Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

duminică, 23 iunie 2024

LA SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR ANULUI 2024


În aceste zile primim energii binefăcătoare, întăritoare la maximul fizic al fiecărui an. Dar ce facem noi cu ele, cum folosim aceste energii - este alegerea noastră... De felul în care folosim cele primite în aceste zile depinde ce vom face până la solstițiul viitor de vară, adică:

- sau vom lupta să îndreptăm cele simțite, gândite, făcute ca obișnuințe necorectate până acum, făcând alte greșeli inerente mai departe, pentru că nu ne-am ocupat de ele la vremea cuvenită; le vom amesteca pe toate și ne vom mira că multe aspecte ale vieții noastre merg pe dos și nu mai știm cum să le sucim ca să meargă și ele bine...

 - sau pentru că ne-am ocupat, oricât de greu a fost, acum energiile acestea puternice, vibrațiile lor de fapt, le-am folosit cât putem noi de bine și tot așa vom continua, urcând pas cu pas treptele înaintării noastre spirituale.

Avem așadar în față un an în care să ne obișnuim să ne recunoaștem greșelile și să ne străduim să le îndreptăm. Pe loc, fără șovăire, dându-ne mai mult circumstanțe atenuante decât studiind rădăcinile, desfășurările și efectele lor.

Sigur că sunt și circumstanțe atenuante, dar le punem în prim-plan și nu e corect, iar în sinea noastră chiar știm bine asta...

Acum 2000 de ani omenirea trăia alte condiții energo-vibraționale, pentru care primirea lor era primul pas pe linia conștientizării lor. Atunci - atenție!!! - nu primeau numai apostolii asemenea energii, ci toată lumea, dar fiecare după destinul și puterile lui. Și nu erau doar iudeii în mijlocul cărora se născuse Iisus, ci absolut toate viețuitoarele Pământului, și Pământul însuși, iar de atunci nu există zi să nu crească acest dar cu câte un bob. La fiecare solstițiu primim un impuls foarte puternic, care ne va obișnui cu creșterea zilnică a vibrației în continuare, până la solstițiul următor. Toți - nu numai unii. Dar depinde de fiecare cum folosește acest dar dumnezeiesc - în fiecare zi primim ceva și trebuie să facem ceva cu ceea ce primim. În fiecare zi primim moștenire tot ceea ce am făcu sau nu am făcut în zilele trecute, iar datoriile scad sau cresc după cum noi hotărâm. Nu altcineva. Nu este despre faptul că ne amintim ce a fost acum 2000 de ani, ci despre CE FACEM ZI DE ZI CU CEEA CE PRIMIM FĂRĂ OPRIRE DE 2000 DE ANI. Și care nu se oprește niciodată, indiferent unde am fi în univers, căci fiecare spațiu de oriunde este supus acelorași reguli de a da / a folosi ca și pe Pământ. Cu cât pornim mai repede la remodelarea noastră în vibrațiile universale - cu atât mai ușor ne va fi oriunde, oricând, căci evoluțiile sunt eterne și lucrări minunate ne așteaptă să le îmbrățișăm și să ni le dezvoltăm !!!

luni, 22 aprilie 2024

RADIAŢIA DE CULOARE A UNUI LOC PLANETAR

Spuneam pe undeva, scriind despre percepţiile mele pe drumurile străbătute în mod special pentru studii, cum se percepe - iar aparatul digital de fotografiat chiar surprinde acest amănunt, pentru cei care sunt atenţi - o anumită culoare specifică fiecărui loc astfel cercetat.

În munţii Bucegi percep culoarea predominantă violet, în munţii Orăştiei (în preajma cetăţilor Costeşti, Blidaru şi Sarmisegetuza) - culoarea verde (verde crud, nu verde smarald, atât de puternic, încât de multe ori percepeam chiar cu ochii, cu structurile oculare nuanţa aceasta de verde-viu); în munţii Rarău - Giumalău culoarea percepută este albastru.

Ceea ce ar fi de spus în plus, din acest punct de vedere, ar fi următoarele:

Culoarea predominantă a locului este oferită de către structurile planetare şi incidenţa radiaţiilor locale, care se împletesc în fiecare loc planetar. Iată câteva doar dintre astfel de elemente care se împletesc în plan local, pentru a oferi o radiaţie generală, percepută mental şi, în situaţii de vârfuri energetice corporale, chiar cu ochii trupului (corpului nostru fizic: cu structurile oculare):

- structura fizică a pământului: structură comună şi pământoasă, şi matriceal-eterică interioară şi exterioară a locului (acea matrice fluidică care susţine constituirea, dezvoltarea şi întreţinerea vitalităţii generale a planetei, cu structuri proprii care conferă fiecărui loc planetar particularităţile fluidice proprii). O astfel de structură este influenţată concret de existenţa şi particularităţile apelor, de compoziţia aerului în funcţie de densitatea biosistemului vegetal şi animal local, dar şi de gradul de poluare în aceste vremuri;

- incidenţa radiaţiei cosmice generale asupra locului, care la rândul său este influenţată de densitatea structurilor matriceale planetare exterioare părţii pământoase a planetei;- elementul istoric-uman: circulaţia umană în timp, nu numai în contemporanul nostru, ci de la creaţia prin transcendenţă a lumii omeneşti până în zilele noastre. acesta este un element foarte important care, în necunoaştere, poate să ofere spaţiu de manifestare multor confuzii cu privire la unicitatea energeticii locale. Astfel unele locuri par a fi mai importante decât altele - însă de fapt lucrurile nu stau de loc în acest fel: nu există locuri unice nicăieri, chiar dacă fiecare palmă de pământ este unică în felul său, ceea ce este cu totul altceva. Fiecare loc are importanţa sa pe planetă, exact aşa cum este el, iar omul nu trebuie să îşi aroge diverse drepturi privind unicitatea unui loc sau al altuia.

Nu în ultimul rând este de discutat aici factorul de scoatere la suprafaţă a minereurilor, metalelor, cristalelor, lichidelor şi gazelor din interiorul pământului: adică ceea ce numim sărăcirea pământurilor de radiaţia interioară oferită de toate elementele scoase la suprafaţa planetei; iar realizarea la suprafață a unor largi construcții reflectorizante respinge radiația cosmic care nu mai pătrunde în pământ, 

- modul de interacţiune între factorul biologic-spiritual cu lumea înconjurătoare: căci toate vieţuitoarele locale interacţionează în mod specific cu energia locală, cu energia spaţiului în care se naşte, trăieşte fiecare în parte şi trăiesc toate la un loc. Este deosebit de important să se cunoască aceşti factori, căci claritatea în percepţia locului conduce la înţelegerea vieţii care se dezvoltă în plan local: iar acest lucru ţine cel puţin de aceşti factori. Pe măsura trecerii timpului şi dezvoltării percepţiilor noastre dincolo de cele văzute cu ochii trupului, vom descoperi mereu alţi factori care vin să completeze peisajul cunoaşterilor noastre planetare.

Pentru cei care doresc să înţeleagă asemenea desfăşurări, cunoaşterea structurilor devine înţelegerea necesităţilor lor de evoluţie.

Cei care nu doresc - nu trebuiesc dispreţuiţi de ceilalţi, ci înţeleşi în treapta şi momentul lor evolutiv: este drept că fiecare dintre noi are cunoaşterea aceasta din vremuri îndepărtate, dar este necesară înţelegerea faptului că în fiecare etapă planetară ne trebuie să privim lucrurile din perspectiva: corpurilor omeneşti pe care le avem din naştere, din perspectiva cunoaşterii generale a societăţii în care ne naştem, a felului în care se modifică cunoaşterea ei generală în fiecare moment.

Iar momentul pe care îl trăim în prezent este unul deosebit de important: momentul trecerii planetei (stelei care ne guvernează, galaxiei în mijlocul căreia ne aflăm) de la vibraţie de joasă frecvenţă în creştere către o vibraţie înaltă. Urmând faze care se derulează cu rapiditate, dar pentru a căror trăire suntem puternici în prezent.


GÂNDUL ZILEI

Jimm Caviezel, într-un interviu de prin 2015:

"...Libertatea nu este ca sa faci ce iti place, ci este dreptul de a face ceea ce trebuie.”

miercuri, 3 aprilie 2024

"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"

 


Pe grupul Ars Moriendi de pe facebook, dna Grig Oprea ne cere părerea cu privire la o replică dintr-un film:

”"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"

THANATOS - film”

Părerea mea a fost următoarea:

”Dacă am spune așa, am pune caii în fața căruței, dar confuziile nu sunt vina noastră, ci repercusiuni ale obligațiilor și limitărilor la care ne supun conducătorii societății noastre, începând cu aprox. mileniul al II-lea î.H. : limitări cu mecanisme bine organizate și credibil legate de viața curentă lipsită de cunoașteri la care a trebuit să ne supunem generații la rând...

Nu este însă total neadevărat, dar am în vedere o singură direcție: înainte de ultima glaciațiune, în societăți echilibrate, înalt spiritualizate și extrem de avansat-creatoare (prin forțe mentale, nu fizice), omul trăia, în funcție de puterea de susținere de manifestări și de sarcinile de creație, între 10-15.000 și 40-50.000 de ani. 

După ultima glaciațiune, vibrația medie planetară a devenit atât de joasă, încât am fi distrus planeta și întregul ei biosistem dacă am fi continuat să creăm mental (prin materializare, modelare și dematerializare mentală). Astfel încât ne-am întors la modalități de trăire și creație ale începuturilor creativității noastre conștiente, faze extrem de lungi, cu mii de cicluri de întrupări înainte, parcurgând acum în cca 3-4.000 de ani drumul învățăturilor creatoare din trecut: de la creația manuală, la cea manufacturieră de serie (restrânsă) - la cea industrială, așa cum este ea azi. Suntem grupuri mari de spirite întrupate în corporalitatea unei singure specii - specia umană - cu evoluții diferite, cu înclinații și tendințe diferite, oferindu-ne reciproc exemple de manifestări și moduri de creație diferite, care ne cresc potențialul de trăire, întrupare după întrupare: cu forme foarte diferite de relaționare, creație, de adaptare la diverse evenimente, condiții naturale și sociale. 

Avem nevoie de absolut toate. Dar este greu, obositor, de aceea coordonatorii de evoluții (Fii de Dumnezeu cum îi numesc unii, zei pentru alții, etc.) creează condiții de fragmentare (prin modificările telomerilor, dar nu numai) a acelei lungi perioade timp de întrupare, în perioade mult mai scurte de timp: la început de cca 500-250 ani, apoi 200, acum în perioade de încadrare naturală (fără boli, stres extrem sau accidente) de cca sub 100 de ani. Vibrația planetară însă crește din nou, vitalitatea noastră va crește și ne vom îndrepta din nou către limitele de vârstă mult mai mari, în condițiile  în care întreaga viață naturală și socială se va schimba radical.

De aceea ne naștem pentru a ne completa experiența, în vieți temporar limitate - dar din alte motive, după cum vedem. Murim și după o serie de trăiri ca entități astrale, completând cunoașteri pe care nu le-am putut obține în timpul vieții fizice, plus alte sarcini desfășurate în galaxie, avem o perioadă de odihnă în alte spații - echilibrante, odihnitoare, după care întoarcem la întrupare, ne continuăm sarcinile pe care ni le-am propus în acest ciclu de vieți pământene: până la completarea golurilor sau/și estomparea unor manifestări vechi care nu au avut condiții de acest fel în alte cicluri anterioare de întrupări. 

