CONCLUZII PRIVIND ACTIVITATEA MENTALĂ ȘI ASTRALĂ

I. IDEI PRINCIPALE

1. Diferențele între activitatea mentală și cea astrală sunt:

– se desfășoară prin folosirea unor corpuri diferite: corpul mental - corpul astral;

– pentru desfășurarea activității mentale, corpul mental nu se dislocă și nici nu se mișcă din sistemul corporal, în timp ce corpul astral, pentru călătorii astrale, se desprinde parțial din sistemul corporal, se deplasează în spațiile planetare și/sau galactice și se reintegrează în sistemul corporal la finalizarea deplasării.

2. Prin natura lor, acțiunile mentale și astrale se împletesc armonios, chiar dacă registrul acțiunilor lor este în mare parte deosebit.

3. În perioada planetară pe care o traversăm în prezent, principala activitate a spiritului prin intermediul acestor două corpuri, sunt cele de percepții asupra realității înconjurătoare, analiza, înțelegerea celor percepute (structuri și funcționarea lor) și unde este cazul, corecții privind manifestările personale. 

4. Activitatea lor se desfășoară integral fără amestecul radiației altor întrupați în radiația totală a titularului de destin, ci doar prin îndrumarea și ajutorul entităților astrale și dimensionale, după cum decurg sarcinile proprii de destin. 

II. DETALII, DISCUȚII

Am discutat în cadrul acestor studii pe larg despre călătorii astrale, am prezentat pe scurt câte ceva privind activitățile mentale și avem în vedere acum și ceea ce deosebește aceste două tipuri de activități specifice spiritelor umane și încă o activitate specifică tot lor: mediumnitatea. Ca să înțelegem bine ce le deosebește, să facem o scurtă recapitulare privind activitățile astrale și cele mentale.

În primul rând este vorba despre folosirea separată a unor corpuri: corpul astral și corpul mental, care sunt corpuri materiale – nu câmpuri, nu electromagnetism al corpului fizic – ci corpuri materiale distincte, dar cu vibrații mult mai înalte decât materia corpului fizic. Iar dintre aceste două corpuri, corpul mental are o vibrație superioară corpului astral, chiar dacă amândouă sunt de aceeași natură, facilitând fiecare în felul său mișcări de feluri diferite, spre deosebire de celelalte corpuri cu vibrație mai înaltă decât corpul fizic, care sunt și imobile, și nici nu facilitează mișcări ale razelor în mediul lor, direct sau prin diverse structuri reliefate ale corpurilor lor (cum sunt spre exemplu mâinile pentru corpul fizic). 

Aceste două corpuri permit spiritelor întrupate o activitate bogată de cunoaștere, de cercetare (observare și înțelegere a funcțiunilor celor analizate), de regulă omul fiind conștient de felurile de activități desfășurate prin ele: activitatea astrală și activitatea mentală. Pe Pământ, numai spiritele umane, cu o corporalitate dezvoltată, extrem de complexă, pot dezvolta conștient asemenea activități, chiar dacă există și perioade în care majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de o parte din aceste activități, fiind estompate de conștiențe prin corpul fizic: pentru corpul astral suntem conștienți doar că visăm, pentru corpul mental activitatea corespunzătoare este puternic estompată de cea fizică manifestată prin gândire în cuvinte și în imagini mentale - despre care omul spune că gândește sau își imaginează (adică face imagini în mintea sa). Dar nu conștientizăm impulsurile pe care le primim din mediul exterior și doar foarte vag impulsurile provenite din interior, din necesități proprii și din cunoașterile proprii din experiențele anterioare. Însă oamenii pot avea separat și acțiuni spontane: desprinderi ale corpului astral și pornirea lui în mișcare, în deplasare înafara sistemului corporal propriu, sau apariția de imagini mentale care acoperă la rândul lor sau doar estompează imaginile obișnuite obținute prin structurile oculare. În societatea contemporană, oamenii nu sunt încurajați să-și urmărească și să-și conștientizeze activitățile mentale și astrale, ci numai activitățile fizice care conduc la susținerea intereselor conducătorilor societății. Acestea se petrec atâta vreme cât:

– vibrația mediului planetar este foarte joasă și variațiile ei sunt foarte dese și diametral opuse; dar, cu timpul, creșterea ei determină reducerea până la dispariție a variațiilor mari și bruște de vibrație, și astfel conduce la estomparea greutăților de trai și revenirea amintirilor din evoluțiile anterioare;

– corporalitatea restrânsă, în perioada cu vibrație planetară foarte joasă și cu variații mari de vibrații, începe să revină treptat la forma lor dezvoltată, anterioară, facilitând astfel folosirea tot mai extinsă a radiației proprii cu vibrație înaltă: ceea ce înseamnă manifestări cu conștiență avansată și conștiință din ce în ce mai înaltă, precum și reamintirea activităților umane pe care le discutăm în aceste studii - activități mentale și astrale.

Treptat cunoașterea ia locul necunoașterii și determină o conștientizare totală a întregii fenomenologii legată de astfel de activități, iar exercițiul permanent dezvoltă interesul general privind astfel de cunoașteri, învingerea fricilor și disprețului instituite anterior de conducerile societare privind fenomenologia corporală, planetară și cosmică din galaxie, ori legate de amintiri extinse din alte spații din acest univers și din alte universuri. 

Prin natura lor, activitățile mentale și astrale se împletesc armonios, chiar dacă registrul acțiunilor lor este în mare parte deosebit. Dar în această perioadă planetară pe care o traversăm acum, activitatea cea mai extinsă a acestor corpuri rămâne în domeniul percepțiilor, analizei și înțelegerii structurilor, și funcțiunilor lor aflate sub observarea noastră. În același timp, dar deocamdată într-o măsură mult mai restrânsă, este comunicarea de tip astral între titularul de destin și entitățile astrale ajutătoare ale destinului său. Această comunicare (o numim clarauz) este deocamdată restrânsă comparativ cu vizualizarea de tip mental-astral (cu senzorii corpurilor mental și astral), dar va lua treptat și repede o amploare deosebită în perioada următoare. Este o comunicare prin gândul titularului de destin, al cercetătorului, care se desfășoară între acesta (pe post de receptor) și entitatea astrală ajutătoare, sau entități dimensionale și interdimensionale, și mai rar direct cu entități eterice ale planetei, altor planete din sistemul stelar și al stelei locale sau ale altor sisteme stelare din apropiere. Se caracterizează prin faptul că entitățile ajutătoare care fac comunicări transmit prin vibrații mental-astrale cele ce sunt de comunicat receptorului care își păstrează intactă radiația în corporalitatea proprie, fără alte amestecuri dinafară. Vibrațiile sunt decodificate simultan de corpul mental și corpul astral pe de o parte, și de corpul fizic pe de altă parte, traduse în imagini, sunete și registre de vibrații fundamentale, astfel încât receptorul-cercetător poate derula percepții de acest fel pe un ”ecran mental”, poate simți emoții legate de ceea ce percepe, poate să-și amintească el însuși câte ceva din viețile anterioare (elemente legate mai mult sau mai puțin de obiectivul cercetat, dar având legătură indirectă cu înțelegeri legate de el) poate gândi liber și conștient, iar entitatea ajutătoare percepe imediat totul și poate efectua corecții necesare în caz de neînțelegere, sau de înțelegere asociată cu alte informații, sau confuzii preluate anterior din alte surse de informare din societate. 

Așadar, pe scurt, diferența dintre călătoriile astrale și activitățile mentale va fi:

– călătoria astrală este desprinderea parțială a corpului astral și deplasarea lui în mediul cosmic pentru diferite activități, percepții, analize, corecții și relaționări cu entitățile astrale sau cu alți călători astrali (deci aflați în aceeași situație cu observatorul, cercetătorul), pe lângă funcția de autostabilizare vibrațională naturală pe care o realizează absolut toate spiritele întrupate cu corp fizic, pentru recuperarea vibrației pierdute prin activitățile fizice. Activitatea de mentalizare, nu presupune vreo deplasare, ci are loc în deplina conștiență prin corpul fizic, necesitând doar o liniștire profundă și nu o adormire a corpului fizic (adică intrarea corpului fizic în stare latentă trecătoare);

– călătoria astrală nu presupune în nicio etapă planetară, în nicio altă situație și nicio experiență astrală pură, desfășurarea de creație materială, ceea ce este caracteristic corpului mental în perioada în care vibrația medie planetară este înaltă (ceea ce se petrece în majoritatea timpului planetar) și când corporalitatea este în maximul ei normal de funcționare, având un strat interior care facilitează folosirea razelor cele mai abile în mișcare și pătrundere prin oricare structuri materiale, indiferent de vibrația lor: este vorba despre ceea ce numim materializare, remodelare și dematerializare;

– activitatea mentală ajută călătoria astrală când este necesară percepția mediului înconjurător sau studiul vieților anterioare, urmând analize, înțelegeri ale profunzimilor, corecții, comunicări și întreținerea relațiilor cu alte entități. Corpul mental ajută corpul astral în astfel de activități, însă nu pe distanță lungă, dar corpul astral poate derula activitate de percepție pe distanță lungă, totuși mai vag dincolo de sistemul stelar, în restul galaxiei; dincolo de sistemul stelar propriu, razele spiritului care susțin corpul mental, fiind scurte dar extrem de puternice și abile, nu au așadar putere de alungire și de pătrundere, în timp ce razele care susțin și folosesc corpul astral se pot lungi la orice distanță în galaxie, deși percepțiile și amintirile pot fi mai vagi și percepțiile mai slabe – în funcție de etapa de evoluție a spiritului și de experiența de folosire conștientă a razelor de acest fel. La revenirea corpului astral din călătoria sa, cu ajutorul radiației mentale se împletesc cele percepute și amintite din depărtări cu amintiri clare din viețile anterioare prin locurile cercetate cu tot sistemul corporal, bine fixate în memoriile spiritului, putând efectua astfel legături și analize între ele și cele percepute în deplasările astrale actuale.

Pentru dezvoltarea activităților astral-mentale, de cele mai multe ori entitățile astrale ajutătoare îndrumă fără implicare în radiația celui implicat, ci numai prin vibrații transmise prin mediul local. Entitățile își pot diminua frecvența vibrației personale sau o pot crește, astfel încât pe de o parte să se situeze la un nivel mediu optim, care să nu fie obositor pentru cel ajutat, iar pe de altă parte în timpul comunicărilor cu cel ajutat să-și modeleze vibrația personală astfel încât să-i ofere influențe numai în limitele destinului lor: și al ajutătorului, și al celui ajutat. 

De asemenea, ajutătorii astrali, tot prin modelări de vibrații și impulsuri necesare tot în limitele destinelor, stabilite de comun acord încă din planificarea ciclului întreg de vieți, îndrumă și ajută recuperările amintirilor pe care cel ajutat le poate accesa ori direct, prin activitate mentală, ori – pentru ușurarea procesului – sprijină activitatea astrală, călătoriile astrale și accesarea din corpul astral (ajutat așa cum am văzut anterior, de corpul mental) a amintirilor din viețile anterioare. Activitatea corpului mental ajută astfel la precizie, claritate, control al influențelor provenite din mediul de trai și din informațiile preluate anterior. Toate formele de ajutor conduc la înțelegeri detaliate ale funcționărilor și în egală măsură a evenimentelor decopertate. 

