspectele sale.
Blocajele la fiecare nivel – corespondente fiecărui corp/câmp în parte – pot conduce la creşterea puterii de pătrundere sau pot bloca alte ramuri de manifestare a spiritului. Indiferent însă despre cum decurg ramificaţiile, toate sunt de depăşit în perioadele următoare, căci evoluţiile nu au loc înafara coordonării Creatorilor tuturor condiţiilor lor. Ei sunt aceia care aduc toate spiritele, fără nici o excepţie, în puterea de a-şi conştientiza blocajele, de a-şi îndrepta toate forţele spirituale către îndreptarea atitudinii, comportamentului şi activităţilor îndreptate către creaţie, fie ea intelectuală, emoţională sau materială.
La nivelul spiritului întrupat este destul de greu de decelat blocajele, chiar şi pentru cei care pot vedea subtilităţi ale funcţionării corpurilor. De regulă se face "citirea" aurei – a luminiscenţei corpului, unde blocajul determină întunecarea luminii emise de corp (de fapt şi sunetului emis de corp, dar despre acest lucru nu se cunosc prea multe lucruri azi). Blocajul determină îngustarea structurilor de evacuare a energiilor şi materiilor care au deja vibraţii mai scăzute la evacuare (căci au lăsat o parte din energiile lor în corpul pe care tocmai l-au traversat). Manifestarea dezechilibrului sau lipsa de manifestare (de folosire a unui corp) conduce la diminuarea vibraţiei corporale şi îngreunarea înaintării spre evacuare a materiilor aflate în eliberare din corp. Corpul îşi pierde elasticitatea şi blochează intrările de fluxuri de materii şi energii prin plexuri, până când disconfortul opreşte manifestarea în cauză sau, după caz, oferă impuls pentru mişcarea, manifestarea care nu a fost realizată. Intuiţia omului poate fi puternic manifestă, şi fără multă gândire omul va porni să facă ceva, pentru că a simţit "nevoia"! de aceea este de încurajat omul să facă ce vrea el, nu neapărat ceea ce i se spune din altă parte – dacă simte că nu i se potriveşte sfatul. Experienţa spiritului uman este foarte bogată, pe multiple planuri, astfel încât el poate avea intuiţii puternice, pe care învaţă să şi le cunoască, să şi le recunoască în mareea informaţională care îl asaltează permanent. Şi să folosească tot ceea ce poate, în fiecare moment al vieţii sale.
Blocajele spirituale conduc într-adevăr la salturi spirituale, chiar dacă nu sunt conştientizate pe loc: nici existenţa, nici deblocarea – lucru specific celor dintâi etape de evoluţie pentru toate spiritele şi de regulă etapelor intuitive pentru spiritele conştiente creatoare. Fiecare zonă a universului are însă specificităţi legate de acest subiect, pe acre le vom discuta treptat, în cadrul altor aspecte ale vieţii întrupaţilor.
Pentru noi, ca spirite umane care evoluează acum pe Pământ, blocajele se conştientizează mai greu sau de loc. Însă nu orice manifestare care nu este conformă cu regulile pe care le numim azi morale sunt nişte blocaje, iar acest lucru trebuie să înţelegem noi – chiar daca este greu de acceptat. Mulţi oameni agresivi, imorali, sunt sănătoşi tun – nimic nu pare să le taie avântul, ceea ce creează impresia că numai aşa se poate trăi bine în lumea noastră.
Tocmai de aceea blocajele nu trebuie judecate după păcate prezumtive, ci după modul în care spiritul este oprit din activităţi sau atitudini negative pentru propria sa evoluţie, şi nu comparativ cu alţii. Sau pentru întărirea curajului în faţa oricăror condiţii de trai, pentru luarea unor hotărâri privind viaţa sa şi a celor apropiaţi. Asta nu înseamnă că boala, degradarea este bună, dar atunci când apare ea impulsionează la căutarea personală a manifestărilor care pot să îndrepte situaţia corporală grea.
Echilibrarea ţine de modul în care fiecare dintre noi percepe realitatea şi foloseşte ceea ce primeşte din mediul înconjurător. Intuiţia conlucrează cu blocajele corporale care apar în timp – acolo unde apar – şi ne conduc către înţelegerea modului în care fiecare dintre noi are destinul său de a primi şi folosi realitatea înconjurătoare. Şi care astfel ne modelează permanent atitudinile în faţa vieţii şi societăţii spirituale în care trăim.
Discuţiile privind diferenţele de evoluţie între noi, oamenii, apar în aceste studii nicidecum pentru a crea dispreţ – dacă cineva poate ajunge să creadă aşa ceva. Dimpotrivă, ele sunt aduse pentru a crea înţelegere şi încercare de a tolera astfel de diferenţe, pe care le percepem concret în viaţa noastră curentă, să înţelegem că toate sunt doar momentane, că mergem în evoluţii cu toţii, cu sarcini diferite: şi pentru fiecare spirit în parte, şi pentru grupuri spirituale întregi. Şi sarcinile ne sunt diferite şi de la spirit la spirit, şi de la grup spiritual la altul, dar şi de la o perioadă planetară la alta, după cum ne cer evoluţiile, pas cu pas.
Blocajele spirituale, aşa cum am mai menţionat, sunt conştientizate în timpul etapelor intuitive, când vibraţia planetară este joasă (chiar dacă este în urcare, aşa cum stau lucrurile în acest moment) şi, de cele mai multe ori, după finalizarea destinului. După terminarea destinului de manifestare prin corp fizic, uşurinţa cu care se poate manifesta spiritul prin corpul său astral, în continuare, conduce către deblocările avute în timpul vieţii fizice, căci se păstrează acelaşi corp astral (emoţional) care a slujit şi întruparea cu corp fizic, în continuare. Este o perioadă de timp socotită în mod special pentru astfel de înţelegeri, deblocări, precum şi pentru oferire de ajutor celor care au rămas în viaţa fizică şi îl necesită pentru acelaşi lucru.
Reintrarea într-un destin, într-o nouă viaţă fizică, poate avea ca scop concentrarea şi probarea disipării blocajelor anterioare, dar şi conştientizării celor care au fost ajutate în paralel să se disipeze, prin deblocări anterioare. Sunt destine care cuprind numai aceste aspecte şi destine care lucrează în paralel pe astfel de linii + conştientizarea altor noi blocaje. Sarcinile de destin merg întotdeauna în funcţie de evoluţiile spiritelor, după cum le este şi puterea. De regulă, destinele complexe apar în momentele de finalizare a treptelor de evoluţie, când şi experienţa acumulată este foarte mare.
Cu toate că astfel de blocaje apar pregnant mai mult în etapele intuitive, chiar şi epocile de înaltă vibraţie îşi au blocajele lor, uneori puternic manifeste. Cunoaşterea lor însă conduce la echilibrarea rapidă, iar ajutătorii tuturor grupurilor spirituale conlucrează pentru înțelegerea rădăcinilor lor, pentru deblocări şi pentru aplicarea învăţăturilor primite în astfel de perioade.
Nu numai trecerea de la o etapă planetară la alta conduce la conştientizări şi deblocări, ci şi trecerea de la trăiri dintr-un univers în altul.

2. DETALII ALE EVOLUŢIILOR ÎN ALTE UNIVERSURI, CARE CONTRIBUIE LA DISIPAREA BLOCAJELOR ÎN VIEŢILE NOASTRE FIZICE

Nu suntem conştienţi de astfel de deblocări, în această perioadă pe care o trăim acum, tocmai de aceea nu acceptăm că cei care nu se „învaţă minte” nu vor fi pedepsiţi cu veşnice chinuri sau chiar şi numai cu vieţi ulterioare pline de suferinţe. Învăţăm despre ele tocmai pentru a crede că toţi suntem ajutaţi prin conştientizări în cascadă să ne îndreptăm şi să venim înapoi pentru a face alte noi lucruri bune, pe care chiar le avem în liniile de evoluţie viitoare.
Vieţile noastre pe aceste meleaguri, în condiţii de mare varietate spirituală, sunt foarte rare. Suntem în mijlocul unor desfăşurări în care ne întrerupem momentan alte evoluţii, duse în locuri alte locuri, de vibraţie mare, pentru a reveni aici, pe locurile unde s-au desfăşurat începuturile evoluţiilor noastre. Aici, unde se desfăşoară tot timpul începuturi de evoluţii. Pentru multi dintre noi, care am mai venit pe aici, remodelandu-ne multe dintre atitudinile si comportamentele noastre faţă de viaţă, creaţie, fratii nostri de pretutindeni, astfel de vieţi aici, acum, sunt pentru corecţii mărunte de atitudine, subtile şi tocmai de aceea deosebit de bune pentru noi. Pentru cei care au venit aici pentru prima oara pentru remodelările manifestărilor lor, pentru toţi cei care vor veni - asemenea lor - întotdeauna pe aceeaşi poziţie de novice în această formă de evoluţie, este (şi va fi întotdeauna) deosebit de greu de suportat să înveţe că cei mai importanţi pentru evoluanţii înălţaţi sunt cei pe care ei, călătorii orgolioşi şi duri, îi dispreţuiesc. Răbdarea şi nerăbdarea se vor lua aici mereu la harţă, orgoliul cu toleranţa şi dorinţa de a învăţa, bătaia cu vorba bună; vor dispreţui munca – dar vor subjuga popoare pentru a le forţa să muncească în folosul lor, vor iubi frumosul – numai să nu-l plămădească cu mâinile lor, vor iubi ştiinţele – dar numai pentru a-şi însuşi roadele lor. Vor iubi strategiile – în umbra popoarelor care se vor omorâ, aprinşi în dispreţul încurajat de ei, vor încuraja creaţia dar o vor perverti – folosind-o pentru a-şi consolida poziţia de lider văzut sau nevăzut al unei lumi care va suferi, fără să fie consolată în vreun fel. Vor perverti credinţele, cu intuiţiile pe care le au cei care nu se implică în viaţa curentă, odihniţii lumii care vor şti mereu că nu există pedeapsă superioară – dar ei vor sădi în sufletele oamenilor exact contrariul: frica, teroarea pentru inexistenta pedeapsă divină. Vor şti că există libertate – oriunde, dar nu acum şi aici, pentru cei care trebuie să le muncească. Ştiind tot ce este mai bun şi frumos, vor oferi însă popoarelor dispreţuite de ei complementarităţi care vor sugruma intuiţiile, cunoaşterile, libertăţile.
Dar la final, ele vor fi alte zeci şi sute de grupuri spirituale care vor învăţa – prin propria lor conştiinţă – să nu mai facă aşa ceva niciodată. Niciodată în eternitate.
Aplicaţiile în alte zone ale universului nostru, dar şi în alte universuri, conduc la echilibrări masive şi la dezvoltarea posibilităţilor personale de continuare a evoluţiilor. Învăţăm despre grupuri uriaşe spirituale care vin în valuri la întrupări, unele după altele, şi îşi fac programul vieţii lor, învăţând de fiecare dată altceva. Avem impresia că oamenii nu învaţă niciodată din experienţele lor, dar de fiecare dată spiritele manifestă altceva, în funcţie de condiţiile pe care le întâlnesc: să muncească, să se lupte cu mările şi oceanele lumii, să se lupte cu oamenii, cu animalele, cu stihiile dezlănţuite ale naturii, să cânte, să danseze, să crească copii şi să-i înveţe să trăiască în lumea pe care au apucat s-o cunoască cât de cât.
Fiecare ciclu de vieţi este purtător de sâmburi de echilibrare, deprinşi în alte universuri, în care spiritele se odihnesc după îndelungatele experienţe din acest Univers Fizic. Şi este bine să le cunoaştem, pentru ca nădejdea noastră să se întărească, dar nicidecum ca să ne mulţumim cu un minimum de trăire acum, dacă tot se vor petrece lucruri minunate dincolo de fruntariile acestei vieţi.
În linii mari, atât cât am studiat şi eu până acum, celelalte universuri ne ajută în felul următor:
– Universul Astral: universul învăţăturilor principale ale treptelor de evoluţie, în care nu se urmăresc conştientizări de blocaje şi deblocări. Perioadele acestea se petrec după terminarea destinelor în Universul Fizic, când spiritele au întreaga experienţă, completă, rezultată din ciclul finalizat. Trăirea în corpuri specifice acestui Univers are repercusiuni uriaşe asupra blocajelor emoţionale (astrale) în trăirile de aici, din Universul Fizic. De aceea este atât de important să le cunoaştem. Voi repeta, oricât de des am posibilitatea, faptul că este necesar să numim şi corpul nostru emoţional, de aici, din Universul Fizic, corp astral, la fel cum numim un întreg univers paralel – Univers Astral: corpurile sunt de acelaşi fel, de aceeaşi natură, diferenţa constă în vibraţia mult mai înaltă a celui din Universul Astral. Trăirile prin corpul astral din Universul Fizic conduc la uşurinţa desfăşurărilor unei vieţi fizice bazate pe învăţăturile care se fixează mult mai uşor în Universul Astral. De altfel, este necesar să păstrăm astfel de numiri asemănătoare, pentru a înţelege fluiditatea evoluţiilor. Deblocările, ajutate în disiparea lor de învăţăturile din Universul Astral, trec prin corpul nostru astral din Universul Fizic, ajută enorm desfăşurarea învăţăturilor, aplicarea lor şi consolidărilor lor, oriunde se vor desfăşura ele în continuare.
– Universul Cauzal: este un univers în care se învaţă lucruri cu fluxurile de energii, atunci când evoluţiile sunt mai înaintate, trecând în fazele de creaţie conştientă. Deblocările, fie ele inconştiente, fie parţiale sau totale pe o ramură de manifestare, sau alta, sau mai multe simultan, sunt înţelese mai departe din ce în ce mai profund, prin simţirea dinamicilor fluxurilor energetice care acţionează asupra spiritului şi îi influenţează blocajele şi deblocările: în mediul stelar-planetar de trai şi în societatea în care trăieşte.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (2): BLOCAJE SPIRITUALE APARENTE

1. CÂTEVA IDEI DESPRE BLOCAJELE NOASTRE
De fapt ştim destul de multe lucruri despre blocaje, şi mai ştim că după ce ieşim din ele constatăm că a fost atât de uşor…
Dar nu le avem la îndemână, în tumultul zbaterilor noastre cotidiene. Sau nu le acceptăm, nu credem că ele pot fi reale sau de un vreun folos pentru lucruri care ne complică existenţa.
Deşi în vremurile pe care trăim societatea are tendinţa să ne formeze păreri contrare, ceea ce credem a fi blocaje – adică opriri din înaintările evolutive – sunt de fapt doar aparenţe. Deschid o astfel de discuţie acum, însă tema va fi continuată cu noi date, atunci când vom discuta şi despre sisteme corporale şi profil spiritual: amplu, detaliat la nivelul unui blog.
Sunt greu de trăit manifestări cu aspect de blocaj: şi de către purtătorul de atitudine, şi de către societatea în mijlocul căreia trăieşte. Chiar şi pentru cel care înţelege rădăcinile manifestărilor, aparenţa de nemişcare est suportată chiar poate şi mai greu decât cel care nu înţelege concret, ci doar intuieşte sau acceptă că omul nu trebuie judecat cu una, cu două. Căci cel care înţelege câteva dintre profunzimile manifestărilor (umane, în cazul nostru) nu se mai poate descărca pe căile explozive, folosite anterior, cunoscute bine şi înrădăcinate fără voie – dar din nevoie… Însă de care se leapădă treptat pe toate punctele sale de referinţă. Ceea ce înseamnă cel puţin cele conştientizate pe moment, urmând ca fiecare moment în parte să creeze noi sisteme de căutare, pe măsura noilor conştientizări.
Acest sistem de copac are avantajul de a se situa la limita dintre subconştient şi conştient, ceea ce conduce şi la deblocări subconştiente, care vor fi trăite pe măsura derulării evenimentelor din viaţa societăţii. În acest fel, omul nu se confruntă cu buluc de înţelegeri conştientizate pe moment, ceea ce ar obosi şi ar crea reţinere în faţa următoarelor deblocări. Chiar dacă nu se conştientizează total acest lucru, chiar dacă omul nerăbdător ar dori ca totul să se petreacă rapid şi total, în astfel de situaţii nu ar exista consolidare minimă prin trăire efectivă şi munca ar trebui luată de la capăt, chiar dacă nivelul de greutate ar fi oarecum diminuat.
În acest fel, procesul de deblocare personală din atitudini înrădăcinate inerent – şi necesar la vremea formării lor, când ele erau singurele căi de supravieţuire pentru un spirit cu puţină experienţă de viaţă – pare a fi destul de static. Doar pare – şi nu este: chiar dacă se derulează mai greu, el este deja puţin consolidat în punctele sale principale, la ieşirea din destin (deces pentru întrupaţii cu corp fizic şi trecere în altă formă de manifestare, prin corp astral). Pentru anumite momente ale evoluţiilor noastre, pentru anumite locuri din univers, uşurări prin înjurături, ţipete, gesturi mânioase sunt căi intuite pentru descărcarea de energii care nu pot fi folosite în momentul derulării evenimentelor (nu există posibilităţi de participare, nu ni se permite sau nu ne permitem să ne descărcăm direct în mijlocul evenimentului). Ieşirea din schema evenimentului, spaţial şi temporal nu conduce nicidecum automat la consumarea energiilor blocate prin neparticipare. De multe ori nici canalizarea energiilor către alte trăiri momentane nu conduce la dezamorsarea interioară, căci energiile sunt de diferite feluri şi nu cunoaştem întotdeauna felul lor, precum şi modul concret de folosire a fiecărui fel în parte, cuplarea fiecărui fel de energie cu simţirea căreia i se potriveşte. Este ca şi cum am introduce cu mâinile goale un cablu de metal bun conducător de electricitate într-o priză – doar pentru că se poate face acest lucru, nu şi pentru că poate să se aprindă astfel o lumină prin propriile noastre mâini…
Conştientizările urmate de autoblocarea manifestărilor învechite conduc la lupta cu vechiul – dar şi cu dispreţul la adresa propriei persoane, la fel ca şi dispreţul la adresa altora: căci dispreţul este cea mai înrădăcinată manifestare în rândul oamenilor. Conştientizarea negativităţii dispreţului şi lupta cu el sunt cele mai subtile manifestări de fapt. Formule care aparent au dreptate, sunt treptat conştientizate ca fiind purtătoare de dispreţ şi părăsite treptat prin blocarea lor în mod conştient. Un exemplu ar fi acela care spune: „Nu te pune la mintea prostului, căci te trage după el şi te bate cu experienţă”. Este şi multă dreptate aici, din punctul de vedere vechi, dar există în lume şi conştientizarea faptului că nu există proşti – ci numai oameni neinformaţi, care nu înţeleg încă modul în care un om poate lupta pentru schimbarea sa. Conştient fiind de dorinţele sale de remodelare a atitudinii sale faţă de cei din preajmă.
Pe lângă blocajele pe care nu le conştientizăm, rezultate din dezvoltarea şi ramificarea puterii noastre spirituale căreia nu îi cunoaştem încă bine modurile de folosire, blocajul autoimpus poate fi cel puţin de două feluri generale:
– autoimpus: prin refuzarea schimbării, din lipsa capacităţii de răspuns la schimbare, la schimbarea celor vechi cu cele mai noi învăţături pe care le avem;
– autoimpus: pentru blocarea temporară a manifestărilor comportamentale învechite, pentru a face loc celor mai noi, care cuprind în raza lor de acţiune segmente tot mai largi de universalizare: de ajutor oferit unor segmente din ce în ce mai mari de populaţii spirituale, de altruism din ce în ce mai extins, de sacrificiu echilibrat în funcţie de cerinţele societăţii;
Greutatea suportării unor astfel de situaţii ţine de încredinţarea mai mult sau mai puţin formată privind necesitatea schimbării atitudinii. Este mult mai uşor când se formează o dorinţă de folosire a voinţei pentru a determina schimbarea, chiar dacă ea este deseori uitată şi doar dincolo de începutul manifestării apare conştientizarea intrării pe teritoriul vechiului: agresivităţii, minciunii, mâniei, dispreţului. Fapte mărunte, aparent nevinovate, menţin în forme destul de închegate omul pe tărâmul celor nedorite: o mică minciunică, o glumă „bună”, o vorbă tip „Ei las’că nu mori dintr-atâta!!”. Şi panta se formează. Şi este necesară toată forţa pentru oprire: iar de multe ori nu mai avem această forţă, în goana după supravieţuirea în mijlocul multor zbateri cotidiene.

2. CE NU ŞTIM, DE FAPT…
Creşterea vibraţiei medii planetare – fenomen cu care ne confruntăm acum, în aceste timpuri – conduce la deblocări automate ale blocajelor de diverse feluri:
– la nivelul corpurilor fluidice: eliminarea blocajelor canalelor interstiţiilor corpurilor fluidice (structură asemănătoare pielii corpului nostru fizic, care permite eliberarea energiilor şi materiilor eliberate din corp, la fel ca şi evacuarea de la nivelul fizic). Are loc o fluidizare a circulaţiei energetice totale la nivelul corpurilor fluidice;
– la nivel comportamental: readucerea din memoriile spiritului de noi atitudini, comportamente, învăţate la nivele de evoluţie mai noi, mai înălţate spiritual. Să nu uităm că venim pe Pământ din evoluţii mult mai înalte decât cele care ne-au arătat comportamentele vechi, din ultimele milenii: suntem aici pentru a ne cunoaşte neputinţele la diferite nivele de vibraţie planetară şi corporală. Nivelele de vibraţie s-au schimbat rapid, astfel încât doar să ni le conştientizăm, şi să nu ne consolidăm negativităţile până la schimbarea totală a vremurilor. De aceea există speranţa că suficient de rapid comportamentele oamenilor se vor schimba, dar nu înainte de a trece toate grupurile spirituale prin toate situaţiile create de aglomeraţia planetară actuală.
