Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

miercuri, 4 decembrie 2019

01.VIAȚA MOȘILOR ȘI COPIILOR LOR DUPĂ ULTIMA GLACIAȚIUNE


I. IDEI PRINCIPALE
1. Înainte de ultima glaciațiune, cei pe care ulterior îi vom numi Moși (Bătrâni, Patriarhi) au participat la îndrumarea omenirii încă din timpul paznicilor din străvechimi. 
După ultima glaciațiune, Moșii și-au diminuat mult corporalitatea, prin voința lor proprie, oprindu-și parțial energizările unor straturi ale corporalității lor, pentru a naște copii cu o corporalitate restrânsă, adaptată vibrațiilor joase ale planetei. Astfel Moșii au născut oamenii noi, i-au îndrumat pe calea adaptării la noile condiții de mediu și la noua corporalitate, precum și la crearea noilor așezări umane, coordonându-i, ajutându-i și îndrumându-i și pe ei, și pe urmașii lor:
– condițiile de mediu noi se referă la dispariția plafonului cețos dinainte de glaciațiune și instalarea circuitului apei în natură;
– condițiile de corporalitate se referă la diminuarea straturilor corporale interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal.
2. După nașterea copiilor cu corporalitate astfel adaptată noilor vremuri planetare, Moșii au revenit la energizările lor normale pentru corporalitatea și sarcinile lor personale: revenirea a avut loc tot prin voință proprie, prin utilizarea din nou a părții de radiație proprie cu vibrație foarte înaltă. 
În acea perioadă veche, folosirea întregii corporalități a avut caracteristici deosebite la diferiți întrupați, înafara Moșilor:
a. Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii meseriilor din așezări au folosit în continuare atât cât au lăsat Moșii în corporalitatea lor, pentru realizarea tuturor sarcinilor lor; au pus bazele derulării vieții de așezare, cu sarcini personale, în calitate de ajutători, dar și de simpli locuitori după ce Moșii aveau să se retragă din lumea oamenilor, după începerea creșterii vibrației planetare.
b. Restul populațiilor umane (trăind laolaltă rezidenți, blocuri spirituale piramidale și ajutătorii galactici și secundari ai grupurilor piramidale) au diminuat treptat, de la un destin la altul, manifestările lor mentale și astrale, punând accent pe manifestările fizice și, treptat, lucrând la transpunerea în creație fizică a tuturor formelor de percepții mentale și astrale, vizuale și auditive mai ales. 