Așadar vedem bine că cele două activități – mentală și astrală – așa cum se desfășoară ele actual pe Pământ pentru oameni – trebuiesc separate pentru a le studia în detaliu, chiar dacă uneori ele se împletesc, și astfel au multe puncte comune.

Să reținem aceste lucruri, căci vom avea nevoie de ele pentru a înțelege diferența între ele și mediumnitate – necunoscute de cele mai multe ori și tocmai de aceea neînțelese și provocând teamă, frică, dar și posibilitatea manipulării omului necunoscător. 

DESPRE ACTIVITATEA MENTALĂ

I. DEFINIRI: 

1. ACTIVITATE ASTRALĂ (se specifică acest tip de activitate în situația întrupaților cu corp fizic de manifestare): desprinderea parțială a corpului astral de sistemul corporal întreg, protejat în canalul său energetic de destin, și deplasarea lui înafara sistemului corporal prin lungirea canalului său energetic; principalele activități astrale sunt: autostabilizare vibrațională și cercetare cu ajutorul percepțiilor astrale (observare, analiză și înțelegerea celor observate, socializare pentru spiritele avansate în evoluții). 

Detalii în articolele etichetei ”Studii prin călătorii astrale” .

2. ACTIVITATE MENTALĂ: în orice fel de întrupare a spiritelor avansate în evoluții, este activitatea conștientă desfășurată prin intermediul structurilor corpului mental; pentru spiritele umane, pe Pământ, asemenea activități se referă în linii mari la: percepții, analiză, înțelegere extinsă și corecții din conștiența corpului fizic (activități simultane fizice și mentale), susținerea activităților astrale de percepție, analiză și înțelegere (activități simultane astrale și mentale) precum și – în condiții optime de trai pe Pământ (vibrație planetară foarte înaltă și toate adaptările corporale corespunzătoare): creație materială mentală (materializare, dematerializare și remodelare), comunicare mentală prin transfer de peisaj (între oameni, sau între oameni și entități astrale, dimensionale și interdimensionale), precum și deplasarea întregului sistem corporal (inclusiv corpul fizic) în orice direcție și cu orice viteză.

3. MEDIUMNITATE: activitate de cercetare extinsă prin amestecul acceptat direct al unei entități astrale, sau dimensionale, sau interdimensionale; se realizează prin împletirea unei raze sau a unui set îngust de raze din radiația unei entități în radiația unui întrupat cu corp fizic, în vederea desfășurării unor forme de ajutor pentru oameni: informare prin vorbire, desen automat, scrierea automată, muzică vocală sau instrumentală, primite mental și expuse prin corpul fizic al primitorului, mai mult sau mai puțin conștient. 

II. IDEI PRINCIPALE

1. Trăim epoca activităților mentale și astrale restrânse: specifice activităților mentale sunt ceea ce azi numim clar-simțuri, dintre care cele mai cunoscute sunt clarviziunea și clarauzul; raportat la simțurile prin intermediul corpului fizic, includem aici și clarmiros, clar-gust și percepția vibrației fundamentale și a mișcării undelor din aer: care cuprind, pe lângă elementele fizico-chimice cunoscute azi de noi, și fluxurile energo-materiale din circulația planetară și cosmică. 

2. Sunt activități derulate prin intermediul senzorilor corpului mental, care este un corp material cu multiple structuri și funcțiuni – și nicidecum prin intermediul creierului uman, care face doar legătura cu conștientul în corpul fizic, dacă și când cercetătorul mental are nevoie. 

3. Când vibrația planetei și a corporalității noastre este înaltă, iar condițiile de trai sunt favorizante, alături de percepții, prin intermediul corpului mental se pot derula în plus alte activități:

– creația materială mentală: în condiții optime, prin intermediul corpului mental spiritul atrage fluxuri energo-materiale direct din atmosfera planetară, le compactizează și creează diferite structuri materiale necesare vieții curente;

– deplasarea astral-mentală: se derulează la suprafața pământurilor și apelor pe direcții 360 grd (zbor planat, ridicare pe orice direcție și la orice distanță de sol);

– comunicare mentală prin transfer de peisaj (structuri și viețuitoare în mișcare, sunete, parfumuri, aure, vibrații, etc.).

3. Este forma de învățătură directă a realizării de activități complexe: cu razele mentale și astrale ale spiritului întrupat, specifice fazelor mai avansate ale evoluțiilor spirituale. 

4. Corpul mental ajută de asemenea spiritul în susținerea activităților cu corpul astral în timpul călătoriilor astrale, când corpul fizic este în stare latentă (somn mai mult sau mai puțin lucid). 

III. DETALII, DISCUȚII

Despre activiatea mentală se știu multe azi, dar nu știm ce cuprinde ea: numim separat diverse feluri de activități mentale fără să știm că ele sunt de aceeași natură: clarviziune, clarauz – clarsimțuri în general (numite astfel pentru profunzimea pe care o oferă simțurilor fizice): raportat la simțurile prin intermediul corpului fizic, includem de asemenea aici și clarmiros (mirosul de la o distanță care exclude transmiterea prin aer), clar-gust (simțirea gustului fără cunoașterea elementului care poate fi gustat) și percepția vibrației fundamentale și a mișcării valurilor, undelor din aer: valurilor atmosferice care cuprind, pe lângă elementele fizico-chimice cunoscute azi de noi, și fluxurile energo-materiale din circulația planetară și cosmică. Credem că sunt activități cerebrale, dar de fapt ele sunt percepții prin intermediul structurilor (senzorilor) corpului mental. Despre toate acestea este necesar să facem câteva precizări.

În primul rând să înțelegem faptul că activitățile mentale nu se desfășoară așadar prin activitate cerebrală – adică a creierului corpului fizic, ci sunt un cumul de activități derulate prin intermediul corpului mental, al treilea corp fluidic în ordinea crescătoare a vibrației lor: corpul dublu eteric, corpul astral și corpul mental, deasupra căruia este corpul cauzal și apoi corpurile spirituale: corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic) și, pentru ajutătorii planetari: corpul enesic și corpul supraenesic. Contribuția corpului fizic, a creierului, este aceea de a decodifica vibrațiile venite de la corpul mental sau astral și de a le pune într-o formă cunoscută: de aceea la început el ne prezintă comparații cu cele cunoscute din viața fizică (o floare, o umbrelă, etc.) iar pe măsură ce ne crește experiența și răbdarea noastră de a lăsa totul să curgă, structurile apar exact cum sunt ele. De faptul că totul vine de la senzorii corpurilor superioare ne dăm seama atunci când obișnuința activității mentale devine atât de mare încât vedem cu ochii deschiși ceea ce înainte vedeam pe un ecran mental interior, cu ochii închiși: cu ochii deschiși, dispare practic imaginea fizică curentă (camera în care ne aflăm, peisajul din natură, persoanele din fața noastră, etc.) iar în fața ochilor apare structura sau evenimentul studiat, fără ca imaginile să se împletească, deși ele se suprapun. 

Corpul mental este un corp tot de natură astrală, chiar dacă nu se deplasează odată cu corpul astral în călătoriile sale înafara sistemului corporal. Tocmai de aceea în studiile corporalității pământene corpul mental este studiat separat, cu specificul lui existențial. Și, în plus, este de discutat și faptul că, dacă corpul mental nu efectuează acest tip de acțiune (desprinderea parțială a acestuia de restul sistemului corporal și deplasarea înafara acestui sistem), nici corpul astral nu poate efectua activitățile mentale specifice corpului mental – așa cum este cea mai complexă activitate a spiritelor umane: creația materială mentală. Dar amândouă se ajută reciproc, pentru derularea oricărei activități, fiecare cu vibrația sa, cu felurile diferite de manifestare a spiritelor prin intermediul lor: cu raze specifice din radiața totală a sspiritului. Și amândouă la un loc sunt susținute în diferite feluri de întreg sistemul corporal. 

Vorbim de corpuri, dar, așa cum am amintit mai sus, orice corp este un canal material pentru direcționarea razelor specifice din radiația totală a spiritelor (și a monadelor din fiecare spirit), iar între raze și corpurile lor este un raport de proporționalitate extrem de precisă a vibrațiilor, fără de care nimic nu ar putea exista, iar spiritul întrupat nu ar putea evolua. În evoluțiile avansate ale spiritelor, razele mentale ajung să mijlocească (prin folosirea lor) manifestările puterii celei mai creative a monadelor. În parcursul evoluțiilor, se vor dezvolta mult mai mult și alte seturi de raze, dar pentru evoluanții în universurile materiale razele de acest fel și activitățile lor stau la baza tuturor învățăturilor ulterioare, căci creația materială devine motorul principal al tuturor trăirilor spiritelor creatoare. Așadar, razele mentale ajută constant razele astrale despre care știm acum că sunt folosite prin corporalitatea aferentă, pentru:

– recuperarea vibrației diminuate prin activitățile fizice ale întrupatului; activitatea fizică nu este direct sprijinită de corpul mental prin activitățile cumulate cu cele astrale, dar corpul mental preia direct de la corpul astral, chiar din timpul procesului de recuperare a vibrației (de autostabilizare vibrațională http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/autostabilizare-vibraional.html ) în structurile planetare, a vibrației în creștere;

– cu referire la spiritele umane pe Pământ, după recuperarea vibrației (după autostabilizarea vibrațională), corpul astral este pregătit să desfășoare și alte activități: călătorii în spațiile planetare, stelare ale galaxiei, în funcție de experiența lor în deplasare, dar și învățături pentru orientare și adaptare dincolo de spațiile ușor de suportat pentru ele (dar tot în galaxie) însoțite de entitățile astrale ajutătoare ale destinului personal: adică deplasare, percepții, comunicare; analize comparative cu alte activități derulate împreună cu ajutătorii personali și cu alte entități din galaxie; reamintirea unor aspecte din viețile anterioare petrecute tot pe Pământ, în vederea folosirii experienței în perioada următoare de trăire pe Pământ.

Razele mentale sunt scurte, puternice, foarte abile în derularea unor acțiuni cu mișcări scurte și foarte variate. Comparativ cu ele, razele astrale sunt foarte lungi și se pot lungi foarte mult astfel încât, concentrat pe corpul astral, spiritul poate călători în toate părțile galaxiei, coordonându-și corpul astral în deplasări cu viteze foarte mari și diferite ca direcție, și în același timp desfășurând diferite acțiuni necesare deplasărilor de acest fel. Astfel spiritul are o scurtă, dar periodică libertate de a se deplasa în spații libere, pe care cu corpul fizic nu o poate avea în această parte a universului. Dar când desfășoară activități în apropierea Pământului, în sistemul planetar al stelei locale sau în sistemul stelar de care aparține Soarele (steaua care guvernează Pământul și celelalte planete ale sale), razele mentale sunt cele care facilitează percepții cu vibrații foarte înalte, clare, puternic pătrunzătoare, adăugându-se percepțiilor corpului astral. Dar razele mentale fiind scurte, la deplasările corpului astral prin spații îndepărtate din galaxie, ele nu mai pot ajuta, de aceea imaginile pot deveni, în funcție de experiența întrupatului, ușor încețoșate și mai puțin precise în pătrunderi. La revenirea din călătorie, creierul poate decodifica în conștiența omului cu privire la visele sale (adică amintiri din călătorie, din relațiile cu alte entități), prin imagini cunoscute din viața fizică, dacă întrupatul nu are o cunoaștere profundă a structurilor galactice și funcțiunilor lor în evoluțiile spiritelor. De aceea studiul acestora, sub îndrumarea entităților astrale ajutătoare în destinul în curs se cuvine a fi urmată, mai ales acum, în timpurile cu libertate destul de mare pe care le trăim acum, de o informare personală și pe cât posibil de studii din ce în ce mai precise cu oamenii care au posibilitatea să le efectueze. Astfel încât metaforele care apar la începutul studiilor prin percepții mentale și parcursuri astrale vor dispare la un moment dat și ne vom obișnui să percepem structurile în profunzimea lor reală și modul de funcționare a acestora. Spre exemplu: captatorii de vibrații (structuri obișnuite ale corpurilor fluidice) pot apare la început sub forma unor antene parabolice, sau flori cu pistil foarte dezvoltat, după care treptat vor apare mici reformulări ale structurii studiate, apoi din ce în ce mai clare, până la forma reală a unui captator, care seamănă, într-adevăr de departe cu o antenă parabolică! Doar că spre deosebire de o antenă care doar captează și transmite unui receptor, captatorii gestionează vibrațiile, putând să diminueze sau să amplifice vibrațiile necesare sau care nu sunt necesare destinului în derulare – aceasta fiind și diferența funcțională față de selectorii amplificatori de vibrații http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/selectori-amplificatori-de-vibraii.html : care doar amplifică ceea ce selectează, dacă este cazul, dar nu vor diminua niciodată frecvența vreunei vibrații. 

Cu timpul vom putea observa structuri în profunzimea lor, în spatele cărora azi doar intuim că acolo sunt structuri și funcțiuni mult mai complexe. 

În alte sisteme stelare din galaxia noastră (și asemenea lucruri cercetăm în călătoriile noatre astrale, printre multe altele) sunt corporalități de aceeași natură (cu diferite subnivele ale nivelelor galaxiei noastre) și cu funcțiuni asemănătoare cu ceea ce cunoaștem despre corpurile astral și mental. Când vom studia entitățile astrale vom face o ierarhizare a nivelelor și subnivelelor din univers și alte locații ajutătoare universului nostru. 

Totalitatea activităților pe care le vom enumera în continuare s-a desfășurat aici, pe Pământ, cu corpul nostru mental, înainte de ultima glaciațiune: și la nivel de percepții, comunicare și parțial la deplasare, au continuat, dar cu diminuare treptată, și deplin conștientă, și în primele milenii după glaciațiune. 

Așadar, numim activități mentale toate activitățile pe care le putem desfășura cu ajutorul corpului mental, activat de razele mentale ale monadei/spiritului întrupat. Să discutăm puțin despre cele pe care le putem derula în prezent: percepții cu ajutorul corpului mental - fără să uităm de toate celelalte acțiuni care pot fi derulate tot prin corpul mental, atunci când vibrația planetei este foarte înaltă și corporalitatea fluidică (adică corpurile cu vibrația mai mare și foarte mare față de cea a corpului fizic) este în deplinătatea funcțiunilor tuturor corpurilor și straturilor lor:

– creația materială mentală: în condiții optime, prin intermediul corpului mental spiritul atrage fluxuri energo-materiale direct din atmosfera planetară, le compactizează și creează diferite structuri materiale necesare vieții curente;

– deplasarea astral-mentală: la suprafața pământurilor și apelor, pe direcții 360 grd (zbor planat, ridicare pe orice direcție și la orice distanță de sol);

– comunicare mentală prin transfer de peisaj (care cuprinde structurile planetei și viețuitoarele locale în mișcare, sunete, parfumuri, aure, vibrații, etc.).

Dar să ne întoarcem la percepții cu senzorii corpului mental: senzori de mare complexitate și mult mai mulți decât cei ai corpului fizic. Toți acești senzori sunt răspândiți pe toată suprafața corpului, de fapt pe toate suprafețele straturilor întregului corp mental: căci fiecare corp dintre cele care au senzori: astral, mental și cauzal au mai multe straturi; astfel la corpurile speciei umane astral și cauzal sunt 4 straturi, iar corpul mental uman mai are un strat în plus, al cincilea, care oferă posibilitate oamenilor să desfășoare creație materială mentală, operând cu toată suprafața acestui strat aflat în profunzimea întregului complex corporal mental. 

Singura asemănare cu corpul fizic din punctul de vedere al simțurilor este simțul tactil al corpului fizic, prin toată pielea corpului cu care percepem vibrațiile și mișcările din mediul înconjurător. Corpurile fluidice menționate au senzori pentru fiecare simț în parte, structuri independente pentru percepții vizuale, auditive, percepții asemănătoare mirosului și gustului, situați pe toată suprafața fiecărui strat în parte. 

În paranteză fie spus, să fim atenți la reprezentările îngerilor din picturile bisericilor noastre, unde fiecare în parte are ochi mari pe toată suprafața lor – cap și aripi, peste tot așadar (foarte clar reprezentați, după cum am observat personal, în catedrala ortodoxă din Târgoviște). Acum înțelegem acest fel de prezentare, cunoscând toate aceste lucruri despre senzorii corpurilor noastre fluidice – dar și cele ale entităților noastre ajutătoare astrale. 

De fapt să mai precizăm ceva – senzorii despre care discutăm nu se află doar la suprafața corpurilor, ci și în profunzimea lor: captatori și emițători de vibrații, care conduc la formarea unor percepții și în interiorul, și în exteriorul corpurilor; de aceea vederea mentală are posibilitatea studiului interior al corpurilor și spiritul are astfel experiența de a pătrunde în interiorul tuturor structurilor: razele foarte pătrunzătoare, scurte și puternice pot baleia interiorul și exteriorul oricăror structuri, oferind informații utile spiritului cercetător și în același timp ajutând prin energizare cu vibrație ridicată orice structură analizată astfel. Deci se poate manevra orice cu precizie chiar din momentele percepției, se percepe, analizează și energizează – și modifică când este cazul creației materiale mentale, foarte rapid, chiar dacă nu chiar simultan. Astfel corpul mental este permanent pregătit pentru cea mai importantă activitate a sa, activitatea de creație cu fazele sale importante: materializare, remodelare și dematerializare, care presupun o subtilitate extrem de mare, de profundă a acestor acțiuni. Percepțiile cu corpul mental au, prin puterea razelor de acest fel, o precizie extrem de avansată și o mulțime de forme de orientare și adaptare la distanțe mici până la foarte mari de corpul mental, de întreg sistemul corporal al întrupatului, cu aceeași acuitate, indiferent de distanță. Nu este o acuitate atât de avansată ca a corpului astral, razele astrale fiind foarte lungi și având percepții la distanțe mari care acoperă toată galaxia, în timp ce razele mentale sunt puternic active în cadrul sistemului planetar al stelei (Soarelui) și creative extrem de precise pe întregul complex matriceal al Pământului, care înconjoară partea pământoasă până la foarte mari distanțe de aceasta. 

Corpul mental are straturi, așadar, mai multe decât cele ale altor corpuri din sistemul corporal al întrupaților din specia umană. Acest fapt creează putere și abilități deosebite la toate nivelele, pentru întreaga formă de manifestare a spiritelor umane astfel întrupate. Creează intuiții și clar-intuiții puternice chiar și când straturile interioare ale corpurilor fluidice sunt în stare latentă, când vibrația este foarte joasă și când sunt variații mari de vibrații de la o perioadă scurtă de timp la alta. 

Dezvoltarea tuturor straturilor a fost proprie corporalității oamenilor doar înainte de ultima glaciațiune – epocă lungă în care spiritele umane au dezvoltat toate activitățile mentale necesare trăirilor lor extrem de complexe. După ultima glaciațiune, corpurile mentale ale oamenilor nu au mai avut de loc dezvoltat al cincilea strat interior, care a rămas și va rămâne în continuare în această stare cât timp vibrația Pământului va fi joasă și vor exista variații foarte dese de vibrație. Celelalte straturi interioare ale celor trei corpuri: astral, mental și cauzal au fost, de la începutul folosirii noii corporalități, mai restrânse în volumul lor, dar nu în stare latentă de la acest început, după glaciațiune, și s-au restrâns treptat prin trecerea conștientă a oamenilor la folosirea extinsă a corpului fizic: cu percepțiile sale, cu deplasare direct pe sol, cu comunicare verbală, hrănire cu roadele pământului (fructe, legume). 

Așadar în această restrângere nu a fost nicidecum vorba despre inginerie genetică, ci de folosire restrânsă deplin conștientă a radiației spirituale, care a condus la restrângerea treptată a straturilor interioare ale corpurilor despre care discutăm. 

O astfel de restrângere a pornit de la adevărații părinți ai întrupaților actuali – cei pe care îi numim Moșii popoarelor: prin reducerea treptată a registrului lor de activități mentale și astrale în toată perioada în care li s-au născut primii copii după glaciațiune. Prin voința lor extrem de puternică, fiind spiritele cele mai evoluate de pe planetă, dânșii au transferat imediat după ieșirea planetei din glaciațiune întreaga activitate din domeniul mental-astral în domeniul fizic. Spiritele umane erau obișnuite cu trăirile fizice dinainte de evoluțiile lor pe Pământ, astfel încât nu a fost o greutate propriu zisă pentru ele: ceea ce au avut – am avut cu toții – de făcut a fost să adapteze trăirile fizice cunoscute anterior la realitatea Pământului cu toate cele ce-i sunt caracteristice, cu toate cele pe care Pământul le avea de oferit spiritelor creatoare avansate: cu solul, subsolul, apele, atmosfera ce-i sunt toate specifice, cunoscute bine de oameni, dar fără ca până în acel moment să fi aplicat în trăiri fizice astfel de cunoașteri. 

Pe scurt, să reținem că principala deosebire între activitatea mentală – o mai numim: mentalizare - și călătoriile astrale conștiente este faptul că mentalizarea presupune conștiență deplină deopotrivă prin corpul fizic și corpul mental, chiar dacă imaginile dispar la un moment dat, din profunzimea procesului de percepție, adică peisajul fizic perceput cu ochii deschiși; cercetătorul poate reveni la cel fizic oricând vrea. Dar în același timp, cu perseverență, omul poate urmări în fundal desfășurarea mentală, în timp ce desfășoară activități fizice, să schimbe atenția consecutiv de la una la alta, revenind la oricare dintre ele oricând dorește: el poate scrie în acest timp, notând și desenând cele percepute, se poate deplasa în peisaj studiind alte elemente din peisaj, poate discuta cu terțe persoane, urmărind cele care se desfășoară mental.

Așa cum am mai discutat și la fenomenele în apropierea morții (NDE) să înțelegem că astfel de activități nu sunt specifice celor percepute doar în apropierea morții, la fel ca și cele legate de călătoriile astrale. Ele fac parte dintr-un set mult mai larg de activități umane – exclusiv umane pe Pământ, dar nu și în alte locuri din univers sau din alte universuri, unde și alte specii de întrupări pot desfășura asemenea activități. Și toate aceste simțuri vor reveni la forma lor optimă de funcțiuni corporale pe măsura creșterii vibrației medii planetare. 

În condițiile în care omul poate avea liniște – interioară și exterioară deopotrivă – percepțiile cu ajutorul corpului mental și călătoriile astrale conștiente au putut fi derulate, cu acuitate mai mare sau mai mică, și pe parcursul perioadei cu vibrație planetară foarte joasă și corporalitatea noastră restrânsă – dar ele au fost interzise popoarelor încă din vremurile antice, de către conducătorii religioși și laici în egală măsură; dar care au păstrat pentru ei înșiși în secret aceste feluri de activități umane, pentru formări de strategii în vederea controlării totale a maselor populare. Intuițiile și clarintuițiile pe care orice om le-a avut mai mult sau mai puțin conștient de ele, nu au putut fi însă stopate, doar au fost estompate prin instalarea muncii brute, a războaielor impuse, instalarea de frici, pedepse și criminalitate oficială. 

Ca activitate conștientă și căutată, toate revin treptat, estompând frica și nepuțința de împotrivire instituite anterior, treptat, precum și disprețul social de azi care dispare treptat, toate de fapt revenind la normalitatea care ar fi trebuit să fie. 

ALTE DETALII PRIVIND FENOMENOLOGIA NDE (experiențe în apropierea morții)

I. IDEI PRINCIPALE

1. Fenomenologia legată de intrarea/ieșirea din destin (din viața fizică) este legată de mecanisme care funcționează într-o armonie perfectă între ele și toate la un loc cu necesitățile de evoluție ale spiritelor.

2. Necesitățile de cunoaștere a tuturor fenomenelor legate de intrarea/ieșirea (parțială sau totală) din întrupări: 

– experiența acumulată ajută la suportarea/evitarea efectelor grele ale fenomenelor legate de aspectele morții;

– participarea la funcționările propriilor corpuri, prin cunoașterea structurilor care permit asemenea fenomene;

– în viitorul evoluțiilor noastre: participarea, în totală conștiență și totală cunoaștere, la crearea corporalității de întrupare a spiritelor aflate în evoluții începătoare. 

3. Lipsa de cunoaștere și confuziile conduc la frică în fața fenomenelor crezute a fi legate de o moarte totală: adică călătorii astrale, activități mentale intense, etc., dar numai necunoașterea mecanismelor naturale contribuie la confuzie și frică, fără ca aceste fenomene să fie ele în sine aducătoare de moarte; decesul este un proces natural, alături de accidente sau acte agresive premeditate din mediul de trai. 

4. Mecanismul desprinderii parțiale a corpului astral și efectuarea de călătorii astrale în mediul înconjurător (planetar sau cosmic) este un proces natural și periodic (legat de intrarea în starea de somn profund); el se derulează prin deplasarea corpului astral cu canalul său energetic protector și revenirea (automată sau conștientă, dorită) când vibrația personală este recuperată prin puterea funcționării selectorilor de vibrație și a canalului de destin. 

5. Mecanismul decesului pentru spiritele aflate la începutul evoluțiilor care nu au încă corpuri spirituale, este dictat de întreruperi prin jocul lanțurilor trofice ale biosistemului; pentru spiritele mai avansate în evoluții care au corpuri spirituale, aceste corpuri impulsionează selectorul amplificator de vibrații și subselectorii de la corpul astral și mental pe parcursul vieții, iar când se instalează o oboseală care nu mai permite funcționarea corectă, corpurile spirituale întrerup puterea de implicare în funcționarea selectorilor, iar aceste lipsuri de implicări întrerup curgerea radiației cu vibrațiile cele mai joase – corespunzătoare corpului dublu eteric și corpului fizic (care obosesc cel mai repede); are loc desprinderea canalelor eterice de destin ale acestor două corpuri, iar canalul energetic total de destin se închide sub corpul astral, cuprinzând în el numai corpul astral cu toate corpurile cu vibrație mai înaltă, formându-se astfel entitatea astrală care își va continua manifestările. 

II. DETALII, DISCUȚII

Să revedem câteva idei principale din cele discutate în articolul anterior:

1. Mulți consideră că experiențele în apropierea morții ar fi unice, drept pentru care religiile consideră că sunt ”în grădina lui Dumnezeu” și nu avem permisiune să ne ocupăm de ele, înfierând astfel călătoriile astrale pe care unii dintre noi le căutăm, determinând frică și încredințări negative. Este necesar să spunem cu orice prilej că nu este de loc adevărat, că sunt fenomene absolut normale, naturale, care se diminuează în mod natural în perioada în care Pământul a suportat o vibrație zonală joasă, la minimul său cosmic; iar acum, pe măsura creșterii vibrației planetare, asemenea puteri spirituale și multe altele vor reveni în modul cel mai normal în viața oamenilor – cele mai avansate spirite de pe Pământ. Și pe care le vom folosi în viitor pentru a cunoaște absolut tot ceea ce poate fi cunoscut pentru derulările viitoare ale destinelor omenirii și pentru a relua treptat, în proporție de mase, relațiile conștiente ale fiecărui om cu entitățile sale ajutătoare de destin. 

2. Asemenea fenomene de natura: clarviziunii, clarauzului, clarmirosului, precum și comunicări interpersonale cu entitățile astrale, sunt comune și evenimentelor care se petrec în zilele dinaintea decesului, și sunt de natura celor care nu au nici o legătură cu decesul; dar în stare de trăire normală are loc o conștientizare mult mai rapidă a fenomenelor de intrare/ieșire din starea astrală. În stare de meditație activă, cu scop de căutare a fenomenelor de acest fel, totul se petrece conștient, contribuind astfel la completarea unor cunoașteri complexe a lumii în care trăim. 

3. Așadar discutăm despre:

– percepții mentale, cu senzorii corpului mental care formează percepții vizuale, auditive și altele asemănătoare percepțiilor fizice, în stare de trezie, care dublează percepțiile prin corpul fizic; primite în liniște sufletească, fără teamă, pot fi specifice vizionării vieților anterioare, vizionării unor evenimente care se petrec la distanță de observator, pot fi studiate structurile universice (din galaxie și din amintiri de dincolo de galaxie);

– călătorii astrale: prin desprinderea parțială a corpului astral de restul sistemului corporal, în scopul recuperării vibrației pierdute prin activitatea fizică și emoțională, precum și călătorii astrale în continuare, în prezența ajutătorilor astrali de destin dintre care multe entități sunt foste rude, cunoștințe, care au finalizat programul lor fizic și evoluează în continuare ca entități astrale. 

Fenomenologia care a fost legată de apropierea morții nu este de fapt specifică morții, ci situațiilor în care corpul fizic este în liniștire înaintată (numim această stare cerebrală ”alfa”), spontană sau indusă, urmărită conștient sau sub influența unor substanțe anestezice sau psihedelice. Dar și starea de vlăguire dinaintea decesului conduce la aceleași efecte, la fel ca și stările aflate sub influența anestezicelor care în anii ’80 au fost studiate de medicii care au primit informații de la cei care au trăit asemenea experiențe. 

De asemenea am discutat despre faptul că toate felurile de corporalități au mecanisme de declanșare și trecere de la o formă de întrupare sau de manifestare la alta – deci de desprindere a unui corp de altele. Pe Pământ aceste mecanisme în principal se leagă de corpul astral, care are posibilitatea de:

– desprindere parțială și de corpul aflat deasupra lui (corpul mental) și de corpul aflat dedesubt (corpul dublu eteric), dar rămâne indestructibil legat de sistemul corporal prin canalul său energetic – parte integrantă a structurilor complexe ale canalului energetic total de destin. Acest proces este reversibil: corpul astral iese și apoi revine, se recuplează cu restul sistemului corporal, după necesități;

– desprinderea totală de corpul dublu eteric care cuprinde și corpul fizic: aceasta este ireversibilă și se petrece prin intermedierea unor alte mecanisme, legate și de decuplare, dar și de funcționarea selectorului amplificator de vibrații (și a subselectorilor corpului astral și mental), precum și de întărirea suplimentară a corpului astral care devine imediat corp de manifestare curentă a spiritului care rămâne în continuare în întrupare, ca entitate astrală, manifestare ajutată de totalitatea corpurilor cu vibrație superioară care rămân în continuare deasupra corpului astral, în același sistem corporal. 

Pe de altă parte funcționarea unor asemenea mecanisme care lucrează într-o armonie perfectă, nu permite sub nici o formă vreo pauză de întrupare vreodată, indiferent dacă este vorba de a conștientiza sau nu procesul de trecere de la o formă de manifestare sau alta, de la o formă de întrupare la alta. 

Chiar dacă ele nu sunt conştientizate de la începutul evoluţiilor, pe măsura avansării în evoluţii absolut toate spiritele învaţă treptat să şi le conştientizeze şi să ajute la:

– suportarea cu uşurinţă a celor necunoscute, la început, cunoscând bine simţirile de toate felurile, oriunde şi în orice situţie posibilă;

– participarea la propria fenomenologie, în mod conştient şi urmărindu-şi propriile simţiri, ori în condiţii optime, ori în condiţii grele, agresive, din care vor curge învăţături de evitare a provocărilor sau de evitare a folosirii perverse a efectelor;

– participarea – în totală cunoaştere a tuturor felurilor de fenomene, de stări, de simţiri, directe şi conexe, precum şi a tuturor structurilor corporale care sunt implicate – la crearea corporalităţii de întrupare a spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor, indiferent de felul întrupărilor (cu corpuri care au vibraţie joasă sau înaltă, fizice, sau fluidice, sau spirituale, etc.) şi de existența altor specii locale.

Iată aşadar cum se derulează cursul învăţăturilor noastre pe treptele evoluţiilor: în acest caz – legate de intrările/ieşirile din întrupare. De aceea întoarcerea ca evoluat superior, şi ca ajutători pe locurile, şi în situaţiile pe care le-am trăit la începutul evoluţiilor noastre primare – aşa cum sunt majoritatea spiritelor umane de azi, are o extrem de mare importanţă pentru toate activităţile noastre viitoare. 

Spiritele aflate pe primele trepte de evoluţie nu percep altceva decât un val de energie în momentul trecerii, decesului; iar în cazul trecerii de la corpul fizic de manifestare la corpul astral – ca o uşurare, indiferent dacă condiţiile trecerii sunt normale (deces normal, natural) sau agresive – datorită deteriorării agresive a corpului fizic care se desprinde împreună cu corpul dublu eteric de corpul astral cu restul corporalității; în acel moment, spiritul se “zgribuleşte” de durere, se chirceşte şi radiaţia sa părăseşte corporalitatea cu vibraţie foarte joasă (corpul fizic şi corpul dublu eteric); în acel moment are loc deschiderea canalului energetic de destin care nu mai este sprijinit de radiaţia spiritului, eliberarea corpurilor golite de radiație și imediat închiderea canalului total în jurul corpului astral, întărindu-i, dublându-i puterea și protecția. 

Pentru spiritele umane condiţiile de trai nu sunt decât extrem de rar de o asemenea duritate pe care o cunoaştem azi (cu agresiuni, boli, bătrâneţe cu deteriorarea avansată a corpurilor cu vibraţie joasă (corpul fizic şi corpul dublu eteric). Vedem şi credem că permanent vieţile noastre se zbat în condiţii grele/rele de trai, dar asemenea condiţii sunt extrem de rare (raportat la anii pământeni – cel puţin 2-3 miliarde de ani), dar asemenea condiţii devin învăţături avansate pentru orice spirit, pentru orientare, adaptare și corectarea manifestărilor în asemenea condiții: sunt corecţii şi consolidări pentru manifestările superioare acelora care au condus la greutăţile de trăire pentru ei înşişi şi pentru semenii din jur, pentru toate vieţuitoarele planetei. Tocmai de aceea ele sunt rare pentru că, pe lângă trăirile progresive curente, învăţăm să analizăm şi să ne corectăm în condiţii neobositoare pentru orice spirit, conform experienței sale corespunzătoare treptei de evoluţie în curs. 

Trecerea de la viaţa fizică la viaţa astrală păstrând parţial acelaşi sistem corporal constituie, la începutul evoluţiilor, un motiv greu de neînţelegere a întregii fenomenologii. 

Mari confuzii se formează atunci când există informaţii extinse, şi chiar conştientizarea unei părţi a fenomenelor, dar nu există o cunoaştere suficientă a acestora, chiar şi generală, a etapelor şi trăirilor aferente, cu atât mai mult în condițiile necunoașterii structurilor noastre corporale cu vibrație înaltă. 

Tocmai de aceea se confundă fenomenologia generală a unor treceri de la viaţa fizică, de om, la viaţa de entitate astrală, cu ceea ce este concret activitate mentală – cu structurile corpului mental (mai ales acum, când activitatea mentală este în curs de dezvoltare) şi cu activitatea astrală realizată din întrupare cu corp fizic: adică din starea de somn cu amintiri din timpul acesteia, pe care azi omul le numeşte vise. Starea de somn nu este o stare de amorţeală, ci o stare latentă de funcţionare a corpului fizic în timp ce corpul astral se desprinde parţial de restul sistemului corporal, rămânând totuși legat de acesta prin partea de canal energetic de destin corespunzătoare corpului astral: este o legătură puternică, indestructibilă, tocmai pentru că acest canal al corpului (canalul energetic al fiecărui corp în parte) este parte a canalului energetic total de destin realizat numai de entităţile coordonatoare ale destinului întrupatului, dintr-o singură şi permanentă bucată, astfel încât nicio forţă materială (deci niciun alt întrupat) nu o poate distruge. 

Este drept că există confuzia cazurilor de deces în somn, dar tocmai lipsa de cunoaştere care este instituită de societatea condusă de oameni necunoscători în profunzime ai vieţii universale, ajunşi prin abuz de putere în funcţii de conducere, conduce la asemenea confuzii. Decesul poate avea loc în orice moment al vieţii din multe motive, indiferent dacă întrupatul se află în stare de conştienţă fizică sau în stare latentă: mai clar – în stare de trezie sau în stare de somn. Motivul tebuie căutat în funcţionarea corpului fizic, pe care întrupatul nu-l îngrijeşte în mod optim, şi nicidecum în starea de funcţionare a corpului astral sau a canalului energetic de destin. Canalul corpului astral nu are în acest caz legătură cu funcţionarea corpului astral sau a oricăror altor corpuri, dar dacă destinul, adică forma de transmitere a radiaţiei totale o cere prin funcţiunile întregii radiaţii (nu numai a celei fizice sau astrale), atunci prin corpurile spirituale (care sunt corpuri matriceale pentru toate celelalte corpuri: de la fizic la cauzal) se determină desprinderea corpului dublu eteric (care dublează corpul fizic) de corpul astral prin funcţiunile întregului canal de destin şi astfel se instalează decesul. Singur canalul energetic al corpului – care este doar o parte a canalului total de destin – nu se poate sub nicio formă desprinde singur sau prin orice influenţă exterioară. 

Nu există aşadar deces care să nu fie supus funcţiunilor corpurilor spirituale, care activează o serie întreagă de alte funcţiuni: de la selectorii de vibraţii până la desprinderea corpului astral de corpul dublu eteric. Nu va exista niodată, nicăieri, un corp astral în stare liberă, plutind în derivă prin cosmos. Trecerea se face în momentul în care efortul de menţinere a vieţii – corpul fizic în cazul nostru, cu radiaţia corespunzătoare, devine prea mare şi spiritul nu mai poate menţine legătura cu organele vitale. Acelaşi lucru se petrece în cazul oricărui corp de manifestare, pe Pământ sau oriunde în altă parte din univers: şi în cazul entităţilor astrale, şi în orice fel de alte entităţi, în orice parte a universului.

Dar ceea ce simte omul – să rămânem în această situaţie a noastră – este de multe ori asemănător cu tot felul de alte simţiri cu care deocamdată, la acest nivel de vibraţie a planetei şi în această conjunctură de necunoaştere generalizată, nu suntem obişnuiţi şi le confundăm mereu pe unele cu altele. O serie de fenomene au fost crezute a fi specifice apropierii morţii – dar cel ce a povestit nu s-a aflat totuşi într-o asemenea situaţie, care a putut fi evitată sau amânată. În situaţii mai grele, corpul fizic intră în stare de latenţă, de funcţionare la limita conştienţei, dar corpul mental, puţin cunoscut azi în activităţile sale multiple, transmite ceea ce el are în funcționările sale tot timpul de fapt, însă percepţiile prin intermediul său sunt acoperite de percepţiile corpului fizic, iar ceea ce vine în continuare de la corpul mental (şi astral, şi cauzal) apar ca intuiţii de care majoritatea oamenilor nu ţin cont. 

Tocmai de aceea în asemenea situaţii (răniri, boli, etc.) omul simte ceea ce în mod obişnuit simte mai rar, când vibraţia planetei este mai înaltă în ritmurile ei proprii şi corporalitatea sa lucrează la parametrii ei optimi – ceea ce se petrece rar în vremurile de acum. Este ceea ce se numeşte impropriu că “cerurile sunt deschise” – dar de fapt percepţiile noastre cu toate corpurile sunt în funcţiune optimă: de la corpul fizic (ne confruntăm cu lipsă de somn, pentru că senzorii sunt în deplină acţiune) la corpul astral şi corpul mental, care redau elemente în mod obişnuit nepercepute, ci doar intuite a exista în lume. 

Aşadar, chiar şi cele intuite sunt procese cu care omul poate fi întrucâtva obişnuit în momentele sale de conştienţă, dacă este obişnuit să-şi creadă intuiţiile, să creadă în “premoniţii”. Sau cu “ghicirea” unor părţi care revin insistent uneori în coştienţă – cum sunt legăturile cu sufletele celor morţi, aşa cum se spune în popor. În plus, cele simţite pot ajunge frecvent la nivel de clarviziune – ceea ce este o activitate de urmărire a percepţiilor vizuale normale, cu senzorii corpului mental, sau de clarauz, tot cu senzorii corpului mental + astral împreună. 

Toate la un loc sunt obişnuite celor care au avut, şi au beneficiile acestor percepţii, urmărirea şi analiza personală, precum şi înţelegerea avansată a celor percepute. Aşadar, ceea ce ar fi necesar de acceptat este faptul că asemenea percepţii sunt specifice clarvăzătorilor, cum îi numim în mod normal azi, şi nu neapărat celor bolnavi sau care îşi intuiesc sfârşitul vieţii fizice. Entităţile astrale de natura cunoscuţilor sau rudelor, decedaţi în timp, apar oricum, oricând în cunoştinţa omului, la fel ca şi ajutătorii + coordonatorii de destin, dar mintea omului îi poate conduce către ceea ce cunoaşte prin destin: sfinţi, alte personae de renume religios sau istoric – totul depinde de încredinţările curente ale fiecărui om în parte. 

Din nefericire, legăturile de acest fel, din momentul de liniştire forţată de împrejurări, au condus la instalarea unei frici generalizate faţă de călătorii astrale curente, de activitate mentală de asemenea, care sunt asociate morţii sau pedepselor dumnezeieşti. Valurile noi actuale de întrupaţi pământeni au în ele multe spirite care au depăşit această frică în evoluţiile lor personale şi devin acum căutătoare de activitate mentală şi astrală, iar dacă sarcinile de destin nu cuprind folosirea lor încă la nivele extinse, totuși ei sunt și rămân foarte intuitivi şi deschişi tuturor informaţiilor cu privire la asemenea activităţi. 

Aşadar, să reţinem două lucruri importante:

1. Activităţile astrale şi mentale sunt activităţi obişnuite în evoluţiile spirituale: cele astrale, despre care am discutat pe larg în aceste studii, sunt obişnuite ale tuturor spiritelor aflate în evoluţii, mai devreme sau mai târziu, indiferent dacă sunt conştientizate sau nu ca atare; iar pe Pământ ele sunt obişnuite spiritelor umane, avansate în evoluţii, creatoare conştiente aflate în curs de universalizare. 

2. Faptul că nu sunt multe semne acum privind asemenea obişnuinţe se datorează unei reduceri naturale ale activităţii unor corpuri fluidice – mai ales de natura percepţiilor, dar şi ale altor activităţi care au fost desfăşurate de oameni în străvechimi: deplasare cu ajutorul corpului mental pe orizontală şi pe verticală, comunicare prin transfer de peisaj de la un om la altul și mai ales creație materială mentală. Aşadar ceea ce a rămas şi în perioada cu vibraţie planetară foarte joasă au fost – şi sunt, şi mai ales sunt în dezvoltare permanentă – percepţiile: în special cele vizuale şi auditive. Toate sunt în creştere acum, datorită creşterii vibraţiei planetare sub influenţa căreia cresc straturile interioare ale corpurilor astral, mental şi cauzal, antrenând toate valorile vechi în revenirea lor: chiar dacă deocamdată creşterea este mică, dar şi dorinţele oamenilor cresc din acest punct de vedere, şi posibilităţile de dezvoltare cresc şi ele în aceeaşi măsură. De asemenea, dacă doar foarte puţine persoane până acum au putut, prin dezvoltări succesive, să atingă starea de levitaţie – plutire la suprafaţa pământurilor şi apelor, în viitorul apropiat se va extinde mult (la noi numit mersul solomonar). 

Toate sunt programate astfel încât astfel de extinderi să crească treptat, neobositor, împreună cu comunicări mentale: nu numai ceea ce azi numim telepatie, transmitere de idei, ci şi transferul de peisaj – imagine cu mişcarea vieţuitoarelor, sunete naturale sau artificiale, stare vibraţională; toate vor redeveni în foarte scurt timp (cca. 100-150 de ani) la proporţii de mase. 

DESPRE CE VORBIM ÎN CAZURILE NDE (experienţe în apropierea morţii)

I. DEFINIRI

1. CĂLĂTORIA ASTRALĂ (greșit spus decorporalizare): desprinderea parțială a corpului astral, mai precis: a canalului energetic protector al corpului astral cu corpul astral în interiorul lui, și deplasarea lui înafara sistemului corporal (starea de somn a corpului fizic) pentru două activități principale: recuperarea vibrației personale în structurile planetare de autostabilizare vibrațională, parțial pierdută prin activitățile fizice curente în manifestările cu corpul fizic (în stare de trezie), precum și completarea cunoașterii privind mediul înconjurător și a altor evoluanți. Ieșirea/revenirea în sistemul corporal se realizează prin mecanismele automate ale sistemului de întrupare, după recuperarea vibrației (pentru spiritele în evoluție începătoare) sau prin voința spiritului, în evoluții avansate.

2. DECES (sau moarte fizică): întreruperea funcțiunilor de menținere a sistemului corporal de întrupare a spiritului, prin desprinderea totală a corpului dublu eteric împreună cu corpul fizic de restul sistemului corporal, și închiderea canalului energetic protector de destin sub corpul astral, cuprinzându-l și întărindu-i starea de funcționare împreună cu totate corpurile cu vibrație superioară aflate deasupra lui; corpurile dublu eteric și fizic rămân în stare inertă, nemaifiind vitalizate de radiația spiritului, de corpurile superioare și de canalul energetic de destin. 

II. IDEI PRINCIPALE

1. Cele cunoscute cândva drept “experienţe în apropierea morţii” nu s-au finalizat cu decesul, cu moartea observatorului, ci cu reîntoarcerea la starea de trezie, povestind cele percepute de el anterior. Însă astfel de experienţe le numim azi “călătorii astrale”, “decorporalizări”, “deschiderea celui de-al treilea ochi”, etc.: toate sunt astfel activităţi mental-astrale normale pentru oameni, care pot fi conștientizate în stare de trezie, prin corpul fizic. 

2. Confuzii legate de numirile care mai dăinuie şi în prezent, de la 40-50 de ani de la publicările de acest fel:

– apariţia unor mari personalităţi ale religiilor, în funcţie de religia proprie (conducători spirituali, sfinţi, etc.);

– apariţia rudelor decedate, ca entităţi astrale în preajma pacientului, care de fapt sunt permanent în jurul nostru, fără ca să le putem percepe. 

3. Elemente specifice diferitelor desprinderi, cu mecanisme diferite în diverse situaţii:

– în cazul continuării destinului: călătorii astrale, căutate azi de mulţi oameni (numite vise lucide, decorporalizări, etc.): desprinderea parţială a corpului astral şi deplasarea lui în structurile planetare, mai aproape sau mai departe de planetă, în galaxie;

– în cazul finalizării sarcinilor fizice de destin: decesul întrupatului cu corp fizic, prin desprinderea totală a corpului astral (cu toate celelalte corpuri cu vibraţie superioară) de corpul dublu eteric şi corpul fizic, prin mecanisme diferite de cele ale călătoriei astrale;

– desprinderea totală a canalului de destin de canalul de întrupare, la finalul întregului destin (fizic și astral) şi retragerea totală a radiaţiei spirituale din Universul Fizic.

II. DETALII, DISCUŢII

Fenomenologia a fost – şi mai este încă – considerată de unii experienţe în apropierea morţii, dar de fapt cazurile clasice descrise nu s-au soldat neapărat cu decesul, însă aşa au fost considerate de medicii care au fost martorii descrierii unor evenimente legate de boli sau operaţii periculoase – care de fapt se petreceau pe fondul unor anestezii generale (exemplul cel mai cuprinzător este A. Moody, medic anestezist care a scris cartea “Viaţa după viaţă”). De fapt pacienţii ascultaţi de dânsul au fost sub anestezie generală, somn profund, iar la revenire au povestit toate cele văzute, asociate cu viaţă potenţială după decesul omului. Dar concluzia cea mai bună (deşi denigrată în anii ‘90) a fost că există într-adevăr un alt soi de viaţă după decesul declarat al omului. 

Desigur, acestea au fost expuse în mod oficial, însă în viața curentă asemenea observații sunt obișnuite pentru cei care au avut un deces sau evenimente care au obligat la odihnă prelungită; lipsa de cunoaștere și obligația de a ne încadra în regulile oficialului, politicii de denigrare și dispreț dusă de conducerile laice și religioase. 

Confuzia că asemenea fenomene sunt legate doar de deces a pornit și de la apariţia în conștiența omului a unor entităţi (suflete, spirite) – oameni plecați anterior dintre noi: reprezentări legate de încredinţările religioase, de rude decedate; dar ele, ca entităţi astrale, sunt oricum permanent în preajma oamenilor, în preajma noastră, a celor rămaşi “în viaţă”: de fapt şi ele, ca spirite întrupate, sunt în viaţă, chiar în continuarea aceluiaşi destin din care au lepădat corpul fizic însoţit de corpul dublu eteric, pentru a se manifesta în continuare ca entitate astrală, prin corpul astral. Ele ne apar în mod curent în multe situaţii, în vise – dar de fapt ne amintim fragmente din activităţile astrale care ne pot ajuta în viaţa curentă, pe care noi o manifestăm în continuare, cu corpul fizic, în stare de trezie. 

Numirile au rămas – dar azi cunoaştem din ce în ce mai multe aspecte despre călătoriile astrale, despre activităţi mentale, mai ales percepții cu senzorii corpului mental şi ştim că majoritatea practicilor orientale urmăresc dintotdeauna creşterea potenţialului energetic şi obţinerea “deschiderii celui de-al treilea ochi”, la fel şi cele de tipul şamanismului sud-american, african, siberian – puţin înţelese de altfel şi combătute de religii. 

Şi pentru a înţelege bine o astfel de fenomenologie, să discutăm, în linii mari, despre două tipuri de treceri care se leagă de acest subiect:

1. Trecerea de la un destin la altul – cu acelaşi tip de întrupare şi cu tipuri de întrupare diferite;

2. Trecerea de la o formă de manifestare la alta, cu diferite corpuri de manifestare, în cadrul aceluiaşi destin. 

Să ne mai amintim, din diverse studii anterioare, despre faptul că toate corpurile dintr-un sistem corporal de întrupare a spiritului sunt susţinute de radiaţia lui energetică: spiritul îşi manifestă intenţiile prin radiaţia lui care:

– formează corporalitatea sa şi îi întreţine vitalitatea şi funcţionalitatea ca sistem complex de întrupare;

– manipulează corpurile, simultan sau pe rând, în proporții diferite, pe care le foloseşte ca pe nişte unelte de acţiune în mediul său de întrupare, de trai curent. 

Toate acţiunile spiritelor se desfăşoară în funcţie de dezvoltarea radiaţiei lor energetice şi de experienţa pe care o au cu privire la folosirea aceasteia, pentru a-şi exprima intenţiile.

1. TRECEREA DE LA UN DESTIN LA ALTUL

La începutul unui ciclu de vieţi pe o planetă, fiecare spirit se întrupează ca entitate astrală, o întrupare mai uşoară, pe măsura puterilor sale, pentru a se obişnui cu mediul planetar (cu fenomenologia planetei şi biosistemul planetar în mijlocul cărora va evolua) şi cu spiritele cu care va trăi alături de-a lungul întregului ciclu de vieţi: spirite cu evoluţie asemănătoare şi cu ajutători pentru învăţăturile şi consolidările manifestărilor, acţiunilor sale. Corporalitatea astrală este formată din corpurile planetare cu vibraţie mai mare decât cea a corpului astral: corpul mental şi cauzal, iar spiritele avansate în evoluţie (care evoluează şi ele de exemplu pe Pământ: mamiferele şi oamenii) au în plus corpuri spirituale, mai multe sau mai puţine în funcţie de evoluţia şi sarcinile de destin.

Întreaga corporalitate cu vibraţie mai înaltă sprijină corpul de manifestare curentă, indiferent dacă manifestarea se derulează prin unul sau prin mai multe corpuri; de asemenea, razele foarte puţin dezvoltate, sau cele cu care spiritul nu a acumulat suficientă experienţă de manifestare încă, ajută, susţin corpurile cu vibraţie proporţională cu a lor. 

Urmează o serie de întrupări cu două corpuri în plus faţă de cele ale entităţii astrale: corpul dublu eteric şi corpul fizic. Le numim vieţuitoare ca să le deosebim de entităţile astrale – dar corect este să ştim că toate sunt vieţuitoare, au o viaţă care însă se derulează cu sisteme corporale puţin diferite, aşa cum ştim acum.Toate vieţuitoarele de pe Pământ, înafară de oameni, au un singur corp de manifestare principal: corpul fizic și un corp secundar de manifestare: corpul astral. Spiritele umane, care sunt spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare, au două corpuri principale de manifestare: 

a. corpul mental: în perioada în care vibrația medie planetară este la valorile sale cele mai înalte, iar corporalitatea umană se află în structurile sale funcționale optime;

b. corpul fizic: în perioada în care vibrația medie planetară este la valorile sale cele mai joase, iar corporalitatea umană se află în situația ca structurile sale să funcționeze cu unele straturi în stare latentă, ceea ce diminuează și vibrația sistemului corporal total, și posibilitatea totală de percepție, deplasare, comunicare, hrănire și creație materială. 

c. un corp secundar de manifestare: corpul astral. Toate viețuitoarele cu corp fizic au o funcție automată a corpului astral – aceea de autostabilizare vibrațională, când corpul astral se desprinde parțial de restul sistemului corporal, automat, singur, în caz de necesitate (numim astfel starea de somn), adică atunci când vibrația corpurilor scade ca urmare a activităților fizice în stare de trezie. 

Spre deosebire de celelalte viețuitoare, oamenii pot folosi corpul astral și prin propria voință, prin conștientizarea dorinței de efectuare a călătoriilor astrale în interiorul galaxiei pentru studii, cercetări privind viața de pretutindeni și pentru relaționare cu alte entități: ceea ce nu este propriu, așadar, altor viețuitoare pământene. 

Numim corpul astral un corp secundar de manifestare întrucât spiritul se manifestă prin intermediul său numai în perioada în care se află în deplasare astrală (călătorie astrală). Deși îl numim secundar, el are o deosebită importanță pentru evoluțiile spiritelor primare care evoluează în această zonă a universului fizic, pentru ușurarea trăirilor curente prin autostabilizare vibrațională și manifestare ușoară pe baza căreia au loc învățături și consolidări ale acestora, cu totul necesare trăirilor prin corpul fizic, după reîntoarcerea corpului astral în interiorul sistemului corporal. 

Numai întrupările cu corp fizic de manifestare au nevoie de corpul astral în calitate de corp secundar de manifestare, și numai în această zonă a universului – în celelalte zone ale universului această necesitate nu mai este valabilă datorită vibrației foarte înaltă și creșterii puternice a experienței de manifestare în orice situații a spiritelor care evoluează în acele zone. Așadar entitățile astrale, eterice, dimensionale și interdimensionale nu au nevoie de somn – așadar de autostabilizare vibrațională. Evoluțiile din această zonă sunt greoaie la începutul lor, fiind foarte greu spiritelor să se orienteze optim în mediul de trai – motiv pentru care ele au nevoie de odihnă, de recuperare periodică a vibrației personale în perioada pe care o numim somn. 

Toate se petrec astfel în cursul aceluiași destin. La finalul destinului, corpurile: fizic și dublu eteric sunt eliberate din puterea radiației spiritului întrupat, radiația se retrage și spiritul se manifestă prin corpurile rămase în stare de viețuire: de la corpul astral în sus – devenind ceea ce numim curent o entitate astrală. Ea continuă destinul planificat prin derularea de cercetări în galaxie privind viața și relațiile cu alte entități, desfășoară acțiuni de ajutor conform priceperii personale, analize ale propriilor acțiuni desfășurate pe timpul destinului fizic și corecții la nivel emoțional, mental și cauzal. La finalul întregului destin (cu o lungime proporțională cu etapa proprie de evoluție și priceperea) întreaga radiație se retrage din acest univers, iar spiritul se manifestă automat, prin programele automate care se desfășoară în funcție de specificul trecerilor de la un univers la altul, cu care spiritele sunt deja obișnuite, mai ales cele umane. 

2. TRECEREA DE LA O FORMĂ DE MANIFESTARE LA ALTA, CU DIFERITE CORPURI DE MANIFESTARE, ÎN CADRUL ACELUIAŞI DESTIN. 

Să dezvoltăm ideile de mai sus, adăugând și elemente specifice mai detaliate.

Așadar, folosirea corpului astral nu este însă specifică numai somnului. În fiecare viață cu corp fizic de manifestare, după terminarea destinului fizic (după realizarea tuturor sarcinilor de destin, stabilite de coordonatorii evoluțiilor proprii), sunt lepădate corpurile dublu eteric și fizic (care sunt corpurile cu vibrația cea mai joasă din sistem) prin mecanisme specifice sistemului corporal: structurilor canalului energetic total de destin, cu toate componentele lui corporale, ajutate de funcționarea specifică a selectorului amplificator de vibrații (componentă a canalului energetic de destin) și de subselectorii corpului astral: aceste componente nu mai selectează vibrațiile din nivelul eteric și fizic, și astfel contribuie la desprinderea corpului astral de corpul dublu eteric. Lipsit de energiile necesare susținerii vitalității corpurilor și activităților lor specifice, corpul dublu eteric și corpul fizic rămân inerte în mediul de trai. 

Acesta este cazul natural de deces. În cazul evenimentelor care conduc la distrugerea prematură a corpului fizic, corpul astral se desprinde automat de corpul dublu eteric, iar canalul de destin se închide peste corpul astral, cuprinzându-l și astfel corpul astral se întărește și devine corp de manifestare pentru spiritul care rămâne în totalitatea forțelor lui de manifestare: doar că această manifestare este de tipul entităților astrale, cu corp de manifestare cu care spiritul este deja obișnuit. 

În perioada planetară cu vibrații înalte, spiritele umane își desfășoară activitățile și consolidările lor în deplină cunoaștere a sarcinilor de destin, iar după terminarea acestora spiritele se retrag perfect conștiente din corpul dublu eteric și corpul fizic, canalul energetic se închide urmând același mecanism discutat anterior; iar entitățile astrale care rămân în urma procesului de desprindere dematerializează cele două corpuri rapid, pentru a nu intra în descompunere și astfel să nu diminueze vibrația locului de trai. 

În perioadele cu vibrații joase ale planetei, spiritele umane urmează aceeași traiectorie de trai prin corpul fizic ca orice viețuitoare necreatoare de pe planetă, caz în care straturile interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal intră în stare latentă de funcționare pentru:

– a nu consuma din fluxurile energo-materiale care prin natura lor au o vibrație înaltă (pe nivele de la eteric în sus), pe care planeta le procesează pentru întreținerea corporalității proprii și a întregului biosistem al său – fizic și astral;

– a se obișnui treptat să progreseze în activități diverse de ajutor oferit viețuitoarelor planetei, trăind greutățile lor de adaptare și de trăire în mediul planetar extrem de schimbător. 

Și cu acest prilej să mai reținem că orice trăim pe Pământ, acum, este necesar oricărui fel de trăire în situații asemănătoare Pământului, în această subzonă a universului; și în același timp este o trăire-rădăcină care se va sublima în alte zone superioare ca vibrație din univers: adică se dezvoltă cu vibrație mult mai mare, cu profunzime uriașă comparativ cu cele existente și desfășoară dezvoltări pe diferite trepte de evoluție în absolut toate locurile din univers, indiferent de vibrație. Este necesar la un moment dat să retrăim rădăcinile și micile lor dezvoltări de aici, pe care nu le-am conștientizat în evoluțiile anterioare, în etapele anterioare de evoluție pentru a putea să mărim conștient în continuare profunzimile manifestărilor noastre: și în restul evoluțiilor noastre prin întrupare, și în evoluțiile viitoare secundare și centrale, fără mijlocirea întrupărilor.

Trecerea de la o viață la alta (de la un destin complex la altul), precum și de la o formă de manifestare la alta (cu alt corp în cadrul aceluiași destin) are loc însă și prin mecanisme corporale din sistemul spiritual de întrupare, și prin mecanismele zonei universului aici, în această zonă a universului: dar toate sunt diferite de ale altor zone, urmând evoluțiile spiritelor, învățăturile pe care învață să le dezvolte pe măsura creșterii puterii energetice proprii. Astfel, în cazul trecerii de la manifestarea cu corp fizic la manifestarea cu corp astral, adică mai clar: de la statutul de om, individ, la statutul de entitate astrală, asemenea mecanism, chiar dacă au loc în cadrul aceluiași destin (al aceleiași vieți), este diferit de ieșirea parțială a corpului astral din interiorul sistemului corporal pentru autostabilizarea vibrațională (recuperarea vibrației proprii) și pentru explorări de diferite feluri, cunoaștere, relații cu alte entități astrale, etc. De aceea este necesar să revenim la tema principală a studiului și să atragem atenția asupra faptului că fenomenologia descrisă ca având loc în preajma decesului, morții, nu este de fapt specifică morții, ci doar liniștirii interioare superioară trăirilor zbuciumate obișnuite nouă: liniștire care este mai mult sau mai puțin sub influența medicației specifice necesarului momentului, anestezice de regulă în subiectele descrise de cărțile de acest fel, alte medicamente în cazul bolilor, dar și cazurilor împăcării cu sine sau acceptării decesului inerent, presimțit, intuit de multe ori de bătrâni și bolnavi. 

Azi căutăm asemenea liniștiri în meditații, având unul dintre scopuri (mai mult sau mai puțin declarat) de a intra în cunoașterea vieților anterioare sau a călătoriilor astrale – în general activități astral-mentale. Adică să vedem ceva prin asemenea procedee, ceva ce nu am avut până atunci – orice este binevenit. Aflăm multe lucruri care ne arată că există nenumărate confuzii (despre multe am scris în articolele acestei etichete): chiar dacă ceea ce vedem este corect văzut – interpretarea de cele mai multe ori rămâne tributară cărților citite anterior, articolelor, filmelor, etc., totul ne poate duce în eroare și, mulțumiți că am descoperit și noi ceva, nu ne mai interesează să revenim asupra acelor imagini, ne îndreptăm atenția mereu spre altceva. Sfatul meu, din experiența proprie, este să notăm și să revenim în timp asupra celor percepute, vom avea mirarea să constatăm că putem vedea mult mai multe lucruri, că ceea ce am perceput cândva nu este decât vârful unui munte care așteaptă să fie cunoscut și folosit. 

Este necesar să abordăm câteva idei și despre procesul de finalizare totală a destinului, a vieții, după finalizarea sarcinilor în calitate de entitate astrală. Vom discuta mai pe larg în alte studii despre acest proces, deocamdată să știm că pentru acesta există un mecanism care nu mai ține de corporalitatea entității astrale, întrucât are loc desprinderea totală a canalului de destin care a protejat corporalitatea de întrupare, creat de ajutătorii de destin în momentul de întrupare al mamei care are în destin nașterea viitorilor săi copii. Pe scurt, în primul rând radiația cu vibrație de natură fizică (razele cu vibrația naturală cea mai joasă) se retrage din acest univers, iar spiritul se concentrează, și își folosește radiația în continuare în alte universuri – tot materiale (cu manifestare prin intermediul corporalității de întrupare) sau spirituale pentru evoluanții avansați (cu manifestare directă între monade, fără mijlocirea corporalității), în funcție de evoluțiile fiecărui spirit și de sarcinile pe care le are de efectuat mai departe. 

Să ne oprim deocamdată aici, în speranța că s-au înțeles în linii mari cele precizate până acum și în articolul următor ne vom îndrepta atenția asupra altor detalii ale acestui aspect al vieții noastre. 

39. O IMAGINE DE ANSAMBLU ASUPRA DRUMEŢIILOR SPIRITUALE DIN VECHIME

Aşadar, discutăm despre drumeţiile oamenilor din vechime, cu cca. 10.000 ani în urmă – cam 8.000 ani î.H. Ele au început după adaptarea tuturor spiritelor umane la noile condiţii de mediu: după ultima glaciaţiune, când întreaga climă, pe toată planeta, s-a modificat substanţial. Ca urmare a condensării totale a plafonului ceţos care acoperea complet planeta de sute de milioane de ani, oamenii s-au confruntat direct cu o serie de experienţe noi privind impactul direct al radiaţiei solare asupra pielii, cu care omenirea nu se mai confruntase anterior, pe Pământ: cerul planetei fusese până atunci acoperit permanent, fără întrerupere, cu un plafon cețos gros la început, ulterior diminuat de la o glaciațiune la alta – glaciațiune pentru regiunile polare, în rest coborârea plafonului cețos până la tangența cu pământurile, apele și biosistemul planetei și astfel având loc condensarea lui treptată. Dar spiritele umane nu trăiau prima dată un asemenea fenomen în evoluțiile lor: nici folosirea majoritară a corpului fizic, şi nici impactul direct al unor elemente ale naturii asupra tuturor formelor de viaţă. Astfel de fenomene aveau să fie simţite de oameni multe milenii în continuare:

– radiaţia solară, şi cosmică în general, asupra corporalităţii de întrupare;

– accentuarea curenţilor aerieni (vânturi) şi marini (oceanici); în general variaţii extrem de puternice ale fenomenologiei atmosferice, planetare;

– circuitul apei în natură cu fenomenologia corespunzătoare (nori, ploi, ninsori, tunete, fulgere, trăsnete);

– pentru oameni, munca fizică a înlocuit lucrările realizate prin intermediul corpului mental și cercetarea prin călătorii astrale perfect conștiente; aceatsă muncă fizică cerea întărirea corpului fizic şi menţinerea lui în formă optimă, lucru care a condus la necesitatea unei hrăniri abundente comparativ cu perioadele anterioare (înainte hrana era compusă doar dintr-un fruct şi un tubercul de câteva ori pe an), care a adus pentru prima oară în viața oamenilor realizarea plantațiilor pentru hrana de care aveau nevoie oamenii. 

Aşadar, perioada primelor vieţi noi, cu percepţii şi manifestare prin corpul fizic, cuprindea şi adaptarea la noua formă de corporalitate, care favoriza şi alte feluri de trăire în plus faţă de cele de mai sus: în special creaţie materială fizică, cu cel mai mare impact asupra vieţii umane. 

Absolut toate aveau la bază cunoaşteri variate şi profunde din experienţa totală a spiritelor: o experienţă din alte locuri şi din alte timpuri, din evoluţiile anterioare. Toate fuseseră studiate în epoca trăirilor mentale, ca pregătiri tocmai pentru această etapă fizică. Omul avea toate cunoaşterile sale anterioare, le conştientiza bine pe toate, îşi amintea corect şi complet toate corecţiile pe care şi le făcuse şi el însuşi, şi toţi semenii săi la un loc începând cu epoca paznicilor din străvechimi  http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html . Ceea ce avea de făcut fiecare om, individual şi colaborând unii cu alţii pe tot globul, era să fie adaptată experienţa anterioară la condiţiile concrete pământene ale momentului.

După terminarea adaptărilor, după armonizările individuale şi comune, drumeţiile despre care discutăm au realizat o formă de acordaj fin în noua formă de viaţă planetară. Toate se derulau, să nu uităm, în condiţiile în care omul avea toate amintirile despre toate tipurile de trăire, și asemănătoare, şi de alte feluri, avea cunoaşterea integrală a Pământului, din perioada mentală cu cunoaştere complexă a sa, a întregii galaxii, a întregii vieţi care se derula peste tot, fizică, astrală, mentală, spirituală şi de multe alte feluri. 

De asemenea, toate manifestările umane se derulau la cele mai înalte standarde fizice ale tuturor manifestărilor umane, având o imagine clară a calităţii vieţii şi creaţiei materiale: mentală şi fizică, unde cea mentală din trecut era exemplu de urmat, de transpus în formă fizică, cu forţele fizice ale spiritului și cu resursele pe care planeta le punea la dispoziția omenirii. Omul avea o cunoaştere spaţio-temporală profundă şi asupra omenirii, şi a întregului biosistem de pe planetă, din toate timpurile. 

Avea o conştienţă perfectă asupra entităţilor astrale şi eterice ca ajutători de bază ai planetei, ai oamenilor şi întregului biosistem de pe planetă. De asemenea, avea o înţelegere a tuturor celor care puteau să ajute la confirmarea evoluţiilor personale care aveau să se desfăşoare după terminarea evoluţiilor pe Pământ, plecarea spre alte locuri de evoluţie cu toate liniile sporite de experienţă personală. 

Nu în ultimul rând fiecare om era conştient de importanţa vieţii în comunitate şi a experienţei proprii în familie şi în drumeţiile spirituale. Şi de asemenea toţi oamenii ştiau bine că toate acestea vor fi uitate în vieţile care aveau să vină din perspectiva lor, de aceea colaborau pentru transpunerera în formă fizică a cât mai multe repere de cunoaştere mentală şi astrală pe care le trăiau în acele vremuri. 

Noi înşine, acum, înţelegem de ce le numim “drumeţii spirituale”: nu era turism, nu era vacanță, dar toate erau realizate cu bucuria generată de toate trăirile curente. 

Azi spiritele umane vin la întrupare deocamdată bine pregătite pentru trăiri fizice, dar pe de o parte odată cu creşterea vibraţiei medii planetare, pe de altă parte pe măsura dezvoltării turismului şi internaţionalizării serviciilor, prin descoperirile multiple în domenii noi ale ştiinţelor, şi mai ales ale științelor de frontieră, au loc contacte individuale şi de grup cu spaţii, creaţii şi repere intelectuale care impulsionează intuiţiile, clar-intuiţiile şi intrarea în dezvoltările clar-simţurilor. În acest fel omul face o pregătire intensă şi pe plan fizic – necesară finalizării sarcinilor fizice pe Pământ, dar şi în plan emoţional, mental şi astral. Chiar dacă în plan astral şi mental pentru majoritatea oamenilor totul are loc doar în plan informaţional, chiar acest lucru este deosebit de important pentru experienţa pământeană totală. Având în vedere experienţa astrală şi mentală prodigioasă a spiritelor umane, dar şi necesitatea de a finaliza partea fizică a destinelor proprii, chiar şi informarea este suficientă pentru a face trecerea către perioada mentală următoare – indiferent dacă ea se va derula în continuare pe Pământ sau după plecare de pe Pământ, în alte locuri din univers.

Tabloul unor astfel de călătorii spirituale este însă necesar să fie completat cu alte câteva elemente particulare ale evoluţiilor umane pe Pământ: despre drumeţii cu sarcini spirituale proprii foarte clare, precum şi despre călăuzele lor.

Sunt câteva lucruri pe care azi puţini oameni le acceptă şi, chiar dacă le acceptă pentru un scurt timp al zilei sau la câteva zile odată, nu le acceptă ca un mod total de viaţă. Şi astfel discutăm despre:

1. LINIŞTEA INTERIOARĂ ŞI EXTERIOARĂ

Nu numai că putem discuta despre ele, ca azi, în perioade scurte de timp pe parcursul zilei, ci putem să înţelegem (chiar dacă mulţi nu ar accepta asta) liniştea ca mod de viaţă. Astfel, ar fi bine să înţelegem şi să acceptăm faptul că liniştea profundă, în care doar zgomotele naturii domnesc nestingherite de om şi de activităţile lui în aglomeraţie: fizice, industriale, de trafic, etc., era modul obişnuit de trai înainte de ultima glaciaţiune, în etapa mentală de trăire a omenirii, dar şi câteva milenii după ultima glaciaţiune, până în preajma primelor migraţii, când popoarele din care au pornit grupuri de migratori au simţit nelinişte interioară și au lăsat-o să se răsfrângă în exterior, nemaiavând astfel dorinţa de a se armoniza cu natura, ci luptându-se cu ea, nedorind mai departe să se armonizeze cu semenii de care au început să se despartă, încurajându-se în vrajba sufletelor să se manifeste zgomotos prin vorbă, strigăte, extinderea meseriilor prin cantitate fără să se mai ţină seama de calitate. Se forma un alt fel paralel de viaţă, în timp ce popoarele lor, lăsate în urmă, îşi continuau liniştite viaţa încă ceva timp în continuare: în pace sufletească şi linişte exterioară. Astfel încă o perioadă a mai domnit armonia trăirii omului în natură, în pace cu natura şi cu semenii, cu concentrare în continuare pe ambele planuri:

– în plan mental şi astral: cu percepţii mentale (omul rămăsese, cu noua lui corporalitate mai puţin dezvoltată, fără puterea creaţiei mentale: fără materializare, dematerializare sau remodelare mentală a creaţiei deja executată), având în schimb conştienţa astrală, a călătoriilor astrale spre cercetare şi trăire împreună cu ajutătorii astrali proprii, de destin, precum şi cei eterici, ai planetei;

– în plan fizic: cu amintiri clare despre experienţa generală pe care o aveau din evoluţii anterioare, cu experienţa de percepţie şi creaţie fizică care creştea vertiginos din cele trăite ale momentului. 

Împletirea celor două forme de trăiri necesita o concentrare deosebită a atenţiei omului în fiecare clipă a vieţii, a activităţilor sale, atent şi la desfăşurările activităţilor în familie, atent la desfăşurările din societatea proprie, dar şi din restul lumii prin urmăriri mentale şi trăiri astrale curente. 

Punem accent pe descrierea acestei linişti interioare, păstrată în trecutul mental şi căutată în prezentul lor fizic, întrucât în viitorul apropiat ne vom reîntoarce la această linişte, nu numai pentru concentrarea la activitatea desfăşurată, pentru a ne recupera priceperile, dar reîntoarcerea la creaţia materială mentală impune de la sine reducerea drastică a emisiilor de zgomot, căci vibraţiile fizice – de la vocea omului la marele zgomot industrial, de destindere (muzică) şi de trafic împiedică total desfăşurarea activităţilor mentale care se vor derula spre binele întregii planete şi a biosistemelor sale viitoare: deci tuturor popoarelor spirituale care vor evolua în continuare pe Pământ, în viitor. 

Desigur conştiinţa spiritelor umane se va înălţa din nou, într-o vibraţie medie planetară care creşte vertiginos, ca urmare a modificărilor de vibraţie în întreaga zonă în care se află galaxia noastră. 

2. TOATĂ CUNOAŞTEREA SE AFLĂ ÎN NOI

Sunt puţini oameni care acceptă că există o asemenea cunoaştere, care nu mai cred că evoluţia omului este o continuare a evoluţiei primatelor – maimuţele pământene. Dar TOATĂ cunoaşterea se află în memoriile noastre monadice (spirituale) de care noi, cu toţii, fără excepţie, eram conştienţi până acum câteva milenii: după ce 40-50 milioane de ani au fost folosite de oameni – deci nu numai că oamenii şi-au conştientizat cunoaşterile, în plus le-au folosit având abilităţi de folosire vechi dinainte de evoluţiile pământene. 

Şi azi avem toate aceste cunoaşteri; şi mulţi dintre cei care nu cred se trezesc faţă în faţă cu ei înşişi, cu tot ceea ce pot să cunoască chiar pornind de la intuiţiile începuturilor, din orice timpuri. Pot să-şi amintească, şi să se recucerească pe ei înşişi, pe măsură ce se consolidează conştienţa acestei uriaşe cunoaşteri, care ne pregăteşte azi pentru a fi din plin folosită în viitorul apropiat. Deci azi o avem, desigur, chiar dacă este neexplorată acum, cu forţele spirituale pe care le folosim la acest nivel de vibraţie a planetei, a zonei universului în care ne aflăm. Pentru a ajunge să ne obişnuim cu folosirea ei în toate condiţiile de trai, la orice nivel de vibraţie, este necesar să ne străduim să ne informăm, apoi să ne-o reamintim, cu ajutor primit din partea entităţilor noastre ajutătoare de destin, în condiţiile cele mai variate de vibraţie – condiţii pe care le trăim azi, pe Pământ. 

Noi, oamenii de pretutindeni, ne ajutăm reciproc. Avem în noi o vastă cultură radiantă:

– a exteriorului: moştenirea fizică pe care o avem azi, ajutătoare – ea însăşi profund creatoare, înălţătoare;

– a interiorului: care cuprinde experienţa noastră, personală, generală, acumulată în întrupările în toate popoarele continentelor, din întreaga perioadă anterioară ultimei glaciaţiuni. 

Totul este aşadar o cunoaştere păstrată integral în memoriile monadice, cu accente puternice pe profunzime, care astfel oferă permanent putere fiecărui spirit, cu care se va putea situa la nivele din ce în ce mai înalte de cunoaştere, de orientare, adaptare, o experienţă de folosire, direct, sau indirect, prin adaptarea ei situaţiilor din întrupări, oriunde în universuri.