Denumirea „Complexul reptilian” face trimitere la elemente cunoscute de noi, azi, privind literatura ezoterică legată de extratereştrii reptilieni, şi doar trecător – pentru explicaţie asociată cu vieţuitoarele cunoscute din mediul nostru de trai pământean – cu reptilele, surioarele noastre mai mici...
În alte condiţii, ceea ce face tema acestui studiu ar fi putut să fie numit altfel, în legătură cu necesitatea care a dat naştere formării sale, cu funcţionarea sa, dar mai ales cu rădăcina de rasă eterică omenească în cadrul căreia a fost dezvoltată în corporalitatea umană, cu precădere şi de la începutul existenţei omenirii pe Pământ: în cadrul rasei lemuriene.
Astfel, acest element ar putea fi numit – aşa cum doresc întotdeauna să numesc elementele pe care le percep – cât mai aproape de înţelegerea noastră: complexul fluidic lemurian, prescurtare de la elementul central al creativităţii lemuriene străvechi.
Dar îl voi numi şi eu în acelaşi fel, pentru a se percepe clar că mă refer la un element cunoscut sub forma unei confuzii – aceasta este părerea mea, pe care o voi expune în continuare. Este o confuzie de la care s-a răspândit încredinţarea conform căreia elementul reptilian ar fi un lucru rău, răspândire prin preluare mai mult sau mai puţin conştientă, însă de cele mai multe ori interesată: că omul ar putea fi influenţat – până la a putea fi acaparat, în anumite condiţii, de către alte vieţuitoare – mai puţin terestre şi mai mult extraterestre în speţa noastră, asemănătoare unui şarpe, care priveşte prin ochii noştri şi cunoaşte profunzimile lumii prin ceea ce se numeşte îndeosebi „al treilea ochi” – devenit astfel malefic în totalitatea sa. Ceea ce însă nu a împiedicat pe cei care au făurit o astfel de teorie să folosească ei înşişi asemenea forme de manifestare, în scopul întăririi sclaviei prin frică, necunoaştere, încurajarea agresivităţii, cruzimii şi oricăror perversităţi posibil a fi dezvoltate în imperiul fricii umane. Ni s-a incumbat această explicaţie, dar cei de la care s-a format confuzia au înţeles perfect la vremea lor despre ce este vorba – lăsând însă să circule confuzia în lume – în ura dintre popoarele antice care atunci era abia la începuturile sale.
De la bun început, preoţii templelor babiloniene au înţeles sensul corect şi echilibrat al cunoaşterii elementului reptilian: aşa era perceput, ca un element mai simplu, şi nu atât de complex cum poate fi perceput el azi de noi, în condiţiile energiilor noi, de mare vibraţie, care ne aduc şi o mai mare (din cee în ce mai mare) acuitate a percepţiilor, dar şi o pătrundere a sensurilor de înţelegere a celor legate de corporalitatea noastră, a întregului biosistem planetar, a planetei, a universului care ne înconjoară. Nu a fost de la bun început o pătrundere profundă în cunoaşterea sistemului corporal uman, astfel încât el a fost cunoscut doar la nivelul cel mai uşor de perceput – eteric-astral – de către clarvăzătorii acelor timpuri, de cea mai joasă vibraţie planetară.
Dar el a fost preluat de alte populaţii de la babilonienii corecţi, şi buni pătrunzători, ai primelor temple: o preluare în mod interesat, pentru folosire cu intenţie negativă, distructivă, de către preoţii templelor antice egiptene, aşadar pentru o folosire complet egoistă: de la aceştia din urmă a fost preluat de către iudei şi de religiile de sorginte abrahamică, ajungând la noi în acest fel – şi nu în felul iniţial, cunoscut şi folosit în mod pozitiv la începutul epocii contemporane (începând cu Babilonul cunoscut de noi). În secret dezvoltat şi venerat, Şarpele Capului, Ochiul Şarpelui – iubit în ascuns de aceiaşi preoţi, dar tot de ei blestemat în faţa popoarelor, elementul reptilian ajunge în cunoaşterea noastră de azi pe căi viciate religios – atunci când omenirea avea multă nevoie de explicaţii şi îndrumări: care la origine au fost cunoscute şi folosite echilibrat spre binele oamenilor, pe scară redusă.
O istorie a folosirii multor lucruri legate de aceste aspecte este bine să fie detaliată treptat, având în vedere toate cele care au condus la formarea şi întărirea folosirii acestui complex reptilian de-a lungul mileniilor din urmă. Studiile istorice se vor ocupa de aceste aspecte.
Ceea ce este de discutat de asemenea în mod detaliat este faptul că elementul sau mai corect: complexul reptilian nu este o structură moştenită de om de la reptile. Putem discuta mult despre felul în care noi, oamenii, am moşteni caractere reptiliene prin speciile lanţului evolutiv din care ne-am trage – conform informaţiilor oficiale. În studiile prezente aici am descris însă în detaliu faptul că nu suntem evoluanţi după trupurile noastre materiale, ci spirite care evoluează independent – dar în grupuri aflate pe diferite trepte de evoluţie, ajutate de marii noştri ajutători şi coordonatori ai evoluţiilor tuturor întrupaţilor din universurile create tot de ei. Ei ne crează condiţiile de trai planetar şi tot ei ne crează corpurile – şi corpurile fiind tot o condiţie planetară oferită de coordonatori. Corpurile sunt create de ei, cu tot ceea ce este necesar pentru noi, spiritele creatoare conştiente, şi apoi oferite prin naştre, în calitatea noastră de urmaşi după trup: tot aşa cum şi noi le oferim la rândul nostru generaţiilor următoare (se va studia articolul „Etapele de creaţie a speciei umane prin transcendenţă inter-dimensională” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/alte-studii/creatie-materiala/etapele-de-creatie-materiala-ale-omenirii-pe-pamant-2-etapa-de-creare-a-speciei-umane-prin-transcendenta-inter-dimensionala/ ).
Fiecare specie planetară beneficiază de fapt de acelaşi fel de ajutor. Corpurile tuturor vieţuitoarelor planetare au aceeaşi formă de constituire ca specie, şi astfel creaţia entităţilor atotcunoscătoare a fiecărei specii în parte cuprinde cel puţin:
– elemente specifice subzonei universice în care ne aflăm, care la rândul lor sunt cuprinse în nivelele zonei universice locale;
– alte elemente specifice galaxiei noastre,
– elemente specifice stelei care ne guvernează planeta, comune cu toate celelalte planete pe care steaua noastră le guvernează, cu particularităţi specifice pe grupuri de planete;
– şi nu în ultimul rând elemente specifice planetei de naştere, în funcţie de condiţiile ei proprii: de mediu, atmosferic, vibraţional şi energo-material, dar mai ales cu particularităţi care ţin cont de necesităţile de evoluţie le fiecărui grup spiritual în parte.
Astfel încât aceste feluri de elemente sunt înscrise în mod înţelept în sistemul nostru genetic: nu numai cel al corpului nostru fizic, ci şi acela al tuturor corpurilor noastre fluidice. Tuturor celor de mai sus li se adaugă elementele genetice specifice propriei sub-specii, iar pentru oameni – propriei rase, aşa cum numim noi: care particularităţi ţin cont de toate cele necesare grupurilor spirituale care se vor întrupa în cadrul fiecărei rase în parte.
În acest fel putem interacţiona între noi, ca indivizi ai aceleiaşi specii planetare, dar şi între diferite specii planetare, fără să fie nevoie să le moştenim caracterele genetice, transmise de la o specie la alta. Este foarte important de ştiut acest lucru.
Cele necesare împlinirii sarcinilor de destin ale fiecărei specii în parte, în calitate de grupuri spirituale întrupate pe planetă, se dezvoltă prin intermediul elementelor arhetipale ale corpurilor fluidice, care se dezvoltă la rândul lor în funcţie de vibraţia medie planetară şi de obişnuinţele de folosire a forţelor spirituale ale purtătorilor de corpuri: spiritele întrupate astfel. Prin dezvoltarea lor, spiritele învaţă în general:
– pe de o parte să-şi folosească forţele pe care şi le conştientizează după cum pot ele, fiecare grup dezvoltând subspecii în funcţie de înclinaţiile, obişnuinţele de trăire ale grupului spiritual;
– pe de altă parte învaţă unele de la altele, treptat, puţin câte puţin, pe fiecare planetă din liniile de evoluţie din univers, care au şi ele elemente comune, după acelaşi tipar de mai sus: cum să-şi cunoască şi să-şi folosească noile lor forţe interioare, energetice şi cum să le împletească cu celelalte pe care şi le cunosc deja.
Multe dintre cele care le învăţăm unii de la alţii, ori le dezvoltăm, ori le aprofundăm sunt elemente pe care le aflăm treptat, mai întâi din câmpul speciilor mai înaintate, apoi din ce în ce mai apropiate de puterile noastre, până când cei care ne ajută astfel ajung să se întrupeze ca ajutători chiar în mijlocul propriei specii. Ajutorul este primit astfel şi prin câmpul universal în care trăim cu toţii, şi prin învăţătura predată, şi prin aplicaţiile care sunt făcute împreună.
Acelaşi lucru îl putem spune, şi îl vom studia separat, în cazul reptilelor şi în cazul maimuţelor: tema noastră contemporană de înţelegere omenească conform căreia nu ne tragem din specia lor sau din specii comune cu ele:
– elementul reptilian nu este „moştenit” de la reptile, ci este comun tuturor speciilor, mai mult sau mai puţin sesizabil: el oferă o pregătire din timp spiritelor întrupate ca reptile, pentru captarea şi folosirea gradată a informaţiilor, în vederea formării intenţiilor şi manifestărilor necesare creaţiei materiale conştiente;
– aflate cu mult mai sus pe scara evoluţiilor comparativ cu reptilele, maimuţele au mai multe subsisteme în sistemele lor corporale, care le ajută să se adapteze şi să folosească toată viaţa lor mişcarea de apucare şi de coordonare complexă a folosirii lucrurilor apucate, pentru realizarea mai multor acţiuni decât cele de hrănire. Sunt mai multe trăiri care, laolaltă, le ajută să-şi formeze un anumit fel de intenţie care va fi folosită în creaţia materială: este vorba despre trăirea lor cu corp fizic, dotat cu patru membre care au un deget opozabil. Astfel de membre le ajută foarte mult la consolidarea manifestării de apucare şi manipulare a obiectelor. Mai mult, trăirea în câmpul mental omenesc, privind direct cele din faţa lor în acelaşi fel ca şi omul, le ajută se concentreze la ceea ce fac, cu intenţia de a aduce aproape de sine, de capul dotat cu astfel de vedere, obiectul manipulării: vor folosi această importantă lucrare în viitorul evoluţiilor lor, pentru studierea obiectului de prelucrat, care le va ajuta în manifestarea de creator conştient – pe care au început să o cunoască deja în alte evoluţii anterioare (lucru foarte greu de crezut pentru noi, astăzi...).
Asemenea modalităţi de folosire a forţelor spirituale, cum este complexul reptilian, vor oferi spiritelor nu numai manifestări pe care le cunoaştem azi pe Pământ, ci şi dezvoltări ale altor manifestări cu rădăcini comune: care pornesc din evoluţiile anterioare celor pământene, manifestările oferite de corporalitatea pământeană fiind dezvoltatoare a unora dintre ele, chiar dacă ele se manifestă prea puţin sau chiar de loc pe Pământ.
CE ESTE COMPLEXUL REPTILIAN
Concret: pentru Pământ, complexul reptilian dezvoltă posibilitatea de adaptare la mediul planetar, profundă şi lentă, a unor forţe interioare cunoscute şi folosite în alte feluri, înainte de evoluţiile spiritelor pe Pământ: fără acest element corporal în alte locuri, căci în acele alte locuri au avut alte facilităţi dezvoltatoare. Spiritele evoluante pe Pământ în corpuri de reptile, precum şi cele umane – ca şi alte grupuri de spirite care folosesc mai mult sau mai puţin o asemenea dezvoltare – vor trebui să se adapteze pe alte planete, în continuarea evoluţiilor lor: repede, singure, fără ajutorul de acest fel pământean, căci deja au devenit mult mai puternice efectuând evoluţiile pământene de acum. Sigur că alte condiţii planetare ale locurilor de întrupare le vor ajuta în felul lor, pentru învăţa încă mult mai multe aspecte, până la a ajunge precum oamenii, azi.
Aşadar complexul reptilian este o facilitate proprie planetei, proprie corpurilor specifice planetei noastre, chiar dacă asemenea elemente structurale sau doar părţi ale sale – căci el este de fapt un complex structural: complexul reptilian – se vor regăsi în alte complexuri structurale ale altor biosisteme din galaxia noastră şi din alte galaxii din această zonă a universului.
Se pot spune încă câteva lucruri referitoare la particularităţile complexului reptilian: el este aşadar un element planetar, şi să reţinem că se regăseşte numai aici, pe Pământ în asemenea structură încât să se poată face referire la el ca fiind „reptilian”. El nu se regăseşte în asemena fel pe altă planetă, chiar dacă părţi ale sale apar în structurile altor corpuri fizice din galaxie sau din alte galaxii ale subzonei universice în care ne aflăm, conform împletirilor prezentate mai sus. Şi nu se va regăsi cu atât mai mult nicăieri în univers, fiind creat pentru posibilităţile întrupaţilor care au nevoie de aşa ceva într-un anumit domeniu de pregătire, dezvoltare şi/sau consolidare a unui aspect legat de creaţia materială de orice fel – nu numai mentală, aşa cum a fost folosit de oameni pe Pământ, la începuturile evoluţiilor umane.
În continuare, este bine să înţelegem că nu numai biosistemul planetar are parte de aşa ceva, ci şi planeta însăşi, care nu creează conştient: dar care are un sistem de acest fel mult mai complex, din care sistemele corporale dezvoltate la oameni este o parte destul de mică: cu atât mai mult segmentele altor vieţuitoare – omul cuprinzând în ADN-ul său toate secvenţele celorlalte vieţuitoare planetare. Totuşi, chiar dacă această secvenţă umană este doar o parte a segmentului întreg planetar, ea este suficientă pentru a crea un câmp cu vibraţii având seturi cu proporţii interioare care ajută şi oamenii între ei, dar şi toate vieţuitoarele care se pregătesc, în proporţii diferite pentru evoluţia lor momentană, să ajungă cândva la creaţie materială conştientă.
Aşadar...
