Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

marți, 11 mai 2021

35. DETALII PRIVIND FOLOSIREA BRĂȚĂRILOR DACICE; CÂTE CEVA DESPRE EVOLUȚIILE VIITOARE ALE ALE OMENIRII ȘI DESPRE NENUMIȚI

Brățările dacice nu erau realizate pentru o persoană anume, ci pentru un tip de ajutători cu evoluție secundară, avansată, care se orientează rapid indiferent de condițiile de trai. În aceleași condiții de trai, primarii nu au precizia necesară unor astfel de lucrări și cercetări – ei sunt buni mentaliști când au condiții normale, echilibrate de trai, pe vibrații planetare înalte și medii, fără mari variații de la o perioadă scurtă de timp la alta. Evoluanții centrali (monadele centrale, sau Fii de Dumnezeu cum li se spune popular) nu au nevoie de astfel de structuri materiale ajutătoare. În ceea ce privește situația Moșilor, chiar dacă unii dintre ei sunt secundari avansați, ei au prin nașatere o corporalitate care le permite inclusiv creație materială mentală, chiar dacă în vremurile noastre nu o folosesc (au folosit-o doar punctiform, cum am arătat în articolele acestui capitol). Deci toate aceste obiecte COMPLETEAZĂ constant vibrațiile mediului care variază puternic în funcție de circulația fluxurilor energo-materiale în aerul planetar. Așadar radiația brățărilor completează radiația mediului din imediata apropiere a corpului fizic și astfel echilibrează variația vibrației impulsurilor care vin din circulația atmosferică a fluxurilor îngreunând concentrarea atenției cercetătorului aflat în activitate mentală sau astrală. Cunoscându-se împletirile de vibrații care acționează într-un loc anume, se pot alege materialele necesare realizării unor astfel de structuri, pentru oamenii care au anumite sarcini de destin (mentale și astrale) în aceste vremuri, în lumea care nu-și mai poate folosi capacitățile de acest fel cu multă ușurință, oricând și oricum, așa cum se petreceau lucrurile în vechime. 

Cunoașterea vibrațiilor are la bază cunoașterea structurilor locale ale planetei:

– structurile eterice matriceale ale manșonului eteric care învelește, hrănește și protejează partea fizică (pământurile cu apele și atmosfera), care au o structură specială, formată din canale (mai groase, mai subțiri), alte structuri din regiune: structuri pentru captarea și direcționarea altor radiații ale planetei decât cele cu vibrații eterice folositoare numai acestui manșon în care ne aflăm (adică redirecționări ale altor raze cu vibrație astrală, mentală, cauzală, alte feluri) care nu intră în folosire în manșonul în care trăim noi, ci sunt direcționate dincolo de el, în următorul manșon mai sus (în exteriorul părții pământoase), dar acolo ele contribuie major la derularea întrupărilor de pe partea pământoasă a planetei;

– structuri fizice ale planetei: structura geologică locală, a pânzelor de apă freatică, a altor lichide și gaze de adâncime, dar și a biosistemului din partea superficială a scoarței pământești;

– existența unui biosistem local care se cere să nu fie deranjat de activitățile umane din perimetru. 

Așadar vedem că locurile în care se pot desfășura astfel de cercetări erau cu infinită grijă alese; iar în ceea ce privește menționarea că erau mai multe jilțuri pentru mai multe nivele de vibrație să reținem că cel care dorea să efectueze cercetare alegea pe acela care se potrivea cel mai bine în acel moment al său ca cercetător, al biosistemului înconjurător și al felului de cercetare pe care avea nevoie să-l facă în acel moment.

Dar locuri erau și în interiorul unei clădiri special create pentru astfel de activități plus întâlniri dintre cercetători: Călători cu Învățători ai Moșilor, care veneau în mod frecvent într-un asemenea centru de cercetare, dar și pentru reuniri ai Învățătorilor cu Măiaștrii pe meserii din așezări, mai ales când cu toții luau legătura prin comunicare mentală cu alți cercetători de același fel de pe restul continentului, de pe alte continente și insule din largul Oceanului planetar.

În exteriorul clădirii special destinată unor astfel de studii, de cercetări, în jurul clădirii erau de asemenea amplasate astfel de plăci, fără ca deasupra lor să fie amplasate jilțuri pentru cercetare, care aveau ca rol să mențină un echilibru vibrațional până la o distanță apreciată ca fiind optimă pentru desfășurarea cercetărilor în condiții echilibrate pentru acea perioadă. Plăcile se schimbau periodic, întrucât și vibrația medie planetară era în permanentă schimbare, diminuare, deci și cerințele erau altele: și în interiorul clădirilor – dar nu toate deodată, ci numai anumite discuri dintre cele care se aflau chiar sub planșeul (podeaua) clădirii. Se schimbau și plăcile de șezut ale jilțurilor, nu numai brățările, iar aici este necesară precizarea că la început, au fost folosite brățări din cupru, apoi din argint și în final din aur, întrucât puterea omului s-a diminuat treptat, iar realizarea brățărilor din aur are o stabilitate mai lungă în timp, necesară pentru o vibrație mult diminuată (care ajunsese deja la minimul ei zonal). A fost o perioadă în care numai jilțurile și discurile din pământ erau suficiente pentru a echilibra vibrația din jurul omului apoi, apoi nemaifiind suficient s-a trecut la folosirea brățărilor fixate pe lateralele jilțurilor, mai întâi din cupru, apoi din argint și în final din aur.

Totuși ele nu au fost folosite mult timp, ci în perioada în care au început pregătirile oamenilor în vederea migrațiilor; chiar dacă în așezările getice oamenii erau echilibrați, totuși noile forme de pregătire presupuneau activități multe, mai ales în locurile unde se construiau noi case, pentru retragerea geților din calea migratorilor. Asemenea creșteri de activități conduceau la noi dezordini în fluxurile locale, din cauza mișcării oamenilor în teritorii – mișcări la nivel populaționar cum nu mai avuseseră loc până atunci. 

Apoi au început primele migrații, care și ele, prin mișcări de grupuri mari de oameni, nemaipetrecute până atunci, au condus iar la mari mișcări și în biosistemele locale, și în circulațiile energetice care influențau astfel cercetările mentale și astrale ale celor care le aveau în sarcină de destin în acele vremuri, de loc liniștite. Astfel de sarcini, cu acțiuni ale secundarilor să reținem, sunt tot atât de rare ca și evoluțiile atipice: sunt astfel specifice numai societăților atipice. Ei nu au încetat astfel de activități, chiar adăugând altele noi: colindarea așezărilor de către Călătorii Moșilor, pentru susținerea vibrațională a locurilor în care se construiseră noile așezări. De la acest fel de evenimente (atunci ele erau în Zilele Mijlocului de Vară și în Zilele Mijlocului de Iarnă), au rămas ca tradiție colindatul de sărbători și colindatul caselor de către preoții în ajunul sărbătorilor religioase. 

Lumea acestui fel de ezoterism pare a fi de basm și pare a fi de mult apusă în felul acela extrem de serios, profund și ca vibrație, și ca învățătură oferită în plus atunci și acolo unde era cazul, dar numai din cauza conjuncturilor politice ale vremurilor, nu a dispărut cu totul din sufletele oamenilor: știm că există și azi străduințe în acțiunile conducerilor bisericești și laice deopotrivă. Ele au fost îndreptate către estomparea pe de o parte a celor cunoscute acum mai mult de bătrâni, iar pe de altă parte de a-i ține departe pe tineri de tradițiile numite barbare, care existau până în preajma războaielor monadiale: tradițiile însă nu sunt nici religioase, nici științifice după știința industriilor actuale. Tradițiile au fost realizate pentru ca oamenii să nu uite capacitățile lor mentale și astrale, pe lângă moștenirile de păstrare a sănătății, de comunicare, gospodărești familiale și de așezare. Cunoașterea și aplicarea lor, păstrată din generație în generație, a fost ruptă în primul rând de regimul comunist, dar când au apărut din nou în literatura românească au fost estompate din motive comercial-politice – pentru ca alte state să-și vândă lucrările. Piața de carte inundată cu literatură americană de tip new age a sufocat cercetarea românească de foarte bună calitate, profundă și mult extinsă în anii ’90: românii au dorit permanent să cunoască, astfel încât au apelat la ceea ce editurile ofereau, atâta cât aveau la îndemână: cărți de șamanism, reiki, qi gong, yoga, preluând informații, învățături și aplicații din tradițiile altor popoare, de pe toate continentele lumii. Vasile Lovinescu, Scarlat Demetrescu, Mihail Vâlsan, Gheorghe Asachi (mai vechi, dar de neuitat) și mai nou Florin Mihăescu, Alexandru Surdu și mulți alții sunt de citit cu multă atenție și deosebită considerație… Este de relevat faptul că, chiar în astfel de condiții grele, în care scrieri despre cele mai profunde tradiții românești au dispărut aproape complet, dorința de cunoaștere a românilor s-a păstrat, nu au apus niciodată dorințele cu privire la informații și acțiuni din vechime, iar de acum încolo nu mai este nicio șansă să dispară, căci pe baza creșterii vibrației planetare fiecare om va ajunge să-și amintească, sau chiar și doar să intuiască deocamdată realitatea, adevărul despre cele cunoscute bine în vechime. Azi se dezvoltă mult intuițiile, clar-intuițiile și treptat clar-simțurile, astfel încât cunoașterile ezoterice: sau mai curect metafizice vor reveni în forță în perioada imediat următoare, ca un proces deja început în proporție de mase întregi de oameni, care va culmina cu reîntoarcerea definitivă la activități mental-astrale ale întregii omeniri. 

Desigur este necesar să reținem faptul că bolile vor fi eradicate (deci vor dispare complet din viața omenirii) dar nu pe care industrială: medicamente, robotizări, inginerie genetică, etc., ci prin creșterea vibrației medii planetare se vor dezvolta în continuare straturile interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal, care au fost până acum în stare latentă: ele vor conduce, alături de dezvoltare simțurile fizice, a intuițiilor, clar-intuițiilor și clar-simțurilor, la o energizare puternică a structurilor corpului fizic, mult mai puternică decât până acum. Corpurile fizice nu vor crește mai mult decât acum, dar se vor întări funcțiunile celulare care vor conduce la redresarea sănătății corporale, rămânând în această formă definitiv. 

Așadar echilibrarea vibrației noastre este un efect al creșterii vibrației medii planetare, printre multe altele; nu este cauza pentru care vom reveni la o lume sănătoasă și fără războaie. Ceea ce va schimba cu adevărat fața lumii va fi propria noastră conștiință, a tuturor oamenilor, fără deosebire. Oamenii se vor schimba și astfel vor schimba în modul cel mai conștient fața lumii, căci omul se schimbă numai prin:

– cunoaștere: de care își va aminti total, renunțând astfel la o informare în care forma speculativă (cred că, logic e, etc.) înlocuind părerile formate strict fizic cu toate cele cunoscute prin dezvoltarea universală a simțurilor tuturor corpurilor care au senzori de percepție: corpul fizic, corpul astral și corpul cauzal;

– manifestare: numai prin prisma cunoașterilor lor atât de dezvoltate, recuperând memoriile proprii integral, fără nicio uitare, și din trecutul propriu și al întregului Pământ. Expresia ”Akasha” se va dovedi în egală măsură a fi memoria proprie a monadei și memoria universală, a întregii omeniri – mai târziu a întregului univers, precum și comunicările, explicațiile entităților astrale ajutătoare ale destinului personal. Adică, la un loc – tot ceea ce vine prin intermediul simțurilor mentale și astrale. 

Va crește exponențial conștiența omului și conștiința proprie a fiecărui om în parte: și să reținem că lucrurile se vor ptrece astfel nu prin influențarea de la om la om, așa cum are loc de cele mai multe ori azi, ci prin propriile forțe spirituale ale fiecărui om, din el însuși și doar încurajându-se reciproc când amintirile se dovedesc a fi comune. 

O consecință directă a unor astfel de creșteri pe toate planurile vieții spiritelor de pretutindeni o vom regăsi în final – și toate se vor petrece în maximum 150-200 de ani (ceea ce este foarte puțin la scara timpului planetar) – este creația materială mentală, culmea cea mai înaltă a activităților umane din toate timpurile, pe Pământ. Aceasta înseamnă că deja a fost cucerită ceea ce am putea numi cea mai extinsă formă de conștiență și conștiință umană, care va determina crearea tuturor condițiilor prin care se va desfășura regenerarea întregului biosistem și a planetei însăși. În continuare va avea loc dezvoltarea omenirii într-o lume care și ea, încet, dar sigur, se va schimba treptat, revenind la configurația particulară a planetei (fără deșerturi, etc.) existentă înainte de ultima glaciațiune. 

Câteva cuvinte și despre alte idei: am promis câteva cuvinte despre nenumiți: înainte de a descrie viața lor sub securea preoților din templele egiptene, voi face un articol separat despre ei. Numele nenumiților nu-l puteau afla preoții: adică nu puteau accesa codul lor propriu de destin, rezultat din vibrația comună a radiației spiritului, corporalitatea și câmpurile corpurilor la un loc. Ei au fost, și sunt, și vor fi întotdeauna, ajutători planetari necesar a aduce și a păstra în sufletul popoarelor LIBERTATEA: în timpurile în care începea cea mai neagră epocă a întregii planete, în vibrația cea mai joasă – grea și pentru oameni, și pentru viețuitoarele de pretutindeni vânate, omorâte cu cruzime și satisfacție, fără limite, de oameni care ar fi trebuit să le protejeze și să le ajute… Nenumiții, prin puterea lor de a fi lăsați liberi, căci nimeni nu avea putere asupra lor (și nu au nici azi de altfel, și niciodată nu va avea nimeni în niciun fel de vremuri), au fost suflete bune, și blânde, echilibrate, moderate, lucrătoare, învățând tot ce se putea în timpurile vieții lor și astfel radiind mereu pofta de a cunoaște orice, în orice vremuri și în orice situații. Cândva au fost Călători ai Moșilor, au fost printre cei ce au stat în preajma lui Iisus și au fost ținuți de El înafara zidurilor Ierusalimului în vremea ultimului Său drum, spre împlinirea sarcinilor Lui: pentru că, cu puterea lor reunită, ar fi împrăștiat toată lumea care l-a votat pe Baraba și nu pe Iisus pentru a fi eliberat… Nimeni înafară de Iisus nu ar fi putut să-I țină în loc, împotriva voinței lor. Nenumiții au pornit focul marilor revolte, răscoale, revoluții, au fost scânteile care au aprins focul schimbărilor și au ”ars” în vâlvătăile lui…

Deocamdată să ne oprim aici!

miercuri, 21 aprilie 2021

34. GOANA DUPĂ AURUL STRĂMOȘILOR

 

Fotografie preluată de pe Wikimedia
(https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Rhyton_getico_da_poroina_mare,_IV-III_sec._ac._03.JPG)

Comoara ascunsă a nibelungilor… a indienilor… a dacilor… a toltecilor… Nu am văzut nicăieri ca vreun cercetător științific contemporan să-și fi pus întrebări de felul: Ce legătură este între faptul că au ascuns aur în cantități masive și totuși oamenii au trăit simplu, în austeritate completă, conducători și popor deopotrivă sau că acolo unde poporul folosește asemenea bogății (pe care azi doar noi le numim bogății) apar jefuitori care descoperă ceva, dar în cantități mici și omoară conducătorii care nu-și divulgă secretele…
A fost aur mult? De ce au ascuns ? – da, aparent pentru a pune totul la adăpost de jefuitori, înainte de migrații ale unor grupuri venite din depărtări sau, mai târziu, a unor conchistadori, cuceritori – exploratori doar de ochii lumii dar de fapt războinici distrugători. Ne gândim, logic, că dacă știau că vor veni, așa cum spun legendele lor, și totuși nu au făcut nimic pentru a se apăra, pentru a-și schimba viața… doar ar fi ascuns aurul…Dar lor nici nu le-a trecut prin cap să ascundă și totuși lumea crede că au ascuns cantități incomensurabile… 
Și astfel nimeni nu a găsit vreodată ceva din cantitățile uriașe crezute a exista; și, mai mult, să nu ne imaginăm că primul lucru pe care conducerile statelor de azi, care au lansat sateliți artificiali, nu au căutat în primul rând asemenea stocuri… Cu atât mai mult cu cât mai târziu au apărut informații cu privire la alte feluri de ”bogății” în preajma filoanelor de aur (wolfram, uraniu, staniu, stibiu, telur), printre care aurul a rămas ”de căruță” în fața altor maeriale strategice în societatea contemporană. 
Totuși aurul a rămas secole de-a rândul prețul păcatelor acelor populații care au strâns și folosit nemăsurat aurul (aur, argint, platină, diamante, etc.): au avut prin destin dat să-l aibă și l-au avut cu prețul cruzimii, agresivității, războaielor criminale fără sfârșit. Dar toate acestea au fost și rămân învățătură eternă, definitivă de a nu mai proceda în acest fel în viitorul evoluțiilor lor. 
Despre aurul ”atlant” care, după unii, ar fi stat la baza unor asemenea bogății, continuând să fie sporit după dispariția atlanților din peisajul pământean de după ultima glaciațiune, vom vedea (puțini oameni acum, toți rând pe rând de-a lungul următoarelor decenii) că nu era decât un amalgam de energii cu vibrații foarte înalte: atlanții, și nici alte populații de pe celelalte continente, nu au scos vreodată metale, cristale din pământ și nici din ape. Existența păturilor aurii sau argintii, cu care erau învăluite clădirile din așezările umane (sau opalescente, cu vibrații încă mult mai înalte decât cele aurii și argintii), se datorau necesităților de a învinge pentru perioade scurte de timp, vibrația planetară devenită foarte joasă înainte de finalizarea sarcinilor atlanților (și lemurienilor, și toltecilor). După asemenea finalizări ale sarcinilor lor, nu numai astfel de creații, realizate exclusiv mental la fel ca și orice fel de creații materiale dinainte de ultima glaciațiune, totul a fost dematerializat de către ei, creatorii de pe toate continentelor, iar ei înșiși și-au dematerializat corpurile fizice și eterice și au rămas ca entități astrale. În această calitate au avut alte sarcini, până când Moșii au dat naștere la primii lor copii de după glaciațiune, care au devenit treptat primele populații de pe toate continentele. Noile populații nu au mai creat mental în vibrațiile joase care au continuat să se diminueze încă și mai mult, nu au mai folosit percepțiile astrale și mentale decât foarte rar, când vibrația planetară a avut vârfuri de vibrație foarte înalte: corporalitatea umană a avut de la început structuri arhetipale care să se ”deschidă” în astfel de perioade, permițând spiritelor întrupate să nu uite, în vâltorile vieții fizice, viața astrală (proprie și a entităților astrale ajutătoare), percepțiile mediului astral și eteric al planetei. 
Oameni cu sufletul puternic deschis în fața realității, și cei care au cunoscut și moștenirea străbună lăsată în mod special pentru a menține cunoașterea naturală a omenirii – din alte vremuri, păstrate în mod special pentru vremurile ce aveau să vină – au cercetat multe evenimente și au adeverit multe adevăruri moștenite astfel, însă lumea se dovedea a fi devenit cu totul altfel decât ceea ce se stipula în acele moșteniri. Dar treptat au înțeles că ele se refereau la trecut și în egală măsură la viitor, iar între trecut și viitor exista o perioadă în care omul trăia în confuzii sub puterea mediului înconjurător, când printre altele ”aurul” cunoașterilor străbune va fi deseori confundat în căutări cu aurul pământurilor… 
Și astfel iată că ajungem la ”aurul” cunoașterii, al vieții echilibrate, al armoniei cu natura, al conlucrării între oameni, al iubirii de toți și toate… Adevăratul aur al lumii, strălucitor și pur, întreținător al vieții spiritelor de pretutindeni, în care spiritele umane sunt ajutătoare între ele și toate ajută întreaga viață de pe planetă!...
Totuși a existat și aur de un anumit fel în folosința popoarelor, încurajate de Moși să fie obținut și folosit într-un mod cu totul special: care a avut un statut anume în viața popoarelor, puțin cunoscut și mai puțin înțeles azi. La începeut toată lumea știa despre acest fel de aur ca metal folosit în anumite împrejurări planetare, dar cu timpul au rămas foarte puțini care au știut totul. Puțini oameni au știut înafara lucrătorilor poporului cum se obținea acel aur: departe de a fi altceva (energii sau iluzii), totuși era un aur purificat prin metode meșteșugărești (deci manuale, fizice), folosind catalizatori care dădeau o puritate specială și accentuau mult capacitățile metalului prin procedee știute de la Moși. Astfel de substanțe erau aduse chiar de Moși (substanțe minerale și vegetale) care erau folosite drept catalizatori și alte feluri de aditivi speciali folosiți în funcție de împrejurări (substanțe aduse de Moși în același fel și folosite în anumite feluri pentru purificarea integrală sau parțială a minereului). Totul se socotea în funcție de vibrația locului de extragere a minereului aurifer și se alegeau cele necesare în funcție de vibrația așezării: a pământului, apelor, atmosferei și energeticii eterice matriceale a locului, în funcție de vibrația oamenilor ca grup spiritual întrupat și a celorlalte viețuitoare din jurul, și din așezare. În momentele necesare locurilor și oamenilor, în toate gospodăriile erau scoase obiectele aurite, iar conducătorii din aceste așezări din vechime, păstrători ai averii poporului, scoteau din locuri ferite, rămase necunoscute, aur purificat după metodele Moșilor, folosind astfel de catalizatori și alți aditivi după cum am detaliat mai sus, și îl foloseau spre completare noilor familii apărute de la ultima folosire. Așadar, nu au fost nicăieri mari depozite, iar cei care au văzut că poporul avea, în fiecare familie, în fiecare casă, obiecte ”de aur” nu au știut că erau doar aurite la suprafața obiectelor care, ele în sine, erau realizate prin metode pe care lumea contemporană le-a numit ”alchimie”. Mai precis: obiectele, hainele, tot ceea ce aparținea omului erau create în mod curent în funcție de factori lumești și cosmici de natura celor enumerați mai sus, iar când era necesar, în perioadele cu vibrații naturale foarte joase, fiecare familie avea și folosea obiecte de de uz general aurite sau argintate, în funcție de momentul respectiv (vibrație foarte joasă sau nu foarte joasă). După trecerea ”gropii” vibraționale, asemenea obiecte aurite nu mai erau folosite, nemaifiind necesare până la următoarea necesitate. 
Așadar să reținem că toate lucrurile omului erau create în mod alchimic, după vibrația medie a familiei și gospodăriei, iar în vremuri cu vibrație foarte joasă erau folosite tot astfel de obiecte dar unele erau aurite sau argintate. Toate obiectele răspândeau vibrații echilibrante în toate timpurile și întreaga așezare era cuprinsă în îmbrățișările lor! 
Astfel de obiecte erau îngropate și în locurile cu vibrație naturală foarte joasă pentru echilibrarea vibrațională a locurilor și a viețuitoarelor atât de mult iubite de localnici. De asemenea, apele care aduceau vibrații din locuri îndepărtate erau echilibrate în același mod în preajma așezărilor, iar în America de Sud se folosea același procedeu în construcția unor bazine uriașe de colectat apa din ploi, create pe vârf de munte, în locuri în care la poalele muntelui se desfășurau așezările poporului; când rezervoarele se umpleau, apele erau eliberate și canalizate spre poale spălând astfel străzile așezărilor de la poalele muntelui. 
Moșii au învățat popoarele:
– să extragă cât mai puține minereuri din măruntaiele planetei, întrucât metalul scos din pământ radiază mult mai puternic decât dacă radiația lui este împrăștiată de impurități și pământul din jur, în straturi de adâncime; folosit în stare pură (așa cum îl folosim și azi) radiația metalelor este foarte puternică, ceea ce în timp conduce, alături de alți factori, la accentuarea degradării corporalității fizice și umane, și a viețuitoarelor din preajma oamenilor. De asemenea, extragerea lor din pământ și ape conduce la o radiație din ce în ce mai slăbă de natură atomică în pământurile din care se hrănesc vegetalele, care la rândul lor constituie hrană pentru animale, toate fiind parte din hrana oamenilor a căror corporalitate – fizică și eterică – va fi din ce în ce mai slăbită din cauza hranei de calitate din ce în ce mai slabă din punctul de vedere al conținutului proteic specific;
– să nu se hrănească decât cu excedentul de produse ale viețuitoarelor: miere, lapte, ouă nefecundate, părul și blana năpârlită, să folosească cu respect animalele pentru ajutor în viața lor, asigurându-le o hrană de calitate și odihnă suficientă, folosind după decesul lor (accidental și natural) resturile corporale: oase, piele, blană. Și mult timp populațiile care au rămas în vatra așezărilor străMoșești au ținut cont de aceste îndrumări; însă totul s-a degradat în epoca migrațiilor din mileniul I î.H. – mileniul I d.H., când oamenii nu au mai putut avea ogorul și gospodăria proprie la îndemână, alte condiții de trai obișnuit, de aceea în alimentația omului au intrat peștii și păsările, apoi animale mari mai ușor de omorât (accidentate sau bătrâne). 
Focul, folosit dinainte de primele migrații (am mai discutat acest lucru) s-a extins treptat dar repede și în prelucrarea pe scară largă a minereurilor metalifere în unele popoare de-a lungul mileniului II î.H., la început cu atenție la îndrumările Moșilor, dar după plecarea Moșilor și trăirile în vibrațiile foarte joase ale planetei îndrumările s-au estompat în majoritatea popoarelor de pe toate continentele:
– pe de o parte din cauza amintirilor din evoluții anterioare de la nivele asemănătoare de vibrație, vechi și consolidate, dar fără ca spiritele umane să aibă o experiență de alegere clară a celor potrivite în plan local, aici, pe Pământ: lucru care va fi analizat pentru înțelegere și consolidare, apoi corectat, după terminarea acestui ciclu de vieți pământene;
– pe de altă parte din frica pentru supraviețuire, sub influența viețuitoarelor pământene, care treptat a creat și lupta pentru supraviețuirea social-politică: prin control asupra turmei, turmă (grup populațional) care a dezvoltat frica de prădători tot pe baza acestui principiu. 
În astfel de luptă, nu numai principiile elevate au fost abandonate, ci și respectul pentru natură a fost în mod egal abandonat, interesele umane având prioritate în luptele inter-umane. Și istoria a mers astfel mai departe, așa cum bine știm acum. 
Să reținem că învățăturile străMoșești au durat mult mai mult timp în popoarele care au avut în apropierea lor Moșii până mult mai târziu decât în celelalte popoare. În general Moșiii s-au retras mai devreme din popoarele în care au avut loc scindări de populații, din care au pornit grupuri migratoare în lumea largă. 
După aceste precizări, în articolul viitor vom relua pe scurt mai multe discuții anterioare, cu precizări în plus. 

sâmbătă, 17 aprilie 2021

33. ALTE RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI


1. AȘEZAREA GEȚILOR ȘI URMAȘILOR LOR ÎN TERITORII

În lucrările privind trecerea în revistă a evenimentelor istorice pe teritoriile geților am discutat despre faptul că teritoriile cele mai bune – din punct de vedere vibrațional – pentru această ramură a neamurilor tracice, coborâtoare din Moșii pământului chiar pe teritoriile de naștere a noilor generații umane de după ultima glaciațiune (potopul biblic), sunt cele dintre Subcarpații sudici (numiți chiar Getici uneori), și în nord apele Iza și Mara. Pentru că vibrația dintre Dunăre și subcarpați (pe linia care intră pe la Cazane și merge pe linia subcarpaților până la gurile Dunării) – nu este o vibrație optimă pentru ramura tracilor carpatini, nordici, ci pentru alte neamuri de traci sudici și migratorii slavi care au venit din nordul Dunării și s-au stabilit în sudul Dunării. Nu am intrat în studiul lor deocamdată, doar știu că au migrat în schimb grupuri de munteni în sudul subcarpaților, cu prilejul războaielor cu turcii, deși la începuturi au rămas și grupuri de traci (daci) care locuiau dintotdeauna în Țara de Jos, numită apoi Valahia așa cum spun unii istorici, însă tracii sudici se numeau chiar pe ei înșiși blahi, vlahi. Tracii sudici s-au reunit cu grupurile slave migratoare și au format populațiile bulgare – așadar de fapt traco-bulgare, aș zice că e bine să îi știm așa, traci fiind în sud și vest în special, chiar dacă rare populații tracice au fost peste tot, până în Macedonia și actuala Grecie. Geții erau oamenii de la munte și dintre munți: în nord până pe versații de nord-est ai Carpaților Păduroși și spre sud pe un arc carpatic larg, iar în estul lor populații până dincolo de Prut (Prutul fiind din vechime râu interior al geților), apoi populații mai rare între Nistru și până la Nipru la început, până la migrații, apoi s-au retras sub îndrumarea Moșilor spre Carpați, când au început migrațiile.