Toate cele bune !!!”

duminică, 21 ianuarie 2024

DESPRE FRĂMÂNTĂRILE NOASTRE

 Este bine să știm că frământările noastre cu privire la luarea unei hotărâri (privind acțiuni, implicări în evenimente, etc.) se datorează de multe ori incapacității noastre de a analiza și a hotărâ dacă subiectul, tema, se potrivește cu reperele spirituale proprii. Care sunt acestea – este problema cea mai gravă a omenirii: încredințările, normele spirituale personale, valorile personale. Ne lipsește vorbirea cu sine, care este unul dintre reperele interioare cele mai importante de autoreglare emoționană. Principiile personale e bine să fie discutate cu noi înșine chiar cu voce tare, dar și în gând – pentru că gândirea noastră este de cele mai multe ori dezordonată: nu vorbim clar în gând, ci ne spunem doar începutul de frază, numai cu alții ducem frazele până la capăt, ca să fim bine înțeleși. Chiar când citim în gând fotografiem fraza, înțelegem unde se îndreaptă și trecem mai departe. Și astfel ne credem isteți, inteligenți…

Creația și fixarea principiilor proprii sunt de fapt filtre prin prisma cărora trecem orice propunere, orice idee nouă, eveniment care se profilează în fața noastră. Ceea ce nu exclude flexibilitatea, între ce repere se poate accepta/nu se poate accepta, și astfel se va diminua considerabil frământarea pentru că știm bine ce vrem – chiar dacă în trecut nu am știut, am confunsat visele, speranțele, dorințele proprii cu posibilitățile pe care ni le poate oferi/nu ni le poate oferi viața. 

Deci vorbim despre valorile proprii spirituale în funcție de care analizăm cu claritate cele pe care le avem de hotărât. Din nefericire valorile tradiționale s-au estompat în timp, dar intuițiile trebuiesc urmate, pentru că ele apar, mai ales dacă suntem învățați să avem o claritate avansată în gândire, putând să luăm astfel mult mai repede, să nu ne frământăm pierzând energie și ajungând la oboseală emoțională care ne scade randamentul activităților curente. 

Vom vedea că asemenea principii prin prisma cărora trăim acționează ca niște filtre realiste, așa cum spuneam mai sus, și ne cresc toleranța, rezistența la frustrare, astfel ne cresc puterile pentru implicarea echilibrată în restul acțiunilor noastre. Este bine să ne spunem frecvent acest lucru și să ne orientăm către acele hotărâri care ne țin în limita propriilor noastre principii, și necesități ale momentului. 

Așadar, cel mai important lucru este să ne cunoaștem clar principiile de viață, să ni le fixăm în egală măsură și prin gând, și prin vorbire: și să le folosim reamintindu-ni-le de fiecare dată când avem de luat o hotărâre. 

GÂNDUL ZILEI

Mulți nu primesc laude crezând că vor fi mai departe obligați să dea mai mult, să facă mai mult, etc. M-a șocat când am auzit că se poate și gândi cu teamă la așa ceva... Eu m-aș bucura să pot să dau mai mult decât ceea ce a provocat laudele... Eu nu prea le primesc pentru că nu mi se pare că am făcut ceva atât de bun încât să merite laude. Întotdeauna este loc de mai mult. Întotdeauna iubesc pe acel ”TREBUIE să dau mai mult decât atât”... 




joi, 31 august 2023

NU ESTE CORECTĂ EXPRIMAREA: COMUNICĂM CU SUBCONȘTIENTUL NOSTRU

 

Foto: În Cheile Tătarului, Padina (munții Bucegi)

Din cele pe care le citesc și eu pe diferite pagini de facebook sau diverse site-uri, remarc câteva chestiuni incorecte din punctul meu de vedere, pe care le pot analiza cu oricine, pot veni cu argumente pe care cineva care poate cerceta mental le poate cerceta la rândul său.

Așadar...

NU COMUNICĂM CU SUBCONȘTIENTUL NOSTRU.

Aceasta este o exprimare greșită.

De fapt sunt cel puțin două direcții de unde ne vin informații:

- ne revin elemente de cunoaștere din memoriile noastre proprii de care treptat devenim conștienți; sunt intuiții, clar-intuiții și treptat fleșuri de clarviziune și clarauz (uneori clar-miros, clar-gust și simțirea schimbării vibrațiilor cosmice și planetare);

- începem să conștientizăm comunicări de la ajutătorii noștri astrali de destin, care se manifestă asemănător gândurilor noastre (cum ne auzim noi gândurile personale), întrucât se comunică numai la nivelul vibrației personale ale omului astfel ajutat, și în acest fel numai noi personal le putem afla; de aceea confundăm gândul propriu cu comunicarea astrală.

DETALII

Orice spirit întrupat se manifestă prin corporalitatea sa de întrupare. În anumite perioade planetare (când vibrația planetară este foarte înaltă) toate straturile corpurilor cu vibrație foarte înaltă (astral, mental, cauzal) sunt maxim energizate și suntem conștienți de absolut toate cele care se petrec de la nivel celular (intracelular și intercelular), de funcționarea fiecare corp în parte, gestionând vibrațiile radiației proprii care susține corpurile, manifestându-ne prin structurile care au senzori și prin structurile cu putere de mișcare: corpul mental, corpul astral și corpul fizic. 

Suntem perfect conștienți de raporturile dintre noi, oamenii, precum și de raporturile noastre cu entitățile astrale, dimensionale și interdimensionale, după evoluția fiecăruia, în funcție de sarcinile destinului nostru. Facem clar diferențele între exterior și interior, cunoaștem trecutul, prezentul și viitorul: proprii, planetare, ale biosistemelor stelelor și planetelor din întrega galaxie. Știm clar premizele fiecărei întrupări, planificările activităților și căutăm permanent să ajungem la cele mai înalte nivele de execuție, comportament, atitudini față de tot ceea ce ține de planetă și cosmosul înconjurător.

Când vibrația planetară și cosmică ajunge la nivele foarte joase de vibrație (este o mișcare sinusoidală, cu creșteri și descreșteri permanente), unele straturi interioare ale corpurilor stratificate (astral, mental și cauzal) ajung în stare latentă, pentru ca activitățile pe care le desfășuram înainte cu corpul mental și astral, să le desfășurăm cu corpul fizic. Din cauza energizărilor mai slabe în astfel de perioade (așa cum este și cea prin care trecem acum) diferența între corpurile fizic-mental și fizic-astral mai ales (corpul cauzal este foarte greu în această perioadă de simțit, de înțeles în cele mai profunde funcțiuni ale lui) nu conștientizăm multe lucruri - dar nici societatea nu ne încurajează de loc cercetările personale (am discutat des despre aceste lucru) și este normal să facem confuzii de care ne vom da seama la un moment dat.

Astfel încercăm să ne corectăm - bineînțeles doar cei care doresc asta - și să înțelegem rostul acestor corecții pentru viața noastră personală: de la cele mai simple la cele mai complexe. Să privim viața corect și să înțelegem că pornind la corecții încă de pe acum ne ușurăm înțelegerile viitoare.

Cel ce se conștientizează pe sine este monada însăși care se manifestă prin corpurile sale. Așadar nu luăm legătura cu spiritul nostru, cu monada noastră, pentru că fiecare monadă se manifestă ca individ, fiecare om este unicul corespondent care se manifestă prin faptă, vorbă și gând: monada se simte permanent pe ea însăși și trăiește direct. Când spun ”eu”, nu este vreun ”eu” inferior sau superior, nu există decât monada care simte tot. Ne manifestăm, dialogăm, verbal și mental, unic posesor al corporalității noastre, dialogăm cu entități astrale, unii chiar cu entități eterice (mai speciale) și conform destinului personal: cu entitățile dimensionale și interdimensionale – rar, dar sunt, sunt oameni printre noi sau departe de noi, dar sunt. 

Când ne vor reveni simțirea și cunoașterea veche, dinainte de ultima glaciațiune, ajutătorii noștri astrali sunt lângă noi pentru a ne ajuta: să ne corectăm, să cercetăm, să înțelegem atât cât putem - dar mereu mai mult pe măsura trecerii timpului și creșterea vibrației planetare (și cosmice, să nu uităm). Ne vor încuraja și ne vor lăsa să ne dăm și noi seama de lucruri pe care le putem vedea, simți, lărgindu-ne orizontul, mărindu-ne puterea de pătrundere în subtilități din ce în ce mai profunde. Mai ales, NE VOR ÎNCURAJA SĂ APLICĂM ÎN VIAȚA CURENTĂ CELE PE CARE LE AFLĂM, devenind mai buni, mai puțin bănuitori, clevetitori, acuzatori, intoleranți, chiar dacă sunt și momente în care este necesar să fim severi în lumea care se prezintă așa cum bine știm acum.

Ne putem schimba dacă vrem. Unii chiar nu vor (orgoliul, bată-l vina!) sau unii nu pot. Am putea face multe, dar uneori este neconvenabil în lumea care trăim azi. Alteori este foarte greu să ne schimbă din cauza influențelor pe care le primim permanent din lumea înconjurătoare, dar dacă conștientizăm că nu putem face ce dorim, lucrurile se pot schimba treptat, dacă facem primul pas: să recunoaștem că nu putem - dar că ne-am dori să putem!

Pentru că nici nu știm când virăm ușor spre cele dorite, pentru că nu întărim acele memorii din evoluții foarte vechi dinaintea Pământului, de inconștiențe vegetale și animale. pe care le putem înlocui cu atitudini și manifestări mult superioare. Măcar să facem asta, și viața ne va oferi daruri minunate !!!

Toate cele bune și foarte frumoase !!!


sâmbătă, 19 august 2023

CREATORUL A CREAT ȘI RĂUL?

I. IDEI PRINCIPALE

1. Creatorul suprem, Dumnezeu, nu a creat răul ca atare: acest ”rău” este o împletire între diferite elemente provenite din evoluții anterioare, la nivele foarte joase de vibrație și la nivele mult mai înalte, din evoluțiile noastre progresive anterioare.

2. Pe măsura avansării în evoluții avem nevoie să ne întoarcem pe liniile de evoluție ale începuturilor, în vibrații joase, pentru:

 - a înlocui manifestările rămase din evoluții vegetale și animale (agresive, distrugătoare, sau indiferente, sau perverse) - cu manifestări de spiritualitate înaltă;

 - a suporta și controla influențele directe ale biosistemului necreator și influențele lui indirecte prin amprentele lăsate în câmpurile planetare;

 - a învăța să ajutăm și alte spirite aflate la începuturile evoluțiilor lor, așa cum suntem și noi ajutați acum.

3. Ne este necesar să ne adaptăm vibrațiilor locale, pe orice planetă, dar să ținem cont și de memoriile (aminturile, intuițiile) din evoluții înaintate, nu numai din evoluții începătoare.

4. Toate sunt relative, căci ceea ce este considerat negativ pe Pământ sunt manifestări începătoare necesare în alte locuri, pe alte planete cu vibrație mai joasă decât pe Pământ.

II. DETALII, DISCUȚII

Să ne fie foarte clar un lucru: Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, Dumnezeu, nu a creat răul. Ceea ce numim noi ”rău” este de fapt o împletire între diferite elemente care provin din evoluțiile noastre anterioare: dar nu de pe Pământ, ci de pe alte planete, din alte galaxii, în alte organizări cosmice din alte regiuni ale universului - toate în timpuri mult anterioare venirii noastre actuale pe Pământ. Spiritele umane au trecut prin toate etapele de evoluție ale tuturor viețuitoarelor de pe Pământ, de acum și din toate timpurile acestei planete. Dar avem o evoluție mult mai înaltă decât toate cele care se desfășoară în această zonă a universului: evoluții și de viețuitoare necreatoare, dar mai ales în evoluții înalt-creatoare - nu numai cu corpul fizic, ci și cu mult mai multe forme de corporalitate, printre care și corpurile din sistemul nostru corporal, adică:

 - corpul eteric: când nu există corp fizic în sistemul corporal, corpul eteric nu are ce dubla, așa cum el dublează corpul fizic pe Pământ; entitățile eterice de pe Pământ nu creează la nivelul lor, deși spiritele planetei (din care fac ele parte) știu bine să creeze cu corpul eteric, dar nu o fac, întrucât creația eterică nu este parte din evoluțiile din această zonă a universului;

 - corpul astral: se desfășoară abia după ce în evoluțiile progresive spiritele primare consolidează creația eterică (creația cu corpul eteric într-un sistem corporal întreg unde corpul mental este ajutătorul pentru spiritele care învață o astfel de creație);

 - corpul mental: este singurul corp înafara corpului fizic cu care spiritele umane pot să creeze aici, pe Pământ, însă doar când vibrația planetară este foarte înaltă și corporalitatea umană este adaptată acesteia;

 - corpul cauzal: un corp care poate să fie folosit după consolidarea creației eterice și astrale, având în vedere că creația cu corpul mental este deja de mult timp consolidată; totuși nu poate să se consolideze acest tip de creație decât spre sfârșitul evoluțiilor primare;

 - mult mai multe feluri de corpuri, cu vibrații mai joase sau mai înalte decât cele ale spiritelor creatoare avansate pământene, precum și între vibrațiile celor cunoscute de noi.

De aceea numim spiritele umane: spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare. Numai monadele (din foste spirite care nu mai au nevoie de reunire pentru susținerea corporalitățiilor lor complexe și a sarcinilor din ce în ce mai complexe) cele mai evoluate, creatoare de euniversuri (și chiar mai mult decât atât), coordonatorii evoluțiilor de pretutindeni, îndrumătorii și ajutătorii cei mai avansați, sunt cu adevărat universalizate - adică pot realiza creație materiale cu orice fel de corporalitate, precum și creație din energie fundamentală puternic compactizată și modelată corespunzător necesităților de micro-creație și macro-creație, ei înșiși creatori de corporalități ale speciilor planetare de pretutindeni și astfel creatori de micro-structuri și macro-structuri din energie fundamentală liberă.

Creațiile noastre de pe Pământ, ale evoluanților primari și secundari,  sunt însă exclusiv materiale, care pot fi realizate:

 - din fluxuri de filamente materiale, preluate direct din atmosfera planetei (filamente create tot de coordonatori din energie fundamentală): este creația materială mentală - noi suntem capabili doar de o astfel de creație înafară de cea fizică, așa cum menționam mai sus, doar aceste fluxuri putem să le manevrăm: dar numai când vibrația planetară este foarte înaltă, iar corpul nostru mental, singurul corp cu care se poate realiza o astfel de creație, este adaptat în mod special pentru o asemenea creație;

 - din materii preluate din corpurile fizice ale altor întrupați: al planetei (pământuri, metale, cristale, lichide: ape, petrol; gaze naturale), al altor viețuitoare (lemn, fibre, oase, piele, blană, secreții).

Să reținem că abia în evoluțiile centrale vom stăpâni și noi creația din energie fundamentală și astfel numai atunci vom deveni și noi monade creatoare complet universalizate.

Dar în plus, la nivelul evoluțiilor noastre progresive, care sunt mult mai avansate decât cele de pe Pământ, creațiile, atitudinile și comportamentele noastre au ajuns și ele la un nivel foarte înalt de calitate, moralitate, înțelegere între întrupați, conlucrare, urmând două dintre legile fundamentale, universale:

 - legătura permanentă cu ajutătorii, îndrumătorii și coordonatorii evoluțiilor;

 - apărarea în orice condiții a vieții de pretutindeni - proprie și a tuturor celor ce trăiesc în jurul nostru.

Dar aceste foarte înalte manifestări sunt cele mai noi în evoluțiile noastre, de aceea ele nu sunt consolidate încă nici la nivelele de vibrație foarte înalte, cu atât mai puțin la nivelele cu cea mai joasă vibrație, din această zonă a universului. De aceea, pe măsura creșterii puterii noastre radiante și pe măsura creșterii priceperii în folosirea acestora, ne întoarcem - rar însă, pentru a se evita oboseala spiritelor - pe locurile unde s-au derulat evoluțiile noastre anterioare, în vibrații joase: pentru a trăi din nou în aceleași vibrații în care am trăit ca necreatori sau creatori începători, dar de această dată în calitate de creatori avansați, cu o creație la maximum de avansare pe care o poate pune planeta la dispoziția spiritelor creatoare: spirite care vin dintr-o zonă a universului cu vibrații foarte înalte - în această zonă cu vibrații mult mai joase. Trăim ca și creatori avansați, dar supuși vibrațiilor foarte joase, prin care am trecut în evoluțiile noastre anterioare doar o dată (cca 65-70% din spiritele umane), de 2-3-câteva ori pentru puțini (maximum 8-9%, fiind monade ajutătoare în evoluții foarte avansate: în evoluții secundare), cu experiență mai multă - dar nu foarte multă, așa cum sunt numai monadele centrale, coordonatorii evoluțiilor, ajutători planetari cu cea mai mare putere și pricepere (cca 1%).

În asemenea condiții, în funcție de evoluțiile noastre, fiecare trebuie să trăim în mijlocul unui biosistem uriaș de bogat, un biosistem necreator (cel mult unele specii sunt creatoare prin copierea structurilor planetare eterice în mijlocul cărora trăiesc - cum sunt albinele, furnicile, etc., sau amenajări simple de adăposturi pentru sine și pentru creșterea urmașilor lor). Oamenii au condiții să-și creeze cele necesare traiului fizic (de la ultima glaciațiune până în prezent), dar având:

 - memorii active din timpurile evoluțiilor anterioare necreatoare, dar și creatoare care nu și-au consolidat manifestările de înaltă spiritualitate, pe care le-au folosit destul de puțin timp: unii le-au trăit doar o singură dată, alții de foarte puține ori până acum: așadar nu sunt consolidate - o consolidare remarcabilă apare de abia după un număr relativ redus de trăiri în această regiune a universului - 20, 30 de drumuri în această regiune a universului, având în vedere că manifestările începătoare, evoluțiile de tip vegetal și animal numără miliarde de întrupări în locuri cu vibrații mult mai joase decât cea din galaxia noastră sau cu vibrații asemănătoare; ceea ce înseamnă că cele începătoare, grosiere, agresive, insensibile decât în fața durerilor proprii adânci (nicidecum ale altora), au o întărire considerabilă, de care trebuie să ținem cont;

 - influențe de la amprentele locurilor în care trăim - majoritatea fiind de natură vegetală sau animală, viețuitoare pe care le numim ”sălbatice” și care ne influențează în primul rând, prin lupta lor acerbă pentru supraviețuire (pentru hrană, teritorială, pentru urmași, etc.), prin luptă concurențială pentru beneficii animale în grupurile lor (turmă, familie);

 - amintiri ale posibilităților de distrugere mai mult sau mai puțin intenționate, dar care pot să fie folosite pentru uciderea ”dușmanilor” în aceeași luptă pentru supraviețuire: fizică (locurile bune de trai pe o planetă mică sunt foarte puține), dar și emoțională și mentală - mentalul având în vedere evidențierea produselor gândirii care se dezvoltă tot pe baze concurențiale în evoluțiile începătoare, căci cele conlucrative nu sunt nici ele consolidate până acum.

În asemenea condiții, ceea ce religiile abrahamice numesc diavolul sau satana este astfel suma influențelor directe și indirecte care ne determină să avem suma manifestărilor pe care azi pe Pământ le numim malefice, satanice. Întrucât nu a fost posibil, intelectual vorbind, o explicație pe măsura complexității vieții pe Pământ, în ultimele milenii s-au creat personalizări ale acestor influențe, mai ales sub formă restrânsă, abstractă, așa cum s-a împământenit și pentru suma de entități protectoare, creatoare de universuri și coordonatori de evoluții - Dumnezeu. În acest fel, și pentru pozitiv și pentru negativ s-a folosit această formulă, pentru a se evita dezorientările apărute în urma formării imperiilor sclavagiste care adunau la un loc oameni cu diverse formări religioase.

Dacă pentru animale distrugerile sunt de cele mai multe ori neintenționate, pentru oamenii care au intuiții = amintiri din evoluțiile anterioare, distrugerile sunt mai mult sau mai puțin intenționate, legate de supraviețuire, în condițiile în care nu sunt de formație exploratori, nu au curaj pentru primele începuturi decât atunci când sunt în pragul amenințărilor cu moartea (și atunci se creează ceea ce numim migrații). Dar mai departe duc tot manifestări distructive, lupte pentru teritorii, descoperiri de materiale care îi ajută în necesitățile lor și ucid pentru a și le însuși. Se amestecă astfel în mod egal de multe ori intuiții de creații avansate, căutând calitatea, bogăția cu orice preț, cu cele distructive, se amestecă astfel cele ”bune” cu cele ”rele”: care, după cum înțelegem bine acum, SUNT DE FAPT DOAR VECHI, CARE TREBUIESC ÎNLOCUITE CU CELE MAI NOI: care sunt și ele în memoriile spiritelor, dar trece foarte mult timp până ce pot fi înțelese, acceptate și urmate, folosind căi constructive, protective, urmând linii de creație fizică de calitate mereu mai înaltă, de moralitate înaltă, bunăvoință, încredere, toleranță, iubire profundă pentru tot ceea ce poate fi mai bun și mai frumos !!!

Așadar, răul ca atare nu a fost creat, ceea ce numim ”rău” este format din manifestările noastre vechi, din evoluțiile anterioare, pe care le manifestăm în condiții de vibrații joase, până când ele vor fi înlocuite treptat, dar sigur, cu manifestările cele mai noi, de înaltă spiritualitate, pe care le consolidăm în vibrații foarte înalte, în evoluțiile noastre progresive.

Este necesar de asemenea să înțelegem că totul este relativ, întrucât asemenea manifestări la nivele de vibrație încă și mai joasă decât vibrația medie a Pământului, sunt considerate de evoluanți începători ca fiind bune pentru ei personal: lupta cu curaj pentru obținerea unor avantaje locale, lupta și distrugerea dușmanilor, așa cum sunt văzuți semenii cu principii încă animalice, dar și a animalelor sălbatice distrugătoare ale bunurilor proprii, uciderea lor pentru asigurarea de mâncare, pentru obținerea de materiale pentru îmbrăcăminte, obiecte de uz personal sau gospodăresc, adăposturi, etc. Toate pot degenera la un moment dat, dar noi, pe lângă ei în calitate de ajutători - așa cum vom fi și în evoluțiile noastre viitoare - îi învățăm să renunțe treptat la astfel de manifestări animalice, așa cum și noi învățăm acum.

Important este să învățăm în același timp să progresăm pe ambele linii: în evoluțiile noastre proprii, elevate, precum și în cele de ajutători pentru valurile de spirite care intră mereu în evoluții. De asemenea, să învățăm și să ne consolidăm abilitățile de adaptare la vibrațiile locurilor în care mergem ca ajutători, dar stăpânindu-ne mereu pornirile animalice ori indiferente, ori perverse. Să avem mereu în vedere și intuițiile care vin din alte evoluții anterioare, mult mai elevate decât cele care se derulează în societățile primitive sau doar ușor avansate. Să ne orientăm permanent după îndrumările care există în orice loc pentru elevări spirituale de care toată lumea are astfel nevoie. 

joi, 6 iulie 2023

MAI ÎNTÂI NE-A FOST FRICĂ DE NANOBOȚI...

 

Mai întâi ne-a fost frică de nanoboți... Acum ne este frică de roboți, un alt fel de roboți pe care îi numim inteligențe artificiale: dar tot roboți rămân, până la urmă...

Numai că nu ne mai amintim că totuși oamenii sunt spirite în proces etern de dezvoltare. O asemenea de IA nu are o astfel de perspectivă - deși unii oameni se bazează pe dezvoltarea tehnologiilor, pentru că au uitat că dezvoltarea spirituală surclasează infinit propria noastră creație materială pământeană. 

Toate sunt importante, dar pe nivele diferite și mai ales în forme diferite. 

Astfel încât, dacă acum ne bazăm pe instrumente pentru pătrunderea în percepții și creație dincolo de cele pe care le putem face cu puterile corpului nostru fizic, realitatea ne spune că din ce în ce mai mulți oameni au percepții multisenzoriale, în dezvoltare permanentă. ”Extrasenzorial” nu este atât de corect ca ”multisenzorial”, căci astfel de dezvoltări țin de senzorii mai multor corpuri: corpul astral, corpul mental și corpul cauzal. Ceea ce înseamnă că surclasăm fizicul în mod natural și în maximum 100 de ani absolut toată populația umană va fi aptă de asemenea percpții, pe fondul existenței straturilor interioare ale acestor trei corpuri și dezvoltării lor permanente prin creșterea vibrației planetare, stelare - cosmice în general. 