Complexul reptilian nu este un singur element de fapt, ci un ansamblu, un complex de structuri care lucrează simultan pentru a crea omului posibilitatea unei defazări a lucrărilor pe care în mod normal le are de făcut simultan. Astfel încât, în loc să fie efectuate simultan, parte din ele vor fi realizate după terminarea celei aflate deja în desfăşurare. Se păstrează în memorii speciale, părţi ale complexului reptilian, informaţiile provenite din mediul planetar, care pot ajuta la desfăşurarea acţiunilor amânate, până la momentul propice desfăşurării creaţiei necesare. La începuturile omenirii, nou-veniţii pe planetă – rezidenţii umani – nu pot face simultan toate lucrările pe care le au de făcut, ci doar o parte în mod simultan, o altă parte secvenţial: adică secvenţe de lucrare care au seturi cu desfăşurări mai puţin simultane şi mai mult consecutive. Astfel se creează timpul necesar terminării lucrărilor începute deja, dar şi cele necesare cunoaşterii mediului în care se va realiza următoarea creaţie: atmosferice, de biosistem (existenţa lor în regiune, mişcare, asociere cu alte structuri planetare în care se desfăşoară viaţa lor), apoi structurile pământoase, curgerea apelor, alte elemente existenţiale specifice acelor timpuri, pe care noi nu le cunoaştem în mod curent. Complexul reptilian păstrează în memoriile sale active toate informaţiile planetare de acest fel, care pot fi utile realizării lucrărilor. La momentul oportun, după terminarea acţiunilor aflate în curs de derulare, se accesează aceste memorii, în vederea studierii lor şi folosirii după caz.
În acest fel, complexul reptilian este un element ajutător pentru spiritele umane care au nevoie să cerceteze şi să-şi adapteze treptat manifestările la realităţile şi la modificările planetare care ar putea determina schimbări în creaţia materială şi astfel ar putea prejudicia calitatea ei.
După perioada de folosire intensivă a începuturilor, atunci când adaptarea la realităţile momentului planetar s-a finalizat, iar omul poate să realizeze totul fără să mai apeleze în mod curent la memoriile complexului reptilian, el nu mai este folosit pe o perioadă de timp. Dar odată cu nefolosirea lui, el nu-şi încetează complet funcţionarea, ci rămâne în stare latentă, putând reîncepe funcţionarea la parametri mai puternic marcaţi, atunci când necesităţile devin iar pregnate în mediul de trai planetar.
Structurile complexului reptilian sunt proprii tuturor felurilor de corpuri umane, indiferent de rasă sau locul de desfăşurare a vieţii. În interiorul unui sistem corporal, ele sunt distribuite la nivelul fiecărui corp: de la nivelul corpului dublu-eteric (vital) până la corpul dumnezeiesc (sau atmic), chiar şi pentru sistemele corporale care au corpuri în plus (corpul enesic şi corpul supra-enesic). Toate împreună formează un sub-sistem de lucru care oferă spiritului întrupat ca om posibilitatea de a cunoaşte, şi de a se obişnui cu particularităţi planetare împletite astfel încât îi oferă la început un termen de noutate, cu care se va obişnui curând – dar nu dintr-o dată. Toate cele dezvoltate în corpurile fluidice au transmisii de la un corp la altul – până la corpul fizic. Toate concură la cunoaşteri din ce în ce mai aprofundate, pe măsura evoluţiilor pe planetă. Şi nu este vorba numai despre particularităţi ale reliefului planetar, ale climei, ale densităţii aerului, ale circulaţiei fluxurilor energo-materiale în preajma planetei, ci şi la un anumit aspect al biosistemului existent: la multitudinea vieţuitoarelor care formează un câmp hiperactiv din punct de vedere informaţional, căruia omul trebuie să i se adapteze şi să lucreze la un nivel deosebit de înalt calitativ – adică la nivelul unui creator conştient înaintat: ţinând cont şi de propriile sale necesităţi, dar în acelaşi timp şi de derularea mecanismelor naturale planetare, şi de desfăşurarea vieţii întregului biosistem.
Pentru că în acest fel se desfăşura viaţa şi creaţia materială a omenirii în străvechimi, chiar dacă ne vine greu a crede acest lucru.
Însă fiecare etapă a evoluţiei omenirii pe Pământ a folosit acest complex reptilian în manifestări: deosebit de conştient în etapele de vibraţie planetară înaltă, mai mult sau mai puţin conştient în etapa de vibraţie joasă planetară. Studiile istorice vor arăta această trecere de la o etapă la alta şi modul în care omenirea a folosit fiecare structură a corpurilor sale, în fiecare moment al istoriei sale.
PUŢINĂ ISTORIE...
Ca să ajungem să înţelegem cum au decurs evenimentele în timp până să ajungem să ne fie azi frică de „reptilieni”, este necesar să cunoaştem multe aspecte ale evoluţiei omenirii pe Pământ. Pe scurt vom aminti aici, iar în studii ample în capitolele site-ului se vor detalia aspecte concrete din viaţa omului, care ţinea cont de toate acestea şi încă multe altele în plus. Acum, în această deschidere, se pot creiona câteva aspecte, repere generale, dar esenţiale pentru înţelegerea celor de care avem nevoie pentru a ne consolida echilibrul emoţional în faţa confuziilor de acest fel.
Astfel, de la început, acest sistem a ajutat în primul rând rezidenţii umani – spirite care fac pentru prima dată evoluţie în acest punct de vibraţie al universului, în evoluţiile lor progresive: rezidenţi care s-au întrupat mult timp numai în Lemuria – continentul actual asiatic (numit Cian, conform sunetului fundamental al acestui continent) şi continentul Mu, situat în partea central-nordică a oceanului Pacific, fracţionat în timp: o parte a sa s-a scufundat, alte părţi au migrat, aşa cum vom vedea în rândurile următoare.
Prin schimbările care au avut loc de-a lungul timpului s-au creat:
– prin ruperea şi deplasarea rămăşiţelor continentului Mu s-a format continentul actual Australia; o altă bucată s-a deplasat şi s-a înfipt în sudul continentului Cian (Lemuria continentală), formând peninsula India de azi;
– prin deplasarea altor bucăţi şi creşterea nivelului actual al oceanului planetar, s-au format arhipelagurile din Oceanul Pacific;
– prin migrarea unei părţi a populaţiei de ajutători, născuţi în Lemuria, către continentul Aztlan (actualul continent America de Sud), populaţiile in Aztlan, de tip atlant, s-au metisat cu nou-veniţii lemurieni, dând naştere singurei rase cu adevărat metisă din punct de vedere profund fluidic – deci arhetipal profund: rasa toltlecă (denumirea a ajuns la noi sub formă uşor denaturată: toltecă).
Aşadar, complexul reptilian va apare pregnant la toate populaţiile de sorginte lemuriană: asiatice, australiene, populaţiile din Pacificul de Sud, sud-americane: de remarcat faptul că aici este vorba numai despre populaţiile tradiţionale, autohtone.
Marile migraţii populaţionale din Asia, către bazinul Mării Mediterane, din mileniile 3 Î.Ch. şi 1Î.Ch -1d.Ch., au adus populaţii cu puternice caractere reptiliene în aceste noi teritorii. O mare parte din asemenea populaţii nou venite s-au împletit cu cele autohtone, tradiţionale, mascându-se astfel caracterele reptiliene profunde. Nefolosit însă din pricina sclaviei împământenite peste tot, care nu a stimulat dezvoltarea liberă a creativităţii umane, complexul reptilian s-a diminuat mult la aceste populaţii. Astăzi însă în Europa, la populaţiile europene din America de Nord şi de Sud, în Australia, se dezvoltă treptat elementele arhetipale ale tuturor corpurilor fluidice – nu complexul reptilian – care indirect va conduce şi la dezvoltarea lui, în mod echilibrat alături de toate celelalte elemente ale sistemului corporal.
Iată de ce anumite familii conducătoare din ţările europene, precum şi reprezentanţi ai unor secte religioase şi societăţi secrete de pretutindeni, poartă cu sine în genetica corpurilor lor o dezvoltare mai puternică, sensibil perceptibilă de către clarvăzătorii vremurilor noastre – care însă nu au toată cunoaşterea ce le-ar fi de folos pentru a nu privi superficial astfel de cazuri. Cunoaşterea de acest fel poate să conducă la detensionări puternice ale lumii şi chiar intrarea factorilor umani respectivi în creaţie, treptat, în etapele viitoare de trăire ale omenirii, putând deveni conducători creativi şi nu agresivi sub imperiiul noilor energii, din ce în ce mai puternice.
Pentru populaţiile asiatice, creaţia materială a fost susţinută permanent de către structurile complexului reptilian. Este o creaţie materială specifică asiaticilor, pe care o cunoaştem azi, de mare sensibilitate, cu profunzimi ale percepţiilor înaintate ale oamenilor creatori, pe care noi, europenii de abia începem să o înţelegem azi. Mare parte din această creaţie a fost canalizată către artă, către susţinerea materialităţii claselor conducătoare într-o populaţie extrem de numeroasă, cuprinzând spiritual majoritatea grupurilor spirituale ale marilor blocuri spirituale piramidale venite pe Pământ din toate părţile universului, în preajma ultimei glaciaţiuni. O asemenea populaţie a fost obligată la o viaţă plină de reguli, reguli care au obligat la concentrare maximă, de o rigurozitate extremă, iar agresivitatea cu care au fost conduşi oamenii nu s-a depărtat de acelaşi mod de conducere ca şi cel specific altor populaţii, de pe alte continente.
Pentru populaţiile africane, complexul reptilian nu este un element ieşit din comun, întrucât populaţiile africane – de tip atlant, şi nu lemurian – şi nici metis, s-au dezvoltat moştenind puterile mari şi echilibrate ale populaţiilor de ajutători africani: cei mai puternici şi cei mai pricepuţi de pretutindeni în perioadele evoluţiilor omenirii de până la ultima glaciaţiune. Dezvoltarea culturii egiptene s-a bazat pe sănătatea avansată a corpurilor lor.
Este greşit să credem că întreaga cultură africană se reduce la Egipt. Păstrată în restul teritoriilor africane de Vracii din răsăritul continentului şi de Moşii popoarelor africane din sudul lui, cultura africană ascunde o cunoaştere deosebit de profundă şi amplă, căreia îi vom dedica spaţii ample în diferite studii, la fel ca şi celei asiatice. Complexitatea percepţiilor africane, desfăşurată în locuri de înaltă vibraţie planetară se datorează cunoaşterii profunde a puternicilor Vraci est-africani, şi în aceeaşi măsură a Moşilor care au stat pe continent până la realizarea lucrării christice: adică schimbarea vremurilor, începutul creşterii vibraţiei medii planetare.