Așadar, nu toate populațiile din Muntenia actuală sunt coborâtoare din geți; în timp au coborât din munți multe formațiuni înarmate pentru apărarea pământurilor de otomani, în sprijinul fraților până la Dunăre. Mulți nu s-au mai întors, întemeind familii și așezări apărate în condiții de șes, însă au păstrat structuri de apărare în munții apropiați pentru orice eventualitate, știind că în câmpie vulnerabilitatea era mai mare și era mai bine să nu fie lăsați dușmanii să avanseze mult în câmpie, unde otomanii erau mai avantajați de teren prin desfășurarea armatelor foarte mari. Așadar la început au fost gândite toate posibilitățile, însă cu timpul atenția voievozilor s-a concentrat la Dunăre. Dar dacă Dacia ar fi rămas la Subcarpați, pe linia aceea ar fi rămas turcii, însă a fost mai puternică dorința de a ajuta frații sudici și istoria s-a scris așa cum știm acum. Tocmai de aceea să știm și să reținem că populațiile din sudul munților au avut la începuturi origini tracice, dar nici ei nu erau ai pământului, ci veniți din Balcani, din alte vibrații. Astfel teritoriile dintre Subcarpați și Dunăre au fost bune, optime doar pentru slavi: desigur nici ei nu erau ai pământurilor locale, dar Moșii au lăsat să treacă de armatele reunite geto-romane doar acele grupuri de migratori care se potriveau acestor locuri: numai ei ar fi putut ajuta populațiile de traci ajunse conjunctural pe acest teritoriu. Practic acest teritoriu este populat de o sumă de urmași ai tracilor sudici, ai slavilor migratori și ai turcilor infiltrați din sudul Dunării către nord sau ajunși prin mișcări politice din partea Porții Otomane. 

Bulgarii nu au fost niciodată bătăioși – deci nu pentru apărare au fost lăsați de Moși să treacă, ci pentru vibrația lor ca spirite întrupate, oameni buni, muncitori, dedicați vieții, cum erau și tracii de aici: dar tracii au tras către frații lor din nord și cum frica i-au cotropit înaintea otomanilor, în majoritate au fugit către nord și istoria s-a scris așa și nu altfel… Într-un fel le-a fost relativ ușor otomanilor să cucerească pe bulgari, dar li s-a înfundat cu vlahii, valahii… 

Dacă lucrurile nu ar fi stat așa, și cu toții ar fi urcat în munți, desigur nu ar fi fost trei țări române, ci un singur popor peste toată întinderea Ardealului și Moldovei la un loc cu teritoriile până la Nistru, bătăliile moldovenilor nu ar fi fost pe cetățile Chilia și Cetatea Albă, ci mai curând pe regiunea numită azi Transnistria (adică dintre râurile Nistru și Bug), iar Ștefan cel Mare ar fi avut puterea să întărească linia nistreană în loc să construiască cetatea Chilia.

De unguri nici vorbă să fi rămas în Transilvania sau să fi putut cuceri ceva între Tisa și Carpații Orientali dacă poporul ar fi rămas pe locurile sale ancestrale în totalitate. Ar fi fost buni gospodari din Țara Făgărașilor și Țara Bârsei până în Maramureș și Bucovina, deci practic așa cum au sfătuit și Moșii, însă lucrurile nu au stat de loc așa, din nefericire. Dar la sfatul Moșilor, prin sihaștrii de pretutindeni, Mihai Viteazul a pornit acțiunea de reunire a românilor de pretutindeni – au gândit-o tot așa și voievozii Moldoveni, căci unii voievozi munteni au ajuns pe alocuri să trădeze cu turcii, doar pentru a nu-și pierde prerogativele voievodale: dacă atunci, pe vremea lui Ștefan cel Mare, românii s-ar fi unit sub conducerea lui Ștefan, altfel s-ar fi scris istoria noastră. Sunt multe pe care nu le învățăm la școală decât dacă sunt profesorii mai sufletiști și povestesc elevilor lor mai multe dincolo de buchea cărții…

Tăria românilor – care ar fi rămas cu numele de daci sau geți – ar fi apărat granițele vestice și estice deopotrivă, dacă ar fi rămas o putere centralizată. Împărțirea s-a datorat fricii de otomani în principal: în loc să se țină cu dinții de teritoriile sudice, s-ar fi concentrat pe teritoriul lăsat în sfătuire de la Moși coborâre. De aici și lipsa de coeziune a tuturor politicilor până în zilele noastre. 

2. ACTIVITĂȚILE ASTRALE ALE GEȚILOR ȘI URMAȘILOR LOR

Moșii nu au fost singurii ajutători ai omenirii. Avem ajutători astrali de destin: personali, de grup spiritual propriu (cu care am venit cândva pe Pământ din alte părți ale universului, din alte universuri), de grup spiritual de întrupare (cei ce venim cam în același timp la întrupare, cu liniile de destin propriu strâns împletite). Geții au ținut permanent legătura cu ajutătorii astrali de popor, prin ceea ce numim azi activitate mentală, dar erau vestiți prin activitățile lor astrale: ceea ce numim azi călătorii astrale, de unde li s-a tras și confuzia de mare anvergură care se păstrează până în zilele noastre; chiar dacă am mai scris pe ici și colo, este cazul să punctez din nou acum, pentru cei ce nu au mai citit, că este un mit cu totul neadevărat faptul că dacii își aruncau tinerii în furci de pe o înălțime, pentru ca ei să ducă mesajul dorințelor oamenilor marelui lor zeu Zalmoxis. Acest lucru este, după cum tot discutăm de atâta vreme, total înafara oricărei discuții, întrucât Zalmoxis era în mijlocul oamenilor, iar pe de altă parte nu era cel care să dorească să fie rugat de oameni, să accepte sacrificii, tocmai el care lucra cu zel pentru evitarea războiului între oameni. Aici era vorba despre ARUNCAREA OMULUI ÎN SULIȚELE SOARELUI, ADICĂ ZVÂCNIREA OMULUI, A CORPULUI SĂU ASTRAL ÎNAFARA SISTEMULUI SĂU CORPORAL, ÎN VEDEREA EFECTUĂRII DE CERCETĂRI PROPRII PENTRU ADAPTAREA DIN TIMP LA SCHIMBĂRILE URIAȘE CARE AVEAU LOC. În vremurile despre care discutăm, puterea oamenilor, în general, era foarte mică, dar ajutătorii planetari, întrupați ca ajutători după cum am discutat, Călători, Învățători, Măiaștri, dar și oameni simpli în mijlocul poporului, aveau putere suficient de mare pentru astfel de manifestări și ofereau permanent îndrumări oamenilor, pe loc, ori de câte ori era vorba despre schimbări evidente. Schimbările erau cercetate prin simțirea directă a radiațiilor cosmice, a particularităților de lumină, sunet și vibrație fundamentală care arătau drumul pe care oamenii se aflau, în ce moment al acestor schimbări se aflau și în ce moment era necesar să pună în aplicație seturile de activități care erau pregătite, cunoscute bine deja, erau în cunoașterile lor de mult timp, care să ordoneze lucrurile în propria lor țară. Călătoria astrală era aceea despre care vorbeam în studiile anterioare că era ajutată prin acele stabilizatoare vibraționale: plăci așezate sub podele sau în pământ pentru suprafețele din exteriorul clădirilor, din apropierea lor, pentru a avea o continuitate în stabilizarea vibrațională a întregii zone. În virtutea aceluiași scop, se foloseau vestitele brățări getice, dacice, precum și multe alte instrumente de același fel menționate în aceste studii. Înafara studiilor energo-vibraționale, se ținea legătura permanentă cu entitățile ajutătoare de destin, de diverse grupări, entitățile ajutătoare ale planetei și ale grupului local de stele și planete. Deci nu numai cu Moșii, ceea ce nu-i excludeau dintre entități, sau oameni ajutători, atunci când Moșii erau în diferite lucrări proprii pe alte meleaguri, întotdeauna a existat o conlucrare de la distanță în toți cercetătorii și toți ajutătorii, întrupați cu corp fizic de manifestare, sau cu corp astral de manifestare, sau entități dimensionale și interdimensionale. 

Activitățile astrale ale oamenilor din popor, crescuți în legile vechiului popor strămoșesc, sunt cunoscute de puțini azi, dar din ce în ce mai mulți în viitorul apropiat: și nu numai în cazul bătăliilor, așa cum am specificat în studiile acestea (și le voi dedica un capitol aparte în Studiile Istorice de pe site), ci și în cazul oricărui deces. Nu toți oamenii au puterea de a se orienta rapid în timpul decesului, când este vorba despre accidente mortale sau de decesul după boli dureroase. În trecut, dar și azi, moartea ultra-agresivă în toiul unor lupte, în avânt de acțiune de apărare, conduce la dezorientarea întrupaților și continuarea unor asemenea manifestări scurt timp după deces: de aici și ideea destul de populară că deasupra oamenilor se bat îngerii buni cu demonii. Desigur, ajutătorii astrali liniștesc sufletele combatanților, dar la astfel de acțiuni liniștitoare participă, în mod conștient sau ca activități astrale pe timpul somnului, și oameni cu capacități native astrale care învață să desfășoare coerent și conștient asemenea acțiuni: mai întâi participă ca observatori (chiar am cunoscut pe cineva care avea puterea pe sarcină să observe pentru experiență personală în aceste timpuri, în aceste vibrații planetare), apoi cu intervenții învățate anterior și acum, pe Pământ, oameni care sunt în curs de consolidare, de întărire și aprofundare a experienței lor de ajutător. 

Deci nu pentru că îngerii personali nu ar fi putut să-i liniștească pe acești destrupați, ci pentru că noi, cei cu corp fizic, în călătorie astrală, trebuie să ne întărim și simțirile, și derularea acțiunilor care nu sunt atât de simple cum am crede la prima vedere: se folosesc vibrații de un anumit fel, cu o anumită putere de răspândire, astfel încât să nu liniștească de tot și combatanții fizici, căci este experiența lor de războinici. Derularea hotărârilor oamenilor în vremurile pe care le trăiesc este deosebit de importantă pentru ei, este liberul lor arbitru să lupte sau nu, este sarcina lor de destin să-și hotărască acțiunile sau, în cazul sclaviei armate (să nu uităm că erau furați copii pentru a-i crește luptători împotriva neamului lor), era destinul lor să trăiască sclvia de acest fel, pentru ca în situații complementare (de stăpâni, de autorități laice sau religioase) să nu mai folosească  asemenea feluri de obligativități în societățile lor. 

Faptul că sufletele sunt liniștite se crede că cei ajutați astfel ar părăsi acest univers, dar necesitățile de destin le cer să rămână aici, absolut toți cei ce rămân ca entități astrale în urma decesului, rămân în jurul celor rămași cu corp fizic de manifestare: nu părăsesc acest univers, ci rămân aici, în spațiile fizice, ca ajutători mai departe, ceea ce fac ele sunt sarcinile lor de destin – pentru familie, societatea din care au plecat, grupul propriu de întrupare sau blocul spiritual cu care au venit pe Pământ. 