II. DETALII, DISCUȚII
Se pot urmări în plus studiile:
Despre Moși  
Despre Moși vom discuta încă și mai pe larg  în continuare, așadar să aducem aici, pe scurt, introductiv, câteva idei privind Moșii popoarelor.
Moșii sunt îndrumătorii spirituali actuali ai popoarelor de pretutindeni, și ei sunt oameni, dar sunt lucrători cu spiritualitatea cea mai înaltă de pe planetă: puterea lor energetică, știința, atitudinile, comportamentul lor obișnuit sunt mult mai înalte decât cele mai înalte manifestări de pe Pământ, dar ei își ajustează manifestările la necesitatea celor pe care îi ajută – pe Pământ toate viețuitoarele, fără deosebire. Chiar dacă sunt născuți pe Pământ, majoritatea lor sunt acum entități interdimensionale, locuind în majoritatea timpului vieții lor în spațiile interdimensionale. Iar corporalitatea lor este de tip uman, întrucât specia umană, cu privire la corporalitatea ei, are cele mai complexe structuri ale ADN și ARN de pe Pământ de la acest moment planetar; în alte etape ale planetei structura biosistemului era alta, iar specia dominantă la fel, era alta – spre exemplu, anterior oamenilor specia dominantă cu structurile cele mai complexe a fost specia saurienilor, dar în ultimele 500 milioane de ani (de la ultimul maxim vibrațional al planetei) spiritele umane au fost cele mai avansate spirite de pe planetă, cu o corporalitate care are ADN-ul cel mai complex. 
Moșii sunt la origine, așadar, oameni născuți înainte de penultima glaciațiune, care nu au decedat niciodată până în prezent, drept pentru care îi numim Moși sau Bătrâni; ei au o corporalitate specifică oamenilor din acea perioadă (mult mai dezvoltată), și au rămas cu acea corporalitate, superioară celei pe care oamenii o au azi. Să avem în vedere faptul că oamenii obișnuiți trăiau în trecut cca. 10-40.000 de ani (în funcție de evoluția fiecăruia, de puterile energetice de menținere în viața terestră) și faptul că anumiți ajutători (de felul celor care puteau, prin puterea lor, să circule între dimensiunile structurale paralele și spațiile interdimensionale în mod curent), puteau trăi până la 1-2 milioane de ani: viața Moșilor a cuprins toate vremurile dintre PENULTIMA glaciațiune și timpurile noastre și va ține în continuare încă un timp după creșterea suficientă a vibrației planetare pentru ca oamenii să ajungă la înțelegerea existenței lor și la o viață asemănătoare celei din care vor putea conlucra cu dânșii. În acest fel dânșii au putut să ofere un ajutor deosebit de extins și profund întregii planete, cu biosistemul ei întreg – fiecăruia în parte după cum sunt sarcinile generale de destin, cel mai profund cunoscute de dânșii în toate timpurile. Dânșii au participat la îndrumarea omenirii încă din timpul paznicilor din străvechimi, dânșii au născut oamenii noi după ultima glaciațiune, i-au îndrumat pe calea adaptării la noua corporalitate și să lucreze la crearea noilor așezări umane, coordonându-i, ajutându-i și îndrumându-i și pe ei, și pe urmașii lor.
Desigur, la început nimeni nu-i numea Moși, sau Bătrâni, sau Patriarhi, sau Vraci – numiri contemporane nouă; cu timpul însă s-au împământenit astfel de denumiri, căci ei trăiesc neîntrerupt, ajutându-ne oriunde ar fi. 
Așadar să reținem: 
1. Moșii sunt spirite foarte avansate în evoluțiile lor personale, cu o putere energetică radiantă foarte dezvoltată și o experiență de asemenea foarte avansată de folosire a acestei puteri energetice, indiferent de corporalitatea pe care o au, indiferent de starea generală a vibrației planetei pe care s-au întrupat (vibrația zonală mai precis, mai corect). Prin puterea energetică înaltă și experiența uriașă de a o folosi, își pot modela, de la o clipă la alta, radiația totală prin voința lor și astfel pot să desfășoare lucrări de mare amploare și profunzime, lucrări generale și lucrări punctuale, indiferent de modul general de manifestare a celor ajutați: adică putând realiza lucrări fizice într-o clipă în etapa mentală a omenirii și lucrări tot atât de rapide, de exemplu lucrări de numai o clipă de activitate mentală în etapa fizică a omenirii (pentru a nu dezechilibra circulațiile energo-materiale locale). 
2. Ei au o corporalitate deosebită: și ca structură complexă a straturilor corpurilor fluidice, și ca rezistență la modificările puternice și rapide, necesare lucrărilor lor, expuse mai sus. În etapa dinainte de ultima glaciațiune, corporalitatea cu care s-au născut ei atunci a fost sub parametrii corporalității generale a restului oamenilor din acele vremuri – și ca înălțime (2-2,5 m înălțime comparativ cu 3-3,5 m înălțimea oamenilor din ultima parte a epocii mentale, chiar dacă înălțimea inițială a oamenilor a fost de 4-maxim 5 m înălțime (azi pot fi descoperite schelete cu înălțimi mai mari, între 7-10m lungime, dar ele aparțin unor subspecii ale speciei umane). Dar puterea radiantă și de câmp al corpurilor Moșilor în epoca nașterii lor a fost atunci tot atât de puternică ca și a celorlalți ajutători planetari (așadar mai mare decât a oamenilor din jurul lor, ajutați de dânșii). 
Era vorba despre o corporalitate care a putut să determine efectuarea tuturor lucrărilor mentale în timpul paznicilor, ajutând astfel oamenii să se adapteze la modul de viață fizic, ca atitudine și comportamnet. Modul fizic în acel moment numai ei, Moșii, îl foloseau, deși foarte rar (chiar nici paznicii la acel moment nu foloseau forțale fizice, care aveau puterea mentală cea mai mare de pe planetă în timpul lor, înafară de coordonatorii evoluțiilor). Așa cum am punctat mai sus, numai ei puteau atunci să efectueze lucrări fizice scurte și rapide: creație materială cu materii fizice, deplasare prin atingerea pământului și apelor (scăldare efectivă), comunicare punctiformă prin sunete emise de corpul fizic, hrănirea corpului fizic mai complexă decât cea obișnuită în acele timpuri și cu transmitere mentală a tuturor derivatelor din exemple scurte și rapide, oferite oamenilor pentru reamintire din experiență personală și adaptare la realitatea Pământului. Oamenii preluau exemplul lor și îl transpuneau în realizare mentală, fiind necesară doar reamintirea și ordonarea mentală a procedeelor prin creație mentală (încă nu fizică), urmărind însă toate derivatele care puteau rezulta din cele exemplificate de Moși. 