Dezvoltarea viitoare a popoarelor africane va urma acelaşi curs ca şi acela al populaţiilor europene – prin dezvoltarea puternică în continuare a elementelor arhetipale ale corpurilor lor, care au la rândul lor influenţă asupra dezvoltării tuturor structurilor corporale – inclusiv asupra complexului reptilian: care va ajuta populaţiile umane la fel cum a ajutat oriunde şi oricând a fost nevoie.
REPTILIENII EUROPENI...
Când se discută azi despre conducătorii în care teoriile reptiene contemporane indică „reptilieni”, putem ajunge în multe cazuri – însă nu în toate cazurile – să înţelegem că rădăcina unor astfel de idei este corect percepută, dar eronat interpretată. Este vorba despre o dezvoltare puternică a unui sub-sistem format din elemente care conduc la:
– întărirea intuiţiilor;
– dezvoltarea plexurilor capului: al gâtului, al frunţii şi doar începutul dezvoltării plexului retrocunoaşterii (retrocognoscibilităţii), al cunoaşterii şi preţuirii rădăcinilor spirituale ale omenirii: la ei – sub forma de încăpăţânare în dorinţa de păstrare a caracteristicilor genetice în neamul propriu, cu orice preţ. Cunoaşterea de calitate şi profundă le-ar fi putut spune că nu aşa se păstrează asemenea caracteristici şi averile familiale sporite prin războaie, agresiuni, cruzime şi perversitate politico-socială, ci muncind temeinic, gândind profund, antrenând în muncă curată, corectă, echilibrată propriul neam. Toate acestea le-ar fi asigurat de fapt siguranţa de care au avut nevoie aceste spirite întotdeauna.
Aceasta va fi lecţia lor, de altfel, ca spirite întrupate, după ce îşi vor da seama de tot răul făcut popoarelor conduse de ei haotic, pervers, represiv, criminal.
Istoria s-a scris, şi se mai scrie încă şi azi în alte feluri, binecunoscute de noi acum. Noi ne străduim azi să înţelegem cum s-au derulat multe dintre cele rămase neînţelese sau eronat-înţelese, pentru ca confuziile care generează frici să nu ne mai macine multe dintre clipele vieţii noastre.
Studiul profunzimilor – deşi aflat la începuturi, şi tot la suprafaţă încă putem privi multe dintre cele care ne-au creat viaţa pământeană – arată că complexul reptilian este înţeles sub forma dezvoltării canalului care se dezvoltă în prelungirea plexului frunţii: acel şarpe dintre ochi care apare în papirusurile şi bazoreliefurile egiptene. Dezvoltarea unor asemenea elemente corporale avea loc în trecut prin stimularea procreării între parteneri cu astfel de caracteristici foarte pronunţate. Caracteristicile genetice au stat la baza unor iniţieri de multe feluri, cu exerciţiu îndelungat pentru crearea posibilităţilor de clarvedere şi, pe măsura diminuării vibraţiei planetare, dezvoltarea gândirii strategice, parte a efectelor folosirii elementului reptilian. În timp, sensul indicaţiilor religioase – căci reprezentanţii religiilor s-au preocupat de acest fel de lucrare – totul s-a perpetuat mai mult sau mai puţin cunoscut, ajungând să se dorească în timp mai mult păstrarea averilor în marile familii conducătoare, care ar fi susţinut astfel şi opulenţa prelaţilor.
Iar pe de altă parte, studii realizate în secret, de către societăţi care au continuat să aprofundeze diferite părţi ale cunoaşterilor adunate de-a lungul timpului, ferindu-le de agresivitatea religiilor, au păstrat linii genetice cu grad înalt de puritate etnică, pentru folosirea capacităţilor de percepţie extrasenzorială, pe care le facilitează întreg complexul reptilian.
În acest fel, caracteristicile oferite de complexul reptilian au fost folosite în fel şi chip. Pe măsura trecerii timpului el a oferit mereu noi posibilităţi de manifestare pentru spirite cu sarcini de un anume fel: de a rezista în mediul planetei Pământ, până la creşterea vibraţiei medii planetare şi până la reintrarea spiritelor umane în cunoaşterile lor normale, străvechi. În timpurile noastre, pe continentul nostru, oamenii vor fi ajutaţi şi ei, la rândul lor, nu de complexul reptilian mai puţin dezvoltat prin liniile genetice, ci prin dezvoltarea elementelor arhetipale ale corpurilor fluidice, care dezvoltă toate structurile corporale. Şi nu numai ale oamenilor, ci ale tuturor vieţuitoarelor, îndemnându-le să le folosească, după memoriile de toate felurile, ale tuturor corpurilor, după experienţa, evoluţia fiecăruia în parte. Deja ele sunt în dezvoltare puternică în vremurile pe care le trăim, în regimul energiilor noi, care impulsionează puternic memoriile active ale spiritelor.
VARIAŢIA NORMALĂ A DEZVOLTĂRII COMPLEXULUI REPTILIAN
De-a lungul timpului, odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, structurile corporale s-au restrâns volumic, şi şi-au restrâns funcţiile prin redimensionarea elementelor arhetipale care le-au dezvoltat structurile cândva, în străvechime. Ele s-au dezvoltat de la populaţiile trancedentale la primele generaţii umane (ajutătorii secundari care au preluat corpurile după întărirea şi începutul funcţionării aparatului sexual al transcedentalilor) apoi la primele generaţii de rezidenţi întrupaţi în familiile urmaşilor transcedentalilor.