Este ca o ridicare a unui văl din faţa ochilor noştri, de multe ori foarte obosiţi. Ridicarea spirituală presupune înţelegerea interioară a faptului că:
– venim cu experienţa anterioară jalonată de atitudini dispreţuitoare, unde dispreţul este forma cea mai viabilă pe tot parcursul evoluţiilor primare: dispreţul faţă de propria persoană, luptând fără să înţeleagă profund acumulările spirituale: vechi – dar mai ales multe. Dispreţul faţă de propria neputinţă se varsă asupra celor pe care intuiţia îi relevă ca fiind ajutători, crezându-i pe ei de vină pentru neputinţele de a-i fi modelat ei, de a le fi suportat greşelile fără crâcnire şi de a le fi făcut treaba, munca, lupta – în locul lor. Fără ca înţelegerea faptului că şi ei au venit pentru acelaşi lucru pe Pământ să creeze o atitudine constructivă. Un dispreţ care se ramifică viguros pe toate plajele de manifestare, croind o ultimă bază de agresivitate care stă la rândul ei temelie altor manifestări neconstructive;
– are loc o reală îmbogăţire cu alte nuanţe de atitudine de acelaşi fel, preluate mai mult sau mai puţin conştient din aglomeraţiile planetare. Ele există în forme bogat reprezentate în memoriile spiritului şi adaugă mereu atitudini de acelaşi fel: monadele din spirit se ajută reciproc, prin influenţare chiar din structura lor apropiată. Evoluţiile ulterioare le vor folosi pentru a înţelege noi valuri de evoluanţi care aşteaptă să fie ajutaţi, dar în acelaşi timp lupta pentru remodelarea atitudinilor proprii se va duce pe un astfel de teren îmbogăţit, şi va fi grea, tocmai datorită complexităţii şi profunzimii manifestărilor scoase la iveală prin astfel de condiţii planetare, îmbogăţite cu altele noi, din trăirile curente.
Lupta pentru remodelare este astfel lungă, căci va acoperi treptat toate aspectele celor trăite de-a lungul evoluţiilor: de la o formă de evoluţie la alta. Imaginaţi-vă un drum lung de la o specie pământeană la alta, în condiţiile în care, de fapt, fiecare specie este doar vârful de aisberg al unor evoluţii care au loc prin multe alte locuri, înafara Pământului. Unde fiecare specie de vieţuitoare este un popor spiritual musafir într-o lungă, sinuoasă trecere prin multe alte sisteme stelare.
O asemenea lume, cum este cea pe care o cunoaştem acum, pe Pământ, poate pare astfel nemişcată de veacuri: aceleaşi tendinţe ucigaşe, în plan trupesc dar şi ideatic, acelaşi dispreţ, aceleaşi feluri de războaie chiar dacă sunt duse cu alte arme, aceleaşi discrepanţe între sătuii şi flămânzii lumii… Dar nemişcarea aceasta se datorează faptului că mereu vin noi grupuri la întrupare, cu aproximativ acelaşi fel de comportament uman: unii mai echilibraţi – alţii nu; unii mai doritori de cunoaşterea lumii în care se află – alţii nu; unii mai blânzi decât alţii, unii mai agresivi decât alţii… Voi veţi găsi încă multe alte exemple.
Toţi învăţăm. Învăţăm treptat şi ce să facem cu ceea ce învăţăm. Ajungem apoi ca fiecare dintre voi să înveţe şi pe alţii. Pentru asta, trebuie să trecem prin toate cele pe care le vom oferi, ca învăţătură, ca sprijin, celor din jurul nostru. Ajungem învăţători, apoi profesori „universitari=universici”, apoi cercetători care pot schimba treptat chiar modul de a privi realitatea, pentru unele grupuri spirituale care se adaptează mai greu.