În etapa ulterioară ultimei glaciațiuni, corporalitatea Moșilor s-a diminuat încă și mai mult, în perioada în care ei și-au oprit parțial energizările unor straturi ale corporalității lor, pentru a naște copii cu o corporalitate adaptată vibrațiilor joase ale planetei din acel moment, precum și vieții preponderent fizice care avea să se desfășoare în continuare pentru a perioadă de timp destul de lungă. Întrupații noi, primii copii ai Moșilor după glaciațiune, trăind în astfel de condiții, și-au diminuat în continuare și mai mult corporalitatea astfel moștenită de la Moși, pentru a se obișnui cu folosirea percepțiilor și acțiunilor fizice, și doar în completare au folosit capacitățile proprii multisenzoriale. 
După nașterea copiilor cu corporalitate astfel adaptată noilor vremuri planetare, conform noilor sarcini ale destinelor umane, Moșii au revenit la energizările lor normale pentru corporalitatea și sarcinile lor personale: revenirea a avut loc prin voință proprie, prin utilizarea din nou a părții de radiație proprie cu vibrație foarte înaltă, care au dezvoltat din nou toate straturile corporalității lor; dar folosirea într-un anume fel a radiației nu a dispus și creșterea în înălțime corespunzător celei dinainte de ultima glaciațiune. Căci oamenii vor avea nevoie de o corporalitate densă în viitor pentru dematerializarea creațiilor fizice actuale ale societății fizice și împământarea tuturor materiilor pentru regenerarea viitoare a planetei; iar Moșii vor coordona toate activitățile de acest fel ale omenirii. 
Să revenim la cele discutate despre năaterea primilor copii ai Moșilor după glaciațiune. În acea perioadă veche, folosirile întregii corporalități au avut caracteristici deosebite la diferiți întrupați, înafara Moșilor:
1. Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii meseriilor din așezări – ajutători planetari care, după evoluțiile lor personale erau ajutători secundari planetari – au folosit în continuare atât cât au lăsat Moșii în corporalitatea lor, căci ei au fost primii născuți (primii întrupați) din populațiile omenești după glaciațiune, ei fiind aceia care au născut mai departe prima generație născută din oameni, restul venind în noua lume treptat, generație după generație. În toată copilăria, adolescența și prima parte a maturității lor, au primit de la părinții-Moși toate îndrumările de care aveau nevoie oamenii, pentru a le transmite la rândul lor generațiilor următoare. În plus, ei au ajutat alături de Moși în același timp și întreaga planetă, cu întreg biosistemul ei. După retragerea, și apoi plecarea Moșilor din societățile umane, Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii au rămas ori în marginea așezărilor umane sub formă de sihaștri (cu sau fără păstrarea relațiilor cu Moșii retrași anterior), sau au devenit reprezentanți ai meseriilor itinerante (mergând pe rând prin așezări și oferind sprijin, îndrumare, coordonare în meseriile lor), sau au rămas în mijlocul așezărilor, făcând de acolo legăturile cu sihaștrii;
2. Restul populațiilor umane (trăind laolaltă rezidenți, blocuri spirituale piramidale și ajutătorii galactici și secundari ai grupurilor piramidale) au diminuat treptat, de la un destin la altul, manifestările lor mentale și astrale, punând accent pe manifestările fizice și treptat lucrând la transpunerea în creație fizică a tuturor formelor de percepții – mai ales vizuale și auditive – pe care le avuseseră până atunci cu senzorii corpului mental și astral. Astfel s-au creat cele cunoscute de noi azi sub denumirea de: pictură, sculptură, decorațiuni interioare și exterioare casei, instrumente muzicale, elemente de arhitectură cu folosirea arcelor, turnurilor, pasarelelor, podurilor, folosirea scrierii și cititului, domesticirea animalelor, prelucrarea minereurilor, lemnului, oaselor, fibrelor textile. Toate au fost transpuse în creație fizică pentru derularea vieții curente pe de o parte, iar pe de altă parte pentru păstrarea amintirilor din viețile anterioare, pentru ușurarea revenirii la viața mental-astrală în perioada de creștere a vibrației planetare. 
Acestea au fost liniile curente de lucru, de sarcină, avute în vedere pentru o perioadă de mai multe milenii, și care au fost coordonate de Moși. Copiii lor au primit în continuare îndrumări care au avut în vedere ajutorul pe care urmau să-l ofere generațiile următoare de întrupați, pe care copiii îi cunoșteau în totalitate: căci aceștia au fost în viețile lor anterioare paznici în străvechimi. Aveau toată experiența necesară coordonării trecerii trăirilor umane de la manifestările mental-astrale la manifestări fizice, cu tot ceea ce oamenii de pretutindeni au avut de adaptat din experiența lor anterioară la realitățile Pământului, mai precis ce au avut de corectat în funcție de densitatea atmosferei, materiilor pământene fizice și fluidice, biosistemului planetar, fenomenologiei atmosferice, tectonice, energetice, vibraționale, propagarea energiilor, vibrațiilor, sunetelor și luminii în mediile planetare de orice stare de agregare. 
Acești copii ai Moșilor aveau să trăiască o durată medie de viață – după puterea lor energetică, mai mare decât durata evoluanților primari din așezări: în medie cca. 500 ani, în timp ce primarii și ajutătorii lor direcți, întrupați în mijlocul lor (în familiile lor) au avut vieți de cca. 200-250 ani în acele vremuri de început. Așadar acești primi copii ai Moșilor au devenit, în viețile lor imediat următoare, Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii Moșilor, și împreună cu copiii lor au întemeiat și au dezvoltat noi așezări înafara primelor așezări (ale Moșilor): au fost astfel întemeietori și dezvoltatori ai noilor așezări umane, care au format primele societăți dezvoltate pe baze fizice, în noile condiții de mediu planetar și corporalitate adaptată acestui mediu și sarcinilor lor de destin. 
