Frumusețea florilor de toamnă...

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



SĂ ÎNCURAJĂM CERCETAREA EXTRASENZORIALĂ

Sigur că cele pe care le scriu sunt părerile mele personale, născute din cercetare personală, şi nu am pretenţia să fiu crezută, dar rog întotdeauna un singur lucru: cei care au oarece capacităţi extrasenzoriale să cerceteze cele scrise aici, pe cât posibil - în meditaţie (astral) sau direct mental. Să dezbatem, să conlucrăm, să ne împărtăşim experienţa fiind mereu gata să ne deschidem orizontul. Să contribuim cu toţii la cercetarea de acest tip, pentru ca să nu mai fim datori exclusiv site-urilor şi altor scrieri străine. Căci fiecare popor are calea sa - dacă preluăm calea altora fără să o avem marcată pe a noastră personală, conform tradiţiei poporului propriu, atunci ne împrăştiem forţele, în loc să ne îmbogăţim reciproc destinul. Comparaţiile ar trebui făcute abia după ce ne cunoaştem tradiţiile şi cunoaşterile, cât de cât, căci de aceea apar exagerări de genul: poporul român a fost primul care a civilizat Europa, a fost singurul popor autohton... lucruri pe care le vom descoperi neadevărate, cu ruşine şi regret pentru orgoliul împrumutat din exemplul altor popoare orgolioase, care ne-au impus încredinţările lor...

Cercetarea începe, e drept, cu confuzii, stângăcii, asocieri multiple, dar treptat lucrurile se limpezesc, legăturile între domeniile cercetate încep să se vadă cu efectele lor echilibrate la nivele din ce în ce mai înalte. Pe măsura trecerii timpului, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare (de fapt: stelar-galactice, zonale), puterile noastre vor creşte şi ne lămurim asupra aspectelor confuze, îmbogăţindu-ne cunoaşterea privind universul în care ne aflăm.

Încurajaţi şi voi, la rândul vostru... Să nu agresăm, ci să încurajăm.

Oamenii cu capacităţi extrasenzoriale sunt sensibili, fac primii lor paşi temători, nesiguri, într-o lume puţin cunoscută; a crede că un astfel de om este "tare", că ar trebui să fie insensibil şi să confunde echilibrul cu nepăsarea şi duritatea, este o mare confuzie...

Mulţumesc. Vă doresc toate cele bune şi frumoase!!

Pentru cei interesaţi !!

ACEST BLOG NU SE VA DESFIINŢA !!!
Anunţurile temporare ale Blogger - Google sunt false. Exprimarile lasă de dorit sau sunt create spre a induce in eroare pe cei care le folosesc. Probabil ca ne pregatesc astfel de taxarea spaţiului web, aşa cum s-a procedat si in cazul siteurilor bazate pe tehnologie ning .

Deşi am raportat că nu este corect cum se procedează, Google cere mereu verificarea parolei şi, până la reintroducerea ei, blochează întreg contul Google. Dacă nu sunt pe gmail in acel moment, blogurile sunt blocate pana ce deschid computerul. Nu mi se pare de loc corect... dar nu avem ce face!!
Să-i iertăm şi să ne revedem puţin mai târziu.
Pentru toti cei care se confruntă cu astfel de probleme, sfatul meu este urmatorul: priviţi des, chiar de 3 - 4 ori pe zi, în coltul de sus, dreapta, unde apare din cand in cand cuvântul AUTENTIFICARE. Click pe el, puneţi parola şi se redeschide totul. Este buna o adresă de gmail, căci se cere imediat reintroducerea parolei şi totul revine la normal.
Cristiana

http://regasirea-interioara.blogspot.com/

La fel ca si filmele anterioare, si acesta este primit din partea prietenului blogurilor mele Gabriel , caruia ii multumesc din toata inima pentru suportul spiritual pe care ni-l ofera!!
Succes, Bucurie, Iubire si Lumina, Gabriel!!

sâmbătă, 11 aprilie 2009

CÂTEVA ASPECTE DETALIATE DE ALEXANDRU PARGARU (explicaţii generale)

În urma mai multor discuţii particulare privind cele discutate în emisiunea Codul lui Oreste din seara zilei de 10 aprilie 2009 am ajuns la concluzia necesităţii de a puncta câteva explicaţii privind viziunea lui Alexandru referitoare la transformarea Pământului în viitorul apropiat.
În contextul tuturor teoriilor care apar pe net în ultima vreme, este necesar să avem în vedere faptul că fiecare dintre noi avem un fond de trăire şi experienţă personală, cu ajutorul căruia desfăşurăm permanent – adică în fiecare viaţă – trăiri ale căror elemente vin mereu să se adauge experienţei noastre anterioare.
De multe ori comunicările pe care mulţi dintre noi şi le conştientizează deja, vin în direcţiile pe care le necesităm în mod individual: cred că nu este chiar foarte corect să spunem „în limitele” necesităţilor pe care întreaga noastră experienţă le impune, experienţă conştientizată sau nu chiar la nivelul tuturor trăirilor pe Pământ. Astfel de direcţii sunt legate de complexitatea necesităţilor proprii, la rândul lor creind:
– ori necesităţi complexe de consolidare a unor aspecte ale experienţei totale anterioare;
– ori fixări ale unor experienţe noi în maniera de trăire momentană, cu părţi, aspecte anterioare cunoscute şi consolidate, dar şi cu aspecte noi, cu specific local-temporal al momentului de desfăşurare a vieţii;
– de asemenea, este necesară readucerea din memorii a unor aspecte cu care fiecare spirit întrupat acum pe Pământ se va confrunta imediat după terminarea acestei vieţi; se ştie deja că a început formarea grupurilor de călătorie spirituală către locurile pe care spiritele le numesc „acasă”, acolo unde se află locul de unde au pornit cândva, nu cu foarte mult timp în urmă, către Pământ: punctul terminus al unei călătorii către tărâmuri asemănătoare celor unde au realizat primele lor evoluţii – în cazul oamenilor: primele evoluţii de creatori conştienţi. În acest fel, cu experienţa pe care – din acele începuturi şi până în momentul acestei călătorii pe Pământ – au acumulat-o pe toate „cărările” universului, accesibile la nivelul evoluţiilor proprii, pot acum să conştientizeze mult mai multe elemente galactice decât au putut s-o facă în momentul evoluţiilor lor progresive (link). Pot să creeze mult mai variat, având conştientizate mult mai multe abilităţi proprii; pot să înţeleagă mult mai multe aspecte ale relaţiilor inter-spirituale; pot accepta şi înţelege profunzimi mult mai bogate ale tuturor formelor de ajutor pe care le-au primit, şi pe care le vor primi fiecare, în timp, din partea celor care, ajutători cu mai multă experienţă, îi ajută, îi sprijină, cu abnegaţie şi cu respect, pe calea înaintărilor în evoluţii.
Reformularea încredinţărilor proprii, cu care ne confruntăm în aceste timpuri, pe Pământ, face parte din acest mozaic de necesităţi prezente. Indiferent dacă acum oamenii cred sau nu astfel de lucruri, cu toţii suntem pe calea descoperirii drumurilor multidimensionalităţii care ne îndreaptă mereu înţelegerile către lucruri din ce în ce mai profunde, mai bogate, de o calitate a simţirilor, gândirilor şi creaţiilor din ce în ce mai înaltă. De la un moment la altul, înţelegem apariţia unor sensuri noi, unor superiorităţi de gândire şi simţire care ne conduc rapid pe calea universalizării noastre. De aceea folosesc deseori termenul de sublimare, adică de înaltare rapidă în înţelegeri din ce în ce mai profunde ale simţirilor şi corelaţiilor între simţiri şi gândiri care se dezvoltă fără să le sesizăm parcursul. Pentru că avem un fond adânc de evoluţie superioară pe care nu ni l-am descoperit cu toţii, acum.
Nu este vorba aici despre săritura peste etape, deşi de multe ori acest lucru este valabil, dar nu în cazul pe care îl discutăm acum. Săritura peste etape este legată de necunoaşterea unor etape de trăire, în profunzimea lor, încredinţarea superficială despre ne-necesitatea lor, atunci când etapele sunt conştientizate. Când parcursul nu este consolidat şi în mod conştient se sare peste etape sau chiar numai peste părţi de etape (subetape), eşecul înregistrat în mod normal conduce la reluarea drumului, căci fondul general conduce omul către dorinţa de a ajunge din nou acolo unde ajunsese înaintea eşecului – impropriu spus „căderii”. Dorinţa aceasta ţine aşadar de cunoaşterea subconştientă – subliminală, spunem azi – a ajungerii la calitate deosebit de înaintată în toate aspectele vieţii pe care o derulăm chiar şi aici, înainte de a ne îndrepta din nou către alte zări. Am cunoscut cu toţii această trăire înălţată chiar şi aici, pe Pământ, cu atât mai mult în alte locuri din univers, în care vibraţiile extrem de înalte crează condiţii pentru desfăşurarea unor trăiri de o înălţare puţin credibilă pentru majoritatea oamenilor, azi.
Există legături care se crează mereu, acum, între ceea ce trăim şi ceea ce apare, irumpe din memoriile noastre, din fondul general de eveniment pe care ni-l amintim treptat, cu toţii, în aceste vremuri. Sunt legături pe care le conştientizăm, le credem pentru că sunt în noi, ne aparţin, iar fondul de ajutător ne obligă să le spunem şi celor din jurul nostru. Poate că, pentru alţii, ceea ce spunem înseamnă „a bate câmpii” – dar chiar dacă mâhnirea ne poate răpi un moment, căci este omenesc, normal – încredintările ne mână mai departe. Este cazul celor care spun – dar şi al celor care nu acceptă ceea ce află astfel. Indiferent dacă asemenea atitudini sunt deocamdată normale sau nu, va exista întotdeauna câte un front uman care se formează „pro” şi „contra”. Şi care, fiecare dintre ele, poate fi părăsit pentru a alimenta partea complementară (să nu-i spunem „adversă” sau „contrară” sau altcumva pe linia gândirii concurenţiale – nici pe aceasta să nu o numim „negativă”, căci nu prea este aşa!!); iar pe parcurs, alţi indivizi pot conştientiza existenţa celor două „tabere” (dintre cei pe care nu i-a interesat până atunci un asemenea aspect). Procesul continuă în acest fel până la conştientizarea totală a societăţii asupra existenţei celor două tabere, grupuri, aderarea şi conlucrarea grupurilor tot mai mari de indivizi pe o cale sau alta, după cum vremurile şi vibraţiile galactice impulsionează drumul general al populaţiilor locale: către manifestări care întăresc o direcţie sau alta. Către manifestări care conduc la aprofundarea permanentă a înţelegerilor legate de multe aspecte ale evoluţiilor locale, indiferent dacă evoluţiile locale sunt progresive (pe timp foarte îndelungat în plan local) sau regresive – şi astfel doar momentane în raport cu evoluanţii locali, rezidenţii cum îi putem denumi pe evoluanţii progresivi în planul local, planetar.
Pământenii au evoluat şi pe coborâre de vibraţie, apoi – acum – pe ridicare de vibraţie: o creştere care este cumva doar la începuturi în ritmurile sinusoidale galactice, dar ale cărei efecte le simţim în toate planurile noatre de trăire – chiar dacă astfel de efecte nu sunt întotdeauna constructive manifestările umane. Dar toate acestea sunt aspecte de învăţătură, de înţelegere: prin căi complementare, prin urmărirea unor fronturi evenimentare care să creeze pătrunderi mereu noi în adâncul trăirilor pe care anterior le-am înţeles mai puţin (la modul general) sau doar pe anumite secvenţe de trai cotidian. Avântul înţelegerilor creşte odată cu sporul populaţional pe planetă, creindu-se astfel condiţii de înţelegere a unui fond de relaţii inter-spirituale (numite în mod curent inter-umane) care se va dezvolta, la rândul său, în cursul revenirilor în acest punct de vibraţie al Universului Fizic, în eternitate.
În acest context, nimic nu este informaţie de lepădat, chiar dacă metaforizările, elementele comparative şi chiar concrete – dar nestudiate în complexitatea lor, în profunzimea lor – conduc la confuzii, chiar şi numai de exprimare. Vizualizări concrete ale unor lumi trecut-prezent-viitoare pot fi la început puţin înţelese; lămuririle ulterioare, de multe ori, conduc la ruşinarea omului, lucru care nu trebuie încurajat peste fire. Energia piedută prin ruşinarea pe termen lung, ocaziile pierdute de lămurire şi a altora cu privire la asemenea confuzii, trebuiesc limitate. Înaintările proprii trebuiesc explicate, detaliate, şi omul trebuie să se replieze, cerând înţelegerea celor din jur. Pentru că asemenea ocazii de constituie în cale bogată de învăţătură pentru toată lumea: emitent şi primitor deopotrivă.
Confuziile ţin de multe ori de câmpul cunoaşterilor social-momentane: mai ales oficiale, în cazul nostru, pe Pământ. Nu avem nici timpul, nici învăţătura necesară urmăririi propriilor drumuri spirituale. Asemenea drumuri nasc de multe ori dezorientări puternice, chiar pentru oameni puternic ancoraţi în cercetare – o cercetare efectuată doar cu metodele clasice, oficiale, puse la dispoziţie de societatea care funcţionează încă inerţial. Concret, vom discuta despre multe asemenea confuzii: de viziune, de primire de comunicare astral-dimensională, de înţelegere a unor texte (cu erori de traducere inerente, datorate lipsei de cultură de specialitate a traducătorului).
Dezorientarea multor telespectatori cu privire la cele spuse de Alexandru Pargaru la emisiunea Codul lui Oreste, din sera zilei de 10 aprilie 2009 are o astfel de bază. Dar Alexandru are dreptate din anumite puncte de vedere – punctele sale de vedere, pe care şi le va aprofunda din ce în ce mai mult pe parcursul trecerii timpului. Imaginea Pământului, pe care el a prezentat-o în emisiune, se aseamănă mult cu toate viziunile pe care le-am avut şi eu, privind viaţa şi societatea umană a viitorului. Care nu are nimic – sau prea puţin asemănător cu ceea ce trăim azi sau cu ceea ce unii dintre noi îşi imaginează că ar fi viitorul: o societate ultra-tehnologizată, rece şi goală de sentiment, acoperind fiinţa umană cu o implacabilă lege de fier, în stare să menţină o moralitate superficială, prin frică – dar cel puţin fără criminalitate; sau menţinând criminalitatea înafara unor ziduri, protecţii fie ele şi energetice (mai mult sau mai puţin clasice) înafara cărora nu mai contează ce legi funcţionează – doar ale supravieţuirii cu ori preţ (chiar concurenţial-animalică).
Societatea viitorului pământean are aspectul dat de o prezenţa a unui Dumnezeu trăitor în mijlocul unei omeniri intrate în graţia ei necunoscută azi. O societate a lui Homo Pantocrator, despre care vorbesc şi eu, deseori. A omului Regenerator, Vitalizator, universal dezvoltat şi omnipotent pe direcţia conservării cu înalt respect a vieţii de orice fel pe planetă. A unei omeniri care şi-a învins fricile, necazurile, bolile, moartea. Alege să vină, să plece, unde şi cum vor oamenii, pe planetă, în sistemul stelar, în altă dimensiune, în alt univers: acel om cu adevărat nemuritor, frumos şi bun, trăitor în mijlocul unei planete veşnic verzi, veşnic calme şi liniştite, protejând şi învăţand chiar animalele să se accepte reciproc, să se extindă prin tot ceea ce poate însemna, chiar şi pentru ele, respectul vieţii la nivelul lor: mai ales în cazul mamiferelor – fraţii cei mai apropiaţi de evoluţie ai omului – părinte al tuturor. Omul solar, omul multidimensional, înţelept şi călăuzitor, ajutător şi constructor al marilor planuri dumnezeieşti pentru acest „colţ de rai” al universului.
7.iunie.2009
Citiţi şi articolul de azi, 7 iunie 2009, la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/06/pe-scurt-din-emisiunea-codul-lui-oreste.html

28 de comentarii:

Anonim spunea...

Exista o adresa unde sa putem viziona emisiunea "Codul lui Oreste" din 10 aprilie 2009?

Cristiana spunea...

Exista adresa site ului realizat de dl. Oreste Teodorescu

http://ezoteric.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=37&catid=30&m=&p=teodorescu-scarlat-alexandru-oreste.html

Pe partea stanga sub Ezoteric, sunt adresele interioare si faceti clik pe Codul lui Oreste. Urmariti periodic, poate introduce filmul de ieri seara.
Urmariti emisiunea ori vineri de la ora 22,00 ori sambata cred ca de la ora 11,00, o sa ma uit in program. S-a spus ca in luna iunie va mai fi o data invitatul dlui Oreste.
Tot site ul merita tratat cu atentie. Pe mine ma misca pana la lacrimi Luminile Omenirii.. Dar toate sunt de calitate. De inalta calitate..

Cristiana spunea...

Voi urmari si pe site urile prietene sau pe You Tube, poate apare si fac un download sa avem si noi. Eu am tuner TV, dar la ora aceea viteza este extrem de mica si practic nu se inregistreaza nimic, din nefericire.
Urmariti si dvs pe You Tube, poate aveti timp sa mai cautati. Poate, daca gasiti ceva, imi trimiteti si mie.

Anonim spunea...

Stimata Doamna Cristina

Alexandru Pargaru este un copil foarte sensibil, dar in acelasi timp, unul dintre copiii care au curajul sa spuna adevarul... acela dureros. Dincolo de sufletul acestui copilas se afla framantari dezintegrative pozitiv, dar in acelasi timp si negative, asta datorita presiunilor provocate de ambientul scolar, si...
Cred ca acest copil trebuie sa il protejam nu sa il expunem toata ziua in lumina reflectoarelor. Cred ca acest Oreste incalca orice granita morala a jurnalismului folosindu-se de vulnerabilitatea copilului, dar mai ales de potentialul acestuia. Indiferent ca face erori, Alexandru pentru Oreste inseamna un capital de imagine si de audienta. Sa fim realisti! Cred ca e timpul sa tragem un semnal de alarma acestui domn! Va fi din nou stigmatizat de colegii si profesorii de la scoala, apoi de persoane care nici macar nu il cunoaste. Personal, am avut ocazia sa il cunosc, suntem prieteni foarte buni.

Anonim spunea...

Pacat,ca Alexandru se exprima extrem de greoi(probabil din cauza neadaptarii la viata terestra,in totalitate).Ideile li nu sunt chiar o noutate pentru cei ce au urechi sa auda,dar felul in care si le expune il face greu de inteles.Fiind un inger la prima experienta terestra(eu asa il simt,chiar fizicul lui exprima inocenta)nu prea reuseste la capitolul comunicare.Cred ca putini oameni il iau in serios,din cauza exprimarii lui.Informatiiile pe care el le aducesunt prost ambalate si,de aceea greu asimilate si pana la urma prost intelese de oamenii obisnuiti,care nu au pretentii spirituale.Asta-i parerea mea,Gabriela.

Cristiana spunea...

Dragii mei, parerea mea este urmatoarea:
@primul comentariu:
Da, de acord cu dvs., desi Alex nu mai este chiar un copil la cei 15-16 ani pe care ii are. Si stie foarte bine la ce se expune, si isi asuma in felul lui aceasta raspundere, asa cum multi dintre noi ne asumam raspunderea tuturor actelor noastre, tocmai pentru a ridica putin din voalurile care acopera azi ochii omenirii. Dar cred ca se simte un pic speriat tocmai de impletirea elementelor religioase cu aspecte nedogmatice. Se va obisnui, treptat, schimbarea vremurilor il va ajuta cu siguranta.
Daca ati vazut emisiunile lui Oreste, ati vazut si faptul ca acolo sunt niste protectii foarte puternice, si nu contra reflectoarelor; si ele conteaza foarte mult - dar se mai simt si influente mentale greu de suportat de multe ori, si nu foarte inocente. Cu siguranta raspund si altor intrebari pe care unii dintre spectatori si le-au pus cu privire la obiectele pe care le poarta Oreste asura lui: nu sunt catusi de putin obiecte de podoaba, ci elemente materiale de protectie a vitalitatii. Vom mai discuta despre asa ceva, chiar pregatesc meteriale privind protectiile, in continuare.
Dragii mei, dupa parerea mea, Oreste nu are nevoie de aport de capital pentru demersurile lui publice, caci este foarte puternic si mai ales are o prodigioasa cariera in spatele acestei emisiuni. Daca era vorba despre altcineva, poate ca cedam ispitei sa spun si eu acelasi lucru. Chiar daca nu am sti cateva lucruri importante despre el. Pavel Corut arunca niste chestii printre randuri, dar trebuie atentie mare ca sa ne le scapam !!! Sunt multe conjuncturi care-mai-de-care-mai-de-care in astfel de situatii... Si pe care trebuie sa le avem in vedere, dar sa nu le consideram acuze aduse oamenilor sau societatii. Traim intr-o societate din care, asa cum este ea, avem avantajul de a invata foarte multe lucruri. Si noi trebuie sa fim foarte precisi in demersurile noastre, asa cum si partea complementara este, la randul ei.
@Gabriela, bine te-am regasit!
Alexandru a avut de copil o tumoare pe creier care nu i-a permis sa aiba o dezvoltare trupeasca normala, in raport cu varsta sa. A fost operat cu succes si in prezent se dezvolta cu viteza normala pentru fiecare om, nu recuperand intr-un an cat a pierdut in cei dinaintea lor... Deci este vorba aici despre o greutate generala a organismului de a se plia normalitatii lumii in care traieste. Dar exprimarea sa cred ca se datoreaza faptului ca este obligat sa suprapuna viziunilor sale - pe care multi oameni le au, mai ales pana la 20 de ani - incadrarea in tiparele religioase (a fost crescut de un bunic ardelean religios). Si cred ca se straduie sa le imbine la tot pasul. Sunt oameni care nu au bagat de seama acest aspect al cunoasterilor sale, religioase, in plus mai exista si acest mentor al sau (cu care va apare in iunie la TV) care daca este mentor, poate inseamna ca si el ii pune niste "atele" pe de-asupra... Poate ma insel. Parerea mea insa este ca oamenii trebuie lasati doar sa se exprime, insa societatea ne limiteaza enorm de mult. Eu i-am povestit mamei mele viziunile pe care le aveam la 4 ani abia la 40!!! Exista in general o frica de exprimare, de greseala, exista trac, exista dorinta de creare de imagine sau teama de a nu strica imaginea... Cel putin la Oreste, jumatate din oameni trec prin trac numai si prin faptul ca vin cu incurajarea problemelor de ordin ezoteric, nesprijinite oficial de sociatate, chiar dimpotriva... Daca invitatii nu sunt profesori de cursuri esoterice - deci cu experienta de sustinere a subiectului, este foarte greu sa sustina o astfel de actiune. Iar Oreste este un om care stie bine sa conduca astfel de momente grele. Unii spectatori se intreaba de ce vorbeste uneori cam mult... Eu cred ca face bine ce face, caci poate simti bine momentele cand omul schimba registrul puterilor sale de a face fata greutatii de acest fel.
Poate ma credeti ca nu am nimic in comun cu dansul, nu-l cunosc, il urmaresc insa cu atentie, caci este un om de la care ai ce invata. Nu-mi place cand se cearta cu Pavel Corut, dar sa recunoastem! cearta este deja o obisnuinta a TV noastre!! Bine barem ca nu a fost decat o data!!!
Eu am auzit de Alex mai intai prin faptul ca este un copil care canta frumos, descoperit de Marioara Murarescu; oamenii au aflat acum ca are o profesoara de canto, ceea ce mie mi se pare normal, nimeni nu apare in emisiuni fara un minimum de retus (doar la emisiunile speciale, nascute de americanii care incurajeaza mult naturalul din noi). Apoi au venit toate celelalte.
Sa-l incurajam si sa mergem cu totii mai departe.

Anonim spunea...

Am pierdut emisiunea din 10 aprilie lui Oreste in care a fost invitat Alexandru.Am vazut insa emisiunea de anul trecut, parca...
Copilul este impresionant!
Te patrunde cu cuvintele si cu privirea... si cu gesturile... si cu tacerile lui... si cu aprobarile din cap fata de cuvintele celorlalti (Oreste si... mai era un domn atunci in emisiune - imi cer scuze, nu i-am retinut numele)
Tare as vrea sa vad si emisiunea de acum... Va rugam, ajutati-ne cu un link catre inregistrarea emisiunii...
Multumesc din suflet.
PS- informatiile de pe blogul dumneavoastra sunt foarte interesante, chiar daca pe multi ii depasesc (sunt peste puterile lor de intelegere si/sau acceptare).
Pentru ca cei mai multi sunt la acest nivel de intelegere/acceptare poate n-ar strica sa gaseasca si ei informatii pe intelesul lor. Daca au ajuns aici, inseamna ca au cautat... Am cautat...Multumesc oricum.

Cristiana spunea...

Deocamdata nu s-a publicat nici pe You Tube ceva asemanator,din cate am putut eu cauta, iar eu nu pot inregistra prin tunerul meu de putina precizie (dupa ... buget!!) Am mai rugat, daca apare ceva, intrucat timpul nu imi permite sa caut mereu multe lucruri, sa mi se transmita si mie, sau sa se creeze un blog/site si sa ni se dea linkul. Depinde de felul in care fiecare om are in plan astfel de lucrari serioase.

Informatiile de pe blogul meu sunt intelese de foarte multi oameni, daca le iau sistematic, in ordine cronologica, cu rabdare. Stiu ca nu este ceva simplu, cer oamenilor concentrare si seriozitate - pentru ca orice om poate sa dea dovada de asa ceva, dar multi nu stiu ca au astfel de puteri. Oricum am in pregatire un site in care se vor detalia foarte pe larg toate acestea, cu disponibilitatile unui site, nu ale unui blog. Blogurile fac doar o deschidere, acum. Vremurile care vor veni vor aduce multa intelegere tuturor oamenilor, asa ca ceea ce putem face acum, noi, este sa ne pregatim intens pentru momentul in care ni se va cere.
Cititi, intrebati, va voi ajuta cu draga inima. Mai reveniti, sper ca in curand sa dau drumul la site, mai sunt probleme de ordin tehnic, dar sper ca se vor aranja repede.
Doamne ajuta!!

Anonim spunea...

Cristiana, te inseli. Vorbesti in necunostinta de cauza! Alexandru nu are mentor, te asigur. Acest copil, trecut si asa prin toate greutatile a crescut spiritual cu ajutorul bunicilor sai.
1.Te avertizez inca odata: expunerea lui in fata ecranelor este un pericol pentru dezvoltarea lui. Lasa tampeniile fantagosmorice si judeca limpede. Alexandru are nevoie de o copilarie frumoasa, este un drept care nimeni nu ii poate incalca, nici macar Oreste.
2. Alexandru este un tanar talentat la poezie, asta dovedeste unicitatea lui specifica, doreste sa coboare la umanitate si sa atinga telul Universului cu spiritualitatea ce ne leaga.
3.E clar, emisiunea a fost pregatita inainte de filmarea in direct.
4. Te rog sa nu mai amintesti de trecutul acestui copil, nu ai acest drept.

Cristiana spunea...

Foarte interesant comentariul dvs! Si am sa va spun si de ce.
In primul rand insa, eu nu mi am permis niciodata sa "avertizez" pe nimeni!! Imi vine sa comentez despre acest lucru mult mai mult, dar deocamdata nu este cazul. Doar ca suntem pe un blog de spiritualitate, si cred ca este cazul sa fim macar amabili, si intre noi, dar in special cu cei despre care vorbim. Am scris pe partea dreapta a blogului acest lucru. Astfel incat, sa facem exercitiu de amabilitate macar aici, ca sa fim pregatiti sa o oferim si in alte ocazii.
Referitor la cele scrise, am discutat aseara cu o persoana deosebit de serioasa despre faptul ca se poate intelege din textul meu faptul ca tanarul Alexandru a fost crescut de bunici, lucru care nu ar fi deplin real. Dintr-o emisiune, retii ce poti, nu este o crima sa retii nuantat ceva. Fiecare cu nuantele sale de cultura, de profesie, de intelegere. Si de momentul scrierii, si de severitatea cititorului...
Ok, rectific acum, multumind prietenei care mi-a facut si mie precizarea: se precizeaza faptul ca Alexandru nu a fost crescut de bunic, el are parintii lui, un bunic si-a pus amprenta asupra formatiei sale spirituale... sper ca acum am multumit macar o parte din cititori. Intotdeauna se vor gasi oameni severi care vor gasi nuante de corectat la cate ceva... se intelege bine astfel de ce oamenii nu au curaj sa scrie... nici macar nu comenteaza... Ii inteleg si ii asigur de toata dragostea mea, pe acei prieteni din necunoscut ai sufletului meu curat. Cine se indoieste de curatenia sufletului meu... are dreptul s-o faca, nu?! Cine sunt eu ca sa le iau oamenilor vreun drept?! Dar astept si eu curgerea timpurilor, sa ne regasim cu totii puritatea sufleteasca, pe care nu am pierdut-o , ea este doar usor voalata, azi...
Problema este, acum, ca dvs. spuneti ca... "a crescut spiritual cu ajutorul bunicilor sai." In aceasta situatie cred ca nici nu mai are importanta ce scriu acum!!... iar se aprind spiritele si iar ne abatem de la subiectele pe care le avem de dezbatut in continuare. Iata de ce acesta este ultimul raspuns pe aceasta tema, dupa care ne vedem de invataturile noastre, mai departe.
Oricum, informatia referitoare la mentorul, prietenul tanarului Alexandru nu e scoasa de altundeva decat din emisiune. Adresati-va d-lui Oreste, in emisiunea dansului s-a pronuntat acest cuvant.
Daca ati fi chiar acel prieten - sa ma pronunt asa - de ce nu sunteti multumit de faptul ca am luminat cativa telespectatori - chiar daca au fost putini, cei cu care am vorbit eu - privind suspiciunile, neincrederile formate in urma unor lucruri declarate in emisiune?? Eu nu am vrut decat sa fac un bine si oamenilor, si lui personal, nu inteleg o astfel de pozitie din partea dvs., mai ales ca spuneti ca sunteti foarte bun prieten cu el... Si am sa fac acelasi lucru in continuare. Daca este de acuzat cineva vreodata - las pe altul s-o faca, poate chiar e treaba lui; treaba mea este sa incurajez, sa dau explicatii pozitive si sa explic pozitia mea. Daca cineva nu ma intelege... na!!asta este!!
Vorbeam de asumarea raspunderilor, de faptul ca ne asumam cu totii cate ceva.. fiecare dupa.. "bugetul" lui spiritual!! Eu imi asum explicatiile pozitive.. si tot trebuie sa se gaseasca cineva sa vada ceva negativ in orice lucru frumos!! pentru ca fiecare om are felul sau de percepere a frumusetii, unghiul sau de privire a frumosului, a utilului, a rafinamentului - fie el intelectual, fie cultural, religios sau de orice alta natura..
In ceea ce priveste dreptul pe care il avem la discutii, eu nu contest ca dvs. aveti dreptul la comentariu (altii o fac, eu inca nu m-am hotarat sa fac acest lucru - insa s-ar putea sa ma hotarasc chiar azi..), dar de ce nu va faceti CHIAR DVS. un blog, sa va expuneti parerile dvs., sa ne oferiti calea de acces (adresa blogului) pentru a face si noi comentarii pe blogul dvs.??!! Sa aveti curajul sa va asumati aceasta responsabilitate, fara a ataca foarte curajos ceea ce construiesc altii, cu bucurie multa !!!
Cu respect, Cristiana

