Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

marți, 3 septembrie 2019

MEDIUMNITATEA: CE ESTE ȘI CE NU ESTE MEDIUMNITATE

I. DEFINIRI
MEDIUMNITATE: activitate de cercetare extinsă prin amestecul acceptat direct al unei entități astrale, sau dimensionale, sau interdimensionale; se realizează prin împletirea unei raze sau a unui set îngust de raze din radiația unei entități în radiația unui întrupat cu corp fizic, în vederea desfășurării unor forme de ajutor pentru oameni: informare prin vorbire, desen automat, scrierea automată, muzică vocală sau instrumentală, primite mental și expuse prin corpul fizic al primitorului, mai mult sau mai puțin conștient. 

II. IDEI PRINCIPALE
1. Este bine ca cei ce desfășoară activitate de medium să dezvolte în paralel activități mentale și călătorii astrale în tipul dedicat meditațiilor, pentru a se obișnui să departajeze aceste trei activități și să le folosească pentru dezvoltarea proprie și ajutor oferit semenilor lor.
2. Să nu se confunde mediumnitatea cu participarea la întruparea spiritelor evoluate a unei raze (sau a unui set îngust de raze) din radiația totală a unui înger, care se împletește cu radiația titularului de destin pentru crearea corpurilor sale spirituale.
3. Este o experiență, învățătură sau consolidare a unei învățături de ajutător.
4. Activitatea mediumnică trebuie să fie echilibrată, împletită cu activități mentale și astrale integral desfășurate prin forțe proprii pentru studiu, pentru ca spiritul să nu se moleșească, să nu se obișnuiască cu ajutorul radiant permanent al entităților ajutătoare.
5. Activitatea de mediumnitate se desfășoară în două moduri:
– când vibrația entității chemate este apropiată de cea a mediumului, la proces participă: mediumul, beneficiarul informațiilor (cel care a cerut informații) și entitățile astrale ajutătoare de destin al mediumului care sunt pe post de asistenți, care în plus dezamprentează câmpurile după terminarea procesului și mlădiază influențele emoționale ale oamenilor participanți;
– când diferențele de vibrație sunt foarte mari (vibrațiile entității chemate sunt foarte înalte sau foarte joase), procesul se desfășoară prin intermediul unei entități astrale mediatoare (pe scurt: mediator) care efectuează transmiterea de la entitatea chemată la mediere; mediatorul efectuează și dezamprentarea câmpurilor, și mlădierea emoțională, dar la aceste procese participă în același timp și entitățile astrale ajutătoare care sunt de față pe post de asistenți. 

III. DETALII, DISCUȚII
Să reluăm o idee dezvoltată anterior, în articolul ”Concluzii privind activitatea mentală și astrală” care are legătură cu ceea ce NU este mediumnitate, o confuzie care conduce deseori la teamă, frică (uneori chiar panică de sorginte religioasă) față de mediumnitate: indusă în mod pervers, din considerente interesate ale conducătorilor religioși de la care s-a transferat și conducătorilor laici, în antichitate și epoca feudală.
Este vorba despre ceea ce caracterizează în profunzime comunicarea astrală și mentală este faptul că entitățile ajutătoare (astrale, eterice, dimensionale și interdimensionale) fac comunicări cercetătorului care își păstrează intactă radiația în corporalitatea proprie, fără amestecul radiației entității în radiația cercetătorului. În activitățile astrale și mentale, comunicarea între entitățile ajutătoare și om se realizează prin vibrații emise de entități prin corpul mental, în funcție de necesități: 
– în călătorie astrală: de la corpul mental al entității însoțitoare la corpul astral al omului aflat în călătorie astrală; cercetătorul comunică în această situație doar prin corpul astral și nu este de regulă conștient fizic de activitățile sale astrale;
– în activitate mentală: de la corpul mental al entității ajutătoare la corpul mental al omului cercetător, iar corpul mental al cercetătorului transmite tot pe cale vibrațională spre corpul fizic unde se decodifică prin activitate cerebrală. Când corpul fizic se află în relaxare (din oboseală sau din acțiunea conștientă a omului de relaxare în urma activităților fizice desfășurate anterior) corpul mental poate lucra singur și, din conștiența corpului fizic, spiritul trăiește cu putere percepția directă prin corpul mental, percepție care acoperă vederea fizică; prin experiență avansată, omul poate să perceapă conștient, simultan, și imagini (și sunete, precum și alte percepții obișnuite) fizice, dar și mentale, orientându-se astfel și în acțiunile fizice, și în cele mentale. Cercetătorul poate primi asemenea percepții pe un ”ecran mental” interior, poate simți emoții legate de ceea ce percepe, poate să-și amintească câte ceva din viețile sale anterioare și poate efectua corecții necesare în caz de neînțelegeri inițiale sau înțelegeri anterioare cu confuzii preluate din alte informări. 
În funcție de necunoașterea unor asemenea elemente de bază din activitățile mentale și astrale, de cele mai multe ori activitatea mentală este luată drept mediumnitate, dar chiar și cei care desfășoară activitate de mediumnitate nu știu bine când este o asemene situație și când au ei înșiși activitate mentală, ceea ce nu-i mobilizează să cerceteze singuri lumea în care trăiesc și să accepte, când au întrebări, nelămuriri, nevoi de precizări, comunicări venite din partea ajutătorilor astrali de destin. Este bine ca asemenea oameni să învețe să deruleze separat activități astrale și mentale, pentru dezvoltarea personală în ritmul dezvoltărilor care au loc treptat odată cu creșterea vibrației planetare. 
Ceea ce caracterizează mediumnitatea este faptul că un set de raze (așadar nu toată radiația) din radiația totală a unei entități ajutătoare pătrunde și se împletește cu radiația titularului de destin = medium.
În acest stadiu al discuțiilor noastre este necesar să aducem în vedere și o altă deosebire între elementele de radiație care pot participa la susținerea corporalității și elemente de radiație care au permisiunea să se împletească parțial și pentru o scurtă perioadă de timp (deci trecător, pasager) cu radiația titularului de destin = mediumului. Așadar, să spunem că spiritele întrupate pe Pământ care sunt mai evoluate, mai avansate în evoluții – așa cum sunt spiritele mamiferelor (ca necreatoare), și spiritele umane (creatoare avansate în curs de universalizare) – au corpuri spirituale în cadrul sistemului lor corporal întreg. 
Corpurile spirituale sunt corpuri create de ajutătorii astrali de destin în clipa întrupării spiritului ce va deveni mama urmașilor săi. Deci corpurile noastre spirituale sunt create de ajutătorii noștri de destin cu mult înaintea nașterii noastre ca oameni, sunt create deasupra corpurilor mamei, chiar la momentul nașterii sale; în acel moment noi de fapt ne întrupăm în corpurile noastre spirituale (pentru majoritatea oamenilor: corpul spiritual sau budhic, corpul dumnezeiesc sau atmic, iar pentru ajutătorii planetari: în plus corpul enesic și corpul supraenesic). 
O asemenea întrupare în corpuri spirituale presupune o trăire foarte intensă și profundă, la nivel de percepții foarte înaintate, cu informații privind mediul și biosistemului planetar, care presupune o cunoaștere avansată prin intermediul vibrațiilor emise de fluxurile energo-materiale din atmosfera planetară, de structurile corporale din mediul planetar, stelar și în general galactic. În funcție de evoluțiile spiritelor, în aceste trăiri spirituale au loc schimburi de informații cu entitățile astrale, dimensionale și interdimensionale, cu diverse grupuri de entități spirituale care străbat galaxia sau vin pe planetă la întrupări aici, ca oameni sau ca mamifere. 
Pentru ca asemenea activități prin corpurile noastre spirituale să se desfășoare la nivele de vibrații foarte joase așa cum sunt cele de aici, de pe Pământ, din această subzonă a universului, la crearea corpurilor noastre spirituale participă și o rază sau un set îngust de raze ale unui înger neîntrupat: acesta deci nu se întrupează propriu zis și nu participă la manifestările curente ale întrupatului pe care îl ajută, îngerul se află însă conștient în universul lui de trăire curentă (Universul Spiritual Secundar), de unde trimite și fixează o rază sau un set îngust de raze din radiația sa la crearea corpurilor spirituale ale celui ajutat. Îngerul nu se amestecă așadar în manifestările omului, dar îi susține sarcinile întregului lui destin, prin crearea unei stabilități vibraționale pe tot parcursul destinului în curs. Vibrația titularului de destin poate să varieze în anumite limite, dar fără să depășească un anumit nivel nici în sensul creșterii, nici al diminuării, rămânând astfel în limitele destinului său, pentru care el este pregătit. 
Așadar, raza de înger face parte permenent prin radiația noastră de întrupare, și nu participă în nici un fel la vreo activitate de mediumnitate. PE LÂNGĂ această rază de înger, și numai în limitele prevăzute de destin, un om (nu discutăm aici despre animale, mamifere ca spirite necreatoare), titularul de destin poate să primească și un alt set de raze din partea unei entități astrale ajutătoare, care se va împleti TRECĂTOR cu radiația titularului de destin = mediumul. El va primi un asemenea ajutor numai din partea unei entități ajutătoare – astrală, dimensională sau interdimensională (mai rar), numai dacă are în destin asemenea activitate, și mai ales numai din partea unor entități care sunt și ele desemnate prin destin. Astfel să reținem că mediumnitatea nu este un proces propriu oricărui spirit uman, ci numai celor care au în destin o asemenea experiență, fiind ajutători ei înșiși pentru semenii lor, pe lângă ajutătorii astrali, dimensionali și interdimensionali. Este o experiență care necesită evoluție conștientă avansată (de aceea spuneam mai sus că nu discutăm despre mamifere cu spirite necreatoare, începătoare, comparativ cu spiritele umane) și face parte din învățăturile, și consolidările învățăturilor de ajutător. 
Pe de altă parte, nu toate spiritele umane au în destin asemenea învățături și consolidări încă, dar mai devreme sau mai târziu orice spirit trece prin asemenea fel de destin, cu învățăturile și consolidările specifice. Mediumnitatea consolidează toate formele de comunicare conștientă a spiritului întrupat cu corp fizic – cu entități astrale, dimensionale și interdimensionale, de care va avea nevoie în eternitate în acțiunile sale de ajutător. În cazul nostru, al oamenilor pe Pământ, comunicarea de acest fel între om și entități, ca formă de mediumnitate, deschide treptat drumul comunicărilor din orice situație de întrupare cu entitățile dimensionale și interdimensionale. 
În general secundarii începători au destin cu mediumnitate, în timp ce primarii învață și consolidează doar activități mentale de comunicare cu entități astrale, iar primarii foarte avansați (primarii galactici) au deja consolidată comunicarea mentală și astrală doar cu entități astrale; primarii galactici care au putere de stabilitate vibrațională mai mare încep și ei activități – rare, ca să nu fie obositoare – bazate pe mediumnitate, proces de conlucrare cu alți întrupați cu corporalitate superioară (cum este aici, pe Pământ, corporalitatea entităților de toate felurile), conlucrând la tot felul de lucrări personale sau mai extinse în medii planetare, stelare, galactice, iar în alte zone ale universului: în medii intergalactice de mare complexitate. 
Niciodată nu trebuie să uităm că fiecare manifestare pe care o avem undeva este necesară atât trăirilor locale, cât și extinderii lor în învățăturile și modelările din evoluțiile superioare, viitoare. 
Așadar, o asemenea împletire nu este folosită pe Pământ numai pentru informare privind evenimente petrecute și cele ce se pot petrece în continuare în plan local, pământean. Să reținem că mediumnitatea este o modalitate de compensare a unei forme de putere pierdută temporar (pe o perioadă scurtă de timp, până la creșterea vibrației și revenirea forțelor spirituale la nivelul din trecut) care se referă la amintirea planificărilor pentru întreg ciclul de vieți pe această planetă: legătura prezentului cu trecutul, cu viețile anterioare pământene și chiar intuiții ale unor evoluții din vremuri anterioare Pământului; iar pe de altă parte și a celor planificate în viețile următoare pe Pământ și legătura lor cu cele ce se vor derula în evoluții viitoare, învățături și consolidări pe alte meleaguri ale universului, după plecarea de pe Pământ. 
Faptul că nu ne amintim nici cele ale trecutului, nici cele ale viitorului NU ESTE O PEDEAPSĂ DUMNEZEIASCĂ, ci este o neputință în curs de eliminare: și pentru masele populare, și pentru conducătorii care au împiedicat prin pedepsire dură până la criminalitate oficială, folosirea intuițiilor, clar-intuițiilor și clar-simțurilor acolo, și atunci când ele apar – nemaivorbind de descurajarea percepțiilor multisenzoriale încă din timpul copilăriei când, având majoritatea plexurilor puternic dezvoltate pentru o creștere rapidă a corporalității de întrupare, întreaga fenomenologie de aceste tipuri se manifestă din plin. 
Să reținem acest lucru.
Să revenim: deci nu este vorba aici, în mediumnitate doar despre informare la care avem dreptul atunci când ni-l cerem altora, ci de activități mult mai variate: scriere (așa-numita scriere automată), desen automat, deplasare automată, muzică transmisă sub formă complexă de sunete (tip simfonie): sunete auzite de titularul de destin (mediumul) și muzică vocală pe fondul celei de tip simfonic.
Așadar, avem dreptul la mediumnitate, și în calitate de medium, de titular, și în calitate de beneficiar al rezultatelor din împletirea radiației mediumului cu parte din radiația entității ajutătoare de destin. 
DAR, să mai reținem ceva: atunci când ni se spune că nu este nimic de comunicat, nu înseamnă că nu avem dreptul la informare, ci că:
– mediumul poate fi obosit – nicidecum nu are dreptul la informare, la cunoaștere;
– mediumul nu este încurajat și ajutat, întrucât cel care a cerut informarea poate să obțină ceea ce dorește singur, prin propriile sale forțe spirituale pe care ori nu știe că le are, ori îi este frică să le folosească și trebuie impulsionat pe orice cale, venind din partea tuturor celor care au posibilitate să-l ajute astfel.
Eu însămi am vrut să folosesc mediumnitatea, dar am fost încurajată pe mai multe căi să folosesc propriile mele forțe mentale și astrale, și astfel mulțumesc din tot sufletul celor care m-au ajutat, m-au încurajat să merg pe cale prin forțe proprii, nu numai prin folosirea ajutorului venit prin alți oameni (cursuri, cărți, etc.).
În situația în care un medium își cunoaște propriile forțe spirituale, mentale și astrale, și lucrează cu ele, alături de momentele de mediumnitate, nu trebuie să abuzeze, fiind îndrumat în diferite feluri să se echilibreze singur. Un medium este îndrumat, încurajat să-și mărească în mod echilibrat așadar aria cercetărilor proprii, studiind separat prin clarsimțuri (clarvedere și clarauz mai ales) și prin călătorii astrale proprii. De multe ori apar îndrumări pentru amândoi: medium (lucrător) și beneficiar pentru ca amândoi să învețe ceva – dar din lipsă de experiență a mediumului, el nu conștientizează că trebuie să le ia în considerare și pentru sine, el nu crede că este valabilă informarea, îndrumarea, și pentru unul, și pentru altul. 
Tocmai de aceea este necesară înțelegerea departajării activităților mentală și astrală – de mediumnitate. Unele filme și seriale numesc medium și mediumnitate în mod eronat activitatea mentală și activitatea astrală. Cel care vede mental nu este influențat de vreo altă entitate, iar – la fel – cel ce adoarme pentru a visa ceva cu privire la o informare, nu este medium, ci face informare prin călătorie astrală, în timpul somnului fizic. Orice om de fapt ar trebui să știe asta, iar mediumul conștiincios ar trebui să știe mai multe lucruri extrem de importante:
– trebuie să împletească activitatea de mediumnitate cu activitatea mentală și astrală pentru el însuși sau/și pentru alte împrejurări, întrucât abuzul de mediumnitate conduce la moleșirea propriei radiații, fiind permanent ajutat de entități. Dacă entitatea ajutătoare nu intră la lucru, aceasta nu este o pedepsire, nu este o blocare a activității, ci doar o pauză pentru ca omul să nu se confrunte cu oboseala sau cu rutinarea omului cu ajutorul venit din altă parte, cu ajutor radiant permanent;
– folosirea activității mentale și activității astrale nu înseamnă pierdere de precizie dacă entitatea ajutătoare nu este direct implicată; trebuie doar studiu personal permanent, încredere fără orgoliu în forțele proprii și îndrumările care oricum vin din partea ajutătorilor de destin, care știu bine ce să ofere, cum să ofere și cum să împletească ”jocul” încurajării/descurajării și pentru titularul de destin (mediumul), și pentru beneficiarul informațiilor prin acest procedeu (cel care cere informațiile). 
Pe de altă parte nu se permite oricărei entități să-și amestece radiația cu radiația titularului pentru că:
– poate să amprenteze cu vibrații foarte înalte, mult mai înalte decât cele ale participanților – care își au destine proprii complexe, cu trăiri extrem de variate, nu numai asemenea activități astrale, mentale și mediumnice: mediumul trebuie să trăiască și să-și cunoască ca orice om și părțile negative, și cele pozitive proprii, pe care cu influențele de acest fel nu și le-ar mai putea cunoaște, analiza, corecta sau îmbogăți în cursul vieții; 
– în egală măsură este valabil pentru entități cu vibrații mai joase decât vibrația mediumului, care astfel pot să amprenteze cu vibrații foarte joase, mult mai joase decât ale participanților, târând mai ales mediumul în manifestări pentru care el nu este pregătit în acest destin și nici nu cadrează cu activitățile publice calitative pe care le are în destin.
Oricum, orice fel de vibrații care dau amprente foarte diferite – nu neapărat foarte înalte sau foarte joase ar antrena mediumul în manifestări sau lucrări pentru care nu este pregătit în acest destin. Tocmai de aceea nu orice entitate poate să facă o asemenea împletire, nu orice entitate invitată la comunicare are dreptul să o facă – chiar dacă în timpul vieții a fost rudă cu cel care cere informare și astfel au corpuri înrudite de la astral la cauzal. 
Înafară e aceste cazuri, cunoscute de noi în general, mai există și alte cazuri pe care este necesar să le cunoaștem.
Dacă destinele participanților sunt total diferite sau dacă spiritele participante sunt în etape de evoluție mult diferite, nu au destine comune pentru mediumnitate, o altă entitate astrală ajutătoare devine MEDIATOR DE COMUNICARE prin mediumnitate sau prin comunicare mentală, în funcție de necesități. Mediumnitatea presupune un transfer de energie care determină o transmitere emoțională sau de simțire complexă emoțional-mental-cauzală care se transmite de la entitate la medium, și de la medium, prin câmpuri, beneficiarului care nu primește doar informare, ci și simțirea transmisă de entitate. În cazul mediatorului astral, mediumul (titularul de destin) simte ceea ce transmite entitatea invocată, prin mediator, dar energia este a mediatorului stabilit prin destin pentru a participa la procesele care îl necesită. O entitate-mediator este foarte evoluată și are posibilitatea + abilitatea de a-și modifica radiația în funcție de entitatea chemată, dar și să-și dezamprenteze corporalitatea după tangențele cu diverse entități. De aceea și celelalte entități ajutătoare ale mediumului, care asistă obligatoriu acest proces (orice astfel de proces, indiferent dacă este astral, mental sau mediumnic) fac o dezamprentare a titularului de destin (a mediumului), dezamprentare care trebuie să fie ușoară, când diferențele de vibrație nu sunt mari și nu este necesar un mediator. Când există mediator, chiar el face dezamprentarea tuturor celor prezenți și a câmpului în mijlocul căruia se află participanții (casă, peisaj înconjurător, etc.).
Deci entitatea chemată, invocată, poate să nu fie de față, nu participă întotdeauna, dar când participă – entitățile astrale ajutătoare de destin asistă acest proces întotdeauna. 
Procesul în sine ține întotdeauna cont de cunoașterea generală a mediumului, de puterea lui de absorbție a informațiilor, a noutăților. Deci nu numai cel care a cerut informațiile are nevoie de astfel de atenție, ci chiar și mediumul, titularul de destin. Se va evita o avalanșă informațională și de trăiri care pot dezorienta oricare din oamenii participanți. Entitățile astrale asistente vor mlădia mereu schimbul emoțional între entitatea chemată (nu este prea corect să numim invocare, ci mai degrabă chemare), pentru ca nimeni să nu obosească. Când este necesar un mediator, mediatorul va avea grijă să efectueze această mlădiere emoțională. 
Dacă am discutat destul de mult despre confuzia care se face între comunicarea mentală și călătoria astraă pe de o parte și mediumnitate pe de altă parte, este necesar să mai facem o precizare cu privire la posedarea de către demoni sau, în limbaj modern: entități astrale negative.
Mediumnitatea, ca și clarauzul (discuția mentală cu entități astrale, dimensionale sau interdimensionale) nu este sub nicio formă acest fel numit posedare – despre care scriam mai de mult că nu este decât o formă de neacceptare a unor spirite întrupate a realității mediului planetar (vibrație joasă, variații foarte mari de vibrație, biosistem foarte dezvoltat, fenomene energetice și atmosferice agresive, etc.) și neadaptare la societatea în mijlocul căreia se naște: toate fiind percepute comparativ cu medii planetare și sociale cunoscute anterior ca fiind perfect echilibrate și cu mult, foarte mult mai încurajatoare decât cele curente. Așa este la începutul evoluțiilor – mai ales așa cum se petrec lucrurile cu multe grupuri de spirite care vin pe Pământ în călătorii regresive după ce s-au obișnuit cu condiții de trai optime pentru orice fel de desfășurări de destine prin evoluții progresive: și mai ales când și vibrațiile sunt la minimul lor planetar (și cosmic), iar variațiile lor sunt foarte dese și mari de la o perioadă scurtă de timp la alta – așa cum stau lucrurile acum pe Pământ. Revenirea la acceptare o poate ajuta un om echilibrat, liniștit și iubitor de semeni, care oferă celui tulburat siguranța și exemplul celor buni pe care îi poate avea mereu în jur, la nevoie: de obicei este chemat un preot cu har, dar și maeștri spirituali consacrați. Pe de altă parte exemplul oferit de Iisus trebuie interpretat în cu totul alt mod decât cel pe care îl folosim azi, întrucât dânsul nu a venit să schimbe încredințările lumii (fiecare om trebuie să se corecteze și să-și găsească calea cea mai bună) – ci a venit să ne dea exemplele de om care va ajunge să facă și el aceleași lucruri, în acest caz: exorcizare, cum numim în mod obișnuit; și încă mult mai multe, după cum tot dânsul a spus, lucruri, deveniri pe care conducătorii religioși le-au ascuns oamenilor și nu aveau dreptul să facă așa ceva. Iisus a ajutat în acest fel – dar mulți procedau astfel chiar în acele vremuri. Era permis să se facă acest lucru în acele vremuri, pentru a nu lăsa zbucium, tulburare, în lumea greu adaptată acelor vremuri. Se știa că vor veni vremuri în care mulți se vor comporta astfel și o liniștire sufletească nu era, nu este decât alinare și încredere oferită omului zbuciumat și neadaptat. 
Să reținem și faptul că entitățile astrale de natura animalelor nu au conștiența de a ne îndruma, de a ne oferi informații oricât de simple, deci nu participă niciodată la diverse comunicări: dar ajutătorii astrali ai animalelor, care ajută și îndrumă un grup mai mare sau mai mic de animale, pot lua legătura cu oamenii prin comunicare mentală sau astrală, și pot ține legătura cu entitățile astrale ajutătoare ale celor care au mediumnitate în destin, sau cu mediatorii unor asemenea procese. Aceste comunicări apar de regulă în cazurile în care oamenii au sarcini de protecție a biosistemului planetar și sunt ajutați de toate felurile de entități, direct sau tot prin intermediul unor mediatori, dacă vibrațiile lor sunt foarte înalte sau foarte joase – după cum le cer sarcinile destinelor lor. Totul depinde de gradul de necesitate de implicare în viața oamenilor sau a biosistemului, conform destinului, de implicare în experiența locală, în special în lucrări energetice și vibraționale. În ce privesc astfel de activități de echilibrări vibraționale ale unor oameni, există în destin astfel de participări pe lângă Moși, pentru desăvârșirea învățăturilor pe care le necesită și consolidarea lor; dar se derulează numai sub directa supraveghere a Moșilor, alături de care vor trăi în viitorul evoluțiilor lor, tot ca ei, în calitate de Moși. 
Să încheiem acest subiect deocamdată, în speranța că s-au înțeles în linii mari ceea ce caracterizează aceste trei mari tipuri de activitate cu specific uman, extrem de complexe: călătoriile astrale, activitățile mentale și mediumnitatea. 

vineri, 30 august 2019

CONCLUZII PRIVIND ACTIVITATEA MENTALĂ ȘI ASTRALĂ

I. IDEI PRINCIPALE
1. Diferențele între activitatea mentală și cea astrală sunt:
– se desfășoară prin folosirea unor corpuri diferite: corpul mental - corpul astral;
– pentru desfășurarea activității mentale, corpul mental nu se dislocă și nici nu se mișcă din sistemul corporal, în timp ce corpul astral, pentru călătorii astrale, se desprinde parțial din sistemul corporal, se deplasează în spațiile planetare și/sau galactice și se reintegrează în sistemul corporal la finalizarea deplasării.
2. Prin natura lor, acțiunile mentale și astrale se împletesc armonios, chiar dacă registrul acțiunilor lor este în mare parte deosebit.
3. În perioada planetară pe care o traversăm în prezent, principala activitate a spiritului prin intermediul acestor două corpuri, sunt cele de percepții asupra realității înconjurătoare, analiza, înțelegerea celor percepute (structuri și funcționarea lor) și unde este cazul, corecții privind manifestările personale. 
4. Activitatea lor se desfășoară integral fără amestecul radiației altor întrupați în radiația totală a titularului de destin, ci doar prin îndrumarea și ajutorul entităților astrale și dimensionale, după cum decurg sarcinile proprii de destin. 

II. DETALII, DISCUȚII
Am discutat în cadrul acestor studii pe larg despre călătorii astrale, am prezentat pe scurt câte ceva privind activitățile mentale și avem în vedere acum și ceea ce deosebește aceste două tipuri de activități specifice spiritelor umane și încă o activitate specifică tot lor: mediumnitatea. Ca să înțelegem bine ce le deosebește, să facem o scurtă recapitulare privind activitățile astrale și cele mentale.
În primul rând este vorba despre folosirea separată a unor corpuri: corpul astral și corpul mental, care sunt corpuri materiale – nu câmpuri, nu electromagnetism al corpului fizic – ci corpuri materiale distincte, dar cu vibrații mult mai înalte decât materia corpului fizic. Iar dintre aceste două corpuri, corpul mental are o vibrație superioară corpului astral, chiar dacă amândouă sunt de aceeași natură, facilitând fiecare în felul său mișcări de feluri diferite, spre deosebire de celelalte corpuri cu vibrație mai înaltă decât corpul fizic, care sunt și imobile, și nici nu facilitează mișcări ale razelor în mediul lor, direct sau prin diverse structuri reliefate ale corpurilor lor (cum sunt spre exemplu mâinile pentru corpul fizic). 
Aceste două corpuri permit spiritelor întrupate o activitate bogată de cunoaștere, de cercetare (observare și înțelegere a funcțiunilor celor analizate), de regulă omul fiind conștient de felurile de activități desfășurate prin ele: activitatea astrală și activitatea mentală. Pe Pământ, numai spiritele umane, cu o corporalitate dezvoltată, extrem de complexă, pot dezvolta conștient asemenea activități, chiar dacă există și perioade în care majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de o parte din aceste activități, fiind estompate de conștiențe prin corpul fizic: pentru corpul astral suntem conștienți doar că visăm, pentru corpul mental activitatea corespunzătoare este puternic estompată de cea fizică manifestată prin gândire în cuvinte și în imagini mentale - despre care omul spune că gândește sau își imaginează (adică face imagini în mintea sa). Dar nu conștientizăm impulsurile pe care le primim din mediul exterior și doar foarte vag impulsurile provenite din interior, din necesități proprii și din cunoașterile proprii din experiențele anterioare. Însă oamenii pot avea separat și acțiuni spontane: desprinderi ale corpului astral și pornirea lui în mișcare, în deplasare înafara sistemului corporal propriu, sau apariția de imagini mentale care acoperă la rândul lor sau doar estompează imaginile obișnuite obținute prin structurile oculare. În societatea contemporană, oamenii nu sunt încurajați să-și urmărească și să-și conștientizeze activitățile mentale și astrale, ci numai activitățile fizice care conduc la susținerea intereselor conducătorilor societății. Acestea se petrec atâta vreme cât:
– vibrația mediului planetar este foarte joasă și variațiile ei sunt foarte dese și diametral opuse; dar, cu timpul, creșterea ei determină reducerea până la dispariție a variațiilor mari și bruște de vibrație, și astfel conduce la estomparea greutăților de trai și revenirea amintirilor din evoluțiile anterioare;
– corporalitatea restrânsă, în perioada cu vibrație planetară foarte joasă și cu variații mari de vibrații, începe să revină treptat la forma lor dezvoltată, anterioară, facilitând astfel folosirea tot mai extinsă a radiației proprii cu vibrație înaltă: ceea ce înseamnă manifestări cu conștiență avansată și conștiință din ce în ce mai înaltă, precum și reamintirea activităților umane pe care le discutăm în aceste studii - activități mentale și astrale.
Treptat cunoașterea ia locul necunoașterii și determină o conștientizare totală a întregii fenomenologii legată de astfel de activități, iar exercițiul permanent dezvoltă interesul general privind astfel de cunoașteri, învingerea fricilor și disprețului instituite anterior de conducerile societare privind fenomenologia corporală, planetară și cosmică din galaxie, ori legate de amintiri extinse din alte spații din acest univers și din alte universuri. 
Prin natura lor, activitățile mentale și astrale se împletesc armonios, chiar dacă registrul acțiunilor lor este în mare parte deosebit. Dar în această perioadă planetară pe care o traversăm acum, activitatea cea mai extinsă a acestor corpuri rămâne în domeniul percepțiilor, analizei și înțelegerii structurilor, și funcțiunilor lor aflate sub observarea noastră. În același timp, dar deocamdată într-o măsură mult mai restrânsă, este comunicarea de tip astral între titularul de destin și entitățile astrale ajutătoare ale destinului său. Această comunicare (o numim clarauz) este deocamdată restrânsă comparativ cu vizualizarea de tip mental-astral (cu senzorii corpurilor mental și astral), dar va lua treptat și repede o amploare deosebită în perioada următoare. Este o comunicare prin gândul titularului de destin, al cercetătorului, care se desfășoară între acesta (pe post de receptor) și entitatea astrală ajutătoare, sau entități dimensionale și interdimensionale, și mai rar direct cu entități eterice ale planetei, altor planete din sistemul stelar și al stelei locale sau ale altor sisteme stelare din apropiere. Se caracterizează prin faptul că entitățile ajutătoare care fac comunicări transmit prin vibrații mental-astrale cele ce sunt de comunicat receptorului care își păstrează intactă radiația în corporalitatea proprie, fără alte amestecuri dinafară. Vibrațiile sunt decodificate simultan de corpul mental și corpul astral pe de o parte, și de corpul fizic pe de altă parte, traduse în imagini, sunete și registre de vibrații fundamentale, astfel încât receptorul-cercetător poate derula percepții de acest fel pe un ”ecran mental”, poate simți emoții legate de ceea ce percepe, poate să-și amintească el însuși câte ceva din viețile anterioare (elemente legate mai mult sau mai puțin de obiectivul cercetat, dar având legătură indirectă cu înțelegeri legate de el) poate gândi liber și conștient, iar entitatea ajutătoare percepe imediat totul și poate efectua corecții necesare în caz de neînțelegere, sau de înțelegere asociată cu alte informații, sau confuzii preluate anterior din alte surse de informare din societate. 
Așadar, pe scurt, diferența dintre călătoriile astrale și activitățile mentale va fi:
– călătoria astrală este desprinderea parțială a corpului astral și deplasarea lui în mediul cosmic pentru diferite activități, percepții, analize, corecții și relaționări cu entitățile astrale sau cu alți călători astrali (deci aflați în aceeași situație cu observatorul, cercetătorul), pe lângă funcția de autostabilizare vibrațională naturală pe care o realizează absolut toate spiritele întrupate cu corp fizic, pentru recuperarea vibrației pierdute prin activitățile fizice. Activitatea de mentalizare, nu presupune vreo deplasare, ci are loc în deplina conștiență prin corpul fizic, necesitând doar o liniștire profundă și nu o adormire a corpului fizic (adică intrarea corpului fizic în stare latentă trecătoare);
– călătoria astrală nu presupune în nicio etapă planetară, în nicio altă situație și nicio experiență astrală pură, desfășurarea de creație materială, ceea ce este caracteristic corpului mental în perioada în care vibrația medie planetară este înaltă (ceea ce se petrece în majoritatea timpului planetar) și când corporalitatea este în maximul ei normal de funcționare, având un strat interior care facilitează folosirea razelor cele mai abile în mișcare și pătrundere prin oricare structuri materiale, indiferent de vibrația lor: este vorba despre ceea ce numim materializare, remodelare și dematerializare;
– activitatea mentală ajută călătoria astrală când este necesară percepția mediului înconjurător sau studiul vieților anterioare, urmând analize, înțelegeri ale profunzimilor, corecții, comunicări și întreținerea relațiilor cu alte entități. Corpul mental ajută corpul astral în astfel de activități, însă nu pe distanță lungă, dar corpul astral poate derula activitate de percepție pe distanță lungă, totuși mai vag dincolo de sistemul stelar, în restul galaxiei; dincolo de sistemul stelar propriu, razele spiritului care susțin corpul mental, fiind scurte dar extrem de puternice și abile, nu au așadar putere de alungire și de pătrundere, în timp ce razele care susțin și folosesc corpul astral se pot lungi la orice distanță în galaxie, deși percepțiile și amintirile pot fi mai vagi și percepțiile mai slabe – în funcție de etapa de evoluție a spiritului și de experiența de folosire conștientă a razelor de acest fel. La revenirea corpului astral din călătoria sa, cu ajutorul radiației mentale se împletesc cele percepute și amintite din depărtări cu amintiri clare din viețile anterioare prin locurile cercetate cu tot sistemul corporal, bine fixate în memoriile spiritului, putând efectua astfel legături și analize între ele și cele percepute în deplasările astrale actuale.
Pentru dezvoltarea activităților astral-mentale, de cele mai multe ori entitățile astrale ajutătoare îndrumă fără implicare în radiația celui implicat, ci numai prin vibrații transmise prin mediul local. Entitățile își pot diminua frecvența vibrației personale sau o pot crește, astfel încât pe de o parte să se situeze la un nivel mediu optim, care să nu fie obositor pentru cel ajutat, iar pe de altă parte în timpul comunicărilor cu cel ajutat să-și modeleze vibrația personală astfel încât să-i ofere influențe numai în limitele destinului lor: și al ajutătorului, și al celui ajutat. 
De asemenea, ajutătorii astrali, tot prin modelări de vibrații și impulsuri necesare tot în limitele destinelor, stabilite de comun acord încă din planificarea ciclului întreg de vieți, îndrumă și ajută recuperările amintirilor pe care cel ajutat le poate accesa ori direct, prin activitate mentală, ori – pentru ușurarea procesului – sprijină activitatea astrală, călătoriile astrale și accesarea din corpul astral (ajutat așa cum am văzut anterior, de corpul mental) a amintirilor din viețile anterioare. Activitatea corpului mental ajută astfel la precizie, claritate, control al influențelor provenite din mediul de trai și din informațiile preluate anterior. Toate formele de ajutor conduc la înțelegeri detaliate ale funcționărilor și în egală măsură a evenimentelor decopertate. 
Așadar vedem bine că cele două activități – mentală și astrală – așa cum se desfășoară ele actual pe Pământ pentru oameni – trebuiesc separate pentru a le studia în detaliu, chiar dacă uneori ele se împletesc, și astfel au multe puncte comune.
Să reținem aceste lucruri, căci vom avea nevoie de ele pentru a înțelege diferența între ele și mediumnitate – necunoscute de cele mai multe ori și tocmai de aceea neînțelese și provocând teamă, frică, dar și posibilitatea manipulării omului necunoscător. 

joi, 22 august 2019

DESPRE ACTIVITATEA MENTALĂ

I. DEFINIRI: 
1. ACTIVITATE ASTRALĂ (se specifică acest tip de activitate în situația întrupaților cu corp fizic de manifestare): desprinderea parțială a corpului astral de sistemul corporal întreg, protejat în canalul său energetic de destin, și deplasarea lui înafara sistemului corporal prin lungirea canalului său energetic; principalele activități astrale sunt: autostabilizare vibrațională și cercetare cu ajutorul percepțiilor astrale (observare, analiză și înțelegerea celor observate, socializare pentru spiritele avansate în evoluții). 
Detalii în articolele etichetei ”Studii prin călătorii astrale” .

2. ACTIVITATE MENTALĂ: în orice fel de întrupare a spiritelor avansate în evoluții, este activitatea conștientă desfășurată prin intermediul structurilor corpului mental; pentru spiritele umane, pe Pământ, asemenea activități se referă în linii mari la: percepții, analiză, înțelegere extinsă și corecții din conștiența corpului fizic (activități simultane fizice și mentale), susținerea activităților astrale de percepție, analiză și înțelegere (activități simultane astrale și mentale) precum și – în condiții optime de trai pe Pământ (vibrație planetară foarte înaltă și toate adaptările corporale corespunzătoare): creație materială mentală (materializare, dematerializare și remodelare), comunicare mentală prin transfer de peisaj (între oameni, sau între oameni și entități astrale, dimensionale și interdimensionale), precum și deplasarea întregului sistem corporal (inclusiv corpul fizic) în orice direcție și cu orice viteză.

3. MEDIUMNITATE: activitate de cercetare extinsă prin amestecul acceptat direct al unei entități astrale, sau dimensionale, sau interdimensionale; se realizează prin împletirea unei raze sau a unui set îngust de raze din radiația unei entități în radiația unui întrupat cu corp fizic, în vederea desfășurării unor forme de ajutor pentru oameni: informare prin vorbire, desen automat, scrierea automată, muzică vocală sau instrumentală, primite mental și expuse prin corpul fizic al primitorului, mai mult sau mai puțin conștient. 

II. IDEI PRINCIPALE
1. Trăim epoca activităților mentale și astrale restrânse: specifice activităților mentale sunt ceea ce azi numim clar-simțuri, dintre care cele mai cunoscute sunt clarviziunea și clarauzul; raportat la simțurile prin intermediul corpului fizic, includem aici și clarmiros, clar-gust și percepția vibrației fundamentale și a mișcării undelor din aer: care cuprind, pe lângă elementele fizico-chimice cunoscute azi de noi, și fluxurile energo-materiale din circulația planetară și cosmică. 
2. Sunt activități derulate prin intermediul senzorilor corpului mental, care este un corp material cu multiple structuri și funcțiuni – și nicidecum prin intermediul creierului uman, care face doar legătura cu conștientul în corpul fizic, dacă și când cercetătorul mental are nevoie. 
3. Când vibrația planetei și a corporalității noastre este înaltă, iar condițiile de trai sunt favorizante, alături de percepții, prin intermediul corpului mental se pot derula în plus alte activități:
– creația materială mentală: în condiții optime, prin intermediul corpului mental spiritul atrage fluxuri energo-materiale direct din atmosfera planetară, le compactizează și creează diferite structuri materiale necesare vieții curente;
– deplasarea astral-mentală: se derulează la suprafața pământurilor și apelor pe direcții 360 grd (zbor planat, ridicare pe orice direcție și la orice distanță de sol);
– comunicare mentală prin transfer de peisaj (structuri și viețuitoare în mișcare, sunete, parfumuri, aure, vibrații, etc.).
3. Este forma de învățătură directă a realizării de activități complexe: cu razele mentale și astrale ale spiritului întrupat, specifice fazelor mai avansate ale evoluțiilor spirituale. 
4. Corpul mental ajută de asemenea spiritul în susținerea activităților cu corpul astral în timpul călătoriilor astrale, când corpul fizic este în stare latentă (somn mai mult sau mai puțin lucid). 

III. DETALII, DISCUȚII
Despre activiatea mentală se știu multe azi, dar nu știm ce cuprinde ea: numim separat diverse feluri de activități mentale fără să știm că ele sunt de aceeași natură: clarviziune, clarauz – clarsimțuri în general (numite astfel pentru profunzimea pe care o oferă simțurilor fizice): raportat la simțurile prin intermediul corpului fizic, includem de asemenea aici și clarmiros (mirosul de la o distanță care exclude transmiterea prin aer), clar-gust (simțirea gustului fără cunoașterea elementului care poate fi gustat) și percepția vibrației fundamentale și a mișcării valurilor, undelor din aer: valurilor atmosferice care cuprind, pe lângă elementele fizico-chimice cunoscute azi de noi, și fluxurile energo-materiale din circulația planetară și cosmică. Credem că sunt activități cerebrale, dar de fapt ele sunt percepții prin intermediul structurilor (senzorilor) corpului mental. Despre toate acestea este necesar să facem câteva precizări.
În primul rând să înțelegem faptul că activitățile mentale nu se desfășoară așadar prin activitate cerebrală – adică a creierului corpului fizic, ci sunt un cumul de activități derulate prin intermediul corpului mental, al treilea corp fluidic în ordinea crescătoare a vibrației lor: corpul dublu eteric, corpul astral și corpul mental, deasupra căruia este corpul cauzal și apoi corpurile spirituale: corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic) și, pentru ajutătorii planetari: corpul enesic și corpul supraenesic. Contribuția corpului fizic, a creierului, este aceea de a decodifica vibrațiile venite de la corpul mental sau astral și de a le pune într-o formă cunoscută: de aceea la început el ne prezintă comparații cu cele cunoscute din viața fizică (o floare, o umbrelă, etc.) iar pe măsură ce ne crește experiența și răbdarea noastră de a lăsa totul să curgă, structurile apar exact cum sunt ele. De faptul că totul vine de la senzorii corpurilor superioare ne dăm seama atunci când obișnuința activității mentale devine atât de mare încât vedem cu ochii deschiși ceea ce înainte vedeam pe un ecran mental interior, cu ochii închiși: cu ochii deschiși, dispare practic imaginea fizică curentă (camera în care ne aflăm, peisajul din natură, persoanele din fața noastră, etc.) iar în fața ochilor apare structura sau evenimentul studiat, fără ca imaginile să se împletească, deși ele se suprapun. 
Corpul mental este un corp tot de natură astrală, chiar dacă nu se deplasează odată cu corpul astral în călătoriile sale înafara sistemului corporal. Tocmai de aceea în studiile corporalității pământene corpul mental este studiat separat, cu specificul lui existențial. Și, în plus, este de discutat și faptul că, dacă corpul mental nu efectuează acest tip de acțiune (desprinderea parțială a acestuia de restul sistemului corporal și deplasarea înafara acestui sistem), nici corpul astral nu poate efectua activitățile mentale specifice corpului mental – așa cum este cea mai complexă activitate a spiritelor umane: creația materială mentală. Dar amândouă se ajută reciproc, pentru derularea oricărei activități, fiecare cu vibrația sa, cu felurile diferite de manifestare a spiritelor prin intermediul lor: cu raze specifice din radiața totală a sspiritului. Și amândouă la un loc sunt susținute în diferite feluri de întreg sistemul corporal. 
Vorbim de corpuri, dar, așa cum am amintit mai sus, orice corp este un canal material pentru direcționarea razelor specifice din radiația totală a spiritelor (și a monadelor din fiecare spirit), iar între raze și corpurile lor este un raport de proporționalitate extrem de precisă a vibrațiilor, fără de care nimic nu ar putea exista, iar spiritul întrupat nu ar putea evolua. În evoluțiile avansate ale spiritelor, razele mentale ajung să mijlocească (prin folosirea lor) manifestările puterii celei mai creative a monadelor. În parcursul evoluțiilor, se vor dezvolta mult mai mult și alte seturi de raze, dar pentru evoluanții în universurile materiale razele de acest fel și activitățile lor stau la baza tuturor învățăturilor ulterioare, căci creația materială devine motorul principal al tuturor trăirilor spiritelor creatoare. Așadar, razele mentale ajută constant razele astrale despre care știm acum că sunt folosite prin corporalitatea aferentă, pentru:
– recuperarea vibrației diminuate prin activitățile fizice ale întrupatului; activitatea fizică nu este direct sprijinită de corpul mental prin activitățile cumulate cu cele astrale, dar corpul mental preia direct de la corpul astral, chiar din timpul procesului de recuperare a vibrației (de autostabilizare vibrațională http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/autostabilizare-vibraional.html ) în structurile planetare, a vibrației în creștere;
– cu referire la spiritele umane pe Pământ, după recuperarea vibrației (după autostabilizarea vibrațională), corpul astral este pregătit să desfășoare și alte activități: călătorii în spațiile planetare, stelare ale galaxiei, în funcție de experiența lor în deplasare, dar și învățături pentru orientare și adaptare dincolo de spațiile ușor de suportat pentru ele (dar tot în galaxie) însoțite de entitățile astrale ajutătoare ale destinului personal: adică deplasare, percepții, comunicare; analize comparative cu alte activități derulate împreună cu ajutătorii personali și cu alte entități din galaxie; reamintirea unor aspecte din viețile anterioare petrecute tot pe Pământ, în vederea folosirii experienței în perioada următoare de trăire pe Pământ.
Razele mentale sunt scurte, puternice, foarte abile în derularea unor acțiuni cu mișcări scurte și foarte variate. Comparativ cu ele, razele astrale sunt foarte lungi și se pot lungi foarte mult astfel încât, concentrat pe corpul astral, spiritul poate călători în toate părțile galaxiei, coordonându-și corpul astral în deplasări cu viteze foarte mari și diferite ca direcție, și în același timp desfășurând diferite acțiuni necesare deplasărilor de acest fel. Astfel spiritul are o scurtă, dar periodică libertate de a se deplasa în spații libere, pe care cu corpul fizic nu o poate avea în această parte a universului. Dar când desfășoară activități în apropierea Pământului, în sistemul planetar al stelei locale sau în sistemul stelar de care aparține Soarele (steaua care guvernează Pământul și celelalte planete ale sale), razele mentale sunt cele care facilitează percepții cu vibrații foarte înalte, clare, puternic pătrunzătoare, adăugându-se percepțiilor corpului astral. Dar razele mentale fiind scurte, la deplasările corpului astral prin spații îndepărtate din galaxie, ele nu mai pot ajuta, de aceea imaginile pot deveni, în funcție de experiența întrupatului, ușor încețoșate și mai puțin precise în pătrunderi. La revenirea din călătorie, creierul poate decodifica în conștiența omului cu privire la visele sale (adică amintiri din călătorie, din relațiile cu alte entități), prin imagini cunoscute din viața fizică, dacă întrupatul nu are o cunoaștere profundă a structurilor galactice și funcțiunilor lor în evoluțiile spiritelor. De aceea studiul acestora, sub îndrumarea entităților astrale ajutătoare în destinul în curs se cuvine a fi urmată, mai ales acum, în timpurile cu libertate destul de mare pe care le trăim acum, de o informare personală și pe cât posibil de studii din ce în ce mai precise cu oamenii care au posibilitatea să le efectueze. Astfel încât metaforele care apar la începutul studiilor prin percepții mentale și parcursuri astrale vor dispare la un moment dat și ne vom obișnui să percepem structurile în profunzimea lor reală și modul de funcționare a acestora. Spre exemplu: captatorii de vibrații (structuri obișnuite ale corpurilor fluidice) pot apare la început sub forma unor antene parabolice, sau flori cu pistil foarte dezvoltat, după care treptat vor apare mici reformulări ale structurii studiate, apoi din ce în ce mai clare, până la forma reală a unui captator, care seamănă, într-adevăr de departe cu o antenă parabolică! Doar că spre deosebire de o antenă care doar captează și transmite unui receptor, captatorii gestionează vibrațiile, putând să diminueze sau să amplifice vibrațiile necesare sau care nu sunt necesare destinului în derulare – aceasta fiind și diferența funcțională față de selectorii amplificatori de vibrații http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/selectori-amplificatori-de-vibraii.html : care doar amplifică ceea ce selectează, dacă este cazul, dar nu vor diminua niciodată frecvența vreunei vibrații. 
Cu timpul vom putea observa structuri în profunzimea lor, în spatele cărora azi doar intuim că acolo sunt structuri și funcțiuni mult mai complexe. 
În alte sisteme stelare din galaxia noastră (și asemenea lucruri cercetăm în călătoriile noatre astrale, printre multe altele) sunt corporalități de aceeași natură (cu diferite subnivele ale nivelelor galaxiei noastre) și cu funcțiuni asemănătoare cu ceea ce cunoaștem despre corpurile astral și mental. Când vom studia entitățile astrale vom face o ierarhizare a nivelelor și subnivelelor din univers și alte locații ajutătoare universului nostru. 
Totalitatea activităților pe care le vom enumera în continuare s-a desfășurat aici, pe Pământ, cu corpul nostru mental, înainte de ultima glaciațiune: și la nivel de percepții, comunicare și parțial la deplasare, au continuat, dar cu diminuare treptată, și deplin conștientă, și în primele milenii după glaciațiune. 
Așadar, numim activități mentale toate activitățile pe care le putem desfășura cu ajutorul corpului mental, activat de razele mentale ale monadei/spiritului întrupat. Să discutăm puțin despre cele pe care le putem derula în prezent: percepții cu ajutorul corpului mental - fără să uităm de toate celelalte acțiuni care pot fi derulate tot prin corpul mental, atunci când vibrația planetei este foarte înaltă și corporalitatea fluidică (adică corpurile cu vibrația mai mare și foarte mare față de cea a corpului fizic) este în deplinătatea funcțiunilor tuturor corpurilor și straturilor lor:
– creația materială mentală: în condiții optime, prin intermediul corpului mental spiritul atrage fluxuri energo-materiale direct din atmosfera planetară, le compactizează și creează diferite structuri materiale necesare vieții curente;
– deplasarea astral-mentală: la suprafața pământurilor și apelor, pe direcții 360 grd (zbor planat, ridicare pe orice direcție și la orice distanță de sol);
– comunicare mentală prin transfer de peisaj (care cuprinde structurile planetei și viețuitoarele locale în mișcare, sunete, parfumuri, aure, vibrații, etc.).
Dar să ne întoarcem la percepții cu senzorii corpului mental: senzori de mare complexitate și mult mai mulți decât cei ai corpului fizic. Toți acești senzori sunt răspândiți pe toată suprafața corpului, de fapt pe toate suprafețele straturilor întregului corp mental: căci fiecare corp dintre cele care au senzori: astral, mental și cauzal au mai multe straturi; astfel la corpurile speciei umane astral și cauzal sunt 4 straturi, iar corpul mental uman mai are un strat în plus, al cincilea, care oferă posibilitate oamenilor să desfășoare creație materială mentală, operând cu toată suprafața acestui strat aflat în profunzimea întregului complex corporal mental. 
Singura asemănare cu corpul fizic din punctul de vedere al simțurilor este simțul tactil al corpului fizic, prin toată pielea corpului cu care percepem vibrațiile și mișcările din mediul înconjurător. Corpurile fluidice menționate au senzori pentru fiecare simț în parte, structuri independente pentru percepții vizuale, auditive, percepții asemănătoare mirosului și gustului, situați pe toată suprafața fiecărui strat în parte. 
În paranteză fie spus, să fim atenți la reprezentările îngerilor din picturile bisericilor noastre, unde fiecare în parte are ochi mari pe toată suprafața lor – cap și aripi, peste tot așadar (foarte clar reprezentați, după cum am observat personal, în catedrala ortodoxă din Târgoviște). Acum înțelegem acest fel de prezentare, cunoscând toate aceste lucruri despre senzorii corpurilor noastre fluidice – dar și cele ale entităților noastre ajutătoare astrale. 
De fapt să mai precizăm ceva – senzorii despre care discutăm nu se află doar la suprafața corpurilor, ci și în profunzimea lor: captatori și emițători de vibrații, care conduc la formarea unor percepții și în interiorul, și în exteriorul corpurilor; de aceea vederea mentală are posibilitatea studiului interior al corpurilor și spiritul are astfel experiența de a pătrunde în interiorul tuturor structurilor: razele foarte pătrunzătoare, scurte și puternice pot baleia interiorul și exteriorul oricăror structuri, oferind informații utile spiritului cercetător și în același timp ajutând prin energizare cu vibrație ridicată orice structură analizată astfel. Deci se poate manevra orice cu precizie chiar din momentele percepției, se percepe, analizează și energizează – și modifică când este cazul creației materiale mentale, foarte rapid, chiar dacă nu chiar simultan. Astfel corpul mental este permanent pregătit pentru cea mai importantă activitate a sa, activitatea de creație cu fazele sale importante: materializare, remodelare și dematerializare, care presupun o subtilitate extrem de mare, de profundă a acestor acțiuni. Percepțiile cu corpul mental au, prin puterea razelor de acest fel, o precizie extrem de avansată și o mulțime de forme de orientare și adaptare la distanțe mici până la foarte mari de corpul mental, de întreg sistemul corporal al întrupatului, cu aceeași acuitate, indiferent de distanță. Nu este o acuitate atât de avansată ca a corpului astral, razele astrale fiind foarte lungi și având percepții la distanțe mari care acoperă toată galaxia, în timp ce razele mentale sunt puternic active în cadrul sistemului planetar al stelei (Soarelui) și creative extrem de precise pe întregul complex matriceal al Pământului, care înconjoară partea pământoasă până la foarte mari distanțe de aceasta. 
Corpul mental are straturi, așadar, mai multe decât cele ale altor corpuri din sistemul corporal al întrupaților din specia umană. Acest fapt creează putere și abilități deosebite la toate nivelele, pentru întreaga formă de manifestare a spiritelor umane astfel întrupate. Creează intuiții și clar-intuiții puternice chiar și când straturile interioare ale corpurilor fluidice sunt în stare latentă, când vibrația este foarte joasă și când sunt variații mari de vibrații de la o perioadă scurtă de timp la alta. 
Dezvoltarea tuturor straturilor a fost proprie corporalității oamenilor doar înainte de ultima glaciațiune – epocă lungă în care spiritele umane au dezvoltat toate activitățile mentale necesare trăirilor lor extrem de complexe. După ultima glaciațiune, corpurile mentale ale oamenilor nu au mai avut de loc dezvoltat al cincilea strat interior, care a rămas și va rămâne în continuare în această stare cât timp vibrația Pământului va fi joasă și vor exista variații foarte dese de vibrație. Celelalte straturi interioare ale celor trei corpuri: astral, mental și cauzal au fost, de la începutul folosirii noii corporalități, mai restrânse în volumul lor, dar nu în stare latentă de la acest început, după glaciațiune, și s-au restrâns treptat prin trecerea conștientă a oamenilor la folosirea extinsă a corpului fizic: cu percepțiile sale, cu deplasare direct pe sol, cu comunicare verbală, hrănire cu roadele pământului (fructe, legume). 
Așadar în această restrângere nu a fost nicidecum vorba despre inginerie genetică, ci de folosire restrânsă deplin conștientă a radiației spirituale, care a condus la restrângerea treptată a straturilor interioare ale corpurilor despre care discutăm. 
O astfel de restrângere a pornit de la adevărații părinți ai întrupaților actuali – cei pe care îi numim Moșii popoarelor: prin reducerea treptată a registrului lor de activități mentale și astrale în toată perioada în care li s-au născut primii copii după glaciațiune. Prin voința lor extrem de puternică, fiind spiritele cele mai evoluate de pe planetă, dânșii au transferat imediat după ieșirea planetei din glaciațiune întreaga activitate din domeniul mental-astral în domeniul fizic. Spiritele umane erau obișnuite cu trăirile fizice dinainte de evoluțiile lor pe Pământ, astfel încât nu a fost o greutate propriu zisă pentru ele: ceea ce au avut – am avut cu toții – de făcut a fost să adapteze trăirile fizice cunoscute anterior la realitatea Pământului cu toate cele ce-i sunt caracteristice, cu toate cele pe care Pământul le avea de oferit spiritelor creatoare avansate: cu solul, subsolul, apele, atmosfera ce-i sunt toate specifice, cunoscute bine de oameni, dar fără ca până în acel moment să fi aplicat în trăiri fizice astfel de cunoașteri. 
Pe scurt, să reținem că principala deosebire între activitatea mentală – o mai numim: mentalizare - și călătoriile astrale conștiente este faptul că mentalizarea presupune conștiență deplină deopotrivă prin corpul fizic și corpul mental, chiar dacă imaginile dispar la un moment dat, din profunzimea procesului de percepție, adică peisajul fizic perceput cu ochii deschiși; cercetătorul poate reveni la cel fizic oricând vrea. Dar în același timp, cu perseverență, omul poate urmări în fundal desfășurarea mentală, în timp ce desfășoară activități fizice, să schimbe atenția consecutiv de la una la alta, revenind la oricare dintre ele oricând dorește: el poate scrie în acest timp, notând și desenând cele percepute, se poate deplasa în peisaj studiind alte elemente din peisaj, poate discuta cu terțe persoane, urmărind cele care se desfășoară mental.
Așa cum am mai discutat și la fenomenele în apropierea morții (NDE) să înțelegem că astfel de activități nu sunt specifice celor percepute doar în apropierea morții, la fel ca și cele legate de călătoriile astrale. Ele fac parte dintr-un set mult mai larg de activități umane – exclusiv umane pe Pământ, dar nu și în alte locuri din univers sau din alte universuri, unde și alte specii de întrupări pot desfășura asemenea activități. Și toate aceste simțuri vor reveni la forma lor optimă de funcțiuni corporale pe măsura creșterii vibrației medii planetare. 
În condițiile în care omul poate avea liniște – interioară și exterioară deopotrivă – percepțiile cu ajutorul corpului mental și călătoriile astrale conștiente au putut fi derulate, cu acuitate mai mare sau mai mică, și pe parcursul perioadei cu vibrație planetară foarte joasă și corporalitatea noastră restrânsă – dar ele au fost interzise popoarelor încă din vremurile antice, de către conducătorii religioși și laici în egală măsură; dar care au păstrat pentru ei înșiși în secret aceste feluri de activități umane, pentru formări de strategii în vederea controlării totale a maselor populare. Intuițiile și clarintuițiile pe care orice om le-a avut mai mult sau mai puțin conștient de ele, nu au putut fi însă stopate, doar au fost estompate prin instalarea muncii brute, a războaielor impuse, instalarea de frici, pedepse și criminalitate oficială. 
Ca activitate conștientă și căutată, toate revin treptat, estompând frica și nepuțința de împotrivire instituite anterior, treptat, precum și disprețul social de azi care dispare treptat, toate de fapt revenind la normalitatea care ar fi trebuit să fie. 

luni, 19 august 2019

ALTE DETALII PRIVIND FENOMENOLOGIA NDE (experiențe în apropierea morții)

I. IDEI PRINCIPALE
1. Fenomenologia legată de intrarea/ieșirea din destin (din viața fizică) este legată de mecanisme care funcționează într-o armonie perfectă între ele și toate la un loc cu necesitățile de evoluție ale spiritelor.
2. Necesitățile de cunoaștere a tuturor fenomenelor legate de intrarea/ieșirea (parțială sau totală) din întrupări: 
– experiența acumulată ajută la suportarea/evitarea efectelor grele ale fenomenelor legate de aspectele morții;
– participarea la funcționările propriilor corpuri, prin cunoașterea structurilor care permit asemenea fenomene;
– în viitorul evoluțiilor noastre: participarea, în totală conștiență și totală cunoaștere, la crearea corporalității de întrupare a spiritelor aflate în evoluții începătoare. 
3. Lipsa de cunoaștere și confuziile conduc la frică în fața fenomenelor crezute a fi legate de o moarte totală: adică călătorii astrale, activități mentale intense, etc., dar numai necunoașterea mecanismelor naturale contribuie la confuzie și frică, fără ca aceste fenomene să fie ele în sine aducătoare de moarte; decesul este un proces natural, alături de accidente sau acte agresive premeditate din mediul de trai. 
4. Mecanismul desprinderii parțiale a corpului astral și efectuarea de călătorii astrale în mediul înconjurător (planetar sau cosmic) este un proces natural și periodic (legat de intrarea în starea de somn profund); el se derulează prin deplasarea corpului astral cu canalul său energetic protector și revenirea (automată sau conștientă, dorită) când vibrația personală este recuperată prin puterea funcționării selectorilor de vibrație și a canalului de destin. 
5. Mecanismul decesului pentru spiritele aflate la începutul evoluțiilor care nu au încă corpuri spirituale, este dictat de întreruperi prin jocul lanțurilor trofice ale biosistemului; pentru spiritele mai avansate în evoluții care au corpuri spirituale, aceste corpuri impulsionează selectorul amplificator de vibrații și subselectorii de la corpul astral și mental pe parcursul vieții, iar când se instalează o oboseală care nu mai permite funcționarea corectă, corpurile spirituale întrerup puterea de implicare în funcționarea selectorilor, iar aceste lipsuri de implicări întrerup curgerea radiației cu vibrațiile cele mai joase – corespunzătoare corpului dublu eteric și corpului fizic (care obosesc cel mai repede); are loc desprinderea canalelor eterice de destin ale acestor două corpuri, iar canalul energetic total de destin se închide sub corpul astral, cuprinzând în el numai corpul astral cu toate corpurile cu vibrație mai înaltă, formându-se astfel entitatea astrală care își va continua manifestările. 

II. DETALII, DISCUȚII
Să revedem câteva idei principale din cele discutate în articolul anterior:
1. Mulți consideră că experiențele în apropierea morții ar fi unice, drept pentru care religiile consideră că sunt ”în grădina lui Dumnezeu” și nu avem permisiune să ne ocupăm de ele, înfierând astfel călătoriile astrale pe care unii dintre noi le căutăm, determinând frică și încredințări negative. Este necesar să spunem cu orice prilej că nu este de loc adevărat, că sunt fenomene absolut normale, naturale, care se diminuează în mod natural în perioada în care Pământul a suportat o vibrație zonală joasă, la minimul său cosmic; iar acum, pe măsura creșterii vibrației planetare, asemenea puteri spirituale și multe altele vor reveni în modul cel mai normal în viața oamenilor – cele mai avansate spirite de pe Pământ. Și pe care le vom folosi în viitor pentru a cunoaște absolut tot ceea ce poate fi cunoscut pentru derulările viitoare ale destinelor omenirii și pentru a relua treptat, în proporție de mase, relațiile conștiente ale fiecărui om cu entitățile sale ajutătoare de destin. 
2. Asemenea fenomene de natura: clarviziunii, clarauzului, clarmirosului, precum și comunicări interpersonale cu entitățile astrale, sunt comune și evenimentelor care se petrec în zilele dinaintea decesului, și sunt de natura celor care nu au nici o legătură cu decesul; dar în stare de trăire normală are loc o conștientizare mult mai rapidă a fenomenelor de intrare/ieșire din starea astrală. În stare de meditație activă, cu scop de căutare a fenomenelor de acest fel, totul se petrece conștient, contribuind astfel la completarea unor cunoașteri complexe a lumii în care trăim. 
3. Așadar discutăm despre:
– percepții mentale, cu senzorii corpului mental care formează percepții vizuale, auditive și altele asemănătoare percepțiilor fizice, în stare de trezie, care dublează percepțiile prin corpul fizic; primite în liniște sufletească, fără teamă, pot fi specifice vizionării vieților anterioare, vizionării unor evenimente care se petrec la distanță de observator, pot fi studiate structurile universice (din galaxie și din amintiri de dincolo de galaxie);
– călătorii astrale: prin desprinderea parțială a corpului astral de restul sistemului corporal, în scopul recuperării vibrației pierdute prin activitatea fizică și emoțională, precum și călătorii astrale în continuare, în prezența ajutătorilor astrali de destin dintre care multe entități sunt foste rude, cunoștințe, care au finalizat programul lor fizic și evoluează în continuare ca entități astrale. 
Fenomenologia care a fost legată de apropierea morții nu este de fapt specifică morții, ci situațiilor în care corpul fizic este în liniștire înaintată (numim această stare cerebrală ”alfa”), spontană sau indusă, urmărită conștient sau sub influența unor substanțe anestezice sau psihedelice. Dar și starea de vlăguire dinaintea decesului conduce la aceleași efecte, la fel ca și stările aflate sub influența anestezicelor care în anii ’80 au fost studiate de medicii care au primit informații de la cei care au trăit asemenea experiențe. 
De asemenea am discutat despre faptul că toate felurile de corporalități au mecanisme de declanșare și trecere de la o formă de întrupare sau de manifestare la alta – deci de desprindere a unui corp de altele. Pe Pământ aceste mecanisme în principal se leagă de corpul astral, care are posibilitatea de:
– desprindere parțială și de corpul aflat deasupra lui (corpul mental) și de corpul aflat dedesubt (corpul dublu eteric), dar rămâne indestructibil legat de sistemul corporal prin canalul său energetic – parte integrantă a structurilor complexe ale canalului energetic total de destin. Acest proces este reversibil: corpul astral iese și apoi revine, se recuplează cu restul sistemului corporal, după necesități;
– desprinderea totală de corpul dublu eteric care cuprinde și corpul fizic: aceasta este ireversibilă și se petrece prin intermedierea unor alte mecanisme, legate și de decuplare, dar și de funcționarea selectorului amplificator de vibrații (și a subselectorilor corpului astral și mental), precum și de întărirea suplimentară a corpului astral care devine imediat corp de manifestare curentă a spiritului care rămâne în continuare în întrupare, ca entitate astrală, manifestare ajutată de totalitatea corpurilor cu vibrație superioară care rămân în continuare deasupra corpului astral, în același sistem corporal. 
Pe de altă parte funcționarea unor asemenea mecanisme care lucrează într-o armonie perfectă, nu permite sub nici o formă vreo pauză de întrupare vreodată, indiferent dacă este vorba de a conștientiza sau nu procesul de trecere de la o formă de manifestare sau alta, de la o formă de întrupare la alta. 
Chiar dacă ele nu sunt conştientizate de la începutul evoluţiilor, pe măsura avansării în evoluţii absolut toate spiritele învaţă treptat să şi le conştientizeze şi să ajute la:
– suportarea cu uşurinţă a celor necunoscute, la început, cunoscând bine simţirile de toate felurile, oriunde şi în orice situţie posibilă;
– participarea la propria fenomenologie, în mod conştient şi urmărindu-şi propriile simţiri, ori în condiţii optime, ori în condiţii grele, agresive, din care vor curge învăţături de evitare a provocărilor sau de evitare a folosirii perverse a efectelor;
– participarea – în totală cunoaştere a tuturor felurilor de fenomene, de stări, de simţiri, directe şi conexe, precum şi a tuturor structurilor corporale care sunt implicate – la crearea corporalităţii de întrupare a spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor, indiferent de felul întrupărilor (cu corpuri care au vibraţie joasă sau înaltă, fizice, sau fluidice, sau spirituale, etc.) şi de existența altor specii locale.
Iată aşadar cum se derulează cursul învăţăturilor noastre pe treptele evoluţiilor: în acest caz – legate de intrările/ieşirile din întrupare. De aceea întoarcerea ca evoluat superior, şi ca ajutători pe locurile, şi în situaţiile pe care le-am trăit la începutul evoluţiilor noastre primare – aşa cum sunt majoritatea spiritelor umane de azi, are o extrem de mare importanţă pentru toate activităţile noastre viitoare. 
Spiritele aflate pe primele trepte de evoluţie nu percep altceva decât un val de energie în momentul trecerii, decesului; iar în cazul trecerii de la corpul fizic de manifestare la corpul astral – ca o uşurare, indiferent dacă condiţiile trecerii sunt normale (deces normal, natural) sau agresive – datorită deteriorării agresive a corpului fizic care se desprinde împreună cu corpul dublu eteric de corpul astral cu restul corporalității; în acel moment, spiritul se “zgribuleşte” de durere, se chirceşte şi radiaţia sa părăseşte corporalitatea cu vibraţie foarte joasă (corpul fizic şi corpul dublu eteric); în acel moment are loc deschiderea canalului energetic de destin care nu mai este sprijinit de radiaţia spiritului, eliberarea corpurilor golite de radiație și imediat închiderea canalului total în jurul corpului astral, întărindu-i, dublându-i puterea și protecția. 
Pentru spiritele umane condiţiile de trai nu sunt decât extrem de rar de o asemenea duritate pe care o cunoaştem azi (cu agresiuni, boli, bătrâneţe cu deteriorarea avansată a corpurilor cu vibraţie joasă (corpul fizic şi corpul dublu eteric). Vedem şi credem că permanent vieţile noastre se zbat în condiţii grele/rele de trai, dar asemenea condiţii sunt extrem de rare (raportat la anii pământeni – cel puţin 2-3 miliarde de ani), dar asemenea condiţii devin învăţături avansate pentru orice spirit, pentru orientare, adaptare și corectarea manifestărilor în asemenea condiții: sunt corecţii şi consolidări pentru manifestările superioare acelora care au condus la greutăţile de trăire pentru ei înşişi şi pentru semenii din jur, pentru toate vieţuitoarele planetei. Tocmai de aceea ele sunt rare pentru că, pe lângă trăirile progresive curente, învăţăm să analizăm şi să ne corectăm în condiţii neobositoare pentru orice spirit, conform experienței sale corespunzătoare treptei de evoluţie în curs. 
Trecerea de la viaţa fizică la viaţa astrală păstrând parţial acelaşi sistem corporal constituie, la începutul evoluţiilor, un motiv greu de neînţelegere a întregii fenomenologii. 
Mari confuzii se formează atunci când există informaţii extinse, şi chiar conştientizarea unei părţi a fenomenelor, dar nu există o cunoaştere suficientă a acestora, chiar şi generală, a etapelor şi trăirilor aferente, cu atât mai mult în condițiile necunoașterii structurilor noastre corporale cu vibrație înaltă. 
Tocmai de aceea se confundă fenomenologia generală a unor treceri de la viaţa fizică, de om, la viaţa de entitate astrală, cu ceea ce este concret activitate mentală – cu structurile corpului mental (mai ales acum, când activitatea mentală este în curs de dezvoltare) şi cu activitatea astrală realizată din întrupare cu corp fizic: adică din starea de somn cu amintiri din timpul acesteia, pe care azi omul le numeşte vise. Starea de somn nu este o stare de amorţeală, ci o stare latentă de funcţionare a corpului fizic în timp ce corpul astral se desprinde parţial de restul sistemului corporal, rămânând totuși legat de acesta prin partea de canal energetic de destin corespunzătoare corpului astral: este o legătură puternică, indestructibilă, tocmai pentru că acest canal al corpului (canalul energetic al fiecărui corp în parte) este parte a canalului energetic total de destin realizat numai de entităţile coordonatoare ale destinului întrupatului, dintr-o singură şi permanentă bucată, astfel încât nicio forţă materială (deci niciun alt întrupat) nu o poate distruge. 
Este drept că există confuzia cazurilor de deces în somn, dar tocmai lipsa de cunoaştere care este instituită de societatea condusă de oameni necunoscători în profunzime ai vieţii universale, ajunşi prin abuz de putere în funcţii de conducere, conduce la asemenea confuzii. Decesul poate avea loc în orice moment al vieţii din multe motive, indiferent dacă întrupatul se află în stare de conştienţă fizică sau în stare latentă: mai clar – în stare de trezie sau în stare de somn. Motivul tebuie căutat în funcţionarea corpului fizic, pe care întrupatul nu-l îngrijeşte în mod optim, şi nicidecum în starea de funcţionare a corpului astral sau a canalului energetic de destin. Canalul corpului astral nu are în acest caz legătură cu funcţionarea corpului astral sau a oricăror altor corpuri, dar dacă destinul, adică forma de transmitere a radiaţiei totale o cere prin funcţiunile întregii radiaţii (nu numai a celei fizice sau astrale), atunci prin corpurile spirituale (care sunt corpuri matriceale pentru toate celelalte corpuri: de la fizic la cauzal) se determină desprinderea corpului dublu eteric (care dublează corpul fizic) de corpul astral prin funcţiunile întregului canal de destin şi astfel se instalează decesul. Singur canalul energetic al corpului – care este doar o parte a canalului total de destin – nu se poate sub nicio formă desprinde singur sau prin orice influenţă exterioară. 
Nu există aşadar deces care să nu fie supus funcţiunilor corpurilor spirituale, care activează o serie întreagă de alte funcţiuni: de la selectorii de vibraţii până la desprinderea corpului astral de corpul dublu eteric. Nu va exista niodată, nicăieri, un corp astral în stare liberă, plutind în derivă prin cosmos. Trecerea se face în momentul în care efortul de menţinere a vieţii – corpul fizic în cazul nostru, cu radiaţia corespunzătoare, devine prea mare şi spiritul nu mai poate menţine legătura cu organele vitale. Acelaşi lucru se petrece în cazul oricărui corp de manifestare, pe Pământ sau oriunde în altă parte din univers: şi în cazul entităţilor astrale, şi în orice fel de alte entităţi, în orice parte a universului.
Dar ceea ce simte omul – să rămânem în această situaţie a noastră – este de multe ori asemănător cu tot felul de alte simţiri cu care deocamdată, la acest nivel de vibraţie a planetei şi în această conjunctură de necunoaştere generalizată, nu suntem obişnuiţi şi le confundăm mereu pe unele cu altele. O serie de fenomene au fost crezute a fi specifice apropierii morţii – dar cel ce a povestit nu s-a aflat totuşi într-o asemenea situaţie, care a putut fi evitată sau amânată. În situaţii mai grele, corpul fizic intră în stare de latenţă, de funcţionare la limita conştienţei, dar corpul mental, puţin cunoscut azi în activităţile sale multiple, transmite ceea ce el are în funcționările sale tot timpul de fapt, însă percepţiile prin intermediul său sunt acoperite de percepţiile corpului fizic, iar ceea ce vine în continuare de la corpul mental (şi astral, şi cauzal) apar ca intuiţii de care majoritatea oamenilor nu ţin cont. 
Tocmai de aceea în asemenea situaţii (răniri, boli, etc.) omul simte ceea ce în mod obişnuit simte mai rar, când vibraţia planetei este mai înaltă în ritmurile ei proprii şi corporalitatea sa lucrează la parametrii ei optimi – ceea ce se petrece rar în vremurile de acum. Este ceea ce se numeşte impropriu că “cerurile sunt deschise” – dar de fapt percepţiile noastre cu toate corpurile sunt în funcţiune optimă: de la corpul fizic (ne confruntăm cu lipsă de somn, pentru că senzorii sunt în deplină acţiune) la corpul astral şi corpul mental, care redau elemente în mod obişnuit nepercepute, ci doar intuite a exista în lume. 
Aşadar, chiar şi cele intuite sunt procese cu care omul poate fi întrucâtva obişnuit în momentele sale de conştienţă, dacă este obişnuit să-şi creadă intuiţiile, să creadă în “premoniţii”. Sau cu “ghicirea” unor părţi care revin insistent uneori în coştienţă – cum sunt legăturile cu sufletele celor morţi, aşa cum se spune în popor. În plus, cele simţite pot ajunge frecvent la nivel de clarviziune – ceea ce este o activitate de urmărire a percepţiilor vizuale normale, cu senzorii corpului mental, sau de clarauz, tot cu senzorii corpului mental + astral împreună. 
Toate la un loc sunt obişnuite celor care au avut, şi au beneficiile acestor percepţii, urmărirea şi analiza personală, precum şi înţelegerea avansată a celor percepute. Aşadar, ceea ce ar fi necesar de acceptat este faptul că asemenea percepţii sunt specifice clarvăzătorilor, cum îi numim în mod normal azi, şi nu neapărat celor bolnavi sau care îşi intuiesc sfârşitul vieţii fizice. Entităţile astrale de natura cunoscuţilor sau rudelor, decedaţi în timp, apar oricum, oricând în cunoştinţa omului, la fel ca şi ajutătorii + coordonatorii de destin, dar mintea omului îi poate conduce către ceea ce cunoaşte prin destin: sfinţi, alte personae de renume religios sau istoric – totul depinde de încredinţările curente ale fiecărui om în parte. 
Din nefericire, legăturile de acest fel, din momentul de liniştire forţată de împrejurări, au condus la instalarea unei frici generalizate faţă de călătorii astrale curente, de activitate mentală de asemenea, care sunt asociate morţii sau pedepselor dumnezeieşti. Valurile noi actuale de întrupaţi pământeni au în ele multe spirite care au depăşit această frică în evoluţiile lor personale şi devin acum căutătoare de activitate mentală şi astrală, iar dacă sarcinile de destin nu cuprind folosirea lor încă la nivele extinse, totuși ei sunt și rămân foarte intuitivi şi deschişi tuturor informaţiilor cu privire la asemenea activităţi. 
Aşadar, să reţinem două lucruri importante:
1. Activităţile astrale şi mentale sunt activităţi obişnuite în evoluţiile spirituale: cele astrale, despre care am discutat pe larg în aceste studii, sunt obişnuite ale tuturor spiritelor aflate în evoluţii, mai devreme sau mai târziu, indiferent dacă sunt conştientizate sau nu ca atare; iar pe Pământ ele sunt obişnuite spiritelor umane, avansate în evoluţii, creatoare conştiente aflate în curs de universalizare. 
2. Faptul că nu sunt multe semne acum privind asemenea obişnuinţe se datorează unei reduceri naturale ale activităţii unor corpuri fluidice – mai ales de natura percepţiilor, dar şi ale altor activităţi care au fost desfăşurate de oameni în străvechimi: deplasare cu ajutorul corpului mental pe orizontală şi pe verticală, comunicare prin transfer de peisaj de la un om la altul și mai ales creație materială mentală. Aşadar ceea ce a rămas şi în perioada cu vibraţie planetară foarte joasă au fost – şi sunt, şi mai ales sunt în dezvoltare permanentă – percepţiile: în special cele vizuale şi auditive. Toate sunt în creştere acum, datorită creşterii vibraţiei planetare sub influenţa căreia cresc straturile interioare ale corpurilor astral, mental şi cauzal, antrenând toate valorile vechi în revenirea lor: chiar dacă deocamdată creşterea este mică, dar şi dorinţele oamenilor cresc din acest punct de vedere, şi posibilităţile de dezvoltare cresc şi ele în aceeaşi măsură. De asemenea, dacă doar foarte puţine persoane până acum au putut, prin dezvoltări succesive, să atingă starea de levitaţie – plutire la suprafaţa pământurilor şi apelor, în viitorul apropiat se va extinde mult (la noi numit mersul solomonar). 
Toate sunt programate astfel încât astfel de extinderi să crească treptat, neobositor, împreună cu comunicări mentale: nu numai ceea ce azi numim telepatie, transmitere de idei, ci şi transferul de peisaj – imagine cu mişcarea vieţuitoarelor, sunete naturale sau artificiale, stare vibraţională; toate vor redeveni în foarte scurt timp (cca. 100-150 de ani) la proporţii de mase.