Pentru cunoașterea noastră generală, să reținem faptul că, dacă nu ar fi venit pe Pământ blocurile spirituale piramidale   (care azi formează aproape 70-80% din populația umană), planeta întreagă și întreg biosistemul ei ar fi avut o viață cu totul asemănătoare celei echilibrate pe care o descriem acum, de la început până la sfârșit, fără excesele care au început prin mileniul al III-lea î.H. din partea blocurilor spirituale piramidale, mai ales a acelor blocuri care au venit pentru prima oară în călătorii regresive (adică din evoluții în vibrații înalte – într-un loc cu vibrații joase) și mai ales când vibrația planetară atinge minimul ei. Adică totul fiind echilibrat – planetă și biosistem, cu creatori cu tot – așa cum au fost și sunt alte planete în această galaxie (și, în general în această subzonă a universului, în orice subzonă a acestei zone) care adăpostesc populații spirituale creatoare avansate, aflate în curs de universalizare: acestea din urmă fiind în evoluții tipice, normale, în timp ce noi, cu blocuri piramidale pe Pământ, trăim o evoluție rară, atipică – dar absolut necesară pentru evoluțiile noastre. 
De altfel întreaga față a planetei ar fi fost alta, cu mai puține continente, cu un biosistem mai puțin numeros și cu viețuitoare echilibrat întrupate între blânde și agresive (cu subspecii mai puține), iar populațiile spirituale de tip uman ar fi avut o singură rasă, pe singurul continent al planetei, fără să se confrunte cu agresiuni din partea biosistemului, ci doar cu mișcările frecvente ale planetei, cu condiții de climă schimbătoare, în funcție de care oamenii și-ar adapta mereu creațiile, deplasările, comunicările, hrana și protecțiile, accentul fiind pus întotdeauna pe creație materială și atitudini, comportamente conlucrative. O astfel de lume o numim tipică, obișnuită, progresivă, desfășurată sub îndrumarea complexă și corectă a conducătorilor cu o experiență uriașă, cu o iubire infinită, de la care toată lumea învață mereu, după cum curg vremurile și destinele. 
Comparativ cu aceasta, lumea formată în prezent prin contribuția majoritară a acestor blocuri spirituale piramidale este o lume atipică, care necesită multe schimbări planetare, așa cum am menționat mai sus, dar chiar specia creatoare pe întreaga perioadă a staționării pe planetă trăiește prin conștiința proprie indiferent de condițiile de trai, care nu sunt ușoare, dar și spiritele, venite din evoluții avansate, au o putere suficientă pentru a se orienta și trăi în asemenea condiții. Sarcinile sunt diferite și azi nu înțelegem acest lucru prea ușor: întrupații au sarcini personale de trăire, diferite de la un grup la altul, îndreptate către cunoașterea de sine, cunoașterea modului propriu de manifestare în condiții limită de multe ori, indiferent de vibrația planetară și conjunctura spirituală complexă în care trăiesc. Să ne cunoaștem limitele după câtă evoluție avem fiecare, să ne ajutăm cât putem mai mult și mai bine, să învingem prin a ne strădui să trăim după cele mai înalte standarde pe care ni le amintim – sunt numai câteva dintre aceste sarcini. Dar sunt de cele mai multe ori uitate, deși azi suntem în perioada în care ne revin treptat amintirile și ne străduim să ne corectăm greșelile. Un ajutor deosebit, pe care ne-am bazat când am venit pe Pământ, ne-a venit din partea tuturor ajutătorilor înainte de ultima glaciațiune, pentru cunoașteri și întăriri spirituale din care să rămânem cu intuiții cât mai bune, mai profunde. Iar după ultima glaciațiune, toate spiritele umane au trăit cel puțin o viață în așezările coordonate de Moși, așa cum am văzut în studiile anterioare și vom mai vedea în continuare: tocmai pentru consolidarea celor mai progresive atitudini, comportamente, pentru realizarea creațiilor la standardele cele mai înalte de calitate.
Să revenim. 
Copiii din noua epocă, cu noua corporalitate, au trăit prima lor viață, în această calitate, foarte lungă, mult mai lungă decât a generațiilor ce vor veni – fiind odihniți și perfect cunoscători ai tuturor celor care trebuiau realizate într-o perioadă relativ scurtă de timp. Căci nu mai aveau la dispoziție vieți foarte lungi, nici măcar cât cele mai scurte din perioada dinainte de ultima glaciațiune. De aceea aceste prime destine fizice s-au derulat o lungă perioadă de timp în locurile unde au trăit și Moșii-părinți ai lor, acolo unde au stat cu toții până ce s-au uscat pământurile și a avut loc formarea regulată a albiilor râurilor, pârâurilor și fluviilor – pentru a se constitui apoi noile așezări pe soluri solide, sănătoase, uscate, curate și cu biosistemul perfect dezvoltat. În această perioadă s-au pus bazele derulării vieții cu sarcinile lor personale, în calitate de ajutători, dar și de simpli locuitori după ce Moșii aveau să se retragă din lumea oamenilor, după schimbarea sensului de curgere a vibrației planetare. În acest fel viața copiilor Moșilor cuprindea învățături pentru toate perioadele care aveau să vină. S-au pus bazele formelor de ajutor care se va oferi oamenilor de către Moși, prin prezența lor și prin cea a trimișilor lor – Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii. S-au pus bazele transpunerii în manifestări fizice a tuturor felurilor de percepții și manifestări care în trecut făceau parte din percepțiile și manifestările mentale și astrale. S-au creat astfel: arte, științe fizice, modalități de creație care să conducă la complexitatea celor pe care le cunoaștem azi, toții copiii Moșilor având dinainte dimensiunea corectă a acestora, mental și astral, dar toate fiind întărite prin percepțiile și manifestările fizice. 
În ultima perioadă a epocii mentale, oamenii își întăriseră planificările mentale și astrale pentru etapa de după glaciațiune, urmând să le pună în practică fizică sub îndrumarea Moșilor, rând pe rând, prin manifestări fizice. Simțirile fizice au format o manieră de consolidare a tuturor celor necesare de știut și aplicat, cu care lumea spirituală să rămână după plecarea de pe Pământ. Practic după ultima glaciațiune mai multe milenii oamenii au trăit după specificul tipic, echilibrat, iubitor și înțelegător, dar pregătindu-se intens pentru societățile atipice care aveau să se dezvolte la un moment dat, după primele migrații, pentru a face față chiar propriilor lor negativități. Dacă nu ar fi fost această învățătură puternică, vremurile noastre ar fi fost mult, mult mai rele, grele decât le cunoaștem acum...

marți, 12 noiembrie 2019

SCURTĂ ANALIZĂ ASUPRA SINUCIDERII

Tema sinuciderii este deosebit de importantă - dincolo de a o considera morbidă, discuţia pe aceste teme devine explicativă, şi tocmai de explicaţii ducem de fapt lipsă. Mai ales că trăim în ceea ce se numeşte "generaţia Emo" - generaţia oamenilor hipersensibili spre deprimaţi, a omului care se simte suprimat de societatea în care trăieşte (pornind de la copilărie spre, şi în maturitate). Am hotărât să supun dezbaterilor diverse teme, după care să prind cele discutate într-un studiu mai complex - bineînţeles preluând temele de discuţie şi păstrând decenţa anonimatului.
Deci mulţumesc celor ce participă la astfel de discuţii şi - în limita timpului disponibil, vă invit la discuţii.
Acele aspecte cu caracter transcendent pe care le aduc în plus nu aduc cauzalităţi-cheie deocamdată, dar e bine să le luăm în considerare până la înţelegerea şi încredinţarea proprie.
Aşadar, revenind...
Desigur, nu toată lumea poate fi Petronius şi Eunice (două dintre personajele-cheie ale romanului Quo Vadis? de H. Sienkiewicz), apoi mai sunt şi oameni care se sinucid interior pentru a lăsa pe altul să înflorească (de unde vedem că aspectele pot fi foarte multe şi foarte diferite...) sau bogatul care îşi "omoară" timpul vieţii înecat în droguri ori vitezomani, sau artistul care nu poate suporta viaţa decât la cotele sale interioare (ceea ce nu ştim - dar judecăm că ...ie'te ce viaţă ducea, câţi bani şi câtă faimă avea... ) ... Şi câte şi mai câte...
Depinde de om şi mai depinde şi de vremuri.
M-am tot eschivat să discut şi aspectul conform căruia există în noi un fond DE PĂRĂSIRE NATURALĂ A VIEŢII CÂND OMUL NU MAI VEDE ALTĂ SARCINĂ, ŢEL ÎN VIAŢĂ... Dar nu degeaba m-am eschivat. Când nu există o cultură a transcendenţei temporale - de la o perioadă mare de timp la alta, şi mai mult: când sunt deteriorări flagrante ale informaţiei ştiinţifice, nicio corecţie nu are pe ce să se aşeze. Dar fundamentul de experienţă omenească există, şi el funcţionează subconştient, de aceea cele ce apar NU sunt aberaţii, ci doar distorsiuni tot din cauza societăţii nepermisive.
La fel şi sinuciderea: în trecut, până acum 10.000 ani, omul care şi-a terminat sarcinile nu pleca de ...bătrâneţe sau de boală, ci se decorporaliza (ieşea în corp astral) şi îşi dematerializa corpurile cu vibraţie mai joasă decât cel astral: corpul dublu-eteric (sau vital) şi corpul fizic, iar corpul astral automat era absorbit de restul sistemului corporal, iar spiritul îşi continua viaţa ca entitate astrală.
Azi accidentul, boala sau bătrâneţea deteriorează corpul fizic care devine nefuncţional şi are loc decesul. Dar în situaţia în care:
- omul nu mai vede nici o cale de continuare a vieţii (destinului);
- există fundamentul de LIBER-ARBITRU (prin prisma căruia Dumnezeu ne iartă, căci El ni l-a dat, indiferent de om sau situaţie) subconştientul acţionează fără a judeca posibilităţile reale: PENTRU CĂ ÎNCĂ NU EXISTĂ O COMPLEXĂ (nicidecum completă) EXPERIENŢĂ ÎN CELE MAI DIVERSE CONDIŢII PĂMÂNTENE, CARE SE FORMEAZĂ ÎN TIMP - NU EXISTĂ DE LA SINE. Este o învăţătură treptată şi o consolidare în timpuri lungi, pe toate meleagurile universului...
Desigur, dacă nu există acum acceptarea acestei explicaţii - ea va veni oricum în timp, şi încă foarte repede.
DAR să reţinem această noţiune de LIBER ARBITRU: în virtutea căreia omul e lăsat până la un moment dat: să-şi siluiască aproapele, să-l dispreţuiască, să nu-l ajute, să nu-l iubească... Apoi, după conştientizarea răului făcut, spiritul învaţă SĂ NU-L MAI FACĂ. Ca să învăţăm să nu mai facem ceva, este necesar să trecem mai întâi prin experienţa de a face...

Desigur, nu ştim că de-a lungul timpului, conducătorii religioşi şi apoi cei laici au hotărât să pedepsească sinuciderea, pentru a nu pierde mâna de lucru, oamenii pe care îi chinuiau până la moarte. Şi pedeapsa religioasă mai dăinuie şi azi...  
Fiecare om care acuză sau nu este tolerant  cu sinucigaşii măcar în sufletul său - SĂ ŞTIE BINE CĂ A AJUNS LA ACEASTĂ POZIŢIE NUMAI TRECÂND PRIN A TRĂI FORMA DE MANIFESTARE PE CARE ACUM O ARE DE RENEGAT, DREPT ÎNTĂRIRE...
***
Post scriptum - comentarii la o postare mai veche, pe facebook:
Comentariu: 
 Daca tinerii, in special, ar fi invatati despre consecintele sinuciderii, poate nu ar mai face acest lucru. Insa de multe ori, nici maturii nu cunosc acest lucru si... o fac, condamnandu-se pe foarte mult timp. Din ce am citit eu, acesti oameni vor sta foarte mult in zone foarte neplacute si, posibil or sa o faca de mai multe ori cand revin in lume. Ex : In una din cartile dr. Brian L. Weiss, spunea ca a avut un pacient care avea ganduri suicidale. A fost adus la el, l-a dus in stare de transa si, uitandu-se la vietile viitoare, el urma sa faca fix acelas lucru mai multe vieti la rand. Cel ce voia sa se sinucida, avea sotia foarte, foarte bolnava, afacerile nu-i mai mergeau deloc bine si avea si doi baieti la facultate, nu mai avea cu ce-i intretine. Insa, asa cum Dumnezeu randuieste, el si-a schimbat gandul sinucigas si viata lui a luat o intorsatura favorabila. Foarte interesante cartile acestui autor.

