Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

sâmbătă, 29 decembrie 2018

15. OMUL ADULT ŞI VIAŢA SA ASTRALĂ

Să continuăm ideea dezbătută în articolul anterior, conform căreia copiii percep mult mai uşor entităţile astrale decât adulţii. şi am arătat şi de ce, în linii mari:
– pe timpul copilăriei omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;
– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras, impulsionat să comunice cu ajutătorii săi astrali, dacă este în călătorie astrală (spontană sau în meditaţii active) pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, în mod discret, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 
Dar, din nefericire, mulţi dintre cei care au ajuns în stadiul de a se obişnui deja cu călătorii astrale conştiente, sunt convinşi că nu există nici un fel de entităţi astrale ci, conform teoriilor pur materialiste, sunt convinşi că universul s-ar fi autocreat conjunctural pe sine însuşi prin lupta întâmplătoare dintre ciocnirile sau atracţiile elementelor primare, formându-se astfel diferite particule subatomice, atomice, apoi structuri moleculare şi toate celelalte care ne sunt cunoscute din ştiinţele fizice: cunoştinţe extrem de limitate de altfel – dar foarte utile vieţii noastre de acum, pe Pământ. 
Asemenea călători astrali sunt în primele lor faze de cunoaştere la nivele joase de vibraţie ale universului: căci la nivele înalte de vibraţie au o cunoaştere şi practică avansată – motiv pentru care entităţile personale astrale îi lasă să se obişnuiască cu universul şi apoi să le descopere singuri. Astfel se derulează deocamdată obişnuirile lor cu spaţiile în care ajung să călătorească astral, iar pe parcursul vieţii, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, vor constata că, dincolo de ceea ce s-au obişnuit să perceapă, este o infinitate – practic, de mişcări în câmpuri ce par a fi ele înseşi infinite. Dar şi din acest unghi de vedere vor descoperi totuşi că mai au de învăţat, că ele sunt finite, specializate în multe feluri, ajutând o multitudine de entităţi locale sau aflate în trecere prin locurile cunoscute; sunt entităţi care se manifestă prin corpuri spirituale: budhice, atmice şi cu vibraţii superioare: enesice, supraenesice, precum şi cu alte feluri de vibraţii şi structuri decât cele pământene. Pe unele doar le putem intui, a căror existenţă cu toţii nu le-o acceptăm la început dar, odată cu creşterea experienţei noastre şi la nivele joase de vibraţie universică, începem să ne familiarizăm cu toate şi începem să acceptăm complexitatea universului de dincolo de materia fizică, cu care suntem azi obişnuiţi. 
Alţi călători astrali percep marile întrupări sub formă decodificată de creier ca o mulţime de entităţi luminoase care conlucrează în centrul planetei (sau al stelei, sau al galaxiei). Ei cred că entităţile acestea, individuale, întrupate în corpuri cu vibraţie înaltă, au creat cu forţele lor, planeta, sau steaua, sau galaxia, dar de fapt acolo nu este vorba despre o creaţie exterioară creatorilor, ci este vorba despre o întrupare comună a unui popor de spirite (pentru planete), sau a unui grup de popoare de spirite (pentru stele). Întrupaţii în asemenea fel, cu corp comun reunind un grup mai mare de spirite (să adăugăm şi cazul planetoizilor: sateliţii naturali ai planetelor) – adică popoare şi grupuri de popoare de spirite, nu au posibilitatea de mişcare fizică, prin corpul fizic, de formă individuală sau chiar în grup. Dar aceasta nu înseamnă cu nu au o conştienţă de sine – chiar o au, mult mai dezvoltată decât majoritatea vieţuitoarelor care trăiesc pe planete sau în jurul stelelor, în galaxii. Evoluţiile lor comune sunt foarte lungi şi se bazează în principal pe o manifestare pur perceptivă, mentală, şi mai ales analitică, cu privire la orice se desfăşoară în raza lor de percepţie: macro- şi micro-structuri ale universului, entităţi, fluxuri energo-materiale în circulaţii prin spaţiile galaxiei, intrări/ieşiri din întrupări comune sau individuale deopotrivă. Este o activitate extrem de profundă, de natură pur intelectuală (da, da!!! să nu ne mirăm... să ne obişnuim cu multe aspecte necunoscute de noi până acum): prin analizele şi asocierile complexe pe care fiecare spirit în parte le poate face cu un astfel de prilej. În acelaşi timp este în felul ei o activitate rapidă, pe care călătorul astral o percepe codificat de creier sub forma unor oameni care muncesc febril, atenţi, concentraţi, coordonându-şi activităţile împreună şi obţinând rezultate clare, perfecte. 
Creierul uman nu are altă formă de decodificare decât folosind experienţa cea mai apropiată în planul fizic, de aceea omului îi va lua ceva timp pentru înţelegerea diferenţei între activitatea mentală, acel fel de activitate mentală care este dincolo de gândire – şi cea fizică. Şi numai pe măsura creşterii gradului de cunoaştere a realităţii în cele două planuri – mental şi fizic – creierul cercetătorului va decodifica modul în care spiritul “citeşte” universul (macro- şi micro-), mişcările şi structurile lui: pe măsura creşterii cunoaşterilor care vin cu amănunte din ce în ce mai bogate, cu experienţă chiar de căutare a înţelegerilor din ce în ce mai profunde, cu dorinţă de a se extinde pe cât mai multe planuri. 
Astfel de înţelegeri el le are însă vieţile anterioare desfăşurate în vibraţii înalte, iar acum omul se adaptează unei astfel de activităţi pe care în prezent o derulează în vibraţii joase, în condiţii de cunoaştere limitată de propria societate, în care trăieşte acum pe Pământ. De fapt, se adaptează experienţa spiritului la realităţile din alte vibraţii decât cele cu care este prea puţin obişnuit, dar el are şi experienţa de a se adapta, ceea ce îl ajută enorm. De aceea orice călător astral trebuie să se cunoască pe sine, să-şi cunoască şi recunoască asocierile cerebrale proprii în funcţiune, să-şi dezvolte cunoaşterea şi să fie foarte atent la ceea ce preia din mediul general de cunoaştere a societăţii sale: mai ales cât se potriveşte sau nu se potriveşte aceasta cu o realitate care, se ştie bine, omul nu a fost lăsat – laic şi religios deopotrivă – s-o cunoască, s-o aprofundeze. 
Aşadar iată că vedem, captăm bine informaţiile, dar fiecare dintre noi suntem în stadii diferite de experienţă a acceptării percepţiilor proprii, şi de înţelegere a celor percepute. 
Iată aşadar că avem percepţii diferite, dar şi înţelegeri diferite - şi astfel păreri diferite privind existenţa entităţilor astrale. 
Pe de altă parte sunt şi entităţi astrale care ne ajută pe noi, cei aflaţi în viaţa fizică, dar şi entităţi pe care le numim entităţi planetare: care lucrează efectiv în preajma planetei şi în partea eteric-astrală. Sunt în general acele entităţi planetare care ne apar tuturor – copii sau adulţi – în preajma masei pământoase, dar părând şi că “intră” în interiorul acesteia sau zboară prin aer – facem asocieri cu modul nostru de percepţie a realităţii aşa cum o cunoaştem din societate, acolo unde putem trăi şi ne putem manifesta fizic. Entităţile eterice ale planetei trăiesc sub forme de vieţuitoare de diferite mărimi şi forme (de multe ori jumătate cu aspect uman – jumătate cu aspect floral sau animal), dar şi sub forme umane pentru cercetătorul mental sau astral. Din nefericire, se cred a fi fiinţe lipsite de inteligenţă, nelucrative, fără a avea cunoaşterea unor activităţi complexe – ceea ce nu este de loc adevărat: în calitate de spirite planetare ele sunt mai elevate spiritual, cu o experienţă enormă în sarcini de natură galactică, şi desfăşoară sarcini mai complexe decât majoritatea oamenilor de pe Pământ. 
Vom mai discuta pe larg despre astfel de entităţi. Deocamdată să amintesc faptul că ele pot apare sub diferite forme, cu diferite vibraţii – dar vibraţii foarte înalte, pe care de asemenea creierul nostru le combină – în lipsa unor cunoaşteri mai profunde, şi până la obţinerea acestor cunoaşteri – cu elemente fizice: forme, culori, câmpuri, formând diverse imagini, tablouri complexe. Astfel de imagini pot oferi imediat celui obişnuit cu asemenea asocieri multe idei despre felul entităţilor şi activităţile lor: 
– entităţi cu sarcini de înălţare vibraţională a locurilor: delicate, care apar în culori eterice însoţite de fulgere fine şi valuri de aer sidefat care se schimbă val după val;
– entităţi care par asemănătoare unor bărbaţi musculoşi, puternici, ceea ce ne-ar conduce părerea unor vibraţii umane mai joase (de muncitori), mai ales dacă apar şi în culori închise: verde foarte închis, maron scoarţă-de-copac cu diverse nuanţe inserate: auriu, argintiu, opalescent – care sunt energii cu vibraţii foarte înalte, aratând de fapt că lucrează pentru partea pământoasă şi biologică, care chiar au sarcini de a susţine viaţa biologică (fizică) pe Pământ (toate vieţuitoarele terestre, marine şi aeriene – de la viruşi la oameni). 
Treptat, fiecare om îşi va da seama de realitate şi, mai mult, va înţelege că sunt cel puţin următoarele feluri de entităţi:
1. Cele ale poporului planetei, care fac parte din întruparea comună a unui întreg popor de spirite în corpul pe care noi îl numim “planetă”; care nu se manifestă individual aşa cum uneori îi arată viziunea, ca urmare a experienţei fizice, concret-fizice, oglindită cerebral – pentru că ei lucrează, nu stau; ci este o imagine în felul ei abstractă, sintetizând o mare bogăţie de informaţii care aşteaptă să fie conştientizate din postura omului în vibraţiile actuale ale planetei: în spatele acestei imagini este în derulare activitatea mentală permanentă a spiritelor, care procesează informaţii privind toate activităţile vieţuitoarelor de pe planetă: care se manifestă şi fizic, şi astral, şi spiritual. Şi trebuie spus că aceasta este mai curând o imagine abstractă, de sinteză, este un simbol acolo – decât o imagine virtuală, aşa cum se spune azi pe internet. Obişnuinţa cu ele şi claritatea informaţiilor, punctuală, la obiect, vine odată cu aflarea multor informaţii cu privire la întrupările spiritelor şi popoarelor de spirite, la activităţile specifice fiecărui fel de întrupare, vine odată cu cercetarea în profunzime, în fiecare plan, câmp planetar: eteric, astral, mental, cauzal şi diverse câmpuri spirituale. Sunt mai greu de accesat acum informaţii din alte planuri, câmpuri (nu e corect să le numim dimensiuni), dar este mai uşor de înţeles asociindu-le cu activităţi cu care deja ajutătorii noştri astrali ne obişnuiesc treptat, creând o punte între vremuri... 
Dacă nu există formată încă o înclinaţie naturală în direcţia cunoaşterii, nu se vor face paşi mulţi în asemenea direcţie, dar la sfârşitul vieţii fizice toate cele posibil de cunoscut acum pe Pământ vor fi analizate, se vor determina nu numai căi de adâncire a cunoaşterilor, ci şi modalităţi de percepţie directă a structurilor, nu prin metafore cerebrale: de la cele de întrupare care dau formă vieţuitoarelor – la uriaşele creaţii realizate de coordonatorii-lucrători ai evoluţiilor noastre (cum sunt corzile universice, sau barierele interzonale şi intersubzonale, etc.). 
Evoluţia este o cale lungă – dar avem eternitatea de partea noastră!...
2. Entităţi eterice planetare: care sunt, rând pe rând, spirite din poporul planetei, care fac întrupări limitate: şi ca timp de existenţă în acest plan, comparativ cu întreaga întrupare a planetei, şi în ce priveşte corporalitatea: este doar un sistem corporal eteric (adică cu straturi de materii eterice cu vibraţii diferite de la unul la altul, deci subnivele ale aceluiaşi nivel eteric): care în medie are o vibraţie eterică foarte înaltă şi doar uneori cu puţine intarsieri de materii astrale, în funcţie de sarcinile lor personale. Este o întrupare care, din perspectiva spiritelor planetei, este folosită pentru a nu pierde obişnuinţa de manifestare individuală pe lungul parcurs al unei întrupări de tip “planetă”. 
Toate cele discutate acum sunt valabile pentru toate întrupările de tip “planetă” şi “stea” din zonele I şi II ale universului (care formează galaxiile matriceale), precum şi întrupările unei mulţimi uriaşe de popoare de spirite într-un trup comun: o galaxie întreagă – evoluţii care se derulează în zona a III-a a universului nostru. Se subînţelege că vor fi mai mulţi astfel de întrupaţi prin rotaţie în preajma unei stele şi a unei galaxii prin întrupare comună, proporţional cu numărul de popoare de spirite care iau parte la întruparea comună. 
3. Entităţile astrale individuale, care nu fac parte din poporul planetei sau stelei, ci evoluează individual – doar făcând parte din grupuri mai largi sau mai restrânse de spirite ca vin din alte părţi ale universului; sunt astfel diferite de cele de mai sus, tocmai prin modul individual de întrupare: cu sistem complet de corpuri (de la corpul astral în sus: mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), diverse straturi de corpuri spirituale cu vibraţie mai înaltă: enesic şi supraenesic). 
Sunt ajutători care lucrează PENTRU planetă, sau stea, sau galaxie; sunt întrupaţi cu evoluţii înaintate: chiar din popoarele planetare, stelare şi galactice, dar care sunt în pauză de întrupare comună – tot pentru acelaşi fel de obişnuire cu evoluţii individuale. Pot fi şi spirite cu evoluţie mai puţină decât galacticii, aflate în curs de pregătire pentru evoluţiile prin întrupări comune. Chiar şi aşa întrupările lor sunt relativ scurte, mult mai scurte decât marii ajutători planetari: secundari şi centrali, coordonatori şi ajutători şi pentru biosistemul planetei, şi pentru celelalte entităţi. Nu le pun într-o categorie separată, pentru că şi marii ajutători planetari sunt entităţi individuale. Spre deosebire de celelalte entităţi, ele au cele mai lungi destine individuale, cu sarcini deosebit de complexe, ajutând toate evoluţiile de pe planetă, dar şi de pe toate planetele galaxiei, alături de ajutătorii planetari ai altor planete. 
4. Entităţi pe care le numim interdimensionale şi dimensionale, monade foarte evoluate care se întrupează şi trăiesc în dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea noastră şi în spaţiile interdimensionale şi care circulă frecvent între dimensiunea noastră structurală (stratul nostru) şi celelalte dimensiuni structurale ale universului. Chiar dacă foarte rar se lasă percepute de către oameni sau alte vieţuitoare, este extrem de frumoasă intrarea şi ieşirea lor în/din mediul nostru dimensional: vom discuta mai pe larg despre “fleşul călătorului interdimensional” în studiile istorice.

joi, 27 decembrie 2018

14. ÎNCĂ CEVA DESPRE VIAŢA ASTRALĂ ÎN COPILĂRIE ŞI DE-A LUNGUL CELORLALTE FAZE DE CREŞTERE ALE CORPORALITĂŢII NOASTRE

În articolele anterioare „ DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ”   (şi cele specificate în articol) am scris pe larg despre faptul că copiii percep entităţile astrale mult mai uşor şi mai rapid decât adulţii. 
Dar să accentuăm că ei percep realitatea în aproape toată complexitatea ei, chiar dacă creierul lor nu poate decodifica toate percepţiile – el fiind în perioada de îmbogăţire cu legături neuronale stabile. Doar o parte a percepţiilor sunt treptat, dar foarte repede decodificate – dincolo de cele tactile, care devin repede prioritare; cele care se dezvoltă mai repede sunt de obicei cele vizuale şi auditive, apoi treptat şi altele, cu care se obişnuiesc datorită faptului că cei din jurul său reacţionează mult mai rapid la stimulii veniţi pe această cale. 
Până la o formatare bogată a creierului fiecare nou-născut trece prin această perioadă de care nu suntem conştienţi în plan fizic, dar care are un rol extrem de important pentru orice spirit întrupat: se formatează intuiţiile şi clar-intuiţiile spiritului din postura de întrupat cu corpuri care au, în mod natural, o vibraţie joasă în interiorul sistemului corporal: corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Dar intuiţiile şi clar-intuiţiile nu sunt necesare numai vieţii fizice, ci şi manifestărilor prin celelalte corpuri, aşa cum ştim acum: prin corpurile spirituale şi prin corpul astral (ca entitate astrală).
Dacă spiritul face efortul de a se adapta şi fizic, şi intuitiv, la viaţa fizică în care a intrat, se va dezvolta extrem de mult intuiţia prin corpurile de manifestare cu vibraţie mai înaltă decât corpul fizic: prin corpul astral şi prin corpurile spirituale. Acest lucru îl va ajuta să-şi dezvolte exponenţial conştienţa în toate cele trei forme de manifestare care se petrec de-a lungul unui destin întreg uman: 
– şi în viaţa fizică, şi în activităţile astrale din timpul vieţii fizice, în activitatea de cercetare pe care fiecare întrupat o face pe timpul somnului: chiar dacă ea este limitată, este deosebit de importantă şi pentru activitatea din stare de trezie, şi pentru căutările pe care le face pentru înţelegerile pe care nu le-a găsit viaţa fizică, aceasta care este cea mai obositoare parte a destinului;
– şi în partea astrală destinului, care continuă după terminarea vieţii fizice, în calitate de entitate astrală, pentru care activităţile astrale din timpul vieţii fizice îi vor fi de un real folos: nu numai pentru a-şi analiza şi corecta propriile manifestări fizice, ci şi pentru a înţelege manifestările celor pe care are sarcina, în calitate de entitate astrală, să-i ajute: şi indivizi, şi grupuri de indivizi, care au legături complexe cu multe alte grupuri de spirite aflate la întrupare pe Pământ;
– şi pentru manifestările generale prin corpuri spirituale, care îi sunt de folos evoluantului şi în perioada prenatală, când se manifestă concret prin corpurile sale spirituale purtate de mama sa: o perioadă când studiază şi se manifestă la nivelul cel mai înalt al spiritului uman întrupat pe Pământ, dar şi pentru a se pregăti, intens, pentru plecarea de pe Pământ, în alte zone ale universului sau în alte universuri – se dezvoltă şi se consolidează chiar din timpul vieţilor pământene toate aspectele legate de intuitivul universal, adică de intuirea tuturor felurilor de evoluţii din univers, cu putere de pătrundere mereu mai mare şi întărirea intuiţiilor şi clar-intuiţiilor pretutindeni în univers. Deocamdată nu suntem conştienţi de activităţile noastre desfăşurate prin corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic), din cauza diferenţelor mari de vibraţie între corpul fizic şi oricare dintre corpurile spirituale, dar în viitorul apropiat vom ajunge din nou, datorită creşterii vibraţiei fizice, să le conştientizăm pe toate. 
Scriam cândva cât de importantă poate fi copilăria şi bătrâneţea umane pentru experienţa spiritului (Copilăria şi bătrâneţea omului – ajutor pentru o viaţă eternă), iată acum alte câteva idei care trebuiesc adăugate bogăţiei de aspecte ale importanţei vieţii umane – pe care din nefericire atât de puţini oameni o consideră valoroasă...
Unii copii – care pot vorbi şi gândi bine, discută cu părinţii lor cu mintea deschisă diverse aspecte ale vieţii lor astrale. Am considerat adorabilă discuţia pe care a deschis-o un copil cu tatăl său care practica călătoriile astrale - dar despre care nu vorbea prea multe în familia sa temătoare de “chestiuni” care nu sunt acceptate de biserică: “Tati, ne vedem dincolo, acolo putem să ne vedem de ale noastre!...” Omul povestea cu deosebită încântare: “Mi-a zis copilul aşaaa... bărbăteşte!”
Frumos...
Mulţi oameni povestesc cum în copilărie vedeau “zâne” şi “spiriduşi” – unele mari cât alţii copii, altele cât florile sau merele din pom! Azi s-au lămurit şi ei că intenţionat sunt descrişi în poveşti sau pictaţi în teme religioase:
– unii îngeri sub formă de copii, datorită purităţii sufletului lor (şi vom discuta despre acest aspect, deosebit de important pentru viaţa noastră curentă, ca să ştim mai multe lucruri în plus când vom studia mânăstirile din ţara noastră);
– alţi îngeri cu aspect de oameni maturi: care sunt îngeri protectori, îngeri învăţători (pe lângă picturile cu sfinţi şi evenimente religioase);
– alte entităţi, din poveşti, basme, cu aspect de vieţate măruntă, cu jumătate de corp uman, jumătate floare, sau fluture, etc: entităţi astrale planetare care fac legătura celorlalte vieţuitoare mărunte cu prezenţele – de fapt: vibraţiile umane. 
În copilărie, obişnuinţele de învăţătură merg azi pe linia basmelor doar ca o formă uşoară de memorare a unor forme morale de manifestare. Dar toate cele pe care omul le ştia din copilărie, ajuns la maturitate, le observă îndepărtate de semeni din viaţa sa, şi înlocuite cu forme agresive de manifestare pe care învăţase cândva să nu le aibă. Astfel păşeşte dincolo de poveşti, de basme, de legende şi de mituri ancestrale, zăvorându-le şi pierzându-le sensuri şi semnificaţii pe măsură ce este acoperit de cerinţele lumii. Reacţia agresivă, aproape inconştientă, a adolescentului se bazează pe respingerea părinţilor care l-au “minţit” începând cu cele mai simple şi continuând cu cele mai complexe aspecte de viaţă. Depinde de fiecare spirit în parte cum îşi gestionează acest aspect al vieţii şi cât de mult înţelege din necesitatea păstrării sufletului înţelegător într-o lume care ceea ce poartă el în suflet este rejectat aproape total. 
Azi însă tot mai mulţi părinţi sunt EI ÎNŞIŞI deschişi către univers şi viaţa astrală, mulţi (dar totuşi încă puţini) fiind în stare de mari sacrificii băneşti pentru a învăţa ei înşişi ceea ce au pierdut la trecerea dintre copilărie şi adolescenţă, apoi spre maturitate. Iar faptul că azi copiii nu mai sunt peste tot rupţi de universul astral al poveştilor este şi meritul părinţilor cu sufletul deschis: copiii indigo, curcubeu, violet, cristal etc. trezesc părinţilor lor sentimentul apartenenţei de grup spiritual cu dezvoltări ce dau aspecte asemănătoare. Discutăm azi despre OAMENI – nu numai copii – indigo, violet, curcubeu, cristal, care au venit să ajute lumea să se deschidă către reveniri la ceea ce omenirea a fost odată şi a uitat, şi nu mai ştie deocamdată: e datoria noastră să le vorbim, chiar din margine, despre sufletul curat al omului străvechi – şi nicidecum păcătos. 