ȘI ACUM REVENIND LA MOȘI ȘI LA RETRAGEREA LOR DIN SOCIETĂȚILE UMANE

Moșii au început să se retragă treptat începând cu anii 700 d.H. în Dacia – în alte părți ale lumii retragerea lor s-a făcut treptat, începând cu mileniul III d.H. La noi, Moșii s-au retras treptat între anii 700-1000 d.H., adică după terminarea sarcinilor lor directe față de populațiile locale. Oamenii trebuiau să-și urmeze hotărârile și manifestările vremurilor, așa cum altfel nu putea fi în condițiile atipice pentru care spiritele umane (spirite care s-au întrupat în specia umană) au venit pe Pământ. Metafizica ne învață să privim lucrurile pe de o parte în esența lor de învățături spirituale, după cum curg necesitățile acestor învățături. Moșii nu au fost niciodată apărători părtinitori, ci ajutători universali, indiferent ce spirite evoluează pe planetă. Legea transcendenței primordiale, prin care s-au creat corporalitățile tuturor speciilor planetare, ne arată că întreaga galaxie susține, din planificări mult anterioare formării ei, corporalitățile stelei și planetei – respectiv Soarele și Pământul, dar toate macrostructurile sistemului nostru stelar (din care face parte și Soarele cu planetele lui) deci toate sunt croite astfel încât să facă față unei forme de evoluție extrem de complexe, dar atipice, despre care am discutat foarte des în aceste studii. Atipic pentru Pământ a însemnat:

– o planetă cu mult mai multe continente – în loc de un singur continent care ar fi fost suficient pentru o lume umană tipică;

– o mulțime uriașă de specii ale biosistemului planetar, în loc de o mulțime mult mai mică de specii cu foarte puține subspecii;

– o specie umană cu o singură rasă, o singură formă de corporalitate, deci unde specia = rasă nu s-ar mai numi decât specie – cum ar fi fost majoritatea speciilor planetare;

– o formațiune spirituală a cărei componență, și ea tipică pentru toate planetele din această galaxie care adăpostesc evoluțiile unor creatori avansați aflați în curs de universalizare, așa cum sunt și rezidenții umani: adică formată din spirite rezidente primare, spirite în evoluții galactice – numai dacă le era lor nevoie de trăiri pe Pământ, precum și ajutători secundari și coordonatori de evoluții, monade centrale (sau Fii de Dumnezeu). 

Așadar printre grupurile spirituale nu s-ar afla și blocurile spirituale piramidale care vin din zona a II-a a universului, cu foarte puțină experiență în aceste locuri din univers (spre deosebire de galactici, secundari și centrali care sunt ajutători avansați, cunoscători ai vieții care se poate derula aici, pe orice planetă din aceste locuri din univers); aceste blocuri spirituale piramidale dau tonul tuturor evoluțiilor de pe planetă, de pe Pământ: pentru că aceste spirite sunt evoluate, dar se întorc uneori în zona I unde și-au început evoluțiile creatoare conștiente avansate, pe de o parte pentru a-și corecta manifestările învechite agresive sau vegetative pe care le-au avut cândva pe aceste meleaguri, pe de altă parte să-și cunoască puterile cu care se orientează și se adaptează la condiții grele, atunci când vibrația medie planetară ajunge la limitele cele mai joase; dar și apoi, când vibrația începe să crească, au loc variații extrem de puternice, așa cum nu se mai petrec decât în astfel de condiții aici, în situația unor evoluții atipice; corporalitatea pe care o au la dispoziție (corporalitatea umană) le este drastic restrânsă, iar influențele biosistemului extrem de numeros, atipic de numeros, extrem de puternic și agresiv, pentru a se putea apăra împotriva agresivității acestor oameni. Societatea așa cum o știm noi acum, și o știm extrem de agresivă în toate aspectele ei, este suportată de planetă prin toate felurile atipice de existență, de trăire. 

Moșii creează condiții de echilibrare a trăirilor tuturor pe planetă, însă numai atunci când este nevoie, și dânșii simt bine momentele în care trebuie să intervină, prin echilibrarea vibrației: parțial (pe regiuni ale planetei) și/sau total, pentru întreaga planetă. Ei păstrează astfel toată planeta în echilibru și estompează efectele acțiunilor oamenilor pentru planetă și biosistem, puternic afectate de agresivitatea lor: prin vânătoare, războaie, activitatea industrială anormal dezvoltată din motive pur egoiste și nu altfel; dar să nu uităm nici gândurile și emoțiile noastre de multe ori extrem de agresive, de care nu ne dăm seama de multe ori, iar când ne dăm seama – nu înțelegem cât de mult afectează viața planetei. 

Cu toate acestea este bine să reținem faptul că asemenea evoluții sunt deosebit de necesare tuturor spiritelor pentru continuarea corectă și armonioasă a evoluțiilor lor. Evoluțiile regresive (adică ale acestor spirite care vin din vibrații foarte înalte aici, unde vibrația universului este foarte joasă) sunt gura de oxigen pentru evoluțiile progresive (ale lor și ale tuturor celorlalți întrupați: de la un nivel de vibrație – la mereu alt nivel, superior). Toate grupurile de evoluanți sunt ajutate în multe feluri de către ajutători întrupați lângă ei, apoi de entități astrale, dimensionale și interdimensionale, coordonatori de evoluții: toate formele de ajutor stau la baza învățăturilor lor de ajutători, pentru toate formele de ajutor pe care îl vor oferi altor generații de evoluanți cărora ei înșiși le vor fi ajutători în eternitate. 

O astfel de epocă grea pe care o trăim acum este încadrată de două perioade de condiții echilibrate, atunci când vibrația planetară este înaltă și foarte înaltă. Deci perioada net atipică de comportament uman greu de suportat este foarte scurtă la scară planetară, dar suficientă pentru ca spiritele din aceste blocuri piramidale să-și împlinească toate sarcinile cu care au venit pe Pământ. Și ceea ce este cel mai important lucru pentru toți, pentru toate viețuitoarele planetei, este ajutorul pentru a depăși cu succes această perioadă, ajutor care vine din toate părțile, așa cum am discutat mai sus. 

Contrar unor păreri, nu se pierde nimic din cunoaștere pentru oameni în orice epocă a acestor vremuri grele: fiecare grup spiritual își poate face orice fel de sarcini are nevoie întrucât viața noastră eternă ne permite astfel de bucle de comportament, iar pe de altă parte este și o întărire a creativității la acest nivel de vibrație a universului. Iar Moșii și-au făcut datoria, cu mult drag și înțelegere pentru toți, învățându-ne cum să ne adaptăm cunoașterea pe care o avem, cum să ne ajutăm unii pe alții de la o perioadă la alta.

Recunoștința noastră este maximă, întotdeauna! 

În consecință, să nu mai acuzăm Moșii că nu ar fi ajutat la realizarea dreptății pe Pământ, că nu s-ar implica în bunăstarea oamenilor. Dânșii ne-au oferit toate posibilitățile de cunoaștere, am explicat pe larg în toate articolele anterioare (etichetele: Poveștile geților, Platoul munților Bucegi și Peștera Ialomicioarei). Să ne amintim cât de echilibrată, complexă și frumoasă în complexitatea ei a fost (și va fi în viitorul foarte apropiat) viața oamenilor, a întregului biosistem planetar. Vom putea înțelege că nimic nu a ”scăpat de sub control” dar nu un ”control” care să se ridice deasupra liberului arbitru al evoluanților, dar au fost întotdeauna estompate efectele acțiunilor oamenilor asupra lor însuși (să reținem asta) și asupra întregului mediu planetar.

Desigur toate au fost așa cum știm că au fost: grele, urâte, îngrozitoare din atâtea puncte de vedere… Mereu însă noi valuri de spirite din blocurile piramidale intră la întrupare: nu au fost mereu aceleași spirite care să nu-și fi învățat ”lecția” vieților lor anterioare. Ele se ajută între ele, se influențează, cad, se ridică, fac lucruri bune sau rele: toate vor fi cunoscute, analizate și corectate în viitorul evoluțiilor lor. Așadar greșesc cei care spun că omenirea nu a învățat din toate cele trăite, întrupare după întrupare. Mulți fac confuzii, alții le preiau și le poartă mai departe – puțini știu că de fapt nu avem decât 2 vieți în această perioadă foarte grea (de la sfârșitul mileniului IV î.H până în prezent). Numai ajutătorii planetari fac întrupare după întrupare, căci ei au putere energetică mare, experiență bine consolidată de folosire a acestei puteri, ei au și sarcini extinse pentru a participa la echilibrări vibraționale în situații grele prin echilibrul lor emoțional, prin faptul că ei pot să nu urască, pot să liniștească oamenii din jurul lor, pot să muncească cu drag, dând exemplu oamenilor comozi. Vom mai discuta despre aceste aspecte în studiile viitoare. 

Da, suntem la sfârșitul acestei perioade grele, deja blocurile spirituale piramidale se pregătesc de plecare și încep să se pregătească alte grupuri spirituale, spirite bune și blânde, creative, cuminți și ajutate să restaureze pacea mondială, astfel încât în maximum 100 de ani de la schimbarea vremurilor totul să se vadă clar că merge spre echilibrarea și instaurarea armoniilor universale în trăirile umane și în general planetare. 

marți, 30 martie 2021

32. RĂSPUNS LA MAI MULTE ÎNTREBĂRI TEMATICE ALE DVS.

 

I. IDEI PRINCIPALE

A. De ce Moșii se retrăgeau numai în Insulele Pacificului de Sud?

1. Toate aceste insule erau situate la mare distanță față de toate populațiile de pe continente – care nu trăiau în acele vremuri nicăieri în insule, și astfel nu le influențau viața curentă cu prezența lor, cu vibrațiile lor foarte înalte.

2. Tot prin distanțare nu s-au amprentat spațiile continentale și oceanice cu amprente privind activitățile lor curente, indiferent unde s-ar fi desfășurat acestea; 

3. Insulele sunt înconjurate de ape, care provoacă în jurul țărmurilor circulații aeriene foarte puternice, alături de chiar mișcările permanente ale apelor în jurul lor; toate mascau orice fel de activitate pe care ei o desfășurau în locurile lor de trăire curentă.

B. Deasupra României se spune că este o protecție specială: ce fel de protecție este aceasta?

Locul acesta a fost dedicat din planificarea evenimentelor (la fel ca și altelele cu specific propriu) activității Moșilor și populațiilor cu sarcini speciale, așa cum este poporul român. Această protecție constă în structura matricei eterice a planetei în interiorul celor trei ramuri ale munților Carpați, care menține pe aceste locuri o vibrație foarte înaltă și stabilă, în spațiu și timp, a pământurilor și atmosferei.

C. Cine a ascuns adevărul cu privire la alianța dintre daci și romani?

1. În acele vremuri s-a ascuns această alianță între geți și romani de spionii migratorilor și patricienii romani care aveau legături cu migratorii (trădătorii).

2. Numai bizantinii au cunoscut deschis adevărul și, odată cu căderea Bizanțului și răspândirea oamenilor în lumea largă, informațiile despre diverse evenimente istorice s-au pierdut. Vaticanul a căutat informații, dar cea au descoperit au ținut ascunse și azi, ca multe altele. Azi doar statuile vorbesc. 

II. DETALII, DISCUȚII

A. Întrebare: De ce Moșii se retrăgeau numai în insulele Pacificului de Sud? Mai erau și alte motive înafară de faptul că erau depărtați de imperiile unde erau concentrați mulți oameni?

Să reținem că putem înțelege acum doar o parte din motivele pentru care se derulau diverse activități ale Moșilor – dar și ale populațiilor umane sau ale altor specii de viețuitoare terestre: care vor fi total înțelese și simțite în bogăția și profunzimea lor abia după revenirea tuturor capacităților noastre astrale și mentale.

1. Așadar, în primul rând să lămurim o exprimare: când au început cele dintâi retrageri ale Moșilor, la începutul ultimei jumătăți a mileniului III î.H., nu existau imperii, iar oamenii aveau destul de proaspete amintiri privind călătoriile lor spirituale, cunoașteri de teritorii și intuiția că le era în destin de această dată să circule liberi oriunde în lume, fără să se întoarcă acasă, la locul nașterii poporului lor, puteau să meargă oriunde după cum doreau ei, după cum știau că acum altele erau necesitățile lor. Știau bine că erau vremuri care nu se vor mai repeta, în care nimeni nu se revolta de prezența lor pe drumurile lumii, nimeni nu se bătea pentru locurile lor și nimeni nu ar fi fost dat afară din casele lor din așezări, fiind pregătiți ori să le facă loc, ori să-i primească printre ei, făcându-și propriile lor așezări. Da, știau că în viitor altele vor fi atitudinile oamenilor, de aceea consolidau cu acest prilej atitudini și manifestări frumoase, conlucrative, înțelegătoare, tolerante. Era o vreme în care puteau să se strămute când condițiile deveneau improprii vieții creative umane, și era un lucru de bun simț să se stabilească în locuri libere, fără să deranjeze alte așezări. Știau că sunt locuri bune și pentru înființarea unor noi așezări, dar și cu alte populații în jur care să le ofere informații și să le ofere experiența lor de trai în specificul locurilor respective. Iar acolo unde vedeau că populațiile locale se retrăgeau să le facă lor loc de trecere, era considerat ceva de bun simț spiritual, omenesc; dar în același timp știau de la Moși că oamenii plecau pentru a avea și ei, și migratorii, intimitate, să nu se creeze aglomerații nicăieri. De asemenea, știau că era o retragere temporară a locuitorilor din drumul lor, pentru a le face loc în deplasările lor și, dacă unii erau obosiți, aveau loc de odihnă și hrană lăsată cu drag de localnici pe exemplul caselor de călători cu care absolut toți oamenii de pe toate continentele erau obișnuiți de mult, și în multe feluri. Stăteau acolo temporar, căutau să întrețină locurile și casele la rândul lor, luau ceva merinde de drum, nu stricau nimic (accidentele erau reparate, locurile curățate după ei înșiși), ba mai lăsau ”daruri” de mulțumire din cele create de ei (de unde și formarea obiceiurilor de dăruire, denaturate mai mult sau mai puțin în mileniile ce vor veni). 

Să revenim. Dar erau și motive mult mai profunde decât mișcarea liberă a migratorilor și localnicilor în teritorii. 

2. La începutul primelor migrații, când s-au realizat și deplasările Moșilor (pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, după cum le curgeau sarcinile), hotărârile nu au fost luate de Moși chiar în acea perioadă, ci cu mult timp înainte de a începe chiar formarea matriceală a planetei: care ea însăși are o întrupare atipică, în vederea trecerii prin întrupările atipice ale biosistemului și toate având la bază planificări ale societăților umane atipice: atunci când vor sosi pe planetă blocurile spirituale piramidale, când vibrația planetei se va apropia de minimul ei la fel ca toată această zonă a universului. Toate sunt planificate și realizate astfel. 

Moșii au șters amprentele lor din acțiunile lor curente în preajma oamenilor, din spațiile fizice ale continentelor și insulelor nordice, acolo unde nu aveau să se mai întoarcă. Au fost șterse amprentele superficiale ale activităților lor din fondul fizic al locurilor unde au trăit și activat, precum și din așezările umane, dar au lăsat amprentele lor în energia fundamentală a planetei pentru ca ele să fie de folos în vremea revenirii capacităților mental-astrale ale oamenilor de pretutindeni: ca puncte de sprijin subconștient, aceste amprente încep chiar din vremurile noastre să producă efecte prin intuițiile și clar-intuițiile celor care încep să-și amintească activitățile vechi mentale și astrale, încurajând acești oameni să continue cercetările lor. 

La orice dezamprentare (ștergere de amprente), se are în vedere întreaga distribuție a energiei fundamentale în planul local, al galaxiei și al subzonei întregi când este cazul, căci energia fundamentală păstrează un anumit timp amprentele întrupaților aflați în acțiunile lor, curente mai mult sau mai puțin, și mai mult sau mai puțin profund. De asemenea, Moșii ștergeau amprentele de pe corpurile și din câmpurile corpurilor lor, de la ieșirea și de la intrarea lor de pe, și pe Pământ după fiecare drum al lor în spațiile interdimensionale – dar amprentele cele mai profunde din energia fundamentală nu au fost șterse niciodată, fiindu-ne necesare nouă, oamenilor, când vom reveni la activități mental-astrale, pentru orientarea noastră mult mai rapidă comparativ cu cazul în care nu ar fi existat aceste amprente. Amprentele se șterg total doar când grupul spiritual pleacă definitiv de pe Pământ și nici celor care rămân în urma lor nu le mai sunt de folos. 

3. Era necesar ca activitatea lor să se desfășoare departe de oamenii, de așezările din acele timpuri, spre deosebire de oamenii de azi, întrucât atunci oamenii aveau în trecutul lor mai apropiat sensibilități și obișnuințe uriașe comparativ cu noi, cei care am trecut prin epoca în care sensibilitățile oamenilor au fost, și sunt mult restrânse datorită corporalității noastre restrânse și din cauza societății restrictive, de asemenea. De aceea Moșii au stat retrași chiar în vremea când le ofereau oamenilor frecvent îndrumări, pentru a nu-I influența în luarea deciziilor: erau lângă ei, dar nu și în mijlocul lor. Întotdeauna oamenii cu sarcini planetare extrem de complexe au stat înafara societăților, așezărilor umane. În plus, dacă ar fi stat cu ei, vibrația lor foarte înaltă nu le-ar fi fost de folos pentru că vibrația înaltă vine cu sarcini foarte bogate și asemenea sarcini nu erau și cele ale oamenilor din așezări: mai ales că ei trebuiau treptat să se depărteze de capacitățile lor mentale și astrale, să-și ducă atenția în primul rând pe cele fizice, chiar dacă exista, și funcționa puternic intuiția și clarintuiția, iar în anumite momente și clar/simțurile mergeau pe linia celor necesare în viața lor. În felul acesta, omul nu uita este mult superior ca evoluții ale sale, comparativ cu viețuitoarele planetare, dar aveau nevoie de ele prin orientarea mai rapidă în viața majoritar fizică, până când vibrația medie planetară avea să se schimbe, pe creștere, până când aveau să crească corpurile cu vibrație foarte înaltă, care au avut în toată această perioadă straturile interioare restrânse. 

Sensibilități încă mari în mileniul III î.H. ar fi condus la schimbări sau mențineri de realități pe care omul deocamdată trebuia să le scoată din felul curent de a fi. Sensibilități reduse trebuiau să fie consolidate pentru a se reduce în mod echilibrat responsabilitatea omului față de planetă, de natură – care aveau și ele o pregătire bună pentru această perioadă atipică – pentru a-și vedea de sarcinile lor curente, fizice. Dar oamenii trebuiau să rămână atenți la întreținerea vieții biosistemului, echilibru la modul general, atunci când necesitățile proprii aveau să le impună folosirea animalelor pentru întreținerea propriei vieți. 

Am văzut de ce era necesară retragerea Moșilor din preajma societăților umane; să vedem de ce retragerea lor a fost cu precădere pe insulele din sudul Pacificului.

Dacă doar se depărtau de oameni, ar fi fost simțiți imediat de oamenii de atunci, dar și de viețuitoarele continentale. În schimb, insulele sunt înconjurate de ape și nu numai depărtarea insulelor sudului de continente era bună, dar mai ales circulația aeriană extrem de puternică. De altfel, în Studiile Istorice de pe site nu degeaba discutăm despre faptul că ajutătorii planetari trăiau în marea lor majoritate în locuri depărtate de așezările umane și cu specific de acest fel:

– pădureni: în pădurile care cuprindeau majoritatea spațiilor continentale – cu o circulație aeriană foarte puternică (pe lângă circulațiile aeriene, deși mult reduse din cauza plafonului cețos care acoperea planeta, se adaugă întotdeauna mișcarea și respirația vegetalelor și viețuitoarelor din păduri, mult mai multe decât în zonele de șes despădurite, unde se aflau așezările umane);

– munteni: pe culmile munților, foarte departe de așezările umane cu populații spirituale primare la întrupare, unde de asemenea circulația aeriană este tot foarte puternică – deși de altă natură (legată de diferențele de temperatură între vârfurile și poalele masivelor muntoase);

– insulari: pe insulele din largul oceanului planetar – despre ce discutăm și acum; deci toți ajutătorii planetari aveau experiență de retragere în insule, din același punct de vedere retragerile erau la fel cu cele despre care discutăm aici: circulații aeriene foarte puternice, mișcările permanente ale apelor care puneau o barieră mentală de netrecut între Moși și popoarele continentale.

B. Întrebare: Deasupra României se spune că este o protecție specială: ce fel de protecție este aceasta?

Cea mai mare parte a țării noastre este cuprinsă în această protecție: ideea de protecție este de fapt legată de un echilibru avansat vibrațional care oferă la rândul său echilibru emoțional, comportamental al oamenilor, oferit de structura canalelor eterice matriceale ale planetei în acest loc. Se poate observa metal și astral, cu puțin antrenament în meditații active sau direct în spații deschise pentru cei ce văd mental cu ochii deschiși, mai ales în perioada solstițiilor: este vorba despre o mulțime deasă de canale energetice matriceale ale planetei, verticale în porțiunea scoarței (vin din interiorul scoarței verticale, dinăuntrul planetei), se ridică mult în poziție verticală, mult deasupra celor mai înalți munți din regiunea Euro-Asia. 

Sunt canale foarte groase, dintre cele mai groase din manșonul matriceal eteric care cuprinde partea pământoasă a planetei, ceea ce înseamnă că au o vibrație foarte înaltă, cu foarte multe structuri interioare (canale eterice interioare concentrice) care împrăștie o radiație stabilă foarte înaltă: din pământuri până la acea înălțime foarte mare menționată mai sus. De la înălțimea la care ajung în poziție verticală, la altitudine foarte mare, merg în toate direcțiile, împletindu-se cu alte canale groase, medii și subțiri, într-o formă asemănătoare unei țesături extrem de groasă, densă, sau ca o platformă, un ”acoperiș” deasupra celor verticale.

Acest loc cu specificul său – dar și altele asemănătoare, de pe toate continentele – a fost planificat și autoformat în structura matriceală a planetei special pentru activități sub îndrumarea ajutătorilor înălțați, cu sarcini speciale pentru planetă și absolut toate viețuitoarele locale. Toată regiunea centrului țării, între Carpați și depășind-o puțin în toate blocurile muntoase (Orientali, Meridionali și Apuseni), toată această porțiune este cuprinsă în acest ”buchet” de canale verticale. 

Protecția propriu zisă ține de vibrația foarte înaltă a acestei regiuni, pe care nu o suportă mulți oameni înafara celor care se trag din neamul străMoșesc de pe aceste meleaguri. De aceea este impropriu spus că ardelenii își trag corectitudinea, liniștea sufletească, gândirea profundă, înclinația spre muncă mai ales, din influența austro-ungară (și se prea poate că nicidecum ardelenii să fi scornit acest lucru) ceea ce este total neadevărat, căci ei și-au păstrat înclinațiile naturale tradiționale străvechi, în ciuda tuturor nedreptăților suferite din partea stăpânirilor agresive, dar trecătoare. Deci oricum este un nonsens să se spună că austriecii ar fi imprimat poporului cultul pentru muncă și corectitudine, căci este partea cea mai puțin alterată dintre toate populațiile României: ardelenii și bănățenii, vin la rând moldovenii și abia pe ultimul loc muntenii – urmașii celor coborâți din munți pentru a ține piept la Dunăre populațiilor agresive sudice. Vibrația teritoriilor din sudul Subcarpaților Getici (sudici) nu este optimă pentru corporalitatea de tip cu adevărat muntean al populațiilor din sud, făcându-i agresivi, dezordonați și supuși permanent influențelor de la populațiile din jur. Dar despre aceasta am mai discutat în studiile anterioare. 

Așadar, alte populații, care nu iubesc echilibrul emoțional și fizic, nu se simt comod aici decât dacă ar putea împărtăși același mod echilibrat de trăire, trăind în bună vecinătate cu populațiile autohtone.

Să reținem că nu numai oamenii, ci toate viețuitoarele locurilor primesc acest echilibru spiritual (care cuprinde toate aspectele manifestărilor), o putere echilibrată de trăire fizică, emoțională și mentală oamenilor care se trag pe linie genetică din neamul născut de Moșii locali (traci). 

3. Cine a ascuns adevărul cu privire la alianța dintre daci și romani? De ce?

Am mai dat explicații și voi mai scrie în următoarele articole, răspunzând în acest fel întrebărilor. Dar aș putea spune acum pe scurt că, dacă știm acum că s-a păstrat o tăcere profundă asupra acestei alianțe, pentru derularea evenimentelor fără cunoașterea migratorilor, ulterior nu a mai interesat pe nimeni, în vâltoarea vremurilor, nefiind cineva interesat în vest, de unde vin majoritatea informațiilor în contemporan – căci în răsărit numai bizantinii mai cunoșteau adevărul – adevăr uitat și de ei în epoca cruntă a cuceririlor otomane. Vaticanul a știut, dar nu era nimic presant pentru catolici să abordeze această temă. Azi statuile de daci liberi, nobili prin neam mult mai mult decât prin clasă socială (să reținem), puternici, netemători, pricepuți și mai ales credincioși: credincioși Făuritorilor Dintâi (azi numiți de noi Fii de Dumnezeu), poporului lor și gliei cu adevărat strămoșești!

Este necesar să gândim istoria oficială ca pe o formă de cunoaștere superficială, rămasă sub formă scrisă conform intereselor celor care au obținut foloase din desfășurătrile descrise. De aceea numai o parte din cele scrise în lume sunt reale, dar în niciun caz complete. Multe din lipsuri se cunosc de către grupuri de oameni de influență, chiar dacă nu sunt spuse, din multe motive – dar care vor fi cunoscute cândva în totalitate. Multe altele sunt cunoscute dar sunt lăsate ascunse, pentru că se poate astfel ajunge ușor la altele care nu se doresc cu adevărat să fie cunoscute acum…

sâmbătă, 20 martie 2021

31. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DVS. PRIVIND DIVERSE ACTIVITĂȚI ALE MOȘILOR

Moșii și inițiații lor au inspirat încredere prin puterea exemplului propriu, oferind un mediu sigur de trai pentru absolut toate populațiile lumii, îndrumând oamenii să și-l facă la fel, să se întrețină în continuare și să-și dezvolte singuri tot ceea ce era în puterea lor, în cunoașterea lor: de loc mică, de loc slabă. Și așa va fi și după revenirea lor lângă noi, în viitorul apropiat. Sub îndrumările lor, oamenii nu se simt niciodată frustrați, marginalizați, hărțuiți, pedepsiți pentru greșeli închipuite sau chiar și greșeli reale, întrucât primul lucru pe care îl fac Moșii în astfel de situație este să se reia îndrumările, învățăturile, până când fiecare om reușește să facă o lucrare ireproșabilă. Da, nu am greșit, nu am fabulat: lucrare ireproșabilă, perfectă la nivelul cel mai înalt uman: ținând cont de calitatea execuției, funcționalitatea perfectă, protecția mediului înconjurător, conștientizarea tuturor efectelor din care se pot trage învățături și modul în care se constituie tot ceea ce este făcut în bază pentru învățături viitoare. Moșii nu se vor impune, prezența lor va fi căutată de oamenii care vor ști bine cine au fost, cine sunt și cine vor fi Moșii: nu conducători ai popoarelor căci popoarele nu au nevoie se fie ”conduse” după tipicul conducerilor din mileniile din urmă, dar au nevoie de oameni care pot fi întrucâtva conducători, dar de fapt ei sunt cei care folosesc primii schimbările din mediul înconjurător, cu foarte mult timp înainte ca oamenii pe care îi îndrumă să simtă ei înșiși venirea schimbărilor, iar când le vor simți, deja conducătorii așezărilor lor le-au dat îndrumările necesare și oamenii lucrează deja la întâmpinarea schimbărilor. Astfel lucrează conducătorii cu adevărat luminați în epocile optime pentru avansarea spiritelor în evoluții. 

Să reținem că de fapt conducătorii societăților din mileniile din urmă sunt doar spirite care învață unde să nu greșească, unde să ridice nivelul spiritual al conducerilor de la nivelul de haită animalică la nivelul spiritelor umane înalt-creatoare, aflate în curs de universalizare. 

Moșii vor deveni din nou pădureni, munteni și insulari, așa cum au fost înainte de ultima glaciațiune, iar din mediul lor vor îndruma cu puteri încă și mai profunde decât conducătorii așezărilor umane – căci granițe inter-statale nu vor mai exista nu prin impunere, ci pe baza principiului libertății totale a oricărui om de pe Pământ. Conducătorii-lucrători ai așezărilor din viitor vor lucra permanent cu Moșii, la fel cum s-au petrecut lucrurile în străvechimi. Cu toții avem experiența vremurilor trecute, cu toții ni le amintim perfect, cu toții avem capacitatea de a aplica absolut tot ceea ce necesităm. Începuturile le-am făcut înainte de ultima glaciațiune – consolidarea și aprofundarea lor vor avea loc în viitor. Edenul biblic s-a ”plimbat” când pe Tigru, când pe Eufrat, când prin Gobelki Tepe – de fapt a fost peste tot, pe fiecare palmă de pământ locuit de oameni, căci OAMENII AU FOST EDENUL, NU LOCUL ÎN CARE TRĂIAU… Ar trebui să reflectăm puțin mai mult asupra acestui aspect. 

1. DE CE MOȘII AU ÎNCURAJAT TRANSMITEREA INFORMAȚIILOR PE CALE ORALĂ?

Sunt multe întrebări pe care ni le putem pune – am ales deocamdată pe cele la care am răspuns anterior, fiind de dată mai recentă și mai frecvente, dar au apărut de-a lungul timpului și altele, cum ar fi: de ce Moșii au păstrat calea orală de transmitere a informațiilor, deși au îndrumat mult pe calea formării limbilor popoarelor pe care le-au lăsat moștenire prin scris și prin citit? 

Un răspuns rapid ar fi pentru că aici, în Europa, s-au adunat, așa cum am mai discutat, acele grupuri de migratori cu spirite agresive, dar și răzbătătoare care au creat condiții pentru o viață care să scoată la suprafață tot ceea ce răspundea cerințelor tuturor popoarelor – aceea de a-și folosi toate forțele, și în mod pozitiv, și negativ, pentru a face față unor greutăți reale și de lungă durată, să se mobilizeze și să caute cele necesare vieții lor, pentru ca apoi să și le poată analiza și corecta pe cele distructive și să le consolideze pe cele pozitive în viitorul întrupărilor lor. 

În atare situație toate cunoașterile locale ori ar fi fost distruse odată cu populațiile vechi, locale, care locuiau dintotdeauna exact pe locul în care se născuseră strămoșii lor câdva, copii ai Moșilor și moștenitori ai tradițiilor primordiale: așa s-au petrecut lucrurile cu celții vechi, cu etruscii, de exemplu, iar dacă le-ar fi lăsat moștenire sub forme scrise sau oricum materiale, ar fi fost distruse sau furate așa cum au procedat cei ce au slujit în templele egiptene, în societățile secrete în majoritatea lor (secrete pentru a-și adăposti cele deja furate din lume). Toate cele furate zac în subsoluri și multe nu mai pot fi înțelese, căci s-au pierdut cunoașterile lor profunde, multe nu se spun pentru a nu se crea ascendente asupra conducătorilor actuali, etc. Deși toate sunt pe sfârșite, suntem ultimele generații care suportă totul în acest fel, și ne trebuie multă înțelegere, toleranță, chiar și iubire, deși este foarte foarte greu pentru majoritatea oamenilor. Pe de altă parte, acolo unde au rămas în lume, scrise, explicate pe larg (cum sunt Vedele indiene), greutățile vieții și piedicile puse de autorități au îndepărtat oamenii de la căutările de cunoaștere care odinioară realizau cea mai mare parte a conștientizărilor umane. Azi perversiuni sociale și politice deviază constant dorințele umane de la cunoaștere și chiar acolo unde există astfel de dorințe, se introduc forme subtile de o adâncă perversitate care îndeamnă oamenii să le disprețuiască pe cele adevărate, curate, înălțătoare: pe care orice om le cunoștea în vechime. Și ne este necesar să le cunoaștem și acum, în deschiderea unei noi epoci, ele ne-ar ajuta să mergem mai ușor mai departe. Iar pe de altă parte avem nevoie să ne formăm cunoașteri profunde și la acest nivel de vibrație al universului, de vibrație proprie, folosind forțele noastre spirituale în astfel de condiții ale lumii în care trăim. 

Multe s-au transmis pe cale orală, așa cum știm acum, și pe măsură ce ne revin capacitățile mentale și astrale, înțelegem sensul lor, profunzimile lor, întărindu-ne permanent pe drumul înaintărilor noastre spirituale. Și nu numai pe cale orală au fost transmise, ci și prin decorațiuni interioare și exterioare ale casei și curții casei, în locurile folosite de întreaga comunitate (fântâni, etc.) și mai pe larg pe obiecte de uz personal, care rămân moștenire din generație în generație. 

Vom mai discuta, ori de câte ori va veni vorba despre astfel de lucruri. 

2. MOȘII NU SUNT ȘI EI AJUTAȚI ÎN SITUAȚII ATÂT DE DIFICILE CUM ESTE ACEASTA DE ACUM?

Moșii sunt oameni născuți pe Pământ înainte de penultima glaciațiune, cu o corporalitate care are vibrația mult mai înaltă decât a noastră, oamenii pe care dânșii îi ajută. Dar să reținem că ei în plus își întăresc mult corporalitatea și își ridică mult vibrația trăind și pe Pământ, și în spațiile inter-dimensionale. Și tocmai prin corporalitatea lor – cea mai avansată din sistemul nostru stelar (un grup de stele local cu planetele și biosistemele lor) au ajutor să ajute și ei la rândul lor, fiind astfel foarte puternici în fața influențelor unei lumi de felul celei pământene de acum. Dar la nivele de vibrație mult mai joasă nici ei nu pot fi feriți, de aceea am menționat că ei lucrează doar în subzona locală: în altă subzonă vibrația este mult prea joasă – la o alta vibrația este mult prea înaltă pentru corporalitatea pe care o au prin naștere pe Pământ, pe o planetă locală. Adică ei pot rezista ca spirit, conform evoluției lor foarte avansată, dar nu rezistă corporalitatea lor, dacă sunt născuți, în exemplul nostru, pe Pământ. Aici însă, în această subzonă a universului, vibrațiile pot ajunge mult mai joase în alte galaxii, din chiar această subzonă așadar, și Moșii lucrează împreună, în proporție de timp aproximativ 50% - 50%, sprijinindu-se și înlocuindu-se pe rând, învățând și consolidând să se protejeze vibrațional reciproc, ajutând începătorii dintre ei în astfel de lcurări, adică cei care nu au experiență multă în astfel de lucrări uriașe, deși au experiență la nivele mult mai înalte de vibrație ale universului. 

Deci vedem că Moșii lucrează și pentru noi, lucrează și pentru ei înșiși, având o deosebită atenție ca atitudinile lor, înclinațiile și tendințele lor să nu apară în lucrările lor: aceasta depinde de felul în care au ajuns să-și controleze cele mai fine raze din radiația lor totală, care nu ar aduce niciun prejudiciu populațiilor ajutate. Dar să nu fie atenți și să se lase influențați de locuri și oameni ar fi un pas înapoi pentru ei înșiși, pentru avansarea lor în evoluțiile proprii și, în fond, pentru binele pe care astfel îl vor aduce evoluțiilor din subzonă cu vibrații mai joase. Căci dacă aici lucrează perfect pentru noi, dacă nu s-ar urmări pe ei înșiși în același timp, ar influența alți evoluanți, în alte locuri, sau timpuri, sau situații. 

Toți avem astfel de câștigat din asemenea evoluții, și este necesar să înțelegem acest lucru. Dar răspunzând concret la întrebare da, Moșii sunt ajutați de către îndrumătorii lor, îndrumători de grup: care sunt monade centrale întrupate în mijlocul lor, pentru îndrumarea lor (Fii de Dumnezeu în limbaj popular), care sunt pilonii de lucru personal pentru Moșii care au evoluții secundare avansate: care de regulă sunt îngeri întrupați, printre secundarii arhetipali galactici (trepte de evoluție cu experiență mai puțină decât Fiii de Dumnezeu); din treapta secundarilor mai fac parte și îngerii, și arhanghelii, dar numai îngerii se întrupează în această zonă a universului în timp ce arhanghelii ajută din dimensiunile structurale paralele și spațiile interdimensionale pe toți cei care sunt întrupați în spațiile zonelor universului nostru. 

Deci Moșii sunt mereu ajutați de către entitățile inter-dimensionale și dimensionale, când se retrag în spațiile inter-dimensionale (Moșii nu pot trăi curent în straturile dimensionale, care au o vibrație foarte înaltă comparativ cu vibrația corporalității lor). 

Să reținem faptul că miturile și legendele arată manifestări ale îngerilor cu caracter negativ, dar ei nu pot, prin absolut toate caracteristicile lor spirituale, să ajungă la negativitate (gelozie, invidie, răscoală, crimă, etc.). Moșii nu au ascuns niciodată faptul că experiența lor cuprinde și bune, și rele – dar ei au ajuns, în evoluțiile lor, să aibă control deplin asupra puterilor lor radiante și aleg întotdeauna să facă binele, în orice situații și cu orice preț. 

În plus, ei nu au încurajat niciodată la venerare oarbă, întrucât conlucrarea este lucrarea lor de bază, iubirea total altruistă este felul lor total de a se dărui pe ei înșiși lumii întregi, nu numai oamenilor. 

De multe ori unii oamenii au sărit peste acest aspect al dăruirii necondiționate, al iubirii absolut altruiste – chiar dacă le cunosc bine, la fel ca și denaturarea adevărurilor de orice fel, în interes personal, egoist. Obligați la un trai denaturat de societatea în care trăiesc, majoritatea oamenilor au uitat cele mai frumoase trăiri ale lor, chiar dacă le-au mai păstrat prin dorințele lor ascunse sau doar intuite vag, prin care absolut toți oamenii ar fi putut trăi frumos, echilibrat în întreaga lume. 

3. ÎN CE MĂSURĂ ESTE ADEVĂRAT FAPTUL CĂ DACII AU FOST ACEI HIPERBOREENI POMENIȚI DIN VECHIME?

În primul rând este de reținut faptul că a existat cunoașterea (deși ascunsă) că dacii sunt urmașii entităților transcedentale care au creat specia umană pe toate continentele, pe pământurile lor de naștere. Populațiile coborâtoare din transcedentali au fost și au rămas întăriți permanent de aceste pământuri (de vibrațiile lor, așa cum spunem azi). Marea majoritate a românilor sunt urmași ai Moșilor; mai sunt încă grupuri restrânse prin Europa, grupuri din populațiile tradiționale (este mai corect să le numim așa) și urmașii lor. 

Tocmai pentru că sarcinile poporului get a fost de a păstra tradițiile europene întrucât în rest populațiile tradiționale au fost sufocate, Moșii au rămas mult timp în grupuri compacte în aceste teritorii, s-au integrat în conducerile social-politice pentru susținerea celor necesare derulării tuturor celor necesare în Europa, așa cum știm acum. Sub îndrumarea lor, toți geții au fost avansați în cultura, în cunoașterea lor universală, așa cum am discutat în studiile anterioare, așa cum știm că se spunea la modul general despre ei că sunt cei mai avansați spiritual dintre toate popoarele din zonă. Dar geții nordici este drept să fie numiți în acest fel – dacă suntem foarte exigenți: Polul Lumii (centrul cel mai important al lumii lor, al lumii cunoscute de ei) era considerat grupul de Moși coordonatori al întregii regiuni (Moși și oameni trimiși de Moși) dintre versantul estic al Alpilor până la versantul vestic al Uralilor, de la Oceanul Înghețat până la Marea Mediterană. În nordul extrem, unde nu ajungeau migratorii (din cauza frigului crâncen pentru ei, care veneau din zone călduroase) erau și Moșii, și Călătorii lor în ultima vreme (mileniul I d.H.), departe de lume pentru desfășurarea cercetărilor lor, adaptați pentru desfășurarea vieții în frig. Circulau între nord și sud cu mersul lor plutit deasupra pământurilor și apelor, în deplină conștiență (nu în ”transă”, așa cum se crede, o transă în care omul nu conștientizează bine ceea ce face, ceea ce spune), neavând nicio problemă în schimbarea direcției lor de deplasare, comunicând mental cu alții de același fel, de pe același continent cu călătorul sau de pe alte continente. 

Călătorii Moșilor de regulă nu se mai deplasau în ultima vreme, de la un continent la altul – așa cum făceau pe vremurile dinainte, rapid, plutind repede la suprafața pământului și apelor; era sarcină de destin acum să călătorească la pas de-a lungul continentului sau pe alte continente, oriunde, pentru a susține vibrațional oamenii și pentru a forma în același timp amprentări prin locurile pe unde urmau să meargă grupurile de migratori, amprentări care aveau darul de a mai echilibra oamenii, de a-i scoate din fricile lor care le zgândăreau groaznic atitudinile agresive, animalice. Fără aceste derulări, s-ar fi putut ajunge la a se omorâ unii pe alții și la a omorâ orice ființă umană întâlnită în cale. Am mai discutat că oamenii deveniseră fricoși și datorită vibrației din ce în ce mai joasă, dar și în lipsa unei orientări constante, permanente, așa cum fuseseră ajutați în călătoriile lor spirituale din vechime, din care le rămăseseră doar intuiții vagi. De aceea aveau nevoie de formatarea câmpurilor de către Călătorii foarte curajoși în orice situație: exemplul lor a rămas viu, al hiperboreenilor învățători, îndrumători, ajutători, în timp ce Moșii erau considerați zeii tuturor.

În toate destinele lor ajutătorii planetari au contribuit mereu la formatarea câmpurilor planetare prin cutreierarea locurilor pentru a susține amprentativ necesitățile evolutive ale oamenilor de pretutindeni. 

Moșii au fost, sunt și rămân în continuare reprezentanții, sau simbolurile, sau corespondenții tuturor trăirilor umane pe Pământ, din toate timpurile: simbol și existență concretă istorică, contemporane și viitoare în același timp. 

În ei se împletesc principiul universal al ajutătorului universal cu omul care activează și îl împlinește permanent, concret, mereu viu și lucrător ca orice alt principiu al evoluțiilor de pretutindeni. Astfel ei sunt reprezentanții Cuvântului Viu, al principiului universal pe care, pentru scurt timp, omul l-a uitat trăind vicisitudinile vieții lui. Chiar dacă omul face gesturi și oferă sfaturi de ajutător, o face doar intuitiv și nu în calitate de cunoscător și gânditor la principiul în sine, principiul ajutătorului universal, pe baza căruia se construiesc toate evoluțiile și nu este crezut decât limitat în el însuși și limitativ prin cerințele de depășire, prin restricție, a ajutorului suprem de tip altruist. 

4. ALTE DISCUȚII

Preiau aici un răspuns dat pe loc, dar care cred că interesează mai mulți cititori: De ce nu au ajuns la noi informațiile privind istoria veche?

Ele au existat și există încă în măsura în care nu au fost distruse, mai mult sau mai puțin intenționat, după cum au curs încredințările oamenilor - și nu întotdeauna religioase. Iar în epoca contemporană ele au curs fracționat și nu de puține ori denaturate în funcție de interesele meschine ale conducerilor popoarelor, dar și neputinței lor de a schimba informațiile generale care au rezistat vitregiilor timpurilor. De aceea străbunii au lăsat întreaga lor – și a noastră înșine – moștenire în ceea ce numim tradiții: într-o operă frumoasă, atrăgătoare și totodată profund vorbitoare sufletului nostru, așa cum este el în profunzimile lui neîntinate de conștientul chinuit de vitregii – lipsuri, foamete, boli, războaie, criminalitate și perversiuni născute din dorințele nebune ale unora și ura celorlalți… 

La suprafață pare că superficialul a câștigat de multe ori bătăliile, întrucât și informațiile istorice, și semnificațiile tradițiilor sunt supuse unor preluări încrucișate care nu de puține ori nu lasă pătrunderile spirituale cele mai puternice și bogate să-și facă datoria de onoare: sunt influențele încredințărilor cronicarilor, dar și ale susținătorilor cronicarilor, ale celor care au preluat și au dus mai departe în aceeași manieră deviată de interesele materiale ale oamenilor vremurilor. Toate au fost, și încă mai sunt supuse intereselor celor care preiau și duc mai departe în funcție de cultura lor și a celor care se ocupă cu prezentarea lor, de cultura generală a societății, de fondul politicilor oficiale ale vremii…

În profunzime însă toate rămân active nu numai prin moștenirile existente în lume, ci și prin amprentele lăsate de vremuri în energia fundamentală din care oamenii foarte intuitivi culeg inconștient adevărul vremurilor, ascuns sau pierdut mai mult sau mai puțin. Mai mult, azi calea mentală și astrală este pe de o parte muncă intelectuală pură, care aduce informație pură, complexă și profundă – deși este și ea supusă interpretărilor supuse culturii și experienței cercetătorului, influențată de răbdarea revenirilor observatorului care formează astfel din el un adevărat cercetător al unei științe care azi este supusă constant denigrărilor. Cercetările sunt și aici încrucișate, ale celor mai vechi pe această cale cu munca din ce în ce mai multor oameni care își descoperă amintirile și își formează direcții noi de cercetare, susținuți de intuițiile și clar-intuițiile multor altora: din ce în ce mai mult-doritori să se dezvăluie adevărul privind trecutul nostru pe Pământ…

…Și nu numai pe Pământ…

Dar această este altă poveste. 

***

După încheierea a două mari capitole: ”Platoul munților Bucegi” și ”Peștera Ialomicioarei” să nu uităm câteva mari lucruri importante:

1. Toate cele existente (chiar și atât cât a mai rămas azi) au fost realizate cu ajutorul celor mai experimentați oameni ai acelor vremuri: Moșii popoarelor și Călătorii Moșilor. Toate au fost gândite și realizate pentru a fi lăsate moștenire, prin vremurile grele care aveau să vină, celor doritori de cunoaștere la început – și tututor oamenilor care vor trăi în perioada revenirii la cele vechi și străvechi ale omului: pentru a-I încuraja, susține și reînvăța să cunoască totul prin forțe spirituale proprii. 

2. Toate au fost realizate și pentru oamenii prezentului de atunci, pentru a privi prin timp către oamenii și evenimentele cele mai importante ale viitorului, din perspectiva lor de atunci, așa cum știau bine atunci că va veni vremea să privească totul din perspectiva omului din viitor – spre trecut.

3. Prezentul nostru, de acum, cu o complexitate atât de mare, cu sarcini spirituale cu totul deosebite față de perioadele imediat anterioare, ne este ajutat de toate moștenirile venite din trecut, iar pe măsura trecerii timpului ne vor fi în continuare de folos, mai ales în prima parte a vremurilor ce vor veni. 

Trăim vremuri pe care noi ni le-am ales, care au fost și sunt încă destul de greu de pătruns în substratul lor cel mai adânc, adică cele mai delicat de trecut, cu greutatea noastră de a accepta neobișnuitul, printre care și mult-blamatul mod de călătorie astrală (și vom discuta mult în continuare despre multe aspecte ale călătoriilor astrale) ca formă de cercetare personală a realității spațio-temporale. De la Upanișade la Aristotel și noile studii cu privire la descifrarea unor asemenea studii de o profunzime cu totul deosebită, toate ne ajută azi în încercările noastre de a reintra pe liniile noastre de destin normale, ale unei umanități cu standarde calitative, morale, estetice înalte. 

Toate au fost realizate exact așa cândva, și vor reveni din nou în viața noastră prin:

– cunoașterea profundă, care consolidează experiența tuturor;

– aplicarea cunoașterilor avansate în viața curentă, realizarea unor transpuneri ale cunoașterii metafizice într-o formă fizică care să mențină omul în diverse forme de trăire înălțată: forme pe care azi le reunim în ceea ce numim azi tradiții și forme de dezvoltare care să consolideze aceste tradiții... 

sâmbătă, 27 februarie 2021

30. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DVS. PRIVIND MOȘII


Să mai lămurim încă o dată câteva aspecte legate de acest subiect, prezentate sub formă de întrebări.

1. DACĂ OMUL NU CUNOȘTEA ÎN TRECUT BĂTRÂNEȚEA NEPUTINCIOASĂ, CUM S-AU NUMIT EI MOȘI?

În primul rând ei nu s-au numit pe ei înșiși Moși, de la începutul vieții lor – deși acești oameni știau bine că vor ajunge extrem de bătrâni la un moment dat – că se vor naște și vor trăi ca ajutători planetari înafara societăților lor natale, și că vor deveni, atunci când va fi necesar, îndrumători ai oamenilor din societățile de pretutindeni un timp extrem de îndelungat. De regulă erau cunoscuți toți ajutătorii planetari ca pădureni, munteni și insulari, deși oamenii nu îi numeau nici așa, doar pentru simplul fapt că, înainte de ultima glaciațiune (dar și un oarecare timp după ultima glaciațiune) oamenii nu erau ”numiți” căci nu foloseau vorbirea – graiul articulat – între ei, chiar dacă cunoșteau bine toate sunetele Pământului și din toată galaxia, precum și moduri diferite de articulare a sunetelor între ele, în mod coerent și logic, așa cum gândim și vorbim acum. Dar nu aveau atunci nevoie de grai articulat, căci sistemele lor corporale emiteau în mod natural (la fel ca și acum, și în orice timpuri) un set de sunete împletite care prezentau de la sine caracteristicile evolutive și sarcinile de destin ale oricărui întrupat, permanent: este ceva destul de greu de conceput pentru noi, dar acest fel de prezentare este întotdeauna valabil; doar lipsa actuală (temporară) a capacității noastre de a percepe și folosi asemenea percepții conduce la înțelegerea și acceptare cu foarte multă greutate a acestui fel specific oricărui întrupat în străvechimi. 

Așadar o parte a ajutătorilor planetari cunoscuți în trecut astfel (pădureni, munteni și insulari) au rămas într-o viață lungă, fără pauze de întrupare, începând cu perioada dinainte de PENultima glaciațiune: adică au rămas și au fost numiți, milenii mai târziu, Moși. Oamenii de pretutindeni i-au cunoscut de la bun început, direct, după derularea specială a sarcinilor lor în timpul Paznicilor din străvechimi, departajându-i de alți ajutători planetari asemănători în vremurile nașterii și tinereții lor: așadar ceilalți au rămas însă mai departe pădureni, munteni și insulari cu viață normală pentru ajutătorii generali planetari (20-30.000 ani de regulă, paznicii cca. 40-50.000 ani maximum, Moșii cca. 2-3 milioane de ani în medie). Erau vremurile în care oamenii se pregăteau pentru etapa lor de manifestare preponderent fizică, ce urma să vină după ultima glaciațiune. În această etapă pregătitoare, oamenii au fost ajutați de cei ce vor deveni Moșii de mai târziu: să se folosească de diferite feluri de manifestări care vor apare când creația materială mentală urma să fie înlocuită cu creația materială fizică: adică atunci când aveau să creeze numai folosind materiale din corpul planetei (pământuri, metale, cristale, lichide și gaze) sau corpurile altor viețuitoare (lemn, fibre vegetale, oase, piele și tendoane, grăsimi animale).

Moșii așadar nu au fost Paznicii din străvechimi – așa cum pot apărea confuzii, Paznicii urmăreau, analizau și supervizau sau corectau activitățile pe care le realizau oamenii din așezări sub îndrumarea celor care în viitor vor deveni Moșii de popoare. Să-i numim noi acum încă de la asemenea începuturi: Moși – pentru a le oferi poziția clară în formele de ajutor oferit și oamenilor, înafară de ceilalți pădureni, munteni și insulari ajutători, forme de ajutor pe care le-au oferit oamenilor pe lângă cele pentru planetă și biosistemul ei. 

Sarcina de corecție pe care au avut-o Paznicii nu a însemnat că ei ar fi avut o evoluție superioară tuturor – așa cum am putea gândi azi – căci mare parte dintre Moși au fost și sunt coordonatori ai evoluțiilor din această zonă a universului în care se află galaxia noastră, deci cu evoluție mult mai multă decât Paznicii. Paznicii au trăit așadar mult mai mult decât oamenii din așezări (care trăiau în medie cam 10-15.000 de ani), dar nu și mai mult decât Moșii, să reținem acest lucru. 

Am mai spus că ideea și exprimarea ei – care nu a fost însă general valabilă, la toate popoarele – de a-i numi Moși, Bătrâni, Patriarhi, este relativ nouă, după ultima glaciațiune. La început au fost Părinți: pentru primii copii ai lor după ultima glaciațiune; dar cu timpul, când au trecut câteva generații de oameni-copii ai Moșilor, dânșii nu îmbătrâneau și nu mureau – lucru binecunoscut de toate spiritele umane, care aveau încă cunoașterea deplină a tuturor celor dinainte și a tuturor celor ce aveau să vină. Abia atunci, după câteva generații, au fost numiți Bătrâni, Moși, dar fără să răspundă unor idei de neputință, pe care le-am avea azi cu corporalitatea noastră degradată, ci unor convingeri legate de omul-ajutător foarte vechi aflat în viață încă, care a strâns și păstrat enorm de multă cunoaștere. Oamenii ajutați de dânșii știau că vor pierde treptat pe cunoașterea lor străveche, în timp ce Moșii strângeau cunoaștere și înțelepciune în continuare și îi învățau permanent și pe ei, pe oricine din jurul lor. Oamenii nu aveau numai cunoașterea trecutului și viitorului, alături de folosirea experienței lor pentru clădirea unui prezent ideal pentru situația lor momentană pe Pământ, dar mai erau în cunoașterea lor și elemente pe care azi le numim:

– spațiu: ceea ce putea fi atins de om, de oamenii de pretutindeni;

– hiperspațiu: spațiul aflat dincolo de stelele pe care omul le putea vedea cu ochii lui fizici, dar le putea cunoaște și studia cu vederea mentală sau prin călătorie astrală;

– subspațiu: domeniul undelor de frecvență rară în viața obișnuită a omului, folosibile de el în comunicații, dar pe care Moșii le foloseau pentru a trece într-o anumită formă de hiperspațiu – dincolo de lumea oamenilor, adică aceea a pământurilor paralele de deasupra spațiului oamenilor: sau a cerurilor de dincolo de spațiul ce poate fi atins de oameni cu mâna sau cu privirea sa fizică sau mentală. 

Așa era pe vremea în care omul nu se dezobișnuise încă a înțelege cele mai profunde elemente ale vieții sale: eternitatea sau infinitatea. 

Noi am uitat la un anumit moment al vieții noastre grele de toate cele îndurate, dar de Moși, zei, Dumnezeu – nu. După ce am trecut prin etapa în care i-am crezut a sta în ”nori”, sau pe Lună, sau pur și simplu în Cer, am ajuns să înțelegem puțin – dar treptat din ce în ce mai mult – despre ”spațiile” lor: spații, dimensiuni paralele, hiperspațiu, etc., înțelegând (este drept, rudimentar) noțiuni de călătorie prin hiperspațiu sau subspațiu, apoi cumva folosindu-le pe amândouă, dar punându-le în aceeași ”oală” cu civilizațiile extraterestre de tip uman, care ar fi ajuns atât de dezvoltate tehnologic încât pot manipula spațiul și timpul, alături de o inginerie genetică prodigioasă.

De fapt pare a fi așa, deși nu este așa: în primul rând pentru că nu acceptăm faptul că nimic nu este de fapt tehnologie, nimic nu este inginerie genetică cu referire la Moșii cu o experiență uriașă în evoluția lor proprie, pe care o parcurgem și noi treptat ajutați de dânșii, ajungând în eterna viață a spiritelor la aceeași experiență pe care o au au ei azi – bineînțeles însă neputând să atingem însă experiența lor întrucât nu există niciodată limite în evoluție: noi înaintăm – ei înaintează la rândul lor. Și astfel avem permanent siguranța că putem fi etern ajutați, sprijiniți, îndrumați în propriile noastre evoluții. 

2. AU ÎNVĂȚAT DE LA MOȘI OAMENII SĂ DUCĂ RĂZBOAIE?

Cu referire la faptul că Moșii au acceptat luptele la început (cu perșii, cu romanii), să reținem faptul că ei nu au învățat oamenii să lupte: spiritele umane au venit pe Pământ cu o experiență deosebit de bogată în folosirea războiului – de la revolte spontane la arta războiului, cu toate sensurile lui negative și pozitive. Nu era necesar să învețe ei aici așa ceva, dar este de menționat faptul că, în evoluțiile anterioare, în locurile de unde vin toate blocurile spirituale care evoluează azi pe Pământ (care compun aproximativ 80% din populațiile umane de azi) și unde evoluțiile lor sunt foarte avansate, spiritele uită de astfel de manifestări specifice locurilor cu vibrație foarte joasă – pentru că nu le mai folosesc. Dar ele păstrează, în manifestările lor în spații cu vibrații joase și foarte joase, manifestări agresive, concurențiale cu orice preț, din etapele anterioare (animalice, începătoare în etape puțin creative, cu manifestări de haită, de turmă, înainte de a învăța să conlucreze). Venind aici, în această subzonă a universului, unde vibrația este foarte joasă și scade încă mult mai mult în anumite perioade, spiritele trebuie să se descurce în astfel de condiții planetare și, uitate fiind însă și manifestările cu vibrație foarte înaltă, nu mai văd altă soluție pentru rezolvări curente decât agresiunea și războiul care cuprinde toate formele cele mai joase de manifestare. Mai ales când este vorba despre probleme de relaționare care apar pe o planetă micuță cu o populație uriașă. Dar Moșii nu au dreptul, și nicio intenție, dorință de fapt înțelegând sensurile evoluțiilor și etapele sale, să se amestece în manifestările de acest fel ale oamenilor – pentru care au tot respectul, căci pentru asemenea situații de altfel au și venit spiritele aici, pe Pământ: pentru a și le reaminti și a le înlocui/corecta în timp cu cele mai noi și bune, și frumoase modalități de conviețuire, de conlucrare, de înțelegere, căutând cu toții soluții pașnice și ajutându-se reciproc să le pună în practică. Să fie pentru toți, în evoluțiile lor viitoare, o atenție permanentă pentru conservarea vieții oricăror viețuitoare (necreatoare și creatoare deopotrivă) și oferirea de ajutor oricui pentru a-și continua viața și sentimentele proprii, trăind împreună într-o armonie din ce în ce mai înălțătoare… Așa cum se petrec lucrurile acolo de unde au venit pe Pământ. 

În țara noastră, Moșii au îndrumat oamenii să se retragă în munți sau la poalele munților pentru spiritele care nu aveau curaj să trăiască în apropierea animalelor sălbatice. Oamenii apți de luptă, folosind unelte de lucru adaptate apărării, au rămas în calea năvălitorilor, în timp ce femeile, copiii și bătrânii au creat noi așezări în munți, organizând viața conform cunoașterilor lor, obiceiurilor lor. În rândul geților s-au întrupat spirite puternice, pricepute, foarte flexibile, care se orientau și se adaptau rapid condițiilor noi de trai. Spiritele întrupate în aceste teritorii aveau să ducă mereu la bun sfârșit sarcinile de popor și cele personale în același timp, trăind în tradițiile locului cu înțelepciune, putere și hărnicie, gospodărind lumea lor în echilibru, în curățenie trupească și sufletească. Cu toate greutățile mari pe care le-au trăit, s-a păstrat în timp neamul, cultura și tradițiile străvechi, cu muncă ridicată la rang de artă: creativă și însoțită mereu de o gândire credincioasă. Religia abrahamică în sine nu a fost credința românului, ci numai cele legate de Iisus și sora sa de spirit, mama lui după naștere trupească, sora lui după spirit și cu care împărtășește aceeași uriașă sarcină: de a duce lumea până la capătul suferințelor ei, dincolo de care Viața în dumnezeire este atotputernică, atotcuprinzătoare; poporul l-a simțit în sufletul lui ca pe Fiul lui Dumnezeu cel Adevărat, făuritor și îndrumător din rândul Făuritorilor Dintâi, vestit din timp de Deceneu – Moșul din podișul dintre munți. Credința acestui popor a fost credință în îndumnezeire universală, nu neapărat în dumnezeirea unilaterală a poporului iudeu, pe care o respectă fără să uite vreodată că Iisus a venit pentru toată lumea – nu special doar pentru iudei sau pentru vreun popor ori altul. Doctrina religiei iudee – ea însăși prea puțin conturată în Vechiul Testament care s-a răspândit la noi – nu a avut ecou în sufletul poporului, suflet bun și blând – nicidecum războinic. Însă învățătura hristică prin excelență profundă a lui Iisus a format suflul de Viață curată, și încă lucrează deschis în sufletele noastre…

3. DE CE MOȘII? DE UNDE ACEASTĂ AUTORITATE SPECIALĂ A LOR?

Discutăm despre Moși ca fiind grupuri umane trăitoare din străvechimi, care au păstrat corporalitatea, atitudinea și cunoașterea integrală a lumii străvechi: atlanți, lemurieni, tolteci – adică a tuturor populațiilor străvechi din care se trag populațiile noi, prin nașterea oamenilor noi din Moșii tuturor continentelor, după ultima glaciațiune. Dacă Pământul nu ar fi ajuns acum la limita cea mai joasă a vibrației medii planetare, nu s-ar fi schimbat multe în corporalitatea umană, dar s-ar fi diminuat mult acel strat interior, al cincilea strat corporal al corpului mental care a facilitat în străvechimi creația materială mentală; și care azi ne este în stare complet latentă. Practic omul ar fi rămas cu aceleași capacități ca și Moșii, doar cu diminuarea posibilității de creație mentală, ceea ce la Moși nu există o astfel de limitare: pentru că ei sunt obligați prin sarcinile lor de a ne ajuta să circule permanent între Pământ și spațiile dimensionale, interdimensionale și altele ajutătoare pentru toată galaxia (pentru că mai sunt câteva planete în galaxie care au primit alte blocuri spirituale, care dau planetelor lor o evoluție atipică). Și viața oamenilor ar fi fost mult mai lungă: nu chiar atât de lungă de minimum 10.000 de ani cum era înainte de ultima glaciațiune, dar ar fi ajuns la 6-7.000 de ani, fără să existe nimic care să obosească omul și nimic din partea omului care să obosească planeta. 

Pe de altă parte, Moșii pot păstra oricând puterile lor de manifestare mental-astrală (deplasare, comunicare, hrănire, creație materială) pentru că au o putere deosebită (prin evoluția lor foarte înaintată) de autocontrol și nu folosesc creația materială decât extrem de rar și numai punctual (am discutat despre acest lucru la amenajarea Peșterii Ialomicioarei). 

În acest fel trebuie să-i vedem pe Moși, Moși care au fost cândva printre pădurenii, muntenii și insularii din străvechimi, ajutători planetari cu experiența cea mai bogată în orice fel de activități fizice, mentale și astrale, specifice acestei planete, ca și o experiență prodigioasă în ajutor oferit în egală măsură și creatorilor conștienți avansați aflați în curs de universalizare (așa cum sunt acum oamenii), dar și tuturor celorlalte viețuitoare planetare, planetei locale, planetelor din sistemul stelei locale și stelei însăși. O mică parte din acești ajutători planetari au rămas în aceeași corporalitate și după ultima glaciațiune; iar dintre cei care au ajutat popoarele nou-create astfel, o mare parte au fost (și sunt) născuți înainte de PENultima glaciațiune (atenționez cu majuscule faptul că nu sunt născuți înainte de ultima glaciațiune, ci înainte de penultima). Pentru ei, în asemenea condiții nu este nicio greutate să trăiască mai bine de două milioane de ani cel puțin fără condiții sacrificiale, așa cum au avut sarcini pentru învățătură și corectură majoritatea spiritelor umane pe Pământ în ultimele milenii. Înafara Moșilor, toți ajutătorii planetari secundari pot trăi tot atât de mult pe o planetă cum este Pământul, dar limitarea vieților lor este necesară pentru a ține pasul cu modificările planetare și corporale din această perioadă cu vibrație foarte joasă. Așadar, dacă Pământul nu ar fi trecut acum – așa cum trece orice planetă din această zonă a universului – prin vibrație zonală foarte joasă, cea mai joasă – cu totul alta ar fi fost viața creatorilor avansați pe Pământ: adică mult mai bună, mai frumoasă. Greutatea bine-știută a vieții umane în această perioadă, la fel ca și necesitatea de a trăi toate schimbările destul de rapide ale planetei, au determinat stabilirea unor vieți naturale de scurtă durată. Vom mai discuta și în alte studii despre acest lucru. 

Restul ajutătorilor planetari, în funcție de experiența lor totală, au intrat în întrupări umane obișnuite, tot ca ajutători planetari, conform evoluției lor, dar cu sarcini reduse ca amploare – deși nu ca importanță, după cum le oferă putere evoluția lor de secundari sau centrali. Întrucât au fost de multe ori în întrupări obositoare și sacrificiale, ajutătorii planetari au avut și ei vieți scurte, dar au făcut aproape permanent vieți, destine scurte, vieți una după alta în toată această perioadă foarte grea a omenirii, de la ultima glaciațiune în contemporan. Celelalte spirite umane, diferențiat în evoluțiile lor primare, în volum de cca. 80-90%, au avut maximum 3 vieți (destine), vieți limitate prin îmbătrânire și deces: adică limitate în mod arhetipal prin structurile corporale, pentru ca astfel să dezvolte sarcini în societate cât mai puține (în perioada maturității lor), dar să trăiască suficient pentru ca, la anii senectuții, să ducă și sarcini de gândire, de analiză a tuturor celor trăite de-a lungul destinului propriu. 

Ajutorul oferit de monadele secundare și centrale este astfel împărțit tuturor prin ajutor concret din partea lor, întrupate în mijlocul evoluanților primari, primind ajutor specializat de tip fizic-astral-mental din partea Moșilor. Să reținem însă faptul că de multe ori, în perioada cea mai grea a omenirii, aceea a Evului Mediu – dar și înainte, și după ea – la acțiunile Moșilor de echilibrare a vibrației medii planetare au participat și ajutători avansați întrupați în mijlocul așezărilor umane, în mijlocul evoluanților primari, dar care s-au retras periodic, pe o perioadă scurtă de timp din societatea lor, să lucreze cu Moșii sau reprezentanții lor; ei nu au avut nevoie decât de o scurtă îndrumare (noi numim inițiere), căci secundarii și cu atât mai mult centralii știu bine să desfășoare asemenea activități în interiorul sau în exteriorul așezărilor umane obișnuite, pe care le-au desfășurat milioane de ani înainte de epoca noastră actuală, înainte de ultima glaciațiune. 

Iată așadar că Moșii au într-adevăr autoritate totală de trăire, de lucrare și îndrumare pentru orice evoluție se desfășoară în întreg universul nostru, în celelalte universuri materiale (Universul Astral și Universul Cauzal) și în spațiile ajutătoare ale universurilor materiale. Ei participă în mod constant la diverse lucrări de întreținere a tuturor structurilor subzonei în care se află Pământul, ca oameni care sunt născuți pe Pământ – dar nu lucrează și în alte subzone ale universului: nu pentru că ar avea puteri limitate în alte subzone, ci pentru că corporalitatea lor cu rădăcini în această subzonă nu permite schimburi de fluxuri energo-materiale cu alte vibrații decât cele ale subzonei proprii: pentru că diferențele vibraționale sunt foarte mari de la o subzonă la alta. Numai entitățile dimensionale și interdimensionale, adică întrupații direct în spațiile dimensionale și interdimensionale pot să circule în orice subzonă sau zonă din Universul Fizic, în orice univers material prin structurile specifice legăturilor dintre universurile materiale doar că, cu corporalitatea lor, nu pot depăși sfera universurilor materiale pentru a circula în universurile spirituale: unde ar fi necesar să lepede orice corporalitate pentru a se manifesta astfel oriunde în Centrul de evoluție.