A fost folosit intens pe întreaga perioadă a adaptării rezidenţilor pe Pământ, apoi folosirea lui şi-a diminuat intensitatea – dar nu total, căci rezidenţii au mereu nevoie de ajutor pentru mereu alte faze ale evoluţiilor lor pe o planetă.
Dar în continuare nu numai rezidenţii au avut nevoie de un astfel de ajutor, ci şi ajutătorii lor veniţi din toate părţile universului. Este drept că ei nu au nevoie în general, pe parcursul etapei mentale, de un asemenea ajutor – căci sunt mari experţi în folosirea trărilor mentale de toate felurile, în orice fel de medii planetare. În timp, vibraţia medie planetară s-a diminuat considerabil, iar oamenii au hotărât să nu mai folosească creaţia mentală – mare consumatoare de energie şi materii de foarte înaltă vibraţie din mediul planetar, ci să folosească creaţia manual-tehnologică pentru susţinerea vieţii umane: o viaţă în condiţiile unei planete devenite agitată şi chiar agresivă în unele momente ale sale. În asemenea condiţii, complexul reptilian le-a fost de cel mai mare folos majorităţii oamenilor pentru trecerea de la creaţia mentală la creaţia manuală. Nu numai creaţia materială a fost ajutată astfel, ci toate trăirile majoritar-trupeşti ale oamenilor de pretutindeni: deplasare locomotorie, comunicare prin vorbire, obţinerea manuală a hranei, orientare în mediile continentale pământene. Toate asemenea operaţiuni nu se pot decât în foarte mică măsură realiza simultan: vorbire + hrănire, deplasare + hrănire, vorbire + deplasare, dar creaţia materială nu are posibilitate de a fi realizată decât prin atenţie şi concentrare la fiecare fază de realizare a sa.
De asemenea, perioada pe care o vom trăi în continuare: de trecere de la creaţia materială manuală la creaţia materială mentală este asemănătoare în rădăcina ei spirituală cu aceea petrecută cândva de rezidenţi: acum – pentru acea parte a ajutătorilor care nu au venit decât în ultimele momente ale etapei mentale anterioare, în preajma ultimei glaciaţiuni, şi nu cunosc în foarte mare amănunt mediile planetare. Sunt de altfel ultimii veniţii pe Pământ şi vor fi primii care vor pleca, căci abia în ciclurile viitoare de vieţi proprii în această zonă a universului ei vor fi pregătiţi să suporte presiunile propriilor lor evoluţii, fără oboseală spirituală. Dar şi cei care sunt azi în situaţia în care vor fi ei atunci – adică doar la a doua lor revenire în această zonă a universului după evoluţiile lor rezidente aici – au nevoie acum să fie ajutaţi, căci ei se vor întrupa primii în epoca viitoare: vor fi primii care vor reveni la creaţia mentală, după care vor pleca şi ei. Alte grupuri spirituale vor face treptat acelaşi fel de treceri şi apoi vor pleca. Ajutătorii lor cei mai avansaţi vor rămâne în continuare cu rezidenţii, care vor intra şi ei la întrupare din nou, după plecarea celor mai agresivi ajutători din epoca anterioară rezidenţii nu s-au întrupat decât rar, şi în sistem total protejat, căci nu pot face faţă agresivităţii unora dintre cei veniţi pentru epoca de joasă vibraţie: de care au prins acum, deocamdată, o foarte mare frică. Dar li se va diminua treptat această frică, pe măsură ce vor aprofunda legităţile evoluţiilor, în parcursul evoluţiilor lor viitoare.
Apoi rezidenţii vor avea din nou nevoie de ajutor, pentru a realiza lucrarea cea mai importantă a vieţii lor: dematerializarea şi reîmpământarea elementelor materiale rezultate din procesul de dematerializare. Căci aşa cum s-au obişnuit treptat, la începutul evoluţiilor lor pământene, să creeze mental, cucerind în condiţiile de aici siguranţa şi calitatea execuţiilor mai presus de toate, tot aşa la finalul evoluţiilor lor pământene vor învăţa să dematerializeze masiv o creaţie densă, de genul celei pe care noi, generaţiile actuale, de după ultima glaciaţiune, am creat, generaţii după generaţii: de la piramidele antice – la centralele nucleare şi cartiere întregi de blocuri turn de până la o sută de etaje.
Rezidenţii sunt obişnuiţi cu creaţia materială: este adevărata materializare mentală (şi nu atingerea unui vis uman, aşa cum suntem azi obişnuiţi să folosim această exprimare) care presupune creaţie materială de densitate foarte mică: cu structura de bază eterică şi, în „plasa” eterică introducerea unor elemente pământoase, amorfe, preluate din aerul planetar. De data aceasta ei se vor confrunta cu creaţii de mare densitate pământoasă (clădiri, drumuri, poduri, etc.) pe care vor învăţa să le dematerializeze şi să le împământeze aproape simultan, ceea ce este mai greu decât ceea ce au făcut cu creaţiile mentale din epoca anterioară. Şi o astfel de lucrare are nevoie de foarte multe variabile de care să se ţină cont, pentru ca totul să fie realizat la standardele cele mai înalte pentru lucrări de acest fel pe Pământ.
Iată deci câte lucruri importante sunt legate de acest complex structural reptilian pe care, fără să ştim, fără măcar să bănuim, mulţi dintre noi îl judecăm ca fiind ...extratereştri infiltraţi în trupurile noastre... Poate a venit vremea să începem să ne schimbăm necunoaşterile cu mai multe cunoaşteri, mai profunde, cu studii serioase, să le diversificăm din ce în ce mai mult în perioadele următoare: tocmai ca o pregătire pentru cele ce vor veni.
Aici, pe Pământ, treptat. Noi trebuie să avem doar răbdare...
Pentru a putea ajuta în modul atât de subtil variabil, am reţinut aşadar că acest complex reptilian se dezvoltă arhetipal şi se restrânge tot arhetipal, în funcţie de: vibraţiile medii planetare şi de folosirea în viaţa curentă a complexului generat de dezvoltările arhetipale.
(se va studia elementul de dicţionar „Arhetipal” la adresa:
https://bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetip/ )
Acelaşi mod arhetipal de dezvoltare are loc nu numai privind folosirea sistemelor corporale cu corp fizic de manifestare. Este neapărat de punctat acest aspect – legat de complexul reptilian al celor care evoluează cu corpuri astrale de manifestare. Dacă evoluţiile prin corp astral sunt mult mai uşoare ca manifestare decât evoluţiile prin corp fizic de manifestare, asta nu înseamnă că evoluanţii le pot face pe toate, perfect: este drept că le efectuează mult mai repede şi cu mai multă uşurinţă, dar dacă lucrarea nu este consolidată ca şi cunoaştere, la toţi parametri necesari, ea nu va fi de calitate superioară, necesară pasului evolutiv următor. Aşadar, complexul reptilian este şi rămâne funcţionabil şi pentru manifestările cu corp astral, şi cu manifestările cu corp fizic. Astfel spiritele învaţă că nu uşurinţa execuţiei este cel mai important aspect de care trebuie să ţină cont, ci calitatea execuţiei, al oricărei manifestări de fapt. Iar pentru a obţine calitate în condiţiile pământene este necesar să privească lucrările de realizat într-o profunzime mult mai mare, într-o varietate mult mai mare. Dacă în manifestările prin corpurile fizice nu se cere aşa ceva de la bun început, la nivele profunde, corpul astral permite aprofundările pe care le vor consolida spiritele prin lucrările lor viitoare cu corpul fizic. Să nu uităm niciodată faptul că evoluţiile prin corp fizic de manifestare sunt evoluţii de consolidare a unor învăţături pe care spiritele le au deja – prin corpul fizic învaţă şi consolidează manifestări lente, în imperiul unor influenţe de vibraţii foarte diferite, majoritatea de joasă frecvenţă: astfel încât spiritele vor învăţa să creeze şi să ajute orice semeni, în medii planetare de orice vibraţii, indiferent cât de complexe şi de îndelungate pot fi astfel de lucrări – orice fel de manifestări ale spiritelor.
Să ne oprim deocamdată la aceste generalităţi, urmând să studiem cu atenţie câteva exemple oferite de-a lungul ultimilor ani pentru a atrage atenţia asupra acestor „reptilieni”, în presupusa calitate de extratereştri agresivi, care ar dori – conform părerilor înfricoşate ale unora, să ne acapareze corpurile şi întreaga lume în care trăim.
Respect părerile, sentimentele, înţelegerile altora – aşa cum sunt ele – adică ale celor care nu se pot rupe de astfel de scenarii: încerc pe cât îmi este mie posibil să explic de ce nu cred în ele şi eu, asemenea celor care le consideră credibile.
De la bazoreliefurile antice egiptene, interpretate cu confuzii privind extensiile canalelor şi plexurilor corpurilor fluidice umane, adică confundându-le cu „reptilieni” – până la filmele prezentate de NASA cu moduri de cercetare a spaţiului cosmic cu ajutorul sateliţilor artificiali... acolo unde alţii văd reptilieni – eu văd structuri corporale normale ale corpurilor oricăror vieţuitoare planetare, pur pământene. Şi acolo unde alţii văd nave ale extratereştrilor, eu ştiu bine din prezentările newsletter-ului NASA din anii 2005 – 2009 în special, când se puteau prelua toate filmele de la dânşii, că se arată activitatea de urmărire a sateliţilor artificiali în lumina soarelui, captând informaţii utile pentru desfăşurarea comunicaţiilor noastre pământene. Dar şi altele, mai mult sau mai puţin asemănătoare. Pentru că, bineînţeles, nu cred că toate cercetările sunt îndreptate către binele omului, căci astfel ar fi fost bine de mult pe întreaga planetă. Dar voi prezenta treptat cele necesare pentru a dezvolta înţelegerile mele care au stat la baza acestor încredinţări.