Răspuns:
Este de comentat ceva aici - am aşteptat un moment liber să atrag atenţia asupra acestui lucru: toate aceste experienţe sunt utile, dar este în plus important să ne îmbogăţim cunoaşterile permanent.
1. Tot ceea ce trăim rămâne în memoria spiritului fără nici o alterare, etern (aşa cum este şi viaţa oricărei monade - un grup de monade formează un spirit);
2. Experienţa se acumulează, se îmbogăţeşte nu numai cu elemente noi de aceeaşi natură şi de acelaşi sens, ci şi cu învăţături de corecţie a unor sensuri care apar pe parcursul acestei vieţi eterne.
Aşadar, dacă s-a manifestat o asemenea trăire, ea rămâne acolo şi, pe de o parte, se consolidează cu suma tendinţelor din societate (ca să se manifeste în anumite alte conjuncturi sau ca să nu se manifeste de la un moment dat înainte). Deci într-o societate în care suicidul există, amprenta va avea putere şi se va manifesta din nou reamintind spiritului că a trecut şi el prin aşa ceva şi trebuie să manifeste înţelegere, toleranţă, iubire pentru cei astfel chinuiţi, învăţând astfel şi pe alţii (aşa cum şi el însuşi a învăţat) să nu mai folosească acea formă de manifestare, ci să se ridice cu curaj peste ea, găsind alte forme de trăire care să-i îmbogăţească spiritual viaţa.
Deci dacă observatorul nu ştie anumite principii, va rămâne cu ideea că cel căruia face observarea va avea în vieţi următoare tot aşa mai departe o astfel de manifestare : DAR pe de o parte vieţile de felul celor din ultima vreme se termină - în max. 200 ani se va reveni la vieţile manifestate mental-astral în cunoaştere deplină şi nu va mai fi în nici un caz vorba de aşa ceva - deşi peste multe cicluri de vieţi (un ciclu având în jur de 100 de vieţi) când se va reveni la acest nivel de vibraţie, va veni sub formă de ajutător, să ajute şi alţi întrupaţi să se obişnuiască să treacă peste asemenea înclinaţii ; iar pe de altă parte 80% din spiritele care fac acum evoluţie sub formă de oameni, pe Pământ, îşi încheie sarcinile aici şi vor pleca acasă la ei, de unde au venit: în vibraţii extrem de înalte, unde nu se mai pune sub nici o formă problema manifestărilor de o astfel de natură ca aici. Dar se va manifesta spre exemplu şi acolo fără probleme de o astfel de natură contopindu-şi corporalitatea cu existenţa unei stele care are nevoie de acest fel de susţinere pentru a supravieţii unor evenimente cosmice. Mă arunc în soare ca să ajut toate planetele să trăiască mai departe, facilitând reacţii chimice pe toate nivelele de vibraţie (un exemplu banal). Deci altfel, cu totul altfel se pune astfel problema, de aceea să avem grijă să nu acuzăm, neştiind ce este la rădăcina tuturor celor pe care orice om le manifestă.
Deci în vieţile ce urmează nu se pune o astfel de problemă, dar AMPRENTA RĂMÂNE ÎN MEMORIILE SPIRITULUI PENTRU A FI ÎN CONTINUARE DE AJUTOR LUMILOR ÎN CARE SE TRĂIEŞTE. AŞADAR, E CORECT DOAR PÂNĂ LA UN MOMENT DAT, MULŢUMIM TUTUROR OBSERVATORILOR MENTALI ŞI ASTRALI PE BAZA CĂROR CERCETĂRI ÎNVĂŢĂM MAI DEPARTE.

miercuri, 9 octombrie 2019

IUBEŞTE PLANTELE ŞI ANIMALELE CA PE TINE INSUŢI...


Am citit ceva foarte frumos undeva, un titlu de articol: învaţă copiii să iubească animalele!
Aş mai adăuga: învaţă copiii să iubească şi plantele !!! Neatenţionaţi de părinţi şi oamenii din jur, copiii calcă florile în picioare, le rup ...şi vezi copii şi părinţi cu floricele ofilite în mână sau ieşind din buzunarele rucsacurilor. 
Îmi amintesc cum, dintr-un grup de tineri, acum vreo câţiva ani, unul m-a întrebat vădit batjocoritor: "Da'ce le fotografiezi cu atâta patos, doamna??!!..." Le-am explicat zâmbind că, decât să le rup, ca să se vestejească şi să le arunc la sfârşitul zilei, mai bine le las să trăiască şi eu rămân cu fotografii splendide! Şi abia aştept să ajung acasă să le pun pe facebook !!!
Se făcuse linişte... îmi ascultam vocea pe care încercam s-o fac cât mai melodioasă... Tânărul mormăi un "Mdaa..." moale şi se depărtară cu toţii. Ceva se mişcase în sufletul lor, nu mai era aplombul acela vitejesc care aştepta o răţoire gen "Da' ce vrei de la mine??" sau ceva asemănător...
Eram bucuroasă... Nici nu mai simţeam nevoia să mă străduiesc să ajung la cascadă , m-am aşezat pe o piatră mângâind florile, iarba...

 Eu nu am reuşit să determin oamenii din jurul meu să nu-mi mai ofere flori, de ceea am renunţat şi mă oblig de vreo câţiva ani să stau cu flori pe masa de lucru şi în camera mamei. Le mângâi în fiecare dimineaţă, la fel ca şi florile din ghivecele din balcon, le spun "Bună dimineaţa!!!" şi mă bucur de ele în timp ce scriu...