Toate cunoaşterile se folosesc şi se refolosesc mereu, privite la diferite grade de profunzime. Numai în acest fel putem să ajungem ajutători pentru generaţiile care vin în urma noastră.
Nimic nu se termină, însă. Începutul fiecărei trepte de evoluţie face trimitere la consolidări ale tuturor aspectelor creative şi de comportament din treptele anterioare. Parcurgerea înţelegerilor fundamentale primare se vor folosi în evoluţiile secundare, cu forme ample şi complexe: ele se consumă în mijlocul primarilor, se readuc din memorii toate elementele de atitudine de tip primar şi se remodelează cu puteri noi, cu învăţăturile cele mai noi căpătate pe parcurs. Se aprofundează creaţia materială, se învaţă în paralel feluri noi, ale noilor veniţi la treptele acum cunoscute de ajutători: dar spiritele au particularităţi noi de creaţie şi comportament, feluri noi de a le combina între ele pentru obţinerea obişnuinţelor lor de trai. Ele vor îmbogăţi mereu volumul comportamental al secundarilor. Dar şi trăirile lor în mijlocul primarilor conduc, pe baza legăturilor lor puternice, formate de-a lungul trăirilor împreună, la un transfer permanent de informaţie de la unii la alţii, iar reacţiile şi învăţăturile de echilibrare ale tuturor îmbogăţesc mereu experienţa totală în universuri.
Nu discutăm acest lucru pentru a vedea greutatea evoluţiilor, ci pentru a înţelege acum, aici, greutăţile tuturor. Şi faptul că le depăşim, cu siguranţă, cu toţii. Căci fiecărei trepte de evoluţie îi corespund puteri interioare din ce în ce mai mari, cu care se pot învăţa din ce în ce mai multe lucruri noi. Atitudinile agresive se suportă de către ajutători din ce în ce mai uşor, dar se şi remodelează din ce în ce mai profund cele ale ajutaţilor, pe măsura creşterii puterilor tuturor. Este greu pentru toţi, chiar dacă – din nou: aparent – cei care au evoluţie mai multă ar trebui, după logica pământeană, să fie cei mai indiferenţi la problemele celor din jur, preocupaţi de sarcinile lor. Dar nu, puterea spirituală se bazează pe sensibilitate şi într-o astfel de situaţie, lipsa de sensibilitate este proprie celor cu puteri mai mici, pe care ajutătorii lor îi înţeleg, chiar dacă suferă pentru asta.
Chiar suferinţa ajutătorilor se va constitui în bază de sensibilizare a celor care învaţă să nu-şi mai agreseze ajutătorii, devenind şi ei, la rândul lor ajutători. Epoca puterii agresivităţii trece repede în evoluţii, căci este distrugătoare şi durerea distrugerilor oferă schimbarea încredinţărilor bazate pe agresivitate. Puterea spirituală înaintată repară rapid urmările agresivităţilor, devenind creatoare pe multe direcţii de manifestare. Ea înseamnă ridicarea rapidă din durere şi oferirea de ajutor în sarcină proprie, în continuare, ajutor care cuprinde compasiune şi sprijin chiar celor care au agresat. Aşa cum spuneam, spiritele învaţă unele de la altele, într-o spirală derulată cu rapiditate. La nivele subtile, transformările sunt deosebit de profunde şi stabile, căci se sprijină pe experienţa anterioară, iar puterile interioare noi echilibrează şi construieşte terenul de fiinţă elevată de la un interval scurt de timp la altul. Puterea interioară sprijină saltul, prezenţa ajutătorilor oferă exemplul tuturor celor care se pot face cu ceea ce formează patrimoniul spiritual: individual şi de grup.
Evoluţiile sunt astfel conduse către forme mereu superioare, şi este necesar să se puncteze acest lucru: că ele se bazează mult pe călătoriile spirituale regresive – momentan regresive. Şi trebuie spus acest lucru fără frică: momentele de evoluţie de acest fel întrerup pe o perioadă scurtă de timp evoluţiile progresive, remodelează capacităţile de adaptare a spiritelor la specificul treptelor anterioare, pornind mereu de la o treaptă nouă, fiind mereu un nou început.
Un început care remodelează mereu puterea de a privi realitatea cu alţi „ochi, de a primi mereu ceva nou, de a remodela vechiul, mereu.