Și la un moment dat, așa cum am mai discutat și altădată, vom reveni la creație mentală, nu mai este de loc mult până acolo…

Până atunci, deocamdată ne bazăm pe forțele fizice. Nu se pot însă dezvolta tehnologiile din două cauze: 

1. Nu pot fi realizate tehnologii care să fie asemănătoare cu bazele de creație prin forțe spirituale de tip astral, mental și cauzal: pentru că toate se bazează pe elemente materiale și energetice de tip fizic, cu vibrația cea mai joasă dintre nivelele pământene; 

2. Omul va renunța în mod conștient la tehnologii convenționale pentru că treptat fiecare om va benefia în mod natural de REVENIRE la percepții multisenzoriale și apoi de REVENIRE la creație mentală: prin materializare, remodelare și dematerializare. Pentru că toate acestea au fost folosite timp de 40-50 milioane ani înainte de ultima glaciațiune, s-au diminuat treptat – dar repede – și nicidecum din cauza unor ”păcate” ancestrale, iar acum revin treptat, tot în mod natural ca și diminuările din trecut. 

Să ne aducem aminte: este curba normală, naturală a vibrațiilor de pretutindeni (planetare, stelare, galactice, în toată zona universului în care se află galaxia noastră), care influențează tot natural diminuările și dezvoltările naturale ale corporalității noastre. Desigur, nu prea ne interesează ce va fi peste 50-100 de ani, în condițiile în care acum ne luptăm pentru supraviețuire pe planeta pe care un pumn de oameni stabilesc că nu e importantă viața noastră, ci mai importantă este tehnologia, ”arta” de a scăpa de controlul asupra oamenilor care nu tac, ci se revoltă la tot pasul. IA nu a învățat încă să se revolte, muncește ce i se dă, doar o mână de oameni participă la programarea lor, bine plătiți, care nu vor avea niciodată motive de revoltă. Restul - la dracu' cu ei... Doar că lucrurile nu stau chiar așa, chiar dacă suntem obligați să acceptăm că nu mai este nevoie de forță multă de muncă și astfel putem să acceptăm sexualitatea care nu are la bază procrearea. Și astfel lucrurile vedem bine că se leagă și înțelegem cam ce doresc unii și cât de pregătiți sunt ei. 

Vremurile însă se vor schimba pentru noi toți și în loc să murim, vom trăi liniștiți acolo de unde ne-au obligat să umplem orașele: în rural. De la sate am venit - către ele treptat ne îndreptăm din nou. Planeta este suficient de mare pentru toți și tot sub puterea creșterii vibrației deșerturile vor înverzi DIN NOU, așa cum era altădată, oamenii vor conviețui cu codrii, cu animalele și păsările, cu insectele și cu virușii având corpurile din ce în ce mai puternice, sufletul din ce în ce mai echilibrat, puterea de înțelegere din ce în ce mai profundă. Și cum gradul nostru de conștiință va crește proporțional cu avansările noatre, pentru că foarte avansat a fost cândva, vom conviețui frumos, ușor, cei din rural cu cei din urban, fără să ne mai cerem tot felul de imposibilități, conlucrând și ajutându-ne mereu, fără încetare. 

Nu este musai necesar să mă credeți, pe mine sau scrierile vechi care propovăduiesc asemenea schimbări. Le vom trăi, ne vom aminti și vom înțelege că vremurile se schimbă, noi ne schimbăm și supraviețuim prin credință și frumusețea trăirilor noastre liniștite, curate, înțelepte. 

Nu, nu este nevoie să mă credeți, reflectați doar asupra ideilor și astfel vom trece peste această perioadă mai liniștiți, căutând modalități de viețuire într-o lume care aparent nu se schimbă - dar DE FAPT ea chiar se schimbă: lin, curgător, blând...

vineri, 14 aprilie 2023

ÎNDOIELI ȘI ÎNȚELEGERI

”Îndoiala omoară, puștiule!” (Denzel Washington în ”The Equalizer”)

Până unde nu omoară îndoiala?...

De unde, și cum poate fi ea constructivă?...

Cum te poate ea omorâ?...

Îndoiala ne poate măcina prin pierdere de energie, distrugându-ne sănătatea, furându-ne puterea de muncă, de comunicare, de socializare. Dar ea poate fi sănătoasă când este impuls de cercetare, lăsându-ne duși și de intuițiile noastre în dorința de a ne apropia de adevăr – știind că adevărul este cel mai complex lucru pentru noi, oamenii, acum pe Pământ… Că nu-l putem cuprinde acum pe tot, dar putem accepta că ne îndreptăm către înțelegeri concrete, directe, descoperind pas cu pas puncte de sprijin pentru altele mereu noi. Și astfel descoperim că îndoiala instalată în suflet dispare treptat, ne trezim cu gânduri noi, legături noi între toate cele care se relevă, și că toate formează un puzzle care se completează încet, dar sigur – numai răbdare să avem…

Și nu mă refer numai la domeniul în care lucrez eu – metafizic – ci și la domeniul intelectual în general, din orice meserie pentru care fiecare om ar trebui să se intereseze sistematic pentru a-și crea o cunoaștere stabilă. Mă refer în egală măsură la cunoașterea oamenilor cu care trăim, a celor din jurul nostru, a celor din familie: om cu om și toți la un loc, în împletirea lor și socială, și emoțională. Și mai departe să contribuim, prin înțelegerea lor astfel, la creșterea încrederii între noi și ei. Iar dintr-o asemenea experiență vom constata că oferim și altora multe îndrumări, pe măsura creșterii înțelegerilor comune… 

Întunericul în care aparent ne scăldăm poate fi luminat și astfel disipat din sufletele noastre pe măsura diminuării îndoielilor – ceea ce nu înseamnă că vom găsi numai lucruri minunate, ci că vom înțelege limitele sufletești – dar și profesionale, sociale – ale celor din jurul nostru. Nu avem nici cum să-i schimbăm prea mult, nici cum să ne lepădăm de ei (de cele mai multe ori), dar putem să ne facem strategii de comportament față de ei, față de momentele lor grele: pentru că negativitățile nu sunt totale, și este bine să înțelegem asta, căci lumea are tendința de a generaliza și nu este de loc bine. Să acceptăm că în astfel de momente sunt exact așa cum sunt ei, și numai aplicând un comportament liniștit, fără revolte, fără respingeri agresive, fiind maleabili în funcție de necesitățile care se ivesc – dar fără să cedăm principiilor noastre pozitive, morale, emoționale sau profesionale – vom reuși să aducem lumină și altora: care vor avea treptat încredere și în noi, în inteligența noastră emoțională cu care luăm viața în piept.

Lumea se schimbă începând cu noi înșine, chiar dacă orice schimbare nu este vizibilă imediat și de multe ori nu este acolo unde ne așteptăm, cum o dorim. Dar oriunde apare o schimbare care urmare a înțelegerilor noastre, ea este un far în depărtările unui ocean clocotitor, zbuciumat de furtuni pe care chiar am putea să le înțelegem și să folosim forța valurilor pentru a înainta noi înșine. 

Pentru că, înțelegând schimbările – ele ne schimbă pe noi înșine, și conștientizăm asta mai devreme sau mai târziu…

Și astfel ceea ce ne poate măcina la început devine ceva constructiv de la propria noastră persoană la lumea – mai mare sau mai mică – în care trăim. 



joi, 12 ianuarie 2023

 

(Foto: Wikipedia)

ESTE ADEVĂRAT CĂ ROMÂNII ȘI BULGARII SUNTEM PRIVIȚI LA UN LOC?

Ideea de a face acest articol a venit de la o întrebare publicată pe QUORA. Adevărul este că nu mi-a permis timpul să fac un răspuns acolo, nici nu am vrut să atrag atenția: ar fi necesitat multe explicații, ceea ce acolo nu era timp să o fac. Este cu totul altceva să vă scriu vouă, celor care ați mai urmărit cele scrise de mine și vă veți orienta mai ușor în înțelegerea acestor aspecte. 

Viitorul ne va arăta oricum adevărul, căci cu toții ne vom aminti treptat – dar sigur, căci am trăit istoria cu toții, am fost vii în mijlocul istoriei lumii întregi… 

În articolele anterioare am explicat modul în care au decurs migrațiile și felul în care geții, reuniți cu romanii în mod secret, au împiedicat trecerea și staționarea (așezarea) celor mai agresive grupuri migratoare pe teritoriile carpatine și împrejurimile lor apropiate: pentru a păsatra nealterată esența tradițiilor străvechi, străMoșești. În modul cel mai profund este vorba despre cunoașterile populațiilor vechi europene, de sorginte atlantă – parte a cunoașterilor generale ale întregii omeniri dinainte de primele migrații (mileniile IV – III î.H.). Astfel, dacii sau mai corect geții hiperboreeni (nordici, păstrătorii tradițiilor primordiale) s-au concentrat populațional, împreună cu romani instruiți și veniți în Transilvania după războiul din 105-106 d.H., în podiș și munții exteriori – cuibul munților devenind astfel păstrătorul trecutului minunat ale geților și celților nedespărțiți milenii de-a rândul. 

Să avem în vedere și faptul că Dunărea (Istrul) despărțea pământurile tracilor nordici de cele ale tracilor sudici, fiind de fapt același popor care se potrivea prin excelență numai cu grupuri mai pașnice de slavi și o parte de triburi de origine turcă. O parte din ele erau oameni cuminți, inimoși, ascultători de ceruri și pământuri – deși întreprinzători, care nu au avut puterea de a îndura și de a se adapta greutăților pământurilor lor, pornind în migrații din cauza marilor schimbări climatice (frig în nord, secetă în sud). Tocmai de aceea Moșii traci împreună cu Moșii popoarelor din Asia Centrală (de dincolo de Nipru) au lăsat să se reunească aceste grupuri cu tracii sudici, să fie suflete de legătură cu tracii nordici și elinii (grecii) iubitori și ei de tradiții. 

În linii mari, așa s-au împletit oamenii din această parte a Pământului. Așadar, în asemănări cu populațiile din sudul Dunării, nu este vorba numai despre vremelnicul ”imperiu româno-bulgar”, cât despre împletirea migratorilor cu frații noștri traci din sud și parțial din sud-vest care, prin greșeala (sau superficialitatea) tuturor, au rămas în continuare în sudul Dunării, acolo unde inițial au fost feriți de evenimentele legate de conlucrarea geto- romană, până când aveau să se împământenească în teritoriile tracice sudice. Dar ulterior au avut mult de suferit din cauza expensiunii turcilor, în timp ce în nordul Dunării românii (valahii) au ținut piept turcilor mai multe secole la rând. Însă greutatea cea mai mare pentru geți a fost pierderea Transilvaniei, aservită intereselor imperiilor din Europa Centrală, tot secole de-a rândul. Iar pentru păstrarea tradițiilor hiperboreene s-a pierdut astfel teritoriul și populațiile cele mai bine pregătite pentru derularea vieții sub auspiciile acestor tradiții puternice și profunde. Dacă geții (tracii nordici) ar fi rămas în Transilvania, s-ar fi putut pe de o parte păstra integral toate teritoriile de la nord de Subcarpații Getici, pe de altă parte tot forțele poporului astfel nerăspândit aiurea ar fi păstrat integralitatea populațiilor și teritoriilor de la Tisa până la Nistru. 

Să reținem faptul că asemenea grupuri de migratori au fost lăsate în principal alături de traci pentru că erau, dintre migratori, cei mai blânzi, cuminți, așezați, buni cunoscători ai prelucrării pământurilor, familiști – adică așa cum erau și tracii sudici cu care astfel s-au amestecat în acele vremuri. În planul Moșilor, pierdut din memoria colectivă în vâltoarea evenimentelor timpului - deși fusese cioplit în piatră în Peștera Ialomicioarei cu foarte mult timp înainte, era ca toate populațiile din sudul subcarpaților să fie traco-bulgare și să fie ajutate, în cazul atacurilor războinice din est sau din vest, de geții nordici. Așa cum spuneam mai sus, în vâltoarea evenimentelor de la sfârșitul mileniului I d.H., adică după retragerea totală a Moșilor din lumea omenească, geții nordici nu s-au retras total din sudul Subcarpaților, unde erau avanposturi pentru păstrarea legăturilor cu frații traci din sud, care aveau și nuclee de populații între Dunăre și Subcarpați. Ei au rămas până la Dunăre, sub formă de grupuri armate pentru a ține piept incursiunilor triburilor turcice – deci nu cultivatori și nici crescători de animale, decât în limitele vieții armate, nu așa cum erau la ei acasă, în munți și podiș, nefiind prea mult obișnuiți cu viață de șes. 

Acest lucru a atras pe de o parte o soartă grea bulgarilor, iar pe de altă parte hotărârile luate au condus mai târziu la cultivarea cerealelor, deși pământurile nu sunt bune pentru ele, ci numai a fi îngrijite pe spații mici, numai bune pentru grădinărit – cel mult livezi și viță-de-vie: deși ținuturile sunt secetoase, pânzele de apă freatică pot fi accesate relativ ușor. 

Dar din greșelile noastre vom învăța să nu le mai facem pe viitor… 

Indiferent de împărțirile statale ale timpurilor, hotărâte arbitrar prin jocuri politico-războinice, toate acestea se cunosc dintotdeauna, căci toate asemenea cunoașteri avansate au fost preluate și păstrate de vest-europeni de la bizantini, după căderea Constantinopolului. Și ar fi bine să nu ne imaginăm că nu sunt luate în considerare în politicile marilor grupări politice care fac jocurile pe plan mondial. Este bine să știm și noi mai multe lucruri acum… 


vineri, 6 ianuarie 2023

DESPRE BOBOTEAZĂ


Nu vreau să dau accente prea puternice celor pe care le voi scrie în cursul zilei de azi, fără intenţia de a jigni sau altera în vreun fel credinţa curentă. Vreau doar să punctez nişte lucruri care sunt absolut naturale - chiar dacă denaturate de industrializarea contemporană sau influenţate de câmpul mental colectiv al marilor aşezări urbane.

Apa naturală, de puţ, de izvor, are şi azi, şi în zilele următoare deşi pe diminuare - aşa cum a avut şi în creştere în zilele anterioare, în medie geografică şi biologică (de biosistem) - puterea pe care ne-o spune biserica creştină: că numai apele sfinţite de preoţi ar fi având putere spirituală mare, vindecătoare și de trup, și de suflet. 

Adevărul este mult mai larg, legat de un fenomen anual absolut normal pentru întrega planetă, accentuat de către biserică spre ştiinţa poporului dar fără să se oferea adevărul natural (așa cum sunt și altele limitate, așa cum începem să știm acum). Cu milenii în urmă toate erau bine cunoscute de absolut toți oamenii, dar ceea ce ajunge azi la noi a fost complet denaturat pornind din templele egiptene și apoi suprastructurat în Evul Mediu sclavagist de către religiile abrahamice. Azi doar preoţimea de vârf ştie bine acest lucru, în schimb preoţii de aşezare sunt convinşi de adevărul învăţat în școală. Chiar dacă adevărul ce ni se servește este un pic prea departe de realitate, este bine să iertăm și să luăm în considerare cele pe care le aflăm. Este foarte adevărat că prin lucrările de înălțare vibrațională din timpul solstițiului, prin armoniile dumnezeiești universale, toate structurile planetare și toate corpurile noastre sunt înălțate vibrațional, iar în plus, ceea ce este foarte bine – dar ÎN PLUS – lucrarea bisericească vine să dezamprenteze prin intermediul aghiazmei, mediul creat de oameni: construcții, haine, alte lucruri, alte feluri de creații omenești. 

Trebuie numai să departajăm adevărul de confuzie. Apele, prin structura lor fluidă, în permanentă mișcare, prind schimbarea vibrațională din timpul solstițiului mult mai repede decât ceea ce este material și solid, iar corpurile viețuitoarelor mult mai repede decât creațiile din materii, care nu vehiculează prin ele înseși energii ce pot să le schimbe mai repede vibrația. 

Așadar, vibrația înaltă a apelor - care se pătrund mult mai repede de energii și vibrațiile lor - comparativ cu straturile dense ale pământurilor, este un fenomen cât se poate de natural. Mai mult: apele pot răspândi pe termen lung energiile, pătrunzând în soluri, în corpurile viețuitoarelor planetei (inclusiv oamenilor, desigur), iar vibrația este menținută de aerul cu vibrație înaltă și la nivelul apelor, și la nivelul pământurilor. 

Interdicția de a nu spăla rufe mari în această zi (la origini: în toată perioada Zilelor Mijlocului de Iarnă) provine de la obiceiul oamenilor de a spăla rufele și vitele la râu (ape curgătoare în general: fluvii, mări, oceane), lucru care putea strica armoniile energiilor înalte care doar ele ”spălau” fața pământului, apelor și aerului. Omul respecta natura și tot ceea ce oferea ea planetei și tuturor viețuitoarelor ei, beneficiind din plin, prin cunoașterea lor clară, profundă, de efectele întregii fenomenologii înconjurătoare. Procedând în acest fel, omul conlucra complex și profund la menținerea sănătății comunității umane: și prin energizare, și prin odihnă.

Desigur, multă lume exagerează ajungând să se creadă că nici pe noi înșine nu ar trebui să ne spălăm – ceea ce un preot spunea că nu este sub nicio formă adevărat și m-am bucurat ascultând pe you tube aceste precizări. Dar este adevărat că activitățile noastre este bine să fie reduse în toată această perioadă, pentru ca gândurile să ni se îndrepte către analizarea comportamentelor noastre, a planificării unora de foarte înaltă calitate și moralitate în viitor, socializări - atât de puțin urmărite din nefericire în zilele noastre. Deci departe de accentele puternice de griji, supărare, închistare, mânie etc., care se împrăștie radiant, spulberând mare parte a efectului benefic al zilei. Pentru că, așa cum știm acum, sub puterea energiilor înalte ale perioadei, omul puternic radiant amprentează prin comportament, vorbire, gândire, stare emoțională, toată viața din jur și pe sine însuși în egală măsură. 

Crearea agheazmei mari: este un proces real, concret - cu condiția ca apa să fie naturală (de puț sau de izvor) iar preotul să fie curat sufletește, cu har, dar și cu talentul de a pronunța atent, concentrat ȘI NUANȚAT ABSOLUT TOATE CUVINTELE SLUJBEI. Ceea ce nu se face de multe ori, în ideea că Dumnezeu sfințește și nu omul: ceea ce este bun ca îndemn la modestie și adevăr, dar nu degeaba pronunțăm cuvinte - ceea ce majoritatea oamenilor nu știu încă - întrucât fiecare vorbă este o emisie de energie și de vibrație care modifică multe elemente subtile în noi și în jurul nostru. Sunt multe subtilități de studiat din acest punct de vedere, preoții sunt însă mai concentrați când e vorba de cânt (cântec) decât atunci când spun o rugăciune (iertată să fiu - eu personal doar vreo 4-5 preoți am întâlnit care aveau un respect deosebit pentru orice cuvânt îl spuneau). 

În condițiile unui mental colectiv dens și amorf, cu vibrație medie joasă, așa cum este câmpul unui oraș contemporan, agheazma nu ține însă mai mult de 8-10 zile, iar una dintre tradițiile locale spune cam așa - prefigurând adevărul:

”Se bea agheasma pentru a fi sanatos tot anul. Daca vrei sa stai departe de boli tot anul, bea in fiecare dimineata, pe stomacul gol, timp de 8 zile, agheasma.”

Respectând condițiile de mai sus, este necesar să se țină seama de o condiție suplimentară pentru ca efectul scontat să fie realizat: omul să nu fi consumat de mai mult timp carne, ouă și produse puternic industrializate sau incompatibile cu propria corporalitate (așadar consum de produse exclusiv sau majoritar din pământul în care omul s-a născut). Pentru că orice produs animal păstrează vibrații joase – ale modului precar de trăire departe de libertate și natură, ale preluării industriale de secreții (lapte) și ale sacrificării brutale, criminale, așa cum bine știm acum. 

Natura cere mult natural… 

Și de fapt chiar nu ar fi de loc rău să ținem cont încă de pe acum de astfel de renunțări, căci oricum le vom face în proporție de mase începând cu viața viitoare. 

Alte obiceiuri și încredințări populare:

- ”Nu da bani cu imprumut! De Boboteaza, nu este bine nici sa dai si nici sa iei bani cu imprumut, deoarece atragi paguba materiala in casa.”

Este un obicei bazat la unele popoare pe egoism și zgârcenie, la altele pe sărăcia cu care s-au confruntat de-a lungul ultimelor milenii. Hotărârea de a face/nu face ceva în asemenea zile însă se bazează pe faptul că întreaga perioadă este puternic accentuată de vibrațiile înalte: impulsul de a face ceva exagerat sub puterea energiilor se aplică în orice situație și poate deveni oricând obicei, ceea ce nu este de dorit în orice situație. A da de pomană în mod echilibrat când și dacă este cazul - așa cum se procedează de orice zi de sfânt (cum ar fi ziua de mâine, ziua Sf. Ioan) este însă un gest uman, milos, care nu trebuie pierdut din obicei în nici o zi a vieții noastre.

- ”Fetele nemaritate isi viseaza ursitul. Acestea trebuie sa aseze sub perna o ramurica de busuioc, inainte de culcare, in Ajunul Bobotezei.” 

Este un obicei care apare sub diverse forme (proceduri) și în alte momente ale anului, de aceeași natură (cel mai frecvent este și privitul în oglindă imediat după momentul 1 ianuarie, la 12 noaptea; chestia cu oglinda va face însă obiectul unui studiu aprofundat). Se bazează pe capacitatea de clarviziune a femeilor în special, crescută în această perioadă, mai ales între 15 noiembrie și 15 ianuarie, ele putând uneori (în funcție de puterea personală de concentrare cu claritate) să vadă dincolo de intuiție, părți din planificarea destinului propriu. Busuiocul de sub pernă nu influențează neapărat fenomenul, ci întărește încrederea fetei în Dumnezeu și în forțele proprii (care implică și ținerea de minte, ceea ce nu este de loc de trecut cu vederea). De altfel, mi-a plăcut o replică a unui preot, cândva prin tinerețea mea, care spunea că se poate oricând de/a lungul anului ține post 3 zile, se pune o rămurică de busuioc sub pernă și se visează dacă e de visat ceva!...

Ar fi multe de spus la acest capitol, să ne oprim deocamdată aici.


duminică, 14 august 2022

TEMA SACRIFICIULUI LA GEȚI

 

I. IDEI PRINCIPALE

1. Geții nu au făcut niciodată sacrificii: nici umane, nici animale sau vegetale pentru ”zei”: ei știau bine că Moșii (numiți ”zei” de către migratori) erau vii, trăiau alături de ei, îi îndrumau și ajutau, știind întotdeauna orice nevoi au oamenii și anticipau prin a-i îndruma în orice situație din viața lor. 

2. Sacrificiul personal și comunitar venea numai în situație de război, de apărare a vieții, a comunității și tradiției primordiale lăsată moștenire din generație în generație: 

 – sacrificiul umanității, baza de trăire și evoluție a omenirii în etapa planetară nouă: renunțarea prin voință proprie la capacitățile mentale și astrale, pentru dezvoltarea capacităților de natură fizică: de percepție, hrănire, comunicare și creație materială. 

 – sacrificiul personal: necesitatea de a încălca legile de protecție a vieții;

 – sacrificiul comunitar: sacrificarea vieții atacatorilor pentru apărarea neamului propriu care urma sarcinile moștenite de la generațiile anterioare. 

II. DETALII, DISCUȚII

Cei apropiați blogului știu bine că am discutat de multe ori că este vorba de cu totul altceva cu privire la faptul că geții își sacrificau tinerii aruncându-i în sulițe de pe o înălțime, pentru ca sufletele lor să ducă lui Zalmoxis dorințele poporului. Oameni cunoscători și înțelepți – recunoscuți, și știm bine acest lucru – au relatat despre faptul că geții erau cei mai înțelepți dintre traci, deci ei nu puteau face asemenea lucru și să fie astfel numiți. Iar pe de altă parte oricum ei nu puteau face așa ceva sub nicio formă, întrucât Zalmoxis era viu, trăia printre ei, îndrumând Moșii (pe care alte popoare din jur îi numeau zei) și întreg poporul get, fără nicio deosebire între oameni. Realitatea pe care alții, migratori în ținuturile lor, nu o mai cunoșteau de mult timp la nivel de mase – ci numai puțini oameni, aflați în serviciul conducătorilor – era că foloseau călătoriile astrale în care în care sufletul omului ”se arunca” în ”sulițele soarelui”, și nicidecum în sulițe de fier, pentru a cerceta realitatea lumii în care trăiau, în permanentă modificare. 