Din nefericire - şi nu vreau să jignesc pe nimeni - cel mai des am auzit acest lucru: că plante şi animale nu au suflet... Iar când asemenea cuvinte vin  din partea cadrelor bisericeşti, care consideră că numai omul  are suflet, şi astfel poate lua legătura cu Dumnezeu prin "aleşi" (deci nu toţi oamenii ar putea comunica direct cu Dumnezeu), în timp ce restul vieţuitoarelor din jur formează un covor (mai recent: o "iluzie") aşternut de Dumnezeu la picioarele omului, pentru a-l folosi. Este dureros, dar se bazează pe ideea de sorginte iudee cu referire la faptul că toţi oamenii care nu sunt iudei sunt animale. Creştinismul a făcut totuşi un pas înainte şi a recunoscut că toţi oamenii sunt suflete întrupate, dar păstrează ideea că ce nu este om nu este decât covor fără viaţă. Protestantismul a adus iar un pas enorm înainte, considerând că orice om poate comunica direct cu Dumnezeu (nu ştiu acum dacă chiar toate cultele protestante).
AŞADAR SĂ NU UITĂM NICIODATĂ:
TOATE VIEŢUITOARELE, DAR ŞI PLANETELE ŞI STELELE AU SUFLET, SUNT SPIRITE ÎNTRUPATE AFLATE ÎN FAZE DIFERITE DE EVOLUŢIE.


Vă îmbrăţişez cu mult drag !!!

sâmbătă, 5 octombrie 2019

A DEVENI MODELATOR...

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare şi ochelari de soare

Una e cum mă văd eu, şi alta e cum mă văd alţii.
Fiecare suntem propria raza de lumină, pură, conştientă, cu care pătrundem în interiorul propriu - în timp ce altcineva din jurul nostru nu poate decât să ne observe din exterior, să baleieze suprafaţa oceanului nostru interior, observând imperfecţiunile (valurile) fără să ştie toată viaţa mirifică din interior. Şi unul va spune că acolo nu e nimic, altul că sunt valuri care dăunează liniştii lor, producând agresivitate, frică şi saltul sufletului pentru apărare. Pentru că nu orice observator din exterior are experienţa de a fi pătruns în interiorul său propriu, dar crede că este perfect pentru a denunţa - comparativ cu felul în care se percepe pe sine însuşi - imperfecţiunile altora.
Depinde numai de experienţa de pătrundere a fiecăruia, dar nu ştim bine asta şi mai ales nu ştim bine că toţi suntem pe drumul cunoaşterii de sine şi de oricine. Bunăvoinţa (îngăduinţa sau toleranţa, o numesc alţii) ar trebui să ne fie întotdeauna la îndemână, ea este de fapt pe la jumătatea drumului, atunci când conştientizăm răul ce se face, iar atunci când mai avem şi ceva cunoaştere în plus  - ştim că este doar un moment (oricât de lung ni se pare că ar fi acel moment) de pe drum.
Cândva i s-a mai spus şi ...Pomul Cunoaşterii.
DAR din orice gând rău al altuia, oricât de neadevărat ni s-ar părea, se poate extrage măcar o dâră, o urmă de adevăr, o urmă de înţelegere a propriei imperfecţiuni - iar asta poate aduce bunăvoinţa cu care privim/primim gândul celuilalt. 
Şi acesta devine un pas, pe drumul pasului după fiecare pas. 
Şi apoi vom vedea treptat, cu această experienţă în permanentă formare, cum "dâra" este de fapt un munte întreg, cu dealurile şi şesurile care îl înconjoară... 
Şi aşa ne modelăm spre bunătate pe noi înşine, iar exemplul propriu va deveni modelator pentru o lume întreagă din jurul nostru...

marți, 3 septembrie 2019

MEDIUMNITATEA: CE ESTE ȘI CE NU ESTE MEDIUMNITATE

I. DEFINIRI
MEDIUMNITATE: activitate de cercetare extinsă prin amestecul acceptat direct al unei entități astrale, sau dimensionale, sau interdimensionale; se realizează prin împletirea unei raze sau a unui set îngust de raze din radiația unei entități în radiația unui întrupat cu corp fizic, în vederea desfășurării unor forme de ajutor pentru oameni: informare prin vorbire, desen automat, scrierea automată, muzică vocală sau instrumentală, primite mental și expuse prin corpul fizic al primitorului, mai mult sau mai puțin conștient. 

II. IDEI PRINCIPALE
1. Este bine ca cei ce desfășoară activitate de medium să dezvolte în paralel activități mentale și călătorii astrale în tipul dedicat meditațiilor, pentru a se obișnui să departajeze aceste trei activități și să le folosească pentru dezvoltarea proprie și ajutor oferit semenilor lor.
2. Să nu se confunde mediumnitatea cu participarea la întruparea spiritelor evoluate a unei raze (sau a unui set îngust de raze) din radiația totală a unui înger, care se împletește cu radiația titularului de destin pentru crearea corpurilor sale spirituale.
3. Este o experiență, învățătură sau consolidare a unei învățături de ajutător.
4. Activitatea mediumnică trebuie să fie echilibrată, împletită cu activități mentale și astrale integral desfășurate prin forțe proprii pentru studiu, pentru ca spiritul să nu se moleșească, să nu se obișnuiască cu ajutorul radiant permanent al entităților ajutătoare.
5. Activitatea de mediumnitate se desfășoară în două moduri:
– când vibrația entității chemate este apropiată de cea a mediumului, la proces participă: mediumul, beneficiarul informațiilor (cel care a cerut informații) și entitățile astrale ajutătoare de destin al mediumului care sunt pe post de asistenți, care în plus dezamprentează câmpurile după terminarea procesului și mlădiază influențele emoționale ale oamenilor participanți;
– când diferențele de vibrație sunt foarte mari (vibrațiile entității chemate sunt foarte înalte sau foarte joase), procesul se desfășoară prin intermediul unei entități astrale mediatoare (pe scurt: mediator) care efectuează transmiterea de la entitatea chemată la mediere; mediatorul efectuează și dezamprentarea câmpurilor, și mlădierea emoțională, dar la aceste procese participă în același timp și entitățile astrale ajutătoare care sunt de față pe post de asistenți. 