Să ne întoarcem puţin asupra copilăriei. Ceea ce copii încă pot face – dar adulţii au pierdut de mult din obişnuinţă – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, mai ales când sunt foarte mici, până la 5-6 ani – maximum 7 ani, adică exact atunci când îşi recuperează corpurile spirituale aflate până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai o obişnuinţă, o îndemânare a spiritului să-şi recalibreze rapid vibraţia, ci şi puterea de a se manifesta prin corpuri cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor, până la închiderea plexurilor-malaxor (către maturitate). În toată această perioadă, copiii îşi pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului astral şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii azi nu o mai pot face: copiii o pot face, pentru că vibraţia corpului lor fizic este mai înaltă decât a adulţilor. Adulţii, care au foarte puţine plexuri-malaxor în funcţiune (numai la un singur corp, ultimul lor corp spiritual), percep entităţile astrale numai dacă ele îşi diminuează vibraţia către vibraţia adultului, dacă necesităţile de destin ale omului o cer. Ele îşi diminuează vibraţia până la nivelul de percepţie a omului care se află în călătorie astrală (pe timpul somnului sau pe timpul unei meditaţii active) şi numai atâta timp cât îi este călătorului astral necesar. 
Aşadar, conlucrând cu entităţile sale ajutătoare:
– pe timpul copilăriei, omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;
– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 
Este necesar astfel să se înţeleagă cum omul se foloseşte de corporalitatea sa pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în cunoaşterile proprii, omul se învaţă să nu mai aibă frustrările de la început că nu percepe entităţile sale ajutătoare, şi astfel va începe să simtă într-un mod extrem de subtil prezenţa unei entităţi – dincolo de simţurile cunoscute din folosirea corpului fizic. Noi spunem: intuiţii sau clar-intuiţii – după gradul de siguranţă sau nesiguranţă, de claritate, de precizie – şi este necesar acum să înţelegem de unde apar aceste intuiţii şi de ce nu apar direct viziuni sau alte feluri de simţiri, asociate simţurilor prin corpul fizic (văz, auz, miros, gust şi tactil): cu atât mai mult că acum ştim cum în străvechimi omul le avea pe toate la parametri maximi sau cel puţin foarte avansaţi cumparativ cu ce avem azi. De fapt, nu le avea chiar pe toate, omul străvechi având şi el, oricât de dezvoltat putea fi atunci mentalul unui om, limitele sale:
– privind elemente care nu pot fi compatibile cu cele terestre, cu viaţa terestră, nefiind astfel necesare vieţii pământene; dar spiritul are memoriile sale în funcţiune, iar radiaţia fizică, razele pe care le foloseşte spiritul pentru a se manifesta prin corpuri fizice, corespunzătoare acelor aspecte depărtate de viaţa fizică, lucrează chiar dacă este în stare latentă: astfel apar intuiţii şi uneori clar-intuiţii asupra unor asemănări cu viaţa de pe alte planete, aspecte care pot fi adaptate vieţii pământene;
– corporalitatea are limitele ei, cu ea spiritul nu poate avea intuiţii legate de impulsuri care nu ating corporalitatea terestră: impulsurile, formate de fluxurile care circulă prin galaxie, nu influenţează spiritul pentru că nu are un corp corespunzător, deşi există mici raze în creştere, dar nu atât de bine dezvoltate ca să se manifeste. Dar cele slab dezvoltate le întăresc pe cele dezvoltate, care se manifestă prin corpuri, iar rezultatul este impulsionarea vagă a memoriilor formate prin alte părţi ale universului, care sunt de aceeaşi natură cu cele de pe Pământ. 
În perioada contemporană ne confruntăm în plus cu alte situaţii privind intuiţiile, despre care pe scurt putem discuta acum. 
În mod obişnuit, fiecare dintre corpurile: astral, mental şi cauzal au câte 4 sau 5 straturi (5 straturi la corpul mental, celelalte au 4 straturi), dintre care în toată perioada cu vibraţie planetară joasă se află în funcţiune doar două straturi: cel cu vibraţia cea mai înaltă şi cel cu vibraţia cea mai joasă din fiecare nivel în parte. Restul straturilor funcţionează doar în stare latentă, pentru a nu vehicula fluxuri energo-materiale cu vibraţie joasă în mod excesiv, care ar conduce la consolidarea unor manifestări cu vibraţie foarte joasă – mult mai joasă decât cele care s-au dezvoltat în istorie, după cum ştim. 
În străvechimi, omul avea o corporalitate complet deschisă, fără blocaje, fără variaţiuni puternice: chiar dacă existau variaţiuni, ele erau relativ mici şi existau în această formă pentru că omul îşi gestiona singur vibraţia tuturor corpurilor sale, în funcţie de activitatea sa, pentru perioade extrem de scurte de timp. Spre exemplu: în procesul de dematerializare a obiectivelor create, se folosesc vibraţii mai joase decât cele obişnuite în materializare, la creaţie în care se folosesc vibraţii foarte înalte pentru ca compactizările fluxurilor să fie puternice şi stabile. În asemenea perioade planetare cu vibraţia foarte înaltă, funcţionarea completă a corpurilor determină activităţile cele mai complexe ale oamenilor, ale tuturor oamenilor, fără excepţie. 
Dar nu şi a subspeciilor speciei umane, care au altă deschiere, cu alte particularităţi, în funcţie de evoluţiile spiritelor. De aceea atrag permanent atenţia că nu ne tragem din omul de Cro-Magnon, sau de Neanderthal, etc., care au fost subspecii umane, adăpostind spirite mai puţin evoluate decât spiritele umane, dar fiind ajutate de câmpurile umane pentru formarea impulsurilor interioare de creaţie, de comunicare prin grai articulat şi gândire prin sunete interioare articulate (vorbire interioară), apoi deplasare verticală, hrănire echilibrată. 
Dar să reţinem că, în vremurile noastre, straturile latente (deci nu închise, nu blocate, aşa cum cred unii) funcţionează cu o deschidere minimă, pentru a se permite vehicularea fluxurilor energo-materiale prin întreaga corporalitate. 

Aşadar, dacă discutăm acum asemenea lucruri este pentru că suntem deja în perioada de re-dezvoltare a tuturor straturilor corpurilor noastre: de aceea tot ceea ce până acum era intuiţii vagi – până la intuiţii totale, dar fără simţuri totuşi, sau început de clar-simţuri şi dezvoltări în continuare, se datorează acestor deschideri ale straturilor corpurilor noastre fluidice. Practic treptat adulţii ajung să se dezvolte spre percepţiile copiilor lor, astfel încât evoluează înţelegându-se reciproc, ceea ce cu greu se mai găseau în lume oameni asemănători până atunci, înafară de familiile ajutătorilor. 
Iar faptul că copiii au astfel de puteri pe care încă adulţii nu le au decât rar, în stadii începătoare diferite de la om la om, se datorează faptului că încă mai este necesar unor oameni să trăiască chiar toată viaţa cu straturile în stare latentă sau în diferite stadii incipiente de dezvoltare, pentru a se obişnui treptat cu suportarea unor asemenea procese fără teamă, frică, panică. De aceea sub nici o formă nu trebuie să ne agresăm semenii care nu ne înţeleg, ne agresează, ne dispreţuiesc, doar să ne depărtăm de agresiunile lor, fiind toleranţi chiar dacă severi când este cazul, când ne impun propriile lor dorinţe.
Să înţelegem că în copilărie toţi am avut deschiderea energizărilor puternice prin plexurile-malaxor, necesare dezvoltărilor corporale. Iar această deschidere a pornit – pe fondul creşterii permanente a vibraţiei Pământului – creşterea straturilor corpurilor fluidice pentru unii uşurel la început, pentru alţii o dezvoltare mai mare, continuând ceea ce au moştenit de la părinţii lor: o deschidere mai mică sau mai mare, pe care o ajută şi creşterea vibraţiei planetare, dar şi auto-educarea spre echilibru în toate, înţelegere, iubire universală. 
Toată lumea trece, mai devreme sau mai târziu, prin asemenea proces de dezvoltare lentă, necesar obişnuirii cu diferite tipuri de corporalitate pe diferite planete, în diferite locuri din galaxie şi din univers. Fiecare etapă de creştere de acest fel este în corespondenţă cu un anumit tip de corporalitate din alte locuri din univers, iar odată înţeles acest fel de necesitate – înţelegem ce înseamnă adevărata şi profunda noastră universalizare. 

luni, 24 decembrie 2018

LA MULŢI ŞI FRUMOŞI ANI !!!


DRAGII MEI,
CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN, SĂ NE DORIM SĂ FIM SĂNĂTOŞI, SĂ FIM BUNI, ALTRUIŞTI, OPTIMIŞTI, PROFUNZI!!! 
SĂ FIM BUCUROŞI DE VIAŢĂ ŞI DE NOI ÎNŞINE, DE CEI DIN JUR ŞI DE CEI DE PRETUTINDENI, PÂNĂ CÂND VREMURILE ŞI CERURILE NE VOR REUNI TUTUROR SUFLETELE DIN NOU!!!
SĂRBĂTORI FERICITE, DRAGII MEI DRAGI ŞI BUNI !!!

Şi un mic post-scriptum!...
O scurtă atenţionare pentru cei ce cred că Iisus nu s-a născut pe un 25 decembrie, ci undeva în primăvară (aprilie sau iunie, acum chiar nu prea contează).
Într-adevăr, această dată a fost stabilită de oameni ai unui timp în care ei aveau nevoie de tăierea tradiţiilor străvechi, ale popoarelor cunoscute de ei la acel moment. A fost politică, aşa este, şi înţelegem astfel că un asemenea aspect arată:
1. O parte pozitivă: stabilirea unui fel de nouă tradiţie comună pentru întreaga Europa la acele timpuri, având la bază un adevăr real – importanţa majoră a lui Iisus pentru toată umanitatea, dar de fapt pentru toată planeta; 
2. Dar da, şi o parte negativă – dar bună totuşi pentru vremurile schimbate de dânsul deja: aceea de a tăia cunoaşterea străveche a unei date cu valoare medie pentru largi teritorii (continentale) privind importanţa solstiţiului de iarnă pentru toate populaţiile, de pe toate continentele. Dar atunci ei nu ştiau ce este pe alte continente, ştiau doar de bazinul Mării Mediterane, şi de la Ocean la munţii Ural. 
Aşa încât SĂRBĂTORIND ACEASTĂ ZI, 25 DECEMBRIE, CEI CE CRED ÎN TRADIŢIILE DACILOR SĂ ŞTIE CĂ EI IUBEAU ACEASTĂ DATĂ, CHIAR DACĂ PENTRU EI CONTA CEL MAI MULT FIX DATA SOLSTIŢIULUI, PE CARE EI O SIMŢEAU ÎN FIECARE AN ÎNTRE 19-20 ŞI 27-28 DECEMBRIE. În toată această perioadă au fost stabilite noi date, de sărbători creştine. Şi voi mai ştiţi încă şi mai multe, acum să ne bucurăm de sărbători !!!
DAR IUBIREA PENTRU HRISTOS, ÎN ACELAŞI TIMP PENTRU STRĂMOŞII NOŞTRI SĂ NE SĂDEASCĂ ÎN SUFLET RESPECTUL PENTRU TOŢI ŞI TOATE, DORINŢELE ÎMPLETITE ALE TUTUROR PENTRU BINELE, BUCURIA, FRUMUSEŢEA ZILELOR NOASTRE, DE DRAGOSTE PENTRU DUMNEZEU ŞI SPERANŢĂ ÎN EL, ACUM ŞI ÎN VECI !!!
LA MULŢI ŞI FRUMOŞI ANI !!!

vineri, 21 decembrie 2018

DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ


Într-o anumită conjunctură de discuţii pe facebook am scris articolul “Copiii şi viaţa astrală”, însă din comentariile care au urmat mi-am dat seama că este bine să dezvolt subiectul şi, în general, aspecte mai deosebite ale activităţii astrale a omului în diferite faze ale vieţii sale: pe timpul copilăriei şi adolescenţei (activităţile astrale fiind înrudite prin funcţionarea plexurilor corpurilor fluidice, o funcţionare specială comparativ cu aceea a corporalităţii omului matur) şi apoi pe timpul maturităţii:
– pe timpul copilăriei: pentru pregătiri în vederea adaptării la societatea natală şi derulării sarcinilor de destin, iar pe timpul adolescenţei: intrări lente în derularea sarcinilor;
– pe timpul maturităţii: ca pregătire permanentă a desfăşurării sarcinilor, chiar dacă azi omul nu înţelege cum ar trebui să folosească astfel de activităţi astrale în viaţa fizică; totuşi activitatea conştientă ajută mult nu numai prin înţelegerea unor aspecte nevăzute altfel ale spaţiului înconjurător şi prin întărirea încredinţărilor privind susţinerea altor activităţi umane, dar şi înţelegerea profundă a faptului că suntem ajutaţi permanent prin însăşi esenţa coordonării spirituale şi ajutării concrete a vieţii omeneşti: a derulării activităţilor noastre cu corpul fizic pe această planetă. 
Pentru cei ce caută să cunoască viaţa astrală condusă conştient – înafara celei spontane: adică prin vise pe timpul odihnirii corpului fizic în principal, chiar şi numai odihna, relaxarea după o parte a zilei de muncă, prin meditaţie, ajută omul în vâltorile vieţii pământene. 
Să continuăm aici discuţiile, întrucât avem de urmărit mult mai multe aspecte legate de viaţa astrală, şi vom discuta detaliat la fel, în continuare, ori de câte ori va fi cazul.

Spuneam în articolul “Copiii şi viaţa astrală” despre faptul că copiii visează mult mai mult decât adulţii, de multe ori cu ochii larg deschişi, ceea ce părinţii neobişnuiţi cu acest aspect consideră ceva cel puţin ciudat - defect din naştere, de exemplu, ori sunt încredinţaţi că ei sunt treji şi vorbesc cu ei incoerent, pentru că ar fi îngroziţi de ceva ce văd chiar în încăpere. 
Dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel, viaţa lor astrală este mult mai bogată, profundă şi în acelaşi timp echilibrată, fiind depărtaţi cu mult mai mult decât oamenii maturi de aspectul fizic în camera lor, pe timpul somnului. 
De asemenea, este important de ştiut faptul că copiii percep mai repede entităţile astrale de pretutindeni, şi sunt astfel obişnuiţi cu ele, întrucât au vibraţia mult mai mare decât oamenii maturi şi, aşa cum scriam şi în articolul susmenţionat, sunt mult mai apropiaţi de viaţa în corpuri cu vibraţie mult mai mare, din perioada pre-natală (când ne manifestăm prin corpurile spirituale aflate deasupra mamei), astfel mult mai obişnuiţi cu percepţiile şi mai ales comunicările mentale cu entităţile astrale şi nu în ultimul rând cu entităţile spirituale aflate în trecere prin preajma sistemului nostru stelar, sau chiar venite în preajma Pământului pentru a se familiariza cu acest sistem stelar. Pentru copii nu este nimic neobişnuit că astfel de entităţi există, chiar dacă unele entităţi spirituale nu intră în viaţă pământeană astrală sau fizică, ci îşi continuă drumul în scurt timp, lăsând pentru alte călătorii trăirile în vieţi foarte complexe, pentru care acei călători nu sunt deocamdată pregătiţi, ci fac numai o tangenţă, o pregătire spirituală pentru viitor. 
Dar copiii sunt pregătiţi să le accepte, la fel ca şi entităţile astrale pe care le percep chiar cu ochii deschişi în stare de trezie, jucându-se în jurul lor sau cu ele. 
Copiii mai pot face ceva – dar în manifestare cu corp fizic rareori reuşesc să comunice cu familia lor cele pe care le văd şi aud. Totuşi ei reuşesc să-şi lase deoparte neputinţele şi, mai liberi în manifestare decât noi, adulţii prinşi în chingile tiparelor lumii, vorbesc oricum. Ceea ce ei încă pot face – dar adulţii au pierdut din “îndemânare” – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, când sunt foarte mici, până în 5-6 ani, maximum 7 ani: adică exact momentul în care îşi preiau corpurile spirituale care sunt până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai “îndemânarea” spiritului, ci şi puterea lui de a se manifesta prin corpurile cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea majorităţii plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului lor astral, în timpul somnului, şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii nu o pot face: adulţii pot percepe entităţile astrale numai dacă entităţile înseşi îşi coboară vibraţia, urmând necesităţile de destin ale omului: ele îşi coboară vibraţia până la nivelul percepţiilor omului aflat în activitate astrală, în călătorie astrală, sau până la nivelul percepţiilor oricărei alte entităţi astrale. 
Prin activitatea astrală foarte bogată, copilul îşi fixează ultimele învăţături, pregătiri pentru destinul său curent. Dar mai târziu, în timpul vieţii de adult, în general omul nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru că are nevoie să cerceteze el însuşi cele potrivite cu necesităţile proprii de destin, atât cât le poate el conştientiza el în fiecare moment. 
Este necesar să se înţeleagă felul în care spiritul îşi foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. La început, călătorul astral conştient se simte frustrat din cauza faptului că nu percepe nici un fel de entităţi astrale, deşi a aflat de ele, le respectă. Pe măsura obişnuirii cu meditaţiile active, cu călătoriile astrale, pe măsura înaintării în propriile lui studii astrale, când are aceste studii în destin, omul se învaţă să nu mai aibă frustrări legate de lipsa aceasta de percepere a însoţitorilor săi astrali şi, astfel eliberat de tensiuni diverse, va începe să simtă efectiv apropierea unei entităţi astrale şi să simtă protecţia şi ajutorul ei în studiile sale extinse. Acest lucru este extrem de important pentru toată evoluţia sa: percepţiile nu se reduc numai la văz, ci vizează o gamă foarte variată de alte simţiri, dintre care, ca om prin corpul fizic, el cunoaşte numai o mică parte. 

miercuri, 19 decembrie 2018

CÂTEVA IDEI DESPRE SENSUL RELIGIOS AL CUVINTELOR „MÂNTUIRE” ŞI „MÂNTUITOR”

Să ne lămurim pe scurt asupra noţiunilor de mântuire şi mântuitor, în sensul religios, creştin, al cuvântului.
(MÂNTUÍRE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, isprăvire, isprăvit, încheiere, liberare, salvare, scăpare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat. – conform https://dexonline.ro/definitie/mantuire )
În fond, Mântuitor în sensul religios cunoscut de noi este cel ce schimbă soarta lumii, asumându-şi răspunderea pentru inducerea schimbării în vederea unui anumit parcurs. 
Concret, Iisus Hristos este Mântuitor în primul rând pentru păcatele nefăcute încă, lucrarea dânsului de schimbare a sensului de derulare a vibraţiei planetare: din diminuare, ca până atunci - în creştere, aşa cum este şi în prezent, schimbare care a indus terminarea parcursului destinelor omenirii întregi mult mai repede decât ar fi fost fără schimbarea adusă de El. 
Greşelile făcute deja sunt iertate, căci nu există spirit care să nu-şi facă analiza faptelor, vorbelor şi gândurilor, cu asigurarea că nu va fi nici o pedeapsă (aşa cum spunea religia locului), ceea ce însă nu exclude învăţătura care trebuie trasă, iar oamenii din vremea Lui ştiau bine asta. Mântuirea, terminarea este a celor care s-ar fi putut petrece în continuare dacă nu aducea dânsul schimbarea.
Chiar dacă nu se cunoaşte lucrarea profundă, schimbarea era pentru oameni implementarea noilor norme de viaţă. Pentru oameni era vorba despre schimbarea Legii Talionului (a răzbunării) cu legea iubirii, toleranţei, înţelegerii între toţi. 
Prin răzbunare, oamenii cred în mod greşit că ar îndrepta o nedreptate (fizic-material, mental sau emoţional), dar de fapt este o satisfacţie emoţională, care deja a produs negativitate – identică cu cea care a mobilizat la fapte ceea ce se cerea răzbunat. De fapt răzbunarea ramifică şi amplifică fapta rea a celuilalt, o întăreşte, îi întăreşte amprenta în lume şi astfel influenţa ei în câmpul planetar, stelar. Dezamprentarea celor petrecute o face în timp existenţa lucrării universale de susţinere a derulării evoluţiilor de către Dumnezeu, în acelaşi timp cu lucrarea locală, planetară, a Mântuitorului. Adică ridicarea frecvenţei vibraţiei locale conduce la estomparea amprentelor puternice şi eliminarea amprentelor uşoare, şi astfel are loc uşurarea destinelor prin faptul că ele nu mai au puterea de a impulsiona lumea, tăind astfel posibilitatea de a face alte fapte reprobabile. Vom înţelege în viitorul apropiat de câte nenorociri am fost astfel scutiţi: dar vom şti de asemenea şi că în alte cicluri de vieţi pe aceste meleaguri vom învăţa la fel ca şi acum, aici, tot ce ne trebuie pentru a recupera aceste tăieri. Dar acum oboseala nu se va mai instala şi vom putea merge mai departe ştiind că suntem exact pe punctul de a pleca definitiv de pe Pământ, cu sufletul împăcat că nimeni nu a rămas supărat pe noi: şi spiritele umane care sunt ajutate să analizeze şi să înţeleagă absolut tot ceea ce s-a petrecut pe Pământ, şi entităţile uriaşe coordonatoare ale tuturor evoluţiilor pământene, care ne ajută pe toţi, cu înţelegere, cu încredere şi iubire. 
Iisus şi-a asumat răspunderea pentru această schimbare, iar acest fapt se bazează în primul rând pe faptul că Mântuitorul ştie bine toată durerea din sufletul tuturor spiritelor pentru toate cele trecute, făcute. Şi asta pentru că atunci când vom pleca vom face cea mai profundă spovedanie posibilă, şi vom şti că nu există nici un fir de supărare din partea tuturor spiritelor. 

vineri, 14 decembrie 2018

13. DIFERENŢA DINTRE CUANTIC ŞI FLUIDIC: BOGĂŢIA URIAŞĂ A UNIVERSULUI

I. IDEI PRINCIPALE
1. Diferenţa de vibraţie între materiile universului, indiferent de starea de agregare şi de mărimea substructurilor: macro-, şi micro-universice. Cunoaştem pe Pământ: materii fizice (cu vibraţia lor naturală cea mai joasă pe plan local) şi materii fluidice (cu vibraţii naturale superioare celor fizice): eterice (sau vitale), astrale, mentale, cauzale şi spirituale (spirituale: cu toate subnivelele lor care au vibraţiile cele mai înalte din subzona locală a Universului Fizic). 
2. În zona universului în care se află galaxia noastră, densitatea structurilor micro- şi macro-universice este diferită în funcţie de vibraţia materiilor din care sunt constituite: foarte mică (adică sunt foarte rare) în cazul celor fizice, dar FOARTE MARE (o bogăţie uriaşă de structuri la orice nivel) în toate câmpurile locale cu vibraţie mai mare decât cea a materiilor fizice. 
Dacă la nivel fizic universul practic pare gol - la nivelele sale fluidice totul este o aglomerare uriaşă de macro- şi micro-structuri. De fapt universul nu este de loc gol.

II. DETALII, DISCUŢII
Nu vreau să deschid aici, acum, tema mecanicii cuantice preluată de esoterişti, dar este necesar să aduc în faţă un aspect despre care am mai făcut ici şi colo afirmaţii de mai mulţi ani, privind diferenţa dintre materii cu vibraţii diferite: diferenţa dintre materiile fizice indiferent de starea lor de agregare https://ro.wikipedia.org/wiki/Stare_de_agregare (solidă, lichidă, gazoasă şi plasmatică, cu toate stările intermediare amintite în articolul din Wikipedia, şi nu numai), precum şi materii cu vibraţii superioare segmentului de vibraţii fizice: eteric (sau vital), astral, mental, cauzal şi spiritual: cu toate treptele, segmentele şi subsegmentele nivelului spiritual – câmpuri cu vibraţii foarte înalte care susţin vitalitatea tuturor corpurilor de manifestare ale spiritelor pe planetă (corpuri planetare). Toate fac parte din materiile şi energiile Universului Fizic; nu este corect să le socotim după valori, ci după denumiri, întrucât ele sunt într-o permanentă variaţie a cărei tendinţă generală este acum de creştere – după ce o lungă perioadă de timp au fost în diminuare. 
Fiecare din materiile din câmpurile enumerate mai sus au propriile lor stări de agregare dintre care cele fizice sunt numai o parte din complexitatea existentă. 
Ceea ce numim câmp cuantic este totalitatea structurilor celor mai mici din câmpul fizic, descoperite de ştiinţele fizice contemporane – care însă nu cuprinde în cunoaşterea actuală oficială şi pe cele mai mici particule, din care sunt constituite alte micro-structuri ale celor cercetate cu aparatură tehnologică. Un asemenea câmp cuprinde aşadar exclusiv componente ale câmpului fizic. Şi ele, şi restul câmpurilor universice care se împletesc formând ţesătura omogenă şi armonioasă a universului, trebuiesc însă studiate în mod diferenţiat, pentru a înţelege esenţa universului în care trăim. 

În paranteză fie spus, să amintim faptul că focul fizic (formă de agregare a materiei fizice pe care o numim plasmă) face apropierea (însă doar pe plan local, pe Pământ) de nivelul următor – eteric (sau vital). Iar în acest punct este bine să amintim fenomenul de transformare (prin compactizare puternică) a conglomeratului de materii eteric-astrale care dă naştere la prima formă de existenţă a “focului” care “coboară” la locul fostului mormânt al lui Iisus Hristos de la Ierusalim; în condiţii locale propice, “bulgări” din astfel de materii cu vibraţie foarte ridicată se condensează pe fluxuri de materii fizice circulante în atmosferă şi favorizează trecerea lor în foc material fizic (starea fizică de plasmă). 

CERCETARE ASTRALĂ: universul perceput la nivelele lui diferite de vibraţie
Din comunicările astrale:
“A crede că fizica cuantică este cea mai fină, subtilă formă de existenţă – şi de lucru totodată pentru întrupaţi – nu este ultimul adevăr; ea nu este decât partea cea mai fină şi subtilă a lumii fizice. Nu ne conduce decât până la jumătatea drumului către ceva care oricum se lărgeşte pe măsură ce înaintăm.”

În cercetare astrală, universul în toată complexitatea sa se relevă în cu totul alt mod decât cel perceput la nivel fizic, chiar şi în bogăţia lui percepută la nivel cuantic: unde cuantic înseamnă cele mai fine structuri ale micro-cosmosului cunoscute de noi azi – însă nu şi cele mai fine structuri ale materiilor fizice: căci fiecare structură în parte dintre cele cunoscute azi prin intermediul aparaturii noastre este formată din alte structuri legate între ele de forme şi forţe ale unei alte “lumi”: cea fluidică – numită în acest fel nu din cauza unei instabilităţi structurale, ci pentru că determină circulaţii energetice mult mai rapide, cu schimbări permanente foarte fine şi foarte fluide la toate nivelele ei, sub impulsuri pe care la început nu le putem sesiza – ci doar intui. Când intuiţia se transformă în clar-intuiţie şi apoi în clar-simţuri, toate se relevă treptat: doar călătorul astral să aibă răbdare să le perceapă şi să le înţeleagă...
Aşadar, universul este mult mai mult decât atât cât ne arată simţurile noastre fizice, chiar folosind tehnologii avansate: este foarte bine că le avem şi le folosim – dar pentru a percepe şi înţelege chiar şi numai părticica noastră de univers în care trăim, este nevoie de mult mai mult. Şi nu o dată fizicieni renumiţi au pornit şi de la cercetarea instrumentată – dar şi de la intuiţiile unui spirit care nu se mai ştie bine pe el însuşi, dar simte că ştie cumva ce se petrece dincolo de acuitatea aparaturii folosite în meseria pământeană... 

UNIVERSUL – DINCOLO DE CUANTIC...
Principala formă de percepţie cu care se confruntă cercetătorul astral este aceea a unui univers diferit de cel al materiei fizice, la nivel de câmp oricum s-ar privi lucrurile:
1. Partea fizică materială are o densitate extrem de mică – adică componentele sale sunt extrem de rare, fiecare structură a sa fiind depărtată de altele fizice, ceea ce conduce la constatarea că Universul ar fi mai mult gol.
2. Dar materiile fizice nu formează singurele structuri din acest univers, ci se împletesc în mod armonios, şi mai ales dinamic cu multe altele, pe care cercetătorul astral le descoperă în călătoriile sale. În zona în care se află galaxia noastră, toate coexistă silenţios, şi astfel puţin (şi rar) perceptibil de către spiritele întrupate care se află în cele dintâi faze ale evoluţiilor lor (în majoritatea covârşitoare pentru vieţuitoarele pământene): o percepţie totală a întregii complexităţi a universului ar fi copleşitoare pentru aceşti mici evoluanţi; ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor au nevoie, pentru a-i înţelege, de trăiri asemănătoare cu ale lor până la un punct, dincolo de care îşi fac propriile evoluţii, după percepţii mai mult sau mai puţin dezvoltate: şi mă refer la oameni – ajutătorii celorlalte vieţuitoare pământene (şi la ajutătorii oamenilor) care au nevoie să trăiască la fel cu celelalte vieţuitoare măcar şi o parte mică a timpului petrecut pe Pământ, pentru a şti în viitor cum să le ofere ajutor: şi lor, şi altor evoluanţi asemănători. 
Ceea ce numim partea fluidică a universului este de o bogăţie puţin imaginată de noi în aceste vremuri, cu corporalitatea pe care o avem deocamdată – da care a fost foarte bună pentru noi, oamenii, şi tocmai suntem pe punct de a ieşi dintr-o perioadă în care ne-am raportat (retrăind) la condiţiile specifice de trai a celor mai mărunte vieţuitoare planetare. Dar revenim treptat, şi repede, la dezvoltări care ne vor permite reluarea propriilor noastre evoluţii avansate, folosind percepţii care ni se redeschid la nivelul tuturor forţelor spirituale ce pot fi folosite pe Pământ. 
Noi, oamenii, trebuie să luăm în considerare pentru a înţelege lumea noastră în profunzime, toate câmpurile care formează partea fluidică a universului – adică tot ceea ce are vibraţie superioară lumii fizice cu care suntem obişnuiţi în linii mari, acum. 
3. Să luăm în considerare anumite detalii pentru fiecare câmp în parte al părţii fluidice:
– fiecare este mult mai bogat decât câmpul de vibraţie mai mică (anterior pe scara valorilor generale ale vibraţiilor);
– fiecare abundă de legături cu câmpurile cu vibraţii mai mari sau mai mici, fără însă ca ele să se cupleze cu structurile celorlalte câmpuri, interconectate astfel doar prin existenţa în acelaşi câmp, influenţându-l într-o măsură mult mai mare decât am putea crede la prima vedere. 
O descriere sumară şi comparativă a celor despre care discutăm acum poate porni de la acea formulare cunoscută azi – universul este gol. De fapt universul nu este gol... 
Am mai discutat despre acest subiect important în Studii Istorice: capitolul 1 – OLCO: În preajma Pământuluipe care îl putem dezvolta acum – dar de fapt îl vom dezvolta periodic, pe măsura adâncirii în diverse studii astrale. Toate se schimbă, noi înşine ne schimbăm şi putem permanent să pătrundem cu percepţiile noastre mereu dezvoltate în alte structuri, la nivele din ce în ce mai profunde: sub puterea schimbării fluxurilor energo-materiale vechi cu altele noi, care determină creşterea vibraţiei în galaxia noastră (şi odată cu această fenomenologie: în toată zona în care se află galaxia noastră). Lumea în care trăim se dezvoltă ca o floare în zorii unei dimineţi, încet – dar sigur, lăsându-ne să privim totul cu “ochi” mereu noi – noutatea ultimă a schimbării lumii în care trăim. 
La nivel cuantic, deci fizic al materiilor cu vibraţia lor naturală cea mai joasă, distanţele între “cărămizile” universului nostru sunt enorme:
– între macro-structurile lui: galaxii şi în interiorul lor: stele, planete şi planetoizi (sateliţi naturali ai planetelor);
– între micro-structurile lui: electroni, atomi, particule subatomice.
La nivel fluidic – discutând cum am specificat la modul general despre toate câmpurile cu vibraţie superioară celui fizic lucrurile se petrec astfel:
1. Densitatea macro- şi micro-structurilor este mult mai mare, la fel ca şi varietatea structurilor, şi anume:
– există structuri care pătrund şi înconjoară structurile fizice: de fapt corect este să amintim că structurile fluidice creează condiţii pentru formarea părţilor fizice – tocmai prin forţele foarte mari de atragere a fluxurilor energo-materiale, apoi de formare, dezvoltare şi întreţinere a părţilor fizice de la cele mai mari la cele mai mărunte;
– există structuri care fac legătura între diferite alte structuri – macro- şi micro-universice: între structurile fluidice ale întregului complex fizic-fluidic;
– există structuri complexe care susţin întrupările popoarelor spirituale şi a spiritelor independente, care formează la un loc baza de îndrumare, canalizare a forţelor spirituale care susţin toate structurile universului;
– există de asemenea o reţea complexă de structuri care susţin legăturile între diverse straturi ale universului şi diverse universuri între ele.
Toate acestea, la rândul lor, au o structură formată din elemente, micro-elemente de aceeaşi natură cu cele pe care le numim: electroni, atomi, particule subatomice. Spre deosebire însă de situaţia structurilor fizice, cele fluidice au:
– o varietate mult mai mare decât cele fizice, susţinând şi creând condiţii pentru formarea, dezvoltarea şi variaţia dezvoltărilor corporale sub puterea unui segment foarte variat de elemente arhetipale (elemente care asigură toate aceste desfăşurări, în funcţie de variaţiile vibraţiilor), de elemente de captare şi gestionare a radiaţiilor şi a vibraţiilor lor, de structuri de circulaţie a fluxurilor şi a vibraţiilor în egală măsură. Şi multe altele;
– ceea ce este caracteristic în principal acestei lumi este o DISTANŢARE MULT MAI MICĂ a elementelor structurale între ele şi în interiorul lor, ceea ce conduce la crearea şi menţinerea constantă, în echilibru perfect a unor forţe radiante care dezvoltă mişcări de atragere/respingere. Şi multe altele pe care nu le-am perceput şi nu le-am înţeles – dar ele sunt acolo în mod precis, cu lumea lor atât de bogată... Aş dori să vă transmit lipsa mea totală de ruşine că tot ceea ce scriu este extrem de palid comparativ cu cele existente...
Forţele de coeziune pentru structurile fluidice, variabile în funcţie de împletirea forţelor de respingere şi de atracţie în acelaşi timp, care şi ele au puteri diferite şi variabile în timp, conduc cercetătorul la înţelegerea faptului că într-un sistem corporal (indiferent dacă este vorba despre stele şi planete, sau pentru corpurile mici ale vieţuitoarelor lor) corpurile nu se distanţează, nu se rup, nu-şi schimbă poziţia, fără să fie lipite între ele. Şi, de asemenea, au fiecare în parte forţă să rămână în sistemul corporal de care aparţin, să permită spiritului să deruleze acţiuni cu ele, prin impulsuri care nu schimbă cu nimic natura relaţiilor dintre componente. Toate aşadar se împletesc într-o armonie izvorâtă din:
1. forţele radiante ale spiritelor întrupate;
2. forţele radiante ale aglomerărilor de fluxuri energo-materiale care formază structurile materiale ale corpurilor, alături de forţele radiante ale câmpurilor protectoare şi hrănitoare ale corpurilor pe care le înconjoară.
Toate la un loc sunt gândite, create şi întreţinute prin puterile radiante ale creatorilor universurilor.
3. forţele radiante ale manifestărilor întrupaţilor individuali: fizice, emoţionale şi mentale, pe lângă diverse moduri de gestionare a radiaţiilor cosmice şi cele provenite din interiorul stelelor şi planetelor, prin corzile şi manşoanele matriceale. 
Omul poate cerceta fizic, cu organele sale de simţ şi cu prelungirile lor – aparatura creată pentru asemenea cercetare – toate structurile fizice, înţelegându-le rostul şi influenţele reciproce, precum şi influenţele asupra biosistemului planetar.
În cercetare mentală, în zilele noastre, totul poate fi perceput şi cercetat ca structură profundă, de cele mai multe ori ca imagine, ca o fotografie, ca un tablou extrem de minuţios, pe care cercetătorul îl poate aprofunda pe măsura creşterii experienţei sale mentale. 
Dar în călătorie astrală, călătorul este prins în vârtejul forţelor, trăirilor, puterilor, impulsurilor pe care şi un cercetător mental le poate simţi dacă are suficientă experienţă şi încredere să se lase condus de imaginile mentale din tabloul general studiat. 
Înţelegerea celor pe care le percepe în aceste multiple feluri aduce încredinţarea că se poate cunoaşte mult mai multe decât o putem face cu simţurile fizice sau cu orice aparatură fizică. 
Sufletul celui care se lasă astfel purtat pe aripile cosmosului atât de viu şi de bogat poate să perceapă ceea ce-i oferă simţurile reunite ale corpurilor sale în acel moment – dar simte în acelaşi timp cât se poate de clar cum fundalul celor ce se desfăşoară în jurul său are o extindere uriaşă în materii cu vibraţii mult mai înalte decât le poate el înţelege pe loc. 
Şi aşteaptă cu răbdare să ajungă să înţeleagă...
...Şi mai mult decât o simplă cercetare: ajutătorii astrali i se dezvăluie cercetătorului intrând pe frecvenţa lui proprie, pentru a-l conduce prin lumea astfel dezvăluită. Şi, luminat de forţa subtilă a dânşilor, cercetătorul, călătorul astral înţelege meandrele trecutului, frumuseţea simţirii prezentului şi liniile învăluitoare ale înţelegerii viitorului... Îşi vede propriile drumuri şi trăiri din cicluri de vieţi care-i desenează eternitatea din care vine, precum şi eternitatea spre care vâsleşte împlinit cu siguranţa primirii ajutorului divin... 

miercuri, 12 decembrie 2018

22. DIN VIAŢA CURENTĂ A OAMENILOR DIN VECHIME: CASELE, ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI HRĂNIREA

Multe idei privind desfăşurări curente ale vieţii în vechime provin din resturile rămase de la migratori: resturi de case şi obiecte făcute în grabă; completarea “peisajului” s-a făcut în contemporan cu idei ce oglindesc vieţi umane desfăşurate în ultimele milenii, sub semnul sărăcirii care s-a instalat în ultimele două milenii. Pentru că populaţiile locale, de origine transcedentală, despre care discutăm noi acum, au avut o viaţă perfectă, şi înalt creativă, de o calitate pe care nu o putem crede azi – deşi ar trebui s-o credem după perfecţiunea şi arta cu care sunt realizate multe dintre cele de asemenea descoperite în ultima vreme. Dar tocmai de aceea, pentru că pare incredibil să fi avut tot poporul o asemenea viaţă, credem că ceea ce s-a găsit erau obiecte de cult sau ale unor nobili, fără să credem că conducătorii ar fi fost exact asemenea oamenilor din popor – doar cu sarcini ample de organizare a grupurilor populaţionale dintr-un întreg ţinut. Iar asemenea conducători cu sarcini de un asemenea fel au fost stabiliţi abia după începutul primelor migraţii, când populaţiile s-au organizat pentru crearea unui culoar ce trecea şi prin nordul teritoriului geţilor. În rest, fiecare om, din fiecare familie, din fiecare aşezare ştia bine ce are de făcut, experienţa era veche de milenii după cum înţelegem acum. Organizarea consta în retragerea doar în momentul în care se anunţau la mari depărtări deplasări de grupuri de migratori: oamenii erau pregătiţi din ultimul mileniu (adică al III-a), pregătite erau aşezările vremelnice de pe centura munţilor, aprovizionate bine cu provizii de hrană, îmbrăcăminte şi lemn pentru foc. Toţi oamenii erau obişnuiţi cu drumurile lungi, cu tot ceea ce ţinea de deplasări, erau cunoscute toate ţinuturile, tot ceea ce era nevoie ca oamenii să meargă, să stea şi să se reîntoarcă în linişte sufletească şi perfect ordonaţi prin chiar felul lor de a fi, după trecerea migratorilor. 
În faţa acestor relatări, s-au dovedit bune întrebările legate de materialele de construcţie ale caselor, de îmbrăcăminte şi de hrană – dacă nu foloseau decât prea puţin animalele şi foarte puţin din produsele lor. 
Să le luăm pe rând.
În primul rând să pornim de la faptul că, dacă noi discutăm despre geţi, despre populaţiile din zonele temperate, totuşi cele mai mari aglomerări umane erau în zonele calde sau la frontiera celor calde. În mijlocul zonelor temperate din continente populaţiile erau mai rare, dar egal răspândite în teritorii. 
Să nu uităm că la începuturi omul avea o energetică corporală impecabilă, sistemele corporale erau noi, vibraţia planetară nu ajunsese la valorile cele mai mici, dar oricum influenţele de la vibraţia înaltă anterioară erau încă puternice şi nici variaţia vibraţiei locale nu era decât foarte lentă, ceea ce nu crea un fond agresiv, aşa cum este azi. De aceea oamenii nu se confruntau încă cu frigul ca percepţie generală nici în zonele temperate ale planetei – cum era cazul geţilor şi al celţilor din vest (celţii vechi, edinii sau edainii în nord, nu cei numiţi “celţi” din migratorii asimilaţi între timp) sau orientalilor din nordul Asiei, dar şi din extremităţile sudice ale continentelor din emisfera sudică. 
De asemenea să reţinem şi faptul că de la început Moşii au folosit focul nu numai pentru prelucrări de metale, ci şi pentru încălzirea incintelor – dar nu şi pentru prelucrarea hranei. 
Folosirea discretă a animalelor a fost, ca şi a selecţionării seminţelor şi rădăcinilor de plante, una dintre primele acţiuni ale Moşilor şi numai ei puteau face acest lucru; oamenii noi, chiar dacă erau spirite cu foarte multă experienţă, nu ar fi făcut-o fără strângere de inimă, mai ales selectarea şi îmblânzirea animalelor (obişnuirea lor cu tangenţa directă a oamenilor), şi Moşii ştiau bine acest lucru. De aceea ei au atras şi au lăsat anumite păsări şi animale să se apropie de oameni şi au folosit puful, penele, părul şi blana lor (din perioadele de năpârlire, nu prin tuns) pentru a face ţesăturile necesare în zonele temperate. Părul şi blana se culegeau cu atenţie, se torceau împreună cu fibre de in şi cânepă, dar şi din scoarţa şi lemnul unor copaci, practică care s-a pierdut în timp. 
Casele din aşezări erau create din buturugi legate cu pământ amestecat cu anumite ierburi uscate şi pietre de râu. Interiorul şi exteriorul erau acoperite cu lemne lungi de copaci tăiate în jumătăţi şi sferturi, iar ferestrele erau oblonite, perfect îmbinate pe sistemul ţiglelor (jumătate acoperite cu jumătatea rândului superior). Casele erau pe toate părţile dublate de verande, cu ferestre, verande care erau folosite pentru depozitarea diferitelor materiale gospodăreşti şi lemnelor pentru foc, înafară de magazii care înconjurau casa, între două rânduri de copaci şi arbuşti pentru spargerea vânturilor. 
În interior peste ferestre aveau draperii, lucrate pe baza aceluiaşi sistem ca şi îmbrăcămintea oamenilor pentru vreme rece: 2-3-4 straturi din materiale diferite: in, cânepă şi lână moale, toate tratate cu ierburi sau pământuri speciale, pentru înmuiere. 
Hainele erau astfel foarte moi, chiar dacă aveau straturi din fibre de cânepă – dar înmuiate cu fierturi de ierburi şi croite pe corp, mulate pe corp, atât cele ale femeilor, cât şi cele ale bărbaţilor. Toate (haine şi draperii-perdele) se schimbau în acelaşi timp:
– vara: haine din ţesătură de in şi alte fibre tratate pentru a fi rezistente, de tipul pânzei topite; draperiile de vară erau tot de acelaşi tip, la ferestrele camerelor şi ale verandei;
– iarna: toate erau formate din 3-4 straturi din ţesături din in, cânepă şi lână moale, aşa cum am descris mai sus. 
Cu timpul şi cu diminuarea vibraţiei corporale, senzaţia de frig a devenit mai clară şi focul din vatra casei a devenit necesar nu numai pe timpul iernii, dar şi primăverii şi toamnei, precum şi în timpul nopţilor mai reci din nord. Dar s-a îndesit de asemenea şi creşterea păsărilor şi animalelor special pentru pene şi blană, ca şi pentru hrănire, după primele migraţii. 

Hrănirea este de asemenea un capitol aparte în aceleaşi condiţii – fără creşterea animalelor la începuturi. Ceea ce a fost mai uşor la începuturi a fost faptul că întreaga corporalitate a oamenilor a beneficiat în continuare de hrănire energetică intensă prin osmoză. 
Am scris mai sus că foloseau lemne pentru încălzirea încăperilor casei – dar încă nu şi pentru prelucrarea alimentelor: atâta vreme cât energetica corporală avea vibraţie înaltă şi procesul de hrănire era în mare parte prin osmoză – osmoza fiind majoritară şi astfel normalitate înainte de glaciaţiune – era încă la cote înalte. Lucrurile stăteau încă în acest fel, întrucât straturile interioare ale corpurilor fluidice: astral, mental şi cauzal erau încă în stare avansată de funcţionare – înafară de cel mai profund strat al corpului mental care era folosit în străvechimi pentru creaţie materială mentală. Ştiau bine că pe măsură ce foloseau din ce în ce mai des manifestări fizice corpurile fluidice îşi vor diminua activitatea şi ştiau bine consecinţele – dar în fond tocmai pentru o asemenea fenomenologie erau întrupate toate spiritele umane acum, în această perioadă cu vibraţia cea mai joasă, pe Pământ:
– în cazul protecţiei ştiau că frigul se va instala complet pe planetă în zonele temperate, şi oamenii se vor apăra prin folosirea pieilor şi blănurilor de animalele din ale căror trupuri se vor hrăni, asemenea multor alte vieţuitoare pământene;
– în cazul hrănirii ştiau că procesul de osmoză se va diminua treptat fără însă se dispară, dar în mod necesar vor trebui să folosească hrănire fizică adecvată pentru a supravieţui: grăsime şi carne. 
Două lucruri trebuie să reţinem în aceste sensuri:
1. Osmoza (https://dexonline.ro/definitie/osmoz%C4%83"  este un proces de difuziune a uneia sau mai multor substanţe printr-o membrană permeabilă. În cazul corpurilor noastre, cele două medii între care are loc procesul de transfer este spaţiul înconjurător al corpului şi fiecare corp în parte. Nu numai porii de la epidermele tuturor corpurilor asigură acest proces, ci toate plexurile, subplexurile şi canalele corpurilor fluidice. Pentru corpul fizic procesul are loc prin porii epidermei, dar corpul fizic este dublat perfect de corpul dublu-eteric care îi asigură energia corespunzătoare şi corpului fizic. 
2. Diminuarea corporalităţii fluidice prin restrângerea numărului de straturi, aşa cum ştim bine acum, dar de acest proces trebuie să mai legăm altul, tot atât de important pentru viaţa noastră de azi: reducerea de acest fel a straturilor corporale are loc în primul rând prin diminuarea activităţii plexurilor-malaxor  (consultaţi toate articolele de la Plexuri)
Toate plexurile malaxor de la stratul cel mai profund al corpului mental se închid şi rămân simple canale ale stratului aflat în stare latentă, la fel ca şi celelalte canale: rămân deschise pentru a permite fluxurilor energo-materiale să traverseze corporalitatea întreagă, să nu blocheze circulaţia. Celelalte straturi vor rămâne o perioadă cu plexuri-malaxor în funcţiune, dar cu activitate din ce în ce mai redusă; straturile care rămân în funcţiune vor avea toate activităţile plexurilor cu activitate mai redusă, o parte din ele se vor transforma temporar în subplexuri, o parte din subplexurile originale se vor transforma în canale, care vor rămâne aşa alături de celelalte canale (nici un canal nu se închide) până la creşterea, din nou, a vibraţiei planetare. 
Doar pe parcursul copilăriei (adică până la preluarea corpurilor spirituale de către spirit de deasupra corpurilor mamei sale), plexurile-malaxor de la fiecare corp superior vor rămâne deschise (pentru a grăbi creşterea, dezvoltarea rapidă a corpurilor, din acelaşi motiv de scurtare a timpului destinului fizic), dar în jurul vârstei de cca. 20 ani ele vor începe să se închidă, dar rămân deschise numai cele de la ultimul corp din sistemul corporal (chiar dacă în vremea pe care o analizăm mai rămâneau plexurile-malaxor de la toate straturile superioare ale fiecărui corp în parte). Aceasta este, în felul ei profund, o protecţie pentru ca fluxurile cu vibraţie foarte joasă să nu fie atrase şi să nu fie vehiculate în exces pentru a nu se diminua încă şi mai mult vibraţia generală: şi a corpurilor, şi a câmpurilor proprii, dar şi generale ale planetei.
În asemenea condiţii, oamenii acelor vremuri aveau încă o vehiculare puternică a fluxurilor energo-materiale a căror vibraţii nu ajunseseră încă la cele mai mici valori ale frecvenţei lor. Dar oamenii ştiau bine toate procesele aflate în curgere permanentă şi efectele lor, pe care nu le trăiau prima dată în evoluţiile lor şi despre care ştiau foarte clar dinainte de venirea pe Pământ – erau toate exact cele pentru care veniseră acum, aici. Desigur, în deplină conştienţă de toate astfel de procese şi efecte, era acceptat totul cu străduinţă în echilibru fizic şi psihic; mai greu este, normal, în perioadele de trăire efectivă – care însă sunt mult apreciate după terminarea destinului: adică în perioada astrală de după terminarea destinului fizic, dacă nu au apucat să efectueze analize, cu conştienţa şi conştiinţa avută în timpul vieţii fizice, atâta cât sunt ele fiind un exerciţiu real extrem de puternic, care contribuie enorm la înaintările noastre spirituale. În acele vremuri analiza stării curente, comparativ cu starea dinainte de glaciaţiune, cunoaşterea efectelor diminuării vibraţiei planetare şi diminuării activităţilor multisenzoriale – mentale şi astrale – ocupa un loc de frunte în activităţile curente. Nu era atât de profundă pe cât se putea înainte, dar ceea ce se putea face în astfel de condiţii se realiza de către fiecare om în parte, fără excepţie. De asemenea ştiau că asemenea conştienţă se va pierde, de aceea orice „exerciţiu” făcut pe loc era binevenit, întărea puterea de menţinere a unei conştienţe şi conştiinţe puternic manifestă în continuare. 
Aşadar să reţinem că energizarea întregului sistem corporal era la cote foarte înalte – chiar dacă nu la valorile corporalităţii dinainte.
De asemenea să nu uităm faptul că sistemele corporale erau noi, nedeteriorate – după cum nici cele vechi nu fuseseră de altfel (omenirea renunţase la ele pentru a proteja biosistemul planetei şi a se consolida în manifestări pur-fizice în această perioadă, cu această oportunitate a minimului vibraţional zonal). Deşi au funcţionat cca. 40 milioane de ani, nu erau deteriorate datorită vibraţiei generale foarte înaltă a întregii subzone, astfel că nici o influenţă exterioară nu avea puterea să obosească sau să deterioreze, toate armonizându-se perfect. De asemenea, în perioada analizată:
– vibraţia planetară era joasă comparativ cu perioada anterioară, dar nu ajunsese încă la o valoare minimă. Pământul purta încă vibraţia înaltă, suficient de înaltă pentru a păstra o influenţă bună asupra biosistemului. În general, circulaţia aeriană a fluxurilor energo-materiale influenţează mult mai rapid corporalitatea individuală (a vieţuitoarelor independente pe planetă), schimbarea venind mult mai repede în cazul vieţuitoarelor decât în cazul planetei. Vom vedea că oamenii au creat în plus obiective pe parcursul drumurilor spirituale pentru a se ajuta astfel cu vibraţii care să se schimbe încă şi mai lent decât cea a circulaţiei aeriene a fluxurilor. 
– se desfăşura într-un mod total diferit folosirea corporalităţii umane: în cazul corporalităţii anterioare, ea era numai în calitate de canale de direcţionare a radiaţiei proprii, lucrările realizându-se direct cu seturile de raze speciale pentru fiecare operaţiune, trăire în parte, folosind fluxurile din mediul cosmic şi nu făcând eforturi de exploatare şi prelucrare a unor materiale pe care le necesită creaţia materială fizică. Corpul fizic era înainte folosit la minimum, doar pentru stabilitate în mediul fizic planetar şi pentru orientare în mers şi creaţie, cu ajutorul expres al elementelor matriceale planetare şi cosmice. Omenirea nu mai avea parte de aşa ceva, corpul fizic era din ce în ce mai mult folosit – până când s-a ajuns la folosirea lui aşa cum ştim bine azi. 
Dar în perioada analizată activitatea fizică era în dezvoltare – dar nu ajunsese la valorile maxime cunoscute azi. În asemenea condiţii corporalitatea fizică nu avea încă nevoie de multă hrană, dar nici activitatea nu era multă: omul avea grijă să-i fie echilibrată, moderată, analizând variante şi alegând pe cele mai bune pentru el, dar şi pentru natură şi obiectivele (sarcinile) pe care le aveau, tratate cu nespus de multă responsabilitate. 
Hrana era vegetală exclusiv, cu mici excepţii în zonele temperate unde era nevoie de provizii de un anumit fel pentru perioadele de iarnă. Se foloseau fructe şi legume autohtone, ale anotimpului, pe care Moşii le selecţionaseră de la primele aşezări, adaptate locurilor şi folosite în deplin echilibru pentru om şi natură: rotaţia culturilor a fost o acţiune, o lucrare profund gândită – nu ca o necesitate dureroasă în momentul ajungerii la secătuirea pământurilor. Toate erau consumate în stare proaspătă şi pentru iarnă – uscate ori conservate în miere de albine. 
Este de menţionat şi faptul că se consumau exclusiv vegetale autohtone, din pământurile natale ale întrupaţilor. Nu s-au adus legume, fructe, seminţe de pe alte continente, întrucât cunoaşterea profundă a corporalităţii umane, cu specificul energetic al fiecărei rase în parte, cu specificul vibraţional al fiecărui continent, determina omul, cuminte şi astfel cunoscător, să nu se hrănească decât din vegetalele pământurilor natale. În drumeţiile înafara pământurilor natale, efectuate de două ori pe destin, se foloseau drept hrană vegetalele cele mai apropiate de structura proteică şi vibraţia celor din pământurile natale, cunoscute bine de către călăuze şi, cu timpul şi de oamenii din toate aşezările, făcând parte din învăţăturile, îndrumările Moşilor. 
Când iernile au devenit mai grele, ca urmare a diminuării pronunţate a vibraţiei planetare, s-a început folosirea fierturilor şi copturilor de plante şi legume: pentru hrana copiilor la început, apoi s-a extins şi la adulţi, generalizându-se astfel şi îmbogăţindu-se mereu.
În cursul mileniului VI î.H. au început pregătirile pentru folosirea laptelui şi cerealelor în vederea marilor deplasări (ale grupurilor migratoare), dar şi munci necesare cu un grad mai mare de agresivitate asupra corpurilor fizice umane: cultivarea pământurilor pe arii mai largi, folosirea animalelor pentru arat şi tracţiune, călărie, apoi treptat, în anumite popoare nordice, folosirea materialelor provenite de la animale decedate (la început natural). Concomitent s-a dezvoltat atenţia acordată îngrijirii animalelor şi culturilor extinse, dar echilibrate pentru folosirea cu măsură: toate au rămas în vizorul tuturor populaţiilor.
În regiunile calde, acolo unde populaţiile erau mai dese, nici una dintre aceste folosiri nu au fost necesare timp îndelungat, hrana şi îmbrăcămintea au rămas cele din trecutul lor apropiat. În zonele temperate, odată cu închiderea straturilor corporale intermediare s-a instalat frigul, dar omul folosea încălzirea cu lemne încă din primele timpuri. S-a păstrat însă mereu echilibrul între tăierea arborilor şi însămânţările în locurile respective, pentru refacerea pădurilor, oricât de puţin, de grijuliu erau tăiaţi arborii. De asemenea erau plantate perdele de arbori şi arbuşti în jurul caselor şi în jurul plantaţiilor, precum şi în zonele de lunci ale apelor curgătoare din apropierea aşezărilor: răchită, arini, aluni, de asemenea pietruirea unor zone cu periculozitate mare în timpul viiturilor. Nu toate drumurile pietruite din Europa au fost construite de romani – ei doar au preluat şi au dezvoltat obiceiurile locului, au întărit şi dezvoltat pietruirile vechi ale populaţiilor autohtone. 
Să ne oprim deocamdată aici, dar vom adăuga diverse elemente de cunoaştere în aceste direcţii ori de câte ori va fi cazul.