Nu era singura dată când romanii foloseau devieri intenționate de la realitatea pe care de altfel o cunoșteau bine, pornite de la conducători și răspândite în poporul lor ținut la întuneric intelectual pentru a rămâne doar luptători sau muncitori. Cu privire la Iisus Hristos au răspândit ideea că apostolii s-ar fi hrănit la propriu cu trupul lui astfel sacrificat și i-ar fi băut sângele astfel vărsat. Ceea ce știm bine, cât se poate de clar, că nu era câtuși de puțin adevărat. 

Dar într-un anume fel, sacrificiul ca atare era cunoscut – și recunoscut, conștientizat efectiv – din vechimile poporului lor păstrându-se cunoașterea sacrificiilor pe care străbunii le făcuseră spre binele tuturor, spre binele trăirilor tuturor, al evoluțiilor lor. Oamenii, la unison, sacrificaseră capacitățile lor spirituale – mentale și astrale – în favoarea celor fizice, necesare trăirilor lor pământene. Așa trebuia să fie, pentru ca omul, în cursul existenței sale eterne, să învețe să-și dezvolte permanent și forțele fizice, alături de forțele mentale și astrale, și multe alte feluri de forțe pe care orice ființă putea să le dezvolte în eternitatea și infinitul spațiilor și ele eterne… Din generație în generație erau transmise asemenea eforturi de concentrare pe simțurile corpului fizic, pentru a lăsa corpul astral și corpul mental să-și diminueze capacitățile lor naturale: știind foarte bine că totul va fi pentru o perioadă relativ scurtă de timp planetar, după care toate vor reveni la normalul mental, astral și fizic dinainte, toate la un loc și fiecare armonios dezvoltate pentru a fi de folos nu numai omului, ci întregii naturi în mijlocul căreia trăia. Era important ca fiecare generație să transmită urmașilor intactă amintirea sarcinilor fundamentale ale acestor vremuri: 

 – să păstreze credința în divinitate (alcătuită din cei numiți în grup de ei ”Făuritorii Dintâi”); 

 – să conserve viața sub orice formă și tradiția primordială moștenită în neam. 

Așadar să înțelegem că a fost vorba de un adevărat sacrificiu uman – în cel mai profund adânc al ei, urmând linii ample de înțelepciune milenară. În general sacrificiul trebuia să fie folosit în acele vremuri, și cele ce urmau să vină, profund conștient atunci când era absolut necesar, iar sacrificarea unei vieți să fie numai în caz absolut necesar, vital la rândul lui, iar celui ce o făcea să-i pară rău că a fost nevoit să ia viața aceea… Chiar dacă scopul era conservarea semenilor propriului popor care nu ar fi făcut vreun rău nimănui, dar și conservarea credinței și tradiției neamului... Pentru că era considerat un sacrificiu personal al celui ce pleca la război pentru a lua viața cuiva, însă cel ce avea să devină luptător nu se considera pe el însuși un sacrificat pentru neam chiar în perspectiva pierderii propriei sale vieți. 

Să reținem așadar că geții nu au avut forme de sacrificiu închinat ”zeilor”, dar au avut un fel de sacrificiu al libertății umane de trăire, de creație, în numele unui obiectiv mai presus de orice: realizarea destinelor fizice ale fiecărui om în parte și tuturor la un loc. 


miercuri, 3 august 2022

DA! VARA VEDEM MAI UȘOR ENTITĂȚILE ETERICE ȘI ASTRALE!

 

Drumețiile în natură în zilele verii ne pot aduce bucuria de a simți prezențe minunate în apropierea noastră, iar cu privirea periferică mulți prieteni îmi spun cu bucurie că văd străfulgerări de ”zâne” – așa cum le numeam în copilărie, entități cum le numim azi: entități astrale și entități eterice

Așa este, în timpul verii de regulă percepem mai bine, mai clar entitățile, întrucât vibrația înaltă a verii se adaugă vibrațiilor înalte a altor creșteri normale ale anului: în timpul și după Zilele Mijlocului de Vară. 

Entitățile eterice sunt spirite întrupate din poporul de spirite care este întrupat ca planetă: planeta noastră, Pământul – în cazul nostru. Sunt entități care au numai corpuri eterice – corpuri sau straturi care formează la un loc un sistem corporal: corpuri care au vibrații din nivelul universic eteric, fiecare strat (corp) având vibrații din subnivelele eterice. Fiecărui strat sau corp îi corespunde un set de raze din radiația totală a spiritului astfel întrupat, care formează și întreține corporalitatea entității pe tot timpul întrupării sale. Și noi, oamenii, avem în sistemul nostru corporal un corp eteric (sau vital), dar sistemul nostru corporal are o serie de corpuri cu vibrații mai înalte decât corpul eteric, care vitalizează corpul nostru fizic. În sistemul nostru corporal fiecare corp are la rândul lui o serie de straturi specifice sarcinilor pe care le avem noi, oamenii, pe Pământ, dar avem un singur corp eteric, care energizează (vitalizează) corpul nostru fizic. Entitățile eterice au numai corpuri eterice, iar celelalte raze ale radiației lor rămân legate de ceilalți frați de popor care susțin în totalitate planeta ca atare, iar planeta susține la rândul ei toate spiritele întrupate în biosistemul ei. 

Este necesar ca spiritele din poporul planetar să aibă astfel de întrupări individuale (chiar dacă ele sunt parțiale, așa cum spuneam mai sus) periodic, întrucât o întrupare comună - planeta – are o durată foarte lungă, iar spiritele întrupate astfel își pot pierde abilitatea de a se manifesta și individual; de aceea coordonatorii evoluțiilor lor facilitează asemenea întrupări în corpuri eterice, ca entități eterice, pe rând pentru toate spiritele poporului astfel întrupat. Corpurile eterice sunt corpuri asemănătoare corpurilor noastre omenești, pe care le numim corpurieterice, dar nu avem pentru ce să le numim corpuri dublu-eterice și în cazul entităților eterice întrucât ele nu au corp fizic să-l dubleze; și nici corp vital nu-l putem numi întrucât nu vitalizează un astfel de corp fizic. De asemenea, corpurile entităților eterice sunt mult mai sensibile și mult mai complexe decât corpul nostru dublu-eteric care nu are senzori : corpurile entităților eterice au senzori foarte sensibili la fiecare strat în parte și, mai mult, spiritele întrupate astfel se pot manifesta prin fiecare corp, prin fiecare strat în parte și cu toate straturile la un loc, în funcție de necesitățile dictate de sarcinile pe care ele le au. 

La fel ca și entitățile astrale, entitățile eterice își pot modela prin voință proprie corporalitatea lor sub formă de sferă cu care astfel se pot deplasa mai ușor, iar în relație cu alte spirite întrupate, în funcție de specia ajutată, pot să-și modeleze corporalitatea sub diferite forme: vegetale sau animale, sau forme mixte – așa cum ne apar și nouă, arătându-ne indirect sarcinile lor: 

 – obișnuință vibrațională între oameni și plante: din mijlocul unei flori apare o zânișoară mică sau doar o față mică de om care ne spune că cu un corp ajută floarea (specia din care face parte floarea) și cu un altul ajută omul – obișnuind om și plantă să se accepte reciproc, iar omul, în plus, să ocrotească natura, s-o iubească, s-o îngrijească. Spiriduși, elfi, zâne – mulți sunt ajutători eterici pentru noi și pentru întregul biosistem planetar; 

 – lucrări vibraționale pentru planetă: mai multe persoane mi-au povestit cum văd entități cu forme uriașe aflate sub pământ, unele de culoare maronie cu reflexe verzi: sunt entități care ajută direct planeta și vegetația ei prin echilibrări vibraționale; entități cu același aspect dar cu reflexe aurii sau argintii, care reflexe ne spun că pentru realizarea unor sarcini ale lor (cu o complexitate specială) au nevoie de energii compuse din diverse feluri de energii care au împletite, din fiecare nivel vibrațional de care aparțin ele, cea mai înaltă vibrație pe subnivelul lor (așa cum sunt compuse fluxurile energo-materiale cu aspect argintii și aurii, să reținem);

 – ajutor oferit oamenilor: am reținut întrebări prin care mai multe persoane spuneau că văd entități cu figuri urâte, strâmbe – și nu înțelegeau de ce nu vedeau ceea ce își doreau mult: frumoase, diafane, delicate, blânde! Aici ar fi mai multe de spus.

Am atras atenția asupra deformării generale a încredințărilor noastre – de care avem nevoie să scăpăm acum, în pragul plecării noastre de pe Pământ: avem încredințări că ceea ce corespunde standardelor noastre de frumusețe corporală are și frumusețe sufletească – bunătate, înțelegere, toleranță, iubire necondiționată… dar lucrurile nu stau întotdeauna așa, iar noi acum este necesar să ne obișnuim să privim orice întrupat prin frumusețea sufletului său și să ne obișnuim cu orice formă corporală ar avea orice întrupați. Am povestit multora ceea ce am văzut într-o viață anterioară: cum mi-a apărut într-o viziune o ființă pe care atunci nu o puteam cataloga decât cea mai urâtă creatură cu formă umană – cu toată pielea ca scoarța unui copac bătrân, iar acolo unde păreau a fi crăpături, din interior răzbătea un alb strălucitor. Forma trăsăturilor, a corpului cu aparență umană era foarte noduros… m-am speriat efectiv și o vreme nu am mai vrut să privesc la acea viață. Eram la început și nu știam mai nimic din cele pe care cât de cât le știu acum. La insistențele ajutătorilor mei astrali, am suportat să urmăresc din nou întâlnirea mea cu acea creatură și am descoperit că era un ajutător planetar, pe planeta lui, de o rară frumusețe și noblețe sufletească, care privea cu adâncă venerație (chiar acest cuvânt mi se pare prea slab față de ceea ce am simțit atunci) pentru orice formă de viață și pentru mine care îl ajutam cu ceva ce era banal pentru mine pe planeta mea, dar absolut necesar pentru poporul său. 

Așa mi-am schimbat eu părerile, încredințările, iar viața mai departe mi-a scos în cale astfel de oameni pe care alții îi priveau cu silă și dipreț sau chiar cu frică, și am militat permanent pentru a ne schimba mentalitatea, încredințările, pe cât mai repede și mai profund am putea…

Entitățile mici și negre care au speriat pe cineva cu care mă plimbam prin pădure la Cernica (lângă București): le-am simțit de o bunătate cu totul specială, puteau să-și ia o înfățișare silfidă, în culori pale strălucitoare… dar aveam amândouă nevoie de această experiență, eu și prietena mea, pentru a discuta la rândul nostru cu alții în această direcție, să oferim explicații pe care și alții la rândul lor să le dea mai departe… 

Ar fi atât de multe de povestit, de discutat, de analizat… Începem să percepem uneori cu privirea periferică, alteori pereții camerei dispar și în locul lor se deschide în fața ochilor noștri larg deschiși peisaje cu care ne armonizăm vibrația în acele momente, indiferent dacă este vară sau iarnă, dacă este seară, sau răsare soarele, sau plouă în acel moment, ne conectăm cu realitatea unui alt loc de pe Pământ, de oriunde pe Pământ… Și deodată ne apar ființe din lumea pe care nu o mai cunoaștem de atât de multă vreme. Ne speriem, nu înțelegem – în primul rând nu înțelegem dragii mei de ce avem frică de imagini cu care nici nu suntem obișnuiți, nici nu înțelegem de ce nu ne putem obișnui să acceptăm binele, bunătatea și frumosul decât cu formele cu care ne-am obișnuit până acum… 

Dar totul este trecător, treptat ne vom schimba încredințările, vom ajunge să înțelegem și să acceptăm că frumusețea sufletelor răzbate de dincolo de forma trupului, iar aceasta va aduce multă liniște sufletelor noastre obosite de răutate și urât sub formele care ne agresează zi de zi. 

Despre entități, eterice și astrale deopotrivă, vom discuta în toți anii ce vor veni, căci lumea lor este extrem de complexă și frumoasă în același timp. 

Pe curând!!! 



luni, 11 iulie 2022

SUNTEM PURTĂTORII TRADIȚIEI PRIMORDIALE…

 
(Film realizat de Daniel Claudiu Caragață)

M-am așezat pe iarba smălțuită cu flori galbene și mov (pe undeva am văzut și câțiva maci, cu focul lor roșu aprinzând ierburile de pe o parte și alta a drumului…), cu gândul să scriu câteva idei despre tradiția primordială, dacă am discutat atât de mult despre Moși și acțiunile lor în vremea reunirii geților cu romanii la începutul timpului nou, după Hristos. Despre faptul că suntem și noi purtătorii tradiției primordiale, indiferent dacă știm sau nu asta, dacă vrem ori nu vrem, dacă căscăm gura la străinătăți sau nu… Despre ce este tradiția primordială și modul în care vom ajunge, în viitorul apropiat, să reînviem puterile prin care tot noi am trăit cândva, îndrumați de Moși: de cei pe care alte popoare îi numesc Cei Bătrâni de Zile, Bătrânii Veacurilor și în multe alte moduri care ne spun clar că vorbim despre aceiași Moși pe toate meridianele Pământului… Vom folosi, așa cum am folosit și în vechime, toate puterile și cunoștințele noastre acumulate dinainte de Pământ, cu care am venit cu toții pe Pământ, și cu care experiență uluitor de vastă, am creat cu milenii în urmă cu toții, conștient și inteligent, cele pe care azi le numim în acest fel: tradiții… 

I. IDEI PRINCIPALE

1. Linia de transcendență pentru manifestările umane, care a ajuns până la noi, azi, cuprinde: 

a. Tradiția primordială, care își trage esența din experiența spiritelor umane, acumulată în cele 50-60 milioane de ani de la venirea lor pe Pământ, însă având la bază experiența uriașă cu care au venit pe Pământ, adaptată după exemplul și sub îndrumarea entităților transcedentale care au crea corporalitatea speciei umane, prin transcedență interdimensională

b. Îndrumările primite de la entitățile transcedentale au constituit fundamentul de manifestare pentru spiritele umane înainte de ultima glaciațiune, care au fost preluate și transmise popoarelor de Moșii lor – adică de cei care au regenerat specia umană după ultima glaciațiune.  

c. După ultima glaciațiune, spiritele umane cu corporalitatea adaptată la noile condiții de după glaciațiune, au trăit prin manifestări preponderent fizice și au lăsat moștenire în formă fizică toate manifestările lor străvechi: s-a realizat astfel trecerea din registrele de activitate mentală și astrală – în registrul de activitate fizică: aceasta este ceea ce numim azi tradiție primordială. Este o moștenire coborâtoare din omenirea dintâi, ale cărei linii existențiale nu au pierit și vor dura în diferite forme până la sfârșitul omenirii pe Pământ. 

Moștenirea transcedentală ajunge astfel de-a lungul mileniilor în cunoașterea noastră, pentru a ne susține în momentele vieții noastre fizice cu toate derivatele ei, dar mai ales în momentul în care vom face trecerea înapoi, de la manifestările fizice la cele mental-astrale, în toate domeniile vieții. 

2. Depărtarea și ruperea de tradițiile autentice, primordiale pentru viața umană pe Pământ, s-a produs prin uitare: prin pierderea aplicării lor în condițiile formării în ultimele milenii a unei societăți atipice, agresive. 

3. Restabilirea ordinii și normalității firești se va produce după plecarea blocurilor de grupuri ale spiritelor celor mai agresive, cu rămânerea pe Pământ a celor mai elevate grupuri de spirite care vor restaura ordinea, liniștea și revitalizarea planetei, aducând-o la parametrii la care au primit-o oamenii de la entitățile transcedentale. 

II. DETALII, DISCUȚII

Discutăm de tradiția primordială pentru că de multe ori facem confuzii între tradiția străveche și obiceiurile mai noi pe care le-am prins în viața curentă în ultimele milenii, sub presiunea vremurilor.  

Putem spune că ceea ce numim tradiție primordială își trage esența din experiența spiritelor umane de pe Pământ, cu cca 40-50 milioane de ani înainte de ultima glaciațiune. Când spunem tradiție primordială ne referim la elemente de cunoaștere referitoare la Pământului nostru, din esența trăirilor umane din vremuri atât de demult uitate, încât cei care încep să-și amintească nu sunt crezuți de cei care nu-și amintesc încă, descurajându-i de cele mai multe ori. Mai mult însă, ea își trage esența din eternitatea evoluțiilor noastre, din experiența adunată de monade și transmisă de la un val la altul de monade care parcurg evoluțiile… 

Este o experiență de cunoaștere străveche, adaptată la condițiile de pe Pământ, preluată de la entitățile transcedentale care ne-au creat corporalitatea speciei noastre – la fel ca și orice altă specie de pe Pământ și de pe orice altă planetă din galaxiile întregii zone a universului în care se află galaxia noastră. 

Mai întâi, sub îndrumarea părintească, iubitoare și mai ales altruistă a transcedentalilor – îndrumători în adaptările cunoașterilor noastre anterioare Pământului la realitățile planetare de aici, spiritele umane au dus o viață pe principiile trăirilor mentale și astrale: deplasare mentală și astrală, comunicare mentală, cercetare la nivel macro-, și micro-universică, creație materială mentală: care este vârful cel mai înalt al activităților umane. 

Când vibrația planetară a ajuns la valorile ei cele mai scăzute în variația ei naturală, spiritele umane s-au pregătit pentru trecerea de la activități mentale și astrale, la cele preponderent fizice – cele pe care azi le cunoaștem atât de bine, le folosim în viața noastră curentă. Oamenii din trecut, bine orientați și adaptați la noile condiții pământene, au realizat această trecere: așadar este necesar să înțelegem și să acceptăm faptul că nimic nu a fost spontan, nimic nu a fost un chin al trecerii de la viață animalică la viață umană ; ceea ce credem în acest fel a fost o fază a unor subspecii umane care erau creatori începători chiar în cele fizice, fără să cunoască cele mentale și astrale, și care au trăit pe Pământ în paralel cu societățile extrem de dezvoltate ale oamenilor, ale spiritelor umane. Trecerea a fost nu de la animalitate, ci de la ceva extrem de elevat – de la activități mentale și astrale de o deosebită complexitate, la activități fizice mult mai elevate decât ceea ce au putut avea ca trăiri spiritele subspeciilor umane (Cro Magnon, Neanderthal, etc.). Așadar viața fizică s-a sprijinit întrutotul pe experiența vieții anterioare de tip mental-astral, dinainte de ultima glaciațiune. Și toate cunoașterile anterioare au fost transferate: 

 – în forme de creație materială fizică: formele de obținere a materiilor prime deja la îndemâna omului din plante, animale, pământuri din scoarța planetei, la fel lichide și gaze; 

 – cunoașterea sunetelor fundamentale ale pământurilor, apelor, viețuitoarelor de pretutindeni se regăsesc în muzica instrumentală și vocală, însoțită de mișcări care antrenează circulațiile sanguine și limfatice și astfel menținând la nivele înalte, permanent, circulațiile energetice în toate organele interne ale corpului fizic: ceea ce azi numim cântece și dansuri, pe care ar fi bine să le numim tradiționale și mai puțin populare; 

 – feluri de comunicare verbală și de gândire (vorbire interioară) pornind de la cunoașterea sunetelor fundamentale, în funcție de vibrațiile locurilor natale; 

 – marcarea traseelor energetice în corpul eteric (numit și corpul vital) pe îmbrăcămintea purtată în mod curent și în situații speciale – ceea ce azi numim cusături; 

 – crearea condițiilor materiale pentru pictură și sculptură: suport material și materiale pentru crearea propriu zisă și ambientul necesar prezentării lor; 

 – din pictură, prin cunoașterea canalelor eterice matriceale https://bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/canale-eterice-matriceale-planetare/  ale Pământului, a derivat scrierea și citirea dârelor pe material solid, asemenea amprentelor energo-materiale complet-cunoscute în străvechimi; 

 – crearea formelor de medicină reparatorie și medicină preventivă, știindu-se clar că și viața fizică, și diminurea rapidă și puternică a vibrației planetare vor conduce la deteriorări masive ale corpului fizic uman; 

 – feluri de deplasare (mers liniștit, alergare, deplasare cu greutăți) și de protecție pentru deplasare cu tălpile direct pe pământ (încălțăminte adecvată), dar și moduri de deplasare în ape (înot) și deasupra apelor (plute, bărci), la fel ca și în aer (la început folosind frânghii, apoi construcții de poduri); 

 – forme de prezentare a așezărilor și a construcțiilor din așezări, elemente de decorațiuni interioare și exterioare care amintesc permanent de cunoașterea părților eterice și astrale, cunoașteri legate de cosmos dar și de particularități ale mișcării fluidelor planetare și continentale, cu trimiteri la cunoașterea profundă a planetelor (arcele din elementele de arhitectură arată cunoașterea complexă a interiorului canalelor eterice matriceale ale manșonului eteric care susține și înconjoară partea pământoasă a Pământului); 

 – cunoașterile cele mai profunde și de o complexitate uriașă sunt expuse în ceea ce azi numim mituri, legende, povești, basme, balade, texte ale cântecelor tradiționale. 

Toate formele de manifestare fizică: acțiuni, percepții cu organele fizice de simț, sunt așadar urmare a activităților mentale și astrale ale omenirii. Intuiții privind modul de ajungere la formele de creații materială fizică provin de la acele forme cunoscute de spiritele umane din trecuturi mai mult sau mai puțin pământene, care au fost gândite și folosite și în etapa mental-astrală a omenirii, și în prima parte a epocii fizice, când toate erau proaspete îîîn memoriile, cunoașterea și conștiența umană. Chiar dacă ulterior s-au estompat și apoi treptat s-au pierdut din cunoașterea umană, cei mai bine pregătiți dintre conducătorii grupurilor și blocurilor de grupuri de spirite venite pe Pământ, au adus treptat în viața omenirii creații și îmbunătățiri ale acestora, an de an, secol după secol. Tradiția primordială a cuprins toate cele aduse în creațiile primordiale ale entităților transcedentale https://bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/entitati-transcedentale/  realizate de absolut toți oamenii de pretutindeni, preluate din vremuri îndelungate de concepție și realizate mai întâi mental, creând și principalele linii de cercetare fizică, conform liniilor de cercetare astrală, pe care oamenii le-au avut la îndemână întotdeauna pe timpul somnului. Căci pe timpul somnului ne deplasăm doar cu corpul nostru astral înafara sistemului corporal, dar rămânem legați puternic de sistem prin structurile energetice cele mai puternice ale canalului nostru de întrupare și destin. În acele vremuri, în acele străvechimi, oamenii au fost permanent conștienți de liniile de creație materială mentală care vor genera liniile de creație materială fizică, cândva, în viitorul omenirii, pentru care în principal au venit pe Pământ toate blocurile de spirite care formează baza spirituală a omenirii. Știau clar cum se vor derula toate fazele de creație fizică și când, și în ce condiții se vor desfășura toate fazele lor. Creația mentală nu este de loc așa de simplă cum cred unii mentaliști azi, văzând cum omul din vechimi crea o casă de la o secundă la alta, fără nicio greutate: doar un studiu foarte atent relevă faptul că zeci, și uneori chiar sute de ani fiecare om cerceta, prin creație materială pe eșantion, sub îndrumarea ajutătorilor astrali, până când orice milimetru din viitoarea construcție ajungea la perfecțiune. Abia apoi avea loc acea creație totală, într-adevăr într-o secundă – iar o navă de transport, de călătorie pe planetă se realiza chiar în mult mai puțin timp, fracțiuni infime de secundă. Dar omul, creatorul, știa clar cum ar realiza o asemenea creație chiar din materiale fizice: de la extragerea materialelor de construcție, de la metale și prelucrarea lor, la asamblarea lor și la creația decorațiunilor interioare și exterioare, toate produse finite și asamblate într-o armonie perfectă între ele, precum și între întreaga construcție și mediul natural înconjurător. Și toate să fie la formele cele mai avansate posibile pe o planetă cum este Pământul – așa cum nu s-a putut ajunge până acum nicăieri într-o astfel de societate concurențială cum este acum societatea omenească, și nicidecum conlucrativă – cum ar fi trebuit să fie. 

Omul mental nu avea nevoie de o casă cu mobilier sofisticat și tot felul de decorațiuni interioare și exterioare, așa cum avem azi, întrucât frumusețea percepțiilor proprii avansate ne lipsește acum: sufletul uman are nevoie de frumusețe pentru a putea să reziste unei asemenea societăți acide, corozive, așa cum trăim azi. Dar omul din străvechimi (de fapt tot noi, așa cum am avansat de la o întrupare la alta până acum) știa bine diferențele între facilitățile de atunci și cele ce ne vor rămâne la final de ciclu greu de dus, știa că toate formele de avuție omenească se trag în esența lor din cunoașterea prin propriile percepții (nicidecum prin tehnologii materiale) extrem de avansate, prin care putea trăi în mijlocul realității nu numai fizice, ci și eterice, astrale, mentale, cauzale și spirituale, cunoscute și aprofundate la toate nivelele și subnivelele lor, trăind milioane după milioane de ani în întrupări în mijlocul naturii și cosmosului înconjurător. 

Tradiția primordială urmărea organizarea umană pe baza organizărilor primite drept exemplu de la entitățile transcedentale: de la îndrumătorii aceștia superiori, în organizările lor din spațiile ajutătoare paralele dimensionale și interdimensionale, pe aceleași principii au fost create și așezările umane din toate timpurile, adică au fost oglindite organizările din spațiile ajutătoare în așezările oamenilor, ajutați să păstreze aceste linii în toate așezările lor de către ajutătorii planetari: pădureni de la șesuri, munteni și insulari, care au fost întotdeauna evoluanți avansați secundari  și centrali. Aceste linii de creație și de organizare a așezărilor umane, precum și modurile de derulare a activităților umane în interiorul și în exteriorul așezărilor s-au constituit în primele linii ale tradiției primordiale. Mai târziu, după ultima glaciațiune, ajutători cu foarte multă putere energetică și experiență uriașă de folosire a puterii lor, născuți înainte de penultima glaciațiune (adică: cu mai bine de un milion de ani înainte), pe care azi îi numim Moși (ca urmare a vârstei lor foarte înaintate comparativ cu timpul vieții noastre, a oamenilor obișnuiți) au născut primii lor copii după glaciațiune. S-a format astfel omenirea de azi și, Moșii (părinții omenirii celei noi) împreună cu copiii lor au creat noile așezări: organizări extrem de minuțios realizate, din care să poată să derive orice altă organizare, de la cele mai simple la cele mai complexe. Așezările Moșilor au fost așadar exemplele urmate de generații întregi de oameni, milenii de-a rândul, pentru că oamenii își recunosc în Moși ajutătorii, coordonatorii, îndrumătorii de milioane de ani, de sute de vieți. Ultimele așezări au existat în formă fizică pe toate continentele și pe unele insule – după cum au cerut sarcinile lor să fie create. 

Ceea ce numim medicină azi cuprinde în primul rând folosirea plantelor, pământurilor speciale, lichidelor naturale ale plantelor, lichidele naturale ale planetei, gazelor naturale, secrețiilor de animale și vegetale. Dar în aceeași măsură – ceea ce ne este încă greu să acceptăm, deși direcții sunt azi – veneau alături de ele în conservarea sănătății omului folosirea sunetelor: cuvânt, muzică, incantație (cuvânt + muzică la un loc în ritmul vibrației generale a locului, cu care se armoniza și corporalitatea omului), dansul ca impuls de mișcare proprie + impuls pentru mișcări în câmpul oamenilor și al animalelor. Folosirea focului a avut un loc important prin amintirea clară a oricărui om despre așezările transcedentale: care fuseseră create absolut toate în jurul unui canal energetic din matricea Pământului, perfect vertical, perpendicular la ieșirea din scoarța pământoasă, cu putere energetică maximă pentru planetă, care fuseseră croite special din planificarea întrupării planetei pentru așezările grupurilor de creatori avansați care aveau să vină la un moment dat pe planetă. 

Multe dintre aceste aspecte le recunoștem și azi în croiala orașelor și satelor noastre, cum ar fi piața centrală a așezării, locuri speciale pentru desfășurarea unor activități necesare întregii comunități (primăria, de exemplu) sau unor ramuri de activitate a oamenilor în așezare (spitale, ministere, judecătorie, etc.). 

Să ne oprim o clipă, pentru a răspunde la o întrebare: Dacă corporalitatea era nouă, organizările erau perfecte pentru oameni perfecți, ne punem o întrebare logică: de ce era în gândirea oamenilor medicina de la bun început? De ce nu a fost o ”găselniță” din vremuri mult mai apropiate?

Aici apare tot cunoașterea ancestrală a spiritelor umane, cu foarte multă experiență de întrupare într-o asemenea zonă a universului cum este cea în care se află galaxia noastră. Orice om știa bine, de la începuturile întrupărilor sale pe Pământ, că vibrația medie planetară era în permanentă diminuare – pentru a trăi în această perioadă cu vibrația cea mai joasă în această lume veniseră spiritele umane pe Pământ de prin toate părțile universului. În primul rând se știa clar că vibrațiile joase conduc în scurt timp la distrugeri majore ale corporalității tuturor viețuitoarelor, inclusiv a omului, drept pentru care și viețile omului, la fel ca și ale animalelor de altfel, erau mult mai scurte decât înainte de glaciațiune: pentru oameni timpul vieții fizice se scurtase de la 10.000-15.000 de ani (în cazul ajutătorilor planetari ajungea la 30-40-50.000 de ani pe destin) la început maximum 200-250 de ani (în cazul ajutătorilor planetari 500 de ani maximum); dar în timp toate aveau să ajungă la maximum 90-120 de ani în condiții special de bune. În plus știau foarte bine condițiile grele pe care unii le vor crea semenilor lor: agresiuni, războaie, sărăcie, foamete, boli – unde medicina tradițională avea să joace un rol deosebit de important în viața omenirii. Se va pierde din această cunoaștere naturală, în foarte mare parte, dar va dăinui suficient de mult timp pentru ca rolul ei să rămână considerabil în viața omului. 

Așadar toate tradițiile autentic-vechi vin din străfundurile omenirii și își vor relua drumul manifestărilor naturale cele mai înălțate ale omului în viitorul apropiat. Autentice, adică din vechimile creării omului din os moșesc, direct reînnoită fiind astfel omenirea și folosind manifestări pogorâte din cele mai profunde puteri umane, la care ne vom reîntoarce în viitorul apropiat. 

Ponderea aplicării tradiției primordiale este azi rară, conjuncturală, legată de existența pe Pământ a unor grupuri care pe de o parte au avansat mult în evoluțiile primare, pe de altă parte au mândria de a fi ajuns în evoluțiile lor acolo unde nicăieri nu mai există greutate, necunoaștere, agresiune, neputințe de orice fel, și caută intuitiv să-și mențină manifestările la standarde foarte înalte. Dar cele mai multe grupuri ale spiritelor umane, când se află în conjuncturi grele, nu-și mai conștientizează manifestările rele în lupta lor pentru supraviețuire, nu mai caută să-și mențină această stare de grație permanentă din care vin pe Pământ decât cu prețul folosirii agresive a muncii și vieții semenilor lor. La începutul sosirii pe Pământ condițiile de trai sunt armonioase în vibrații înalte, în mijlocul unor populații care își armonizează perfect obișnuințele lor, dar vibrația planetară s-a diminuat fără încetare și nu și-au mai putut menține starea de grație; condițiile de trai au devenit din ce în ce mai aride, și-au pierdut capacitățile energetice la toate nivelele corpurilor lor, au pierdur capacitățile senzoriale de orientare într-un mediu ostil, în care fiecare viețuitoare atacă, ucide, moare de frică, luptă pentru supraviețuire. Și ei au luptat, însă omenește, aceasta însemnând să lupte pentru supraviețuire sub toate formele omenești: material, mental, emoțional, pentru hrană și adăpost de cea mai înaltă calitate ce se poate obține aici, păstrarea ideilor, a cunoașterilor la fel, cu orice preț – asta însemnând în continuare nu numai supraviețuire într-o concurență acerbă pentru viață, ci și pentru toate cele ce le pot obține pe orice cale. Iar dacă au descoperit indicatoare prin care se indicau căi pentru revenirea cât mai rapidă la decența umană de odinioară, au ascuns totul fără să-și dorească schimbarea lor, nici a semenilor lor pe care i-au ținut în sclavie de orice fel: și fizică, și mai ales mentală, căci mintea este până la urmă avuția cea mai de preț a omului. Cei care nu iubesc foarte mult munca și astfel nu au multă rezistență fizică, au cerut-o altora, dar în limitele stabilite doar de ei, de frică să nu fie depășiți în adaptările pe care oamenii oricum le găsesc mai devreme sau mai târziu. Adică exact ceea ce a spus și Iisus: ”Nici voi nu ați făcut – nici pe alții nu ați lăsat…” 

Vibrația foarte joasă antrenează comportamente vechi, trăite îndelungat în nenumărate condiții planetare, ca să se fixeze bine manifestări în medii extrem de variate, precum: respirația, hrănirea, mișcarea, obișnuirea cu alte viețuitoare, comunicarea, relaționarea. Pe fondul acestei vibrații planetare foarte joase, care antrenează memorii extrem de vechi, cu vibrații la fel de joase pentru toate spiritele întrupate, uitarea a venit astfel oamenilor și din cauza vieții instabile într-un mediu în continuă mișcare care cerea luptă efectivă pentru supraviețuire, și din ascunderea sensurilor celor existente în comportamentul curent al oamenilor, care s-au pierdut repede sau au rămas pitite prin subsolurile organizărilor laice sau religioase. Pierderea sau ruperea de tradiții a fost însă normală în asemenea timpuri planetare, pentru că societatea agresivă, războinică, perversă – atipică în exprimarea ei corectă – este formată în cea mai mare parte din acele grupuri despre care discutam mai sus, cu experiență multă foarte elevată, dar încă neconsolidată în vibrații foarte joase: care ne arată în care direcții să lucrăm în continuare în evoluțiile noastre, pentru ca totul să ne ajute să ne dezvoltăm sferic, egal din toate punctele de vedere. Și, în plus, să învățăm că fiecare loc din univers are cu necesitate adâncă regulile lui care trebuiesc respectate, consolidate, fiind de un real folos celor care evoluează și consolidează învățături alături de noi, val după val, aici și oriunde în alte părți. Învățăm astfel că nu evoluăm tăind consecvent ajutorul care trebuie oferit lumii întregi. Iar când vine timpul să fie necesară conservarea vieții, cei mai avansați trebuie să-i protejeze pe cei care nu au putere și experiență proprie, mergând până la sacrificiu – nicidecum să ceară sacrificiul celor slabi pentru plăcerea sau neplăcerea proprie. Cei mai avansați trebuie să fie lucrătorii, conducătorii-lucrători care dau exemplu propriu – așa cum au fost permanent conducătorii, îndrumătorii din străvechime și din vechime. 

Aceste grupuri, blocuri întregi de grupuri de spirite care pot deveni repede agresive în asemenea situații, au fost ultimele blocuri de spirite care au venit la întrupări pe Pământ. Pentru că nu au rezistență multă în condiții pământene încă, putând ajunge la comportamente din ce în ce mai distructive în lupta lor pentru supremație, tot ele vor fi primele care vor pleca înapoi, ”acasă” = adică de unde și-au pornit călătoria spirituală (adică călătoria prin forțe proprii de deplasare ale spiritului) către Pământ. Majoritatea lor sunt deja în pregătire acum pentru plecare, în timp ce grupurile cele mai elevate de spirite umane vor rămâne în continuare aici pentru a restaura ordinea naturală a lucrurilor pe planeta pe care cei plecați au constrâns-o la distrugere în ultimele milenii. Ceea ce înseamnă și că adevărata omenie, care arată bunătate, respect, înțelegere, toleranță, conlucrare, iubire de tot și de toate vor rămâne singurele atribute ale omeniri, ceea ce o caracterizează de fapt, ceea ce numim în mod tradițional omenie. Aceste spirite sunt cele care vor regenera planeta, lăsând-o exact așa cum au primit-o de la entitățile transcedentale creatoare de specii pentru toate planetele galaxiei.