III. DETALII, DISCUȚII
Să reluăm o idee dezvoltată anterior, în articolul ”Concluzii privind activitatea mentală și astrală” care are legătură cu ceea ce NU este mediumnitate, o confuzie care conduce deseori la teamă, frică (uneori chiar panică de sorginte religioasă) față de mediumnitate: indusă în mod pervers, din considerente interesate ale conducătorilor religioși de la care s-a transferat și conducătorilor laici, în antichitate și epoca feudală.
Este vorba despre ceea ce caracterizează în profunzime comunicarea astrală și mentală este faptul că entitățile ajutătoare (astrale, eterice, dimensionale și interdimensionale) fac comunicări cercetătorului care își păstrează intactă radiația în corporalitatea proprie, fără amestecul radiației entității în radiația cercetătorului. În activitățile astrale și mentale, comunicarea între entitățile ajutătoare și om se realizează prin vibrații emise de entități prin corpul mental, în funcție de necesități: 
– în călătorie astrală: de la corpul mental al entității însoțitoare la corpul astral al omului aflat în călătorie astrală; cercetătorul comunică în această situație doar prin corpul astral și nu este de regulă conștient fizic de activitățile sale astrale;
– în activitate mentală: de la corpul mental al entității ajutătoare la corpul mental al omului cercetător, iar corpul mental al cercetătorului transmite tot pe cale vibrațională spre corpul fizic unde se decodifică prin activitate cerebrală. Când corpul fizic se află în relaxare (din oboseală sau din acțiunea conștientă a omului de relaxare în urma activităților fizice desfășurate anterior) corpul mental poate lucra singur și, din conștiența corpului fizic, spiritul trăiește cu putere percepția directă prin corpul mental, percepție care acoperă vederea fizică; prin experiență avansată, omul poate să perceapă conștient, simultan, și imagini (și sunete, precum și alte percepții obișnuite) fizice, dar și mentale, orientându-se astfel și în acțiunile fizice, și în cele mentale. Cercetătorul poate primi asemenea percepții pe un ”ecran mental” interior, poate simți emoții legate de ceea ce percepe, poate să-și amintească câte ceva din viețile sale anterioare și poate efectua corecții necesare în caz de neînțelegeri inițiale sau înțelegeri anterioare cu confuzii preluate din alte informări. 
În funcție de necunoașterea unor asemenea elemente de bază din activitățile mentale și astrale, de cele mai multe ori activitatea mentală este luată drept mediumnitate, dar chiar și cei care desfășoară activitate de mediumnitate nu știu bine când este o asemene situație și când au ei înșiși activitate mentală, ceea ce nu-i mobilizează să cerceteze singuri lumea în care trăiesc și să accepte, când au întrebări, nelămuriri, nevoi de precizări, comunicări venite din partea ajutătorilor astrali de destin. Este bine ca asemenea oameni să învețe să deruleze separat activități astrale și mentale, pentru dezvoltarea personală în ritmul dezvoltărilor care au loc treptat odată cu creșterea vibrației planetare. 
Ceea ce caracterizează mediumnitatea este faptul că un set de raze (așadar nu toată radiația) din radiația totală a unei entități ajutătoare pătrunde și se împletește cu radiația titularului de destin = medium.
În acest stadiu al discuțiilor noastre este necesar să aducem în vedere și o altă deosebire între elementele de radiație care pot participa la susținerea corporalității și elemente de radiație care au permisiunea să se împletească parțial și pentru o scurtă perioadă de timp (deci trecător, pasager) cu radiația titularului de destin = mediumului. Așadar, să spunem că spiritele întrupate pe Pământ care sunt mai evoluate, mai avansate în evoluții – așa cum sunt spiritele mamiferelor (ca necreatoare), și spiritele umane (creatoare avansate în curs de universalizare) – au corpuri spirituale în cadrul sistemului lor corporal întreg. 
Corpurile spirituale sunt corpuri create de ajutătorii astrali de destin în clipa întrupării spiritului ce va deveni mama urmașilor săi. Deci corpurile noastre spirituale sunt create de ajutătorii noștri de destin cu mult înaintea nașterii noastre ca oameni, sunt create deasupra corpurilor mamei, chiar la momentul nașterii sale; în acel moment noi de fapt ne întrupăm în corpurile noastre spirituale (pentru majoritatea oamenilor: corpul spiritual sau budhic, corpul dumnezeiesc sau atmic, iar pentru ajutătorii planetari: în plus corpul enesic și corpul supraenesic). 
O asemenea întrupare în corpuri spirituale presupune o trăire foarte intensă și profundă, la nivel de percepții foarte înaintate, cu informații privind mediul și biosistemului planetar, care presupune o cunoaștere avansată prin intermediul vibrațiilor emise de fluxurile energo-materiale din atmosfera planetară, de structurile corporale din mediul planetar, stelar și în general galactic. În funcție de evoluțiile spiritelor, în aceste trăiri spirituale au loc schimburi de informații cu entitățile astrale, dimensionale și interdimensionale, cu diverse grupuri de entități spirituale care străbat galaxia sau vin pe planetă la întrupări aici, ca oameni sau ca mamifere. 
Pentru ca asemenea activități prin corpurile noastre spirituale să se desfășoare la nivele de vibrații foarte joase așa cum sunt cele de aici, de pe Pământ, din această subzonă a universului, la crearea corpurilor noastre spirituale participă și o rază sau un set îngust de raze ale unui înger neîntrupat: acesta deci nu se întrupează propriu zis și nu participă la manifestările curente ale întrupatului pe care îl ajută, îngerul se află însă conștient în universul lui de trăire curentă (Universul Spiritual Secundar), de unde trimite și fