Exista un alt fel de conectare implicita a activitatii umane intelectuale, a carei analiza se va dezvalta mult in perioada care va urma: este vorba despre puterea de a argumenta si de a sustine o idee, gasirea de cai pentru a sustine o directie – nu numai de a dezvolta un subiect. Argumentul este calea care creaza adancime, profunzime, deschide si aprofundeaza chiar ceea ce pare a fi doar un titlu si o scurta prezentare. Se poate astfel conduce la realizarea unei aprofundari, a unei penetrari dincolo de cunoasterea superficiala dinainte. Este ca si adaptarea, care incepe chiar cu cunoasterea necesitatii care creaza drumul adaptarii. Adaptarea porneste chiar din momentul observarii omului ca poate suporta sau nu poate face fatza la un eveniment; exact la fel este si cu acest fel de patrundere, o conectare imediata la subiect si la omul care argumenteaza. Argumentul da impresia de motivatie dupa ce s-a cunoscut necesitatea. Este bine sa se inteleaga modul de argumentare nu in felul literar sau logic, cauzal, ci in mod spiritual, ca o conectare cu realitatea la care se face referinta.
Este o forma noua de a privi realitatea – lucrurile, fiintele, structurile nevii (creatia de orice fel a spiritelor) care nu a fost decat subconstienta pana acum. Argumentul in sine – ca logica sau ca literatura – poarta instantaneu gandul omului in subiectul tratat, chiar daca nu-l intelege sau nu il accepta.
Exista si un alt punct de a privi aceasta problema. Chiar emitentul isi poate modifica parerea, daca cercetarea a fost facuta anterior, iar prezentarea se face dupa un timp: timp in care poate au intervenit modificari, dar prezentatorul (cercetatorul) nu a revizuit cercetarea si nu stie acest lucru. Prezentarea argumentelor pentru sustinere arunca astfel interlocutorii in cunoastere imediata, dar chiar prezentatorul se conecteaza in acelasi timp. Daca intre timp a avut loc o modificare, se instaleaza neincrederea la unii – cei mai perceptivi – primitori ai informatiei, ceea ce, din lipsa de exercitiu, poate conduce la controverse acide spontane, neelaborate, bazate pe argumente vechi, doar acelea cunoscute. Chiar prezentatorul poate deveni nesigur in acele momente... argumentatia scade din valoare chiar in ochii cercetatorului-prezentator, de aceea lucrurile iau amploare si scapa de sub control. Cel mai bine este sa existe o deschidere catre acceptare si cercetare, o flexibilitate a incredintarilor.
Tocmai aceasta este linia generala de evolutie comportamentala a oamenilor pe Pamant.
Este o forma noua de a privi realitatea – lucrurile, fiintele, structurile nevii (creatia de orice fel a spiritelor) care nu a fost decat subconstienta pana acum. Argumentul in sine – ca logica sau ca literatura – poarta instantaneu gandul omului in subiectul tratat, chiar daca nu-l intelege sau nu il accepta.
Exista si un alt punct de a privi aceasta problema. Chiar emitentul isi poate modifica parerea, daca cercetarea a fost facuta anterior, iar prezentarea se face dupa un timp: timp in care poate au intervenit modificari, dar prezentatorul (cercetatorul) nu a revizuit cercetarea si nu stie acest lucru. Prezentarea argumentelor pentru sustinere arunca astfel interlocutorii in cunoastere imediata, dar chiar prezentatorul se conecteaza in acelasi timp. Daca intre timp a avut loc o modificare, se instaleaza neincrederea la unii – cei mai perceptivi – primitori ai informatiei, ceea ce, din lipsa de exercitiu, poate conduce la controverse acide spontane, neelaborate, bazate pe argumente vechi, doar acelea cunoscute. Chiar prezentatorul poate deveni nesigur in acele momente... argumentatia scade din valoare chiar in ochii cercetatorului-prezentator, de aceea lucrurile iau amploare si scapa de sub control. Cel mai bine este sa existe o deschidere catre acceptare si cercetare, o flexibilitate a incredintarilor.
Tocmai aceasta este linia generala de evolutie comportamentala a oamenilor pe Pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu