Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

miercuri, 4 martie 2020

08. DETALII PRIVIND CANALELE DE AMORTIZARE A SUNETELOR DIN PEREȚII PEȘTERII

I. IDEI PRINCIPALE
1. Forme de estompare și amortizare a sunetelor în Peștera Ialomicioarei:
– intrarea lungă și cotită, care estompează propagarea sunetelor exterioare în peșteră;
– crearea unor microstructuri de amortizare a sunetelor sub forma unor canale săpate în peretele stâncos.
2. Structura unui canal de amortizare a sunetelor:
– un canal îngust săpat fin în peretele stâncos;
– în interiorul canalului se află un dop de filamente energo-materiale puternic compactizate: eterice în majoritate, în care sunt fixate filamente fizice.
Forma și direcția canalului au fost alese în funcție de grosimea și direcția stabilă a canalului eteric matriceal de-a lungul căruia s-a creat canalul fizic în peretele stâncos. 

II. DETALII, DISCUŢII
În articolul anterior ”Importanţa lucrărilor de amenajare complexă a peşterii Ialomicioarei”  am discutat despre amortizoarele de sunet (canale absorbante de sunet) create de Moși, necesare pe de o parte menținerii lăcașului de cercetare în perfectă liniște pentru lucrătorii din interior, iar pe de altă parte creării unei atmosfere nedorită de animalele care s-ar fi refugiat în interior, pe timpul cât Călătorii Moșilor erau plecați pe drumuri către așezările din văi: atmosferă nedorită, ceea ce nu înseamnă agresivă. Animalele se orientează mult după sunete, mai ales în perioadele de creștere a puilor, dar și în restul timpului vieții lor, de aceea o incintă care nu amplifică sunetele, ci le amortizează, dezorientează și animalele, și păsările (păsările spre exemplu, nu ”socializează” prin ciripit, ci pe de o parte descarcă inconștient energiile fizice acumulate prin nemișcare în timpul somnului sau pe timp de arșiță, iar pe de altă parte prin sunete cunosc/recunosc locurile în care trăiesc și se obișnuiesc între ele – se cunosc și se recunosc, formând un cumul de experiență de recunoaștere care nu se va pierde toată viața). 
Structurile de acest fel sunt suplimentare configurației peșterii la intrare – un culoar lung și cotit care estompează în mare parte pătrunderea undelor sonore din exterior în peșteră. În plus mai sunt și acele variații puternice de vibrație, acel ”vânt” energetic care se produce la intrarea în peșteră cu intensități variate, dar permanent existente și la intrarea, și în fundul peșterii, care necesită măsuri în acest sens. Asemenea măsuri erau neapărat necesare mai ales în perioada de început de folosire a corpului fizic, când se folosea în mare măsură corpul mental și corpul astral, astfel încât oamenii erau foarte sensibili la energii și vibrații. Tocmai de aceea era absolut necesară protejarea celor care lucrau în special prin percepții mentale și astrale în interiorul lăcașului, Călătorii Moșilor aveau o astfel de sensibilitate la cele mai mici variații de sunet și lumină pe timpul desfășurării lucrărilor lor de cercetare mental-astrală avansată. 
Astfel a fost ales acest sistem al micro-canalelor săpate în peretele muntelui – crearea canalelor (pot fi numite și celule) de amortizare a sunetelor, despre care scriam anterior că este un sistem vechi în experiența oamenilor de pretutindeni, folosit în străvechimi la construcția caselor și navelor de deplasare pe planetă, pentru estomparea sunetelor propagate din codrii înconjurători către așezările umane. 
Aceste micro-structuri au asigurat în plus o vibrație medie echilibrată în peșteră, necesară mai ales în perioada în care Pământul a trecut prin punctul de vibrație minimă zonală, dar și în perioada imediat-următoare, la începutul creșterii rapide a vibrației: cu variații foarte dese, rapide și puternice, prin care mai trecem încă și azi. 
Structura canalelor de amortizare a fost concepută astfel încât ele să funcționeze timp îndelungat, oricât de tocite ar ajunge ele să fie până la revenirea clar-simțurilor oamenilor. Azi ele sunt foarte tocite, pereții sunt foarte deteriorați. Chiar dacă apele nu au acoperit niciodată peștera până la nivelul tavanelor, s-a luat în considerare deteriorarea datorată fenomenelor atmosferice și telurice, chiar dacă incinta este modelată astfel încât să suporte un impact minim din aceste puncte de vedere. Astfel, canalele de amortizare au fost create la înălțime, și ele funcționează și azi, deși pereții sunt tociți, iar conținutul lor și-a pierdut de mult puterea de amortizare pe care a avut-o la începuturi. 
Un asemenea canal (sau celulă, sau por) de amortizare a sunetelor cuprinde:
1. un canal foarte îngust și lung de 5-7 mm, pe alocuri chiar puțin mai lungi, acolo unde peretele este mai fragil din constituția pietrei, și cu o lungime în funcție de structura fibrei pietrei muntelui, de variațiile peretelui în adâncimea lui. Canalul de amortizare este creat pe un canal eteric matriceal din matricea eterică locală, pe un canal eteric subțire, îngust, dintre cele foarte dese care se află la intrarea și la terminarea drumului în peșteră (Fundul Peșterii). În cuprinsul Peșterii, așa cum am mai scris, se mai află răspândite asemenea canale de amortizare a sunetelor care sunt create tot de-a lungul unor canale eterice matriceale subțiri, care le înconjoară pe cele groase și unele capete se infiltrează din exteriorul peșterii printre canalele groase care străbat peștera de la un capăt la altul. Așadar forma și direcția generală a unui canal de amortizare a sunetelor este stabilită conform profilului general al canalului eteric matriceal care dublează partea fizică, stâncoasă;
2. în interiorul canalului săpat în piatră se află un dop de filamente energo-materiale puternic compactizate: în principal eterice, dar care cuprind și filamente fizice în proporție bine gândită. Astfel, filamentele eterice sunt alese în funcție de vibrația canalului eteric matriceal pe care este creat canalul de amortizare și fixate în canal prin introducerea, între filamentele eterice, a unui număr limitat de filamente fizice, cu vibrația medie aleasă comparativ cu vibrația medie a corporalității fizice a oamenilor. Dopul de filamente împiedică astfel vibrarea peretelui la impactul cu sunetele și reverberațiile lor. 


Fig.nr.1: Canal de amortizare a sunetelor provenite din exterior și reverberațiilor lor în interiorul peșterii: la origine, la momentul creării canalelor de acest fel
Legendă:
(1) = peretele stâncos al peșterii, la momentul amenajării lăcașului;
(2) = canal de amortizare a sunetelor, cu variații de direcții, după cum dictează densitatea materialului stâncos și conformația canalului eteric matriceal pe care este creat canalul de amortizare a sunetelor;
(3) = dop de filamente energo-materiale puternic compactizate, care umple spațiul interior al canalului de amortizare, împiedicând vibrația peretelui la propagarea zgomotelor în interiorul peșterii. 

Fig.nr.2: Rest din canalul de amortizare a sunetelor în peretele corodat (tocit) de intemperii și activități telurice (vibrații fizice), dar și diverse activități umane în mileniile din urmă
Legendă:
(1) = locul peretelui la origine; tot spațiul până la dimensiunile actuale s-a corodat (tocit) de-a lungul timpului;
(2) = poziția actuală a peretelui care s-a corodat (tocit) și a ajuns la această poziție astăzi;
(3) = rest din canalul de amortizare rămas în piatra muntelui, în zilele noastre;
(4) = rest de dop de filamente energo-materiale compactizate, rămas în zilele noastre. Aceste resturi de dopuri au rezistat până azi datorită vibrației foarte înalte a filamentelor din care a fost creat dopul, acum cca.8-9.000 ani și a compactizării lor, realizate de către Moși.
Este bine să știm că de la origine până spre a doua jumătate a mileniului I d.H., când au plecat Moșii de pe teritoriul Daciei, compactizarea puternică a dopurilor de filamente energo-materiale crea o luminiscență puternică în locurile unde erau amplasate. Structurile de acest fel sunt foarte dese, ele aveau un aspect asemănător ledurilor din zilele noastre. În locurile strâmte din cuprinsul peșterii, ele au fost create pentru luminarea lor în perioadele în care oamenii de legătură cu Moșii aveau să vină și să locuiască vremelnic în peșteră.
Așadar să reținem că aceste canale și conținutul lor au fost create integral de către Moși; și în alte asemenea lăcașuri s-a folosit acest procedeu, cu excepția celor care au fost create special pentru vindecători, care și-au desfășurat sarcinile și pentru oameni, și pentru animale.