Anonim spunea...

salutare tuturor.Nu ma pricep la discursuri,,,vreau sa va spun doar ca din momentul in care am vizionat emisiunea din 26 decembrie 2008 parca era ,cu alexandru pargaru,,,,,viata mea s a schimbat .ii multumesc lui dumnezeu pt ca mi a oferit ocazia sa l cunosc pe acest suflet.

Cristiana spunea...

Da, da, va cred!!
Urmariti emisiunile lui Oreste Teodorescu din iunie, nu mai este mult pana atunci!
Sa tot auzim de bine!!!

Anonim spunea...

Orice expunere atarna de cuvinte si nu trebuie uitat nicicand "si cuvintele creeaza...",mai ales celor ce stiu ca la inceput, mai intai a fost CUVANTUL. Sa lasam pe fiecare sa aleaga, dupa fapte, pentru a se judeca singur mai apoi, in fata Tatalui, care ne-a dat tuturor in dar o viata, a noastra scumpa viata. Nu trebuie noi sa ne pierdem propria viata judecand-o pe a altora.Fiecare clipa are pretul ei.
Sa auzim de bine!

Cristiana spunea...

Sper din tot sufletul ca nu ati inteles faptul ca eu l-as judeca pe Alexandru - atunci cand, tocmai la neintelegerile altora - la adresa celor spuse de el, am incercat sa explic felul in care el pune in discutie probleme noi pentru multa lume, desi pentru altii sunt vechi si destul de bine intelese. A explica nu inseamna a judeca.
Romania are multi clarvazatori de mare experienta, doar ca deocamdata se face publicitate la materialele primite din strainatate. In asemenea conditii, ceea ce face dl. Teodorescu este un lucru bun, mai ales ca eu consider ca, la emisiunea de vinerea trecuta, a facut un lucru bun daca a adus-o si pe fiica dansului. Dincolo de a-l judeca pentru acest lucru (unii dintre noi o pot face), cred ca trebuie sa intelegem pozitiv totul ca fiind exemplu clar, pe loc, de copii intelesi si incurajati de catre parinti (după exemplul sau propriu). Am sa punctez din nou un lucru foarte bun pe care Alexandru l-a expus in emisiunea recenta, asa cum am punctat si problema copiilor care ar trebui ascultati de catre parintii lor.
Cu cat vom fi mai multi care spunem anumite lucruri greu de acceptat de catre noi, românii, cu atât va fi mai bine. A spune adevarul nu inseamna ca este un lucru rau, chiar daca pentru unii oameni este si neplacut. Ceea ce se face acum este chiar binevenit. Cred eu - chiar daca am respect si pentru alte pareri. Dar a tolera cred ca nu inseamna si a primi..
Voi face o postare scurta, separata, despre acest lucru.
Multumesc pentru comentariu, a fost un bun prilej pentru a puncta cele de mai sus, si pentru a pune pe scurt (deocamdata!) doua subiecte-atentionare. Da.. inca o data - multumesc!!

Anonim spunea...

Incapem toti pe un scaun? Nu!
Astfel a aparut vorba: "Omul potrivit la locul potrivit".
Totusi putini isi gasesc locul in lumea aceasta si cauta raspunsuri incercand sa explice totul cu mintea lor, chiar si ceea ce nu le este necesar decat pentru a-si alimenta nelinistea.
Omul vibreaza pentru ca traieste, iar atunci cand constient devine doar de vibratie, nu si de limitele sale, dintr-un om linistit se transforma intr-un om nelinistit, cazand usor in patima mandriei.
Unii spun ca mandria iti da constiinta propriei valori.Totusi mandria te scoate afara din tine, rupandu-te de limitele tiparului in care te-ai nascut.
Atunci cand credem ca putem face singuri orice pe aceasta lume, mai degraba semanam cu cel care cu mult timp in urma stia tot si a crezut ca poate orice uitand de limitele sale si de tiparul dupa care a fost cladit.
Spre ce ne indreptam:
Spre bine sau spre rau?
Spre ceea ce exista sau spre ceea ce nu exista?
Spre viata sau spre moarte?
Aici este semnul intrebarii ce cauta singura raspuns in mintea noastra; o minte care uita si iar uita.
Raspunsul este vesnic in acelasi loc simplu si curat dar adevarat, ce vibreaza cu sufletul nostru.
Raspunsul este vesnic la Dumnezeu, pentru ca orice facem in aceasta viata fara El este in afara Lui si se numeste ratacire.
Dumnezeu a spus ca acolo unde cel putin doi oameni se roaga Lui, cu ei va fi si El.
Nu trebuie prin nici o cale sa rastalmacim sensul cuvintelor, indepartand omul de casa lui Dumnezeu, Biserica ce se cladeste in sufletele comunitatii, afirmand sec ca religiile sunt inventate de mintile umane din imboldul satanei si atat. Falsa imagine creata astfel,mai mult dezbina, subrezind ultima reduta ramasa in picioare in fata atacurilor necuratului, reduta iubirii si coabitarii in fata lui Dumnezeu, acolo unde semenii invata sa traiasca in adevar printre fratii si surorile lor.
Sunt doua mii de ani de credinta ce nu pot fi stersi din memoria sufletului nostru prin simpla afirmatie ca este de ajuns sa te rogi singur intr-o gradina.
Ne aducem aminte ca doar Isus Hristos,fiul lui Dumnezeu, a facut asta, dar cine a fost Isus si cine suntem noi? Nu cumva mandria ne indeamna sa ne situam pe aceasi treapta cu Isus Hristos, care ne-a indemnat sa-l urmam nu sa-l inlocuim, zicand ca numai prin EL vom dobandi un loc in Imparatia Cerurilor.
De cate ori uitam sa ne rugam lui Dumnezeu,sa ne insoteasca clipa de clipa in aceasta viata indrumandu-ne pasii.

Cristiana spunea...

Eu una... sunt mai elastica si simt ca nu Dumnezeu ma judeca - ci numai oamenii, chiar si atunci cand imi dau sfaturi sau numai aluzii prin care se incearca sa fiu adusa pe drumul cel drept. Adica acel drum care nu imi da voie sa simt chiar toata bucuria cu care Dumnezeu ne da din preaplinul lui, oriunde si oricand...
Caci asa cum a spus si Alexandru, subscriu ideii ca DUMNEZEU NE VREA LIBERI - NU ROBI !!!!!!!!! (atatea semne de exclamare inseamna bucuria cu care am scris asta!!!!!!!!!!!!!!!!!)
Asadar, eu cred ca una este orgoliul de a-si impune cineva propria parere (care ramane totusi o parere, chiar daca este incredintare proprie) si alta este sa ai bucuria de a fi realizat ceva.. orice.. si sa impartasesti cu bucurie si altora, cu inima deschisa, cu sinceritate si lasand insa in continuare pe fiecare dupa incredintarile, si primirile, si privirile sale....
Si mai cred eu ca BUCURIA REALIZARII este aceea care da constiinta propriei valori.
Si ce ma mai bucur cand am o realizare!!! Ca un copil, ca orice copil al lui Dumnezeu!!

Cu tot respectul pentru incredintarile dvs., eu cred - adica chiar sunt incredintata - ca poti sa te rogi si sub un copac... sau sa multumesti sub un copac lui Dumnezeu, sau langa o floare, sau privind joaca veveritelor intr-un brad.. sau a copiilor liberi sub soare... chiar si plangand cu durere in suflet in fata copiilor amarati de sub un soare mult prea arzator..

Dar asa e, ne rugam cu totii, sau multumim cu totii (eu multumesc, nu prea ma rog, ma rog doar sa ma ajute Dumnezeu sa-mi regasesc cat mai repede iar bucuria din suflet, pe care o pierdem uneori atat de repede, sub intaririle lumii...)

Acum sincer, ce ati vrut sa spuneti referitor la subiect??
Am simtit ca vreti sa spuneti ca nu trebuie sa facem din spiritualitate o stiinta...
Cand cei interesati ai Evului Mediu au separat stiinta de spiritualitate... nu stiu cat s-au gandit dansii (fie-le tarana usoara) ce vor naste si dura in lume... Tocmai de aceea cred ca a cam venit timpul sa ne echilibram, caci dogmatismele din lume nu le-am citit in Noul Testament, iar Iisus a atras atentia chiar apostolilor sai (care au privit cu neincredere pe altii care faceau cam ceea ce facea si el) sa-i lase, sa faca ceea ce au de facut, daca sunt sinceri si corecti. Este exprimarea mea, nu mi place sa folosesc decat un singur citat: "Bucurati-va! Imparatia cerurilor este aproape!" ...eu sunt cea cu bucuria!!.. si cred ca a spus ca este vorba de eliberare si de cunoastere, caci intr-o scriere pe care biserica nu o face publica, printre altele, se spune ca Iisus ar fi discutat ca il doare faptul ca poporul sau moare din lipsa de cunoastere...
(De reflectat... cred eu...)

Daca am gresit, iertata sa-mi fie pledoaria....

Anonim spunea...

Mai intai este necesar sa clarificam unele cuvinte pentru a nu fi rastalmacite si e vina mea cu siguranta, caci nu pot cuprinde oceanul intr-un singur pahar.
Bineinteles ca ne putem ruga oriunde, dar asta nu inseamna ca e bine sa negam rugaciunea in comunitate alaturi de fratii si surorile noastre, mai ales atunci cand in plus suntem incredintati de Dumnezeu ca acolo va fi si El.
Normal este fiecare sa isi aleaga locul si modul de rugaciune atat timp cat liberul arbitru lasat omului de insusi Dumnezeu ne ofera aceasta scumpa libertate, de a alege, din moment ce noi oamenii am ales singuri calea vietii prin cunoasterea binelui si a raului atunci cand Adam si Eva au gustat marul devenind raspunzatori de acesta cunoastere.
Constiinta propriei valori se refera si la cunoasterea limitelor in care vibrezi sau traiesti.Nu cumva asta ofera mai multa libertate de exercitiu unui om care isi cunoaste bine limitele.
Ce a invatat omul din evolutia sa:
Sa se perfectioneze folosind anumite facilitati pe care ratiunea s-a le-a descoperit.
Dar le-a descoperit singur sau
i-au fost revelate!
Oare nimeni nu se intreaba de ce nu stim totul despre univers asemenea celor care vietuiesc dincolo de realitatea simturilor noastre primare.
Poate pentru ca nu putem suporta singuri povara acestor cunostinte care ne-ar rupe de tot zagazurile
mintii, vadit limitate de idei preconcepute si de dorinta de a vedea uneori doar binele pentru ca raul ne oripileaza sufletul, simturile si ratiunea.
Unii descopera ca putem renunta la aceste zagazuri, singuri sau insotiti de un prieten.
Despre cei singuri putem spune ca ratacesc nestiind daca vor ajunge undeva sau daca alcineva va profita de ei in bataie de joc.
Cei insotiti de un prieten, nicidecum inrobiti si asupriti cum lasa sa se inteleaga cuvintele
"NU ROBI!!!!!..." din textul de mai sus, ei au cu sine certitudinea ca vor ajunge mai mult sau mai putin, dar vor ajunge
dupa meritul si alegerile lor, acolo unde sigur au ajuns si altii,unii chiar din timpul vietii pamantesti.
Nu trebuie uitat ca omul chiar daca nu vede si nu simte cu simturile sale dincolo de singuratatea aparenta, este mereu insotit de cineva, mai cu seama aceia carora le-a fost dat un prieten prin Sfantul Botez.
Totusi doar acel prieten este alaturi de noi sau sunt si altii care din invidie, pizma, pofte, clevetire, mandrie, manie, minciuna
cauta sa speculeze orice slabiciune sau neatentie a noastra
pentru a ne inrobi pacatului.
In viziunea lor ramane de ce sa luam noi locul de unde ei au fost alungati si de ce sa ne bucuram noi de increderea lui Dumnezeu daca acestia pot dovedi ca nu suntem mai buni decat ei.Nu uitati ca si ei stiu tot adevarul din univers avand mereu un pas in fata omului astfel incat sa-l poata stapani oricand doar inselandu-l.
Cu siguranta nimeni nu vrea sa fie rob unui stapan rau care te inseala dar decat ratacind nesigur in nestiinta nu ar fi mai bine sa slujesti unui stapan atotstiutor care prin increderea ce ti-o acorda i-ti lasa in grija Invatatura, Cunoasterea si Imparatia Sa.
Din acest moment ofer paharul pe care fiecare il poate umple singur din oceanul Cunoasterii, dupa alegerea sa.

Anonim spunea...

Oameni buni, de ce va lasati influentati de ceea ce vedeti la televizor ??? Copilul acesta este intradevar bolnav, si nu as vrea sa fiu dura prin acest comentariu, dar nu este un inger !!! Eu ma intalnesc cu el pe strada, e ciudat, asculta hard rock la maxim in casti si da din cap in timp ce merge, iar privirea lui este demonica ! Eu ma tem de el de cate ori il intalnesc, iar voi il considerati un inger pentru ca imbraca aceast statut in fata reflectoarelor !!! Nu am nimic cu el personal si imi doresc sa-i dea Dumnezeu sanatate, dar nu il mai idolarizati pentru aceste lucruri fatarnice !!!

Cristiana spunea...

Bună seara şi bună să vă fie inima ...

Credeam că nu voi spune asta vreodată, din modestie ca să nu mă fălesc cumva ... dar eu am petrecut două zile EFECTIV de vorbă cu el, în timpul Congresului de dacologie desfăşurat la Alba Iulia şi iertat să-mi fie comentariul, mi s-a părut un om foarte... NORMAL DE PARANORMAL... Mai mult privirea lui mi s-a părut foarte concentrată, directă, sinceră. Ştiu că aşa ceva deranjează pe cei care nu sunt obişnuiţi ... dar poate că este timpul să se obişnuiască...
În aldoilea rând nu mi se pare, deşi am 57 ani... că ar fi ceva în neregulă să asculţi muzică rock... dimpotrivă, dar da !! el este considerat neadecvat de către cei care au rămas fideli unor forme mai puţin libere de manifestare. Chiar voi scrie un articol despre sunetele acestei părţi de univers în care trăim, special a acestor timpuri planetare pe care le trăim...
Ca să înţelegem anumite lucruri şi să nu le mai blamăm...

Să nu ne temem... dimpotrivă să avem acel fel de drag de oameni cu care să le oferim ce avem mai bun în noi... Cel puţin asta e părerea mea, Dumnezeu să mă ajute să nu mi-o schimb vreodată cu altceva... Probabil că mulţi dintre noi nu cunoaştem prea mult din lumea în care trăim şi astfel ceva ce nu se află în concordanţă cu părerea noastră avem impresia că este rău, etc... Uneori lucrurile nu stau chiar aşa...
Probabil că în loc de frică ar fi bine să avem milă, compasiune, înţelegere, iubire... Nu că aş fi de acord că Alex ar crea aşa ceva... Eu cred că dacă aţi vorbi frumos pe o bancă cu el, aţi vedea că este un om sincer, comunicativ, perfect normal pentru vârsta sa (dacă nu ar fi ascultat şi el muzică chiar aş fi zis că nu-i normal pentru vârsta sa...)
Până la urmă TOŢI SUNTEM ÎNGERI - deşi MULŢI NE VĂD DEMONI ... dar fiecare om îşi are timpurile sale de hrană sufletească prin învăţături între bine şi rău ...
Tot ceea ce vă spun o fac cu gând bun, cu mult drag şi multă înţelegere... sper să vă schimbaţi şi dvs. treptat atitudinea... şi în primul rând să nu vă mai fie frică de oameni... Este foarte bine că avem curajul exprimării de orice fel - chiar asta mi s-a spus ieri, la munte: omul a cucerit un singul lucru: curajul în faţa semenilor lui, curajul de orice fel, o bucăţică de curaj de orice fel... Următorul pas va fi să învăţăm cum să ne modelăm curajul în orice situaţie, după picătura deja simţită, să-l transformăm în unealtă de creaţie - să nu-l mai folosim ca armă de distrugere: de idei, de lucruri, de oameni...
Lumea se schimbă... şi se schimbă în bine, chiar dacă uneori avem cu totul alte impresii, create de nădejdie noastre, de greutăţile schimbărilor pe care poate nu le înţelegem.. Dar ele sunt reale, categoric...

Vă îmbrăţişez cu mult drag, poate că mă veţi înţelege cândva...
Cu respect, Cristiana

Cristiana spunea...

Pentru cine are cont pe facebook:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=4623350792650&set=a.1635700263254.2088392.1559151738&type=1&theater

Mie cel puţin mi-a muiat sufletul !!!

Îmbrăţişări tuturor, din tot sufletul !!!

Mihai Lucian Neagu spunea...

Cuvantul lui Dumnezeu (Sfanta Scriptura) si ceea ce a revelat Sfantul Duh de la inceputurile Bisericii si pana astazi (Sfanta Traditie) ar trebui sa fie singurele adevaruri de care sa tinem cont.

Doar pentru ca un copil rosteste sensuri divine si lauda pe Cel Inalt, nu inseamna ca nu va poate duce, incetul cu incetul in erezie si distantare de Domnul.

Mantuitorul ne-a avertizat ca in vremurile din urma vom fi martorii profetilor falsi si a schimonosirii demonilor in teologi mincinosi. Este fara indoiala ca noi am inceput sa traim acele vremuri.

Nu zic ca Alexandru ar fi un demon (departe de mine gandul acesta), insa nu pot sa numesc crestin, invatator sau lider spiritual pe cel ce ascunde filosofie New Age in spatele unei cortine ortodoxe.

Cristiana spunea...

În primul rând:
La mulţi ani !!! că aşa este cuminte şi frumos...
Apoi...
Aş atrage atenţia asupra faptului că Alexandru nu s-a autointitulat nici învăţător, nici lider spiritual - cel puţin după cât ştiu eu, posibil să nu ştiu bine, dar dacă a făcut-o între timp... asta e !!! :)... A fost invitat la câteva emisiuni ale dlui Oreste Teodorescu şi îşi spune părerea. Atât.
În 2009 eu am stat două zile de vorbă cu dânsul şi mi s-a părut a fi un om cât se poate de normal, având înţelegeri înaintate datorită percepţiilor multisenzoriale pe care le are. Şi este foarte credincios. Creştin. Nu ştiu dacă şi ortodox - dar din punctul meu de vedere poate fi orice, spre exemplu îmi plac foarte mult adepţii religiei Baha'i...
Dar să nu deviez.

Pe de altă parte: ar fi necesar să înţelegem iminenţa deschiderii percepţiilor multisenzoriale - adică mai bine spus, aşa cum ne-am obişnuit: clar-văz, clar-auz, clar-miros, perceperea vibraţiilor, vederea multi-spaţială simultană sau cu defazare în timp: alte locuri, alte timpuri decât cele ale observatorului. Este destul de greu să acceptăm azi că asemenea "haruri" le pot avea oamenii de rând acum, şi tocmai de aceea multe grupuri umane fac rău lumii prin folosirea lor în scopuri egoiste. Nu sunt "haruri" decât pentru că aşa au fost numite de politicienii religiilor. Sunt percepţii de la care am fost obligaţi să ne reţinem, pentru a nu afla adevărul: că Dumnezeu ne iubeşte, şi nu ne pedepseşte... că Iisus a venit să ne ofere cunoaşteri despre noi înşişi, pe care societatea le-a înăbuşit... Ne-a atras de nenumărate ori atenţia că CREDINŢA , adică încrederea în Dumnezeu şi în noi înşine, poate învia din morţi, poate însănătoşi, poate să ne ridice în plutire peste ape şi pământuri... La început a fost greu pentru că cei care aveau această credinţă, şi reuşeau, erau omorâţi de înşişi capii religiilor. Azi lucrurile s-au schimbat şi se schimbă treptat - radical. A asista la o asemenea schimbare este o învăţătură tranşantă - dar subtilă pentru cei care nu iubesc oamenii: dar e drept, îl iubesc pe Dumnezeu şi acesta este un început...
De altfel, nu aş mai adăuga decât că cei care duc lumea de râpă nu sunt printre noi...
Adică cei la care a făcut referire Domnul Iisus... Dar e greu de crezut...
Încă...
Astfel încât nu pot decât să vă spun: IUBIŢI-L PE DUMNEZEU IAR RESTUL VOR VENI DE LA SINE... În primul rând veţi renunţa la a vă judeca semenii... Pe urmă vom vedea împreună cum se schimbă lumea, începând chiar de la noi înşine...
Dacă deocamdată nu iubiţi decât cei de acelaşi fel religios ca şi dvs. ... e dreptul dvs. !!! Dar dacă dvs. aveţi dreptul la libertate, oferiţi-l şi altora... Din partea mea este o rugăminte şi o invitaţie la reflecţie spirituală...

Anul 2013 să ne aducă tuturor înţelepciune, bunătate, cuminţenie !!! :)

Mihai Lucian Neagu spunea...

Stimata doamna Cristiana,

Se pare ca reactia dumneavoastra la ceea ce am scris anterioar a mers pe principiul "unde dai si unde crapa". Niciodata nu am pretins si nici nu voi pretinde ca iubesc doar adeptii convingerilor mele religioase. Doar pentru faptul ca sunt suspicios cu privire la un potential eretic nu inseamna ca il urasc (Ma rog spre indreptarea lui, gest izvorat, cred eu, din iubire).

Am observat (inclusiv in ce ati scris dumneavoastra) tendinta oamenilor de a fugi de dogma, de reguli, de legi si porunci. Este o nestavilita dorinta de a scapa de ceea ce multi numesc din ignoranta "bigotism". E interesant deoarece motivul pentru care suntem privati de prezenta Tatalui este aceasta forma de razvratire (Primul om a ignorat si, implicit, fugit de porunca de a nu gusta din cunoasterea morala).

Aceste perceptii metasenzoriale de care vorbiti dumneavoastra suna mai mult a superstitie pseudostiintifica ce se doreste a avea caracter spiritual.

Cat despre conceptul de har, el este unul esential daca cel ce pomeneste numele lui Dumnezeu se doreste a fi, intr-adevar, om al lui Dumnezeu. Harul este darul Divinitatii facut celor vrednici, este deosebit de important intr-o filosofie centrata pe Divin si nu pe om. Daca Alexandru este demn de haruri, doar Domnul stie.

Nu in ultimul rand, insa, Mantuitorul ne sfatuieste in repetate randuri sa cantarim foarte bine pe cei ce aduc cu sine mesaje spirituale sau metafizice, pentru a nu fi dusi (cu zambetul pe buze si chiar cu pace in suflet) spre eternul iad care este absenta totala a Domnului. Regret daca incercarea mea de a cantari o astfel de persoana s-a concretizat sau a avut caracterul unei judecati de ordin moral.

"Duceti la bun sfarsit mantuirea voastra, cu frica si cutremur, pentru ca Dumnezeu este Cel Care lucreaza in voi" (Filipeni 2:12-13)

Cristiana spunea...

La mulţi ani!!!
Se pare că vă e... cum vă e?? să ne uraţi La mulţi ani?? :)) Eu încă mai aştept un "La mulţi ani !!!" din partea dvs. Dar poate că sunteţi pe stil vechi... Atunci mai aştept...

Iar cu ... datul şi crăpatul.. nu-mi place !! e foarte nepoliticos, iar eu sunt o persoană în vârstă şi ţin la politeţea aceea pătrunsă de sinceritate, care se construieşte oricum în etape: care este de fapt arta de a trăi tolerant, altruist şi înţelegător în societate. Moştenită din străvechimi, o artă pe care conducătorii religioşi şi laici deopotrivă au retras-o din cunoaşterea lumii, pentru a încuraja neînţelegerea între oameni, lipsa de respect pentru semeni pe care ei înşişi au uitat-o... Dar să-i iertăm şi să înţelegem ce este de corectat, de remodelat, de înfrumuseţat, de trăit în dragoste de lume, de semeni, de pământuri şi de stele !!!
Nu???!!!....
Eu zic că... DAAAaaa!!!! :))
Doamne ajută !!!

Mihai Lucian Neagu spunea...

Buna ziua si la multi ani,

Cred ca cea mai inalta forma de politete, dupa iubire, este consideratia mentala fata de cel apropiat (ati ignorat aproape in intregime ideile postate de mine mai sus).

Cat despre parafrazarea proverbului "unde dai si unde crapa", numai o persoana care se simte incoltita ar fi jignita de o expresie atat de nevinovata. SCOPUL NU E SA PUN PE NIMENI LA ZID ci sa avem un schimb armonios de idei.

Imi cer iertare daca va simtiti in continuare jignita de ceea ce scriu. Daca doriti sa nu mai postez pe blogul dumneavoastra, voi inceta.

Cristiana spunea...

Mulţumesc Mihai!
Să trăieşti şi să fii fericit!
Hai să ne tutuim, încep eu :)

Nuuu, dragul meu, nu am ignorat nimic, dimpotrivă; iniţial am scris foarte mult şi la obiect, doar că pe urmă m-am gândit să fac nişte subiecte separate privind câteva idei care mi-au venit primind comentariile tale (pentru care îţi mulţumesc). În plus, chiar nu m-am simţit de loc jignită! Iar chestia cu politeţea.. e bună.. e bine să luăm în considerare rafinamentul, frumuseţea vorbirii şi purtării calme, liniştite, plină de încredere şi armonie..
La urma urmei - şi asta voiam să scriu, deşi am mai atins pe ici şi colo aceste teme.. religia este adevărată, are rădăcini reale, clare, extrem de bune - doar conducătorii au ros-o, au mototolit-o, chiar au murdărit-o ici şi colo.. dar tot ceea ce este mai frumos, mai bun, mai înălţător în ea, a rămas.. Căci dacă unii oameni nu au putut avea puterea să se înalţe la nivelele sale cele splendide, tot oamenii care i-au înţeles şi iubit Căile o înalţă permanent..
Şi asta este minunea lumii..
Şi politeţea, la fel ca şi religia, nu este numai îmbăţoşarea unor conducători infatuaţi.. Ea are latura ei de armonizare cu frumuseţile universului.. cu măreţia Omului cunoscător, atotcuprinzător... netezeşte căile lui Homo Pantocrator..
Şi e bine să ştim asta, căci amândouă împletesc începuturile vremurilor de minunată lucrare ce se întrevede de pe acum..
Adică aşa cum ar fi trebuit să fie lumea dacă puterile oamenilor ar fi fost între ei ascultate, mereu-înfrumuseţate.. apoi înălţate, rafinate..

Altfel, degeaba facem ştiinţe fizice, ştiinţe ezoterice, ştiinţe religioase. Toate sunt ale noastre - depinde însă cum le folosim...

Aşadar, am fost puţin severă. Pot chiar şi mai mult, dar nu a fost cazul. Nu jignită. Dar da, aşa spune lumea.. dar eu nu spun aşa. Eu cred că omul orgolios poate crede că este făcut "prost", sau se poate simţi "jignit", etc. Dacă înţelege însă firea omenească, nu mai simte, dar pune punctul pe "i" fără răutate sau agresivitate. Face educaţie, completează cultura, explică confuziile şi mai departe devenirile aşa cum le percepe el, cu bunătate, cu toleranţă, cu încredere în aspectul acela pozitiv ascuns în sufletul omului...
Şi cândva nimănui nu-i va pare rău de toate cele trăite..
Aşa cred eu...
Tocmai de aceea doresc tuturor, întotdeauna, toate cele bune şi frumoase !!!
Şiii... să auzim de bine !!! :))

Anonim spunea...

cititi biblia care nu duce la ratacire.sfirsitul relelor e aproape.

Anonim spunea...

Ai o pagina foarte tare! Se vede ca te ocupi si te straduiesti sa fi in top. Am si eu un site de anunturi gratuite http://taman.ro/ si ma straduiesc sa fiu si eu in top, dar nu voi reusi sa te egalez.
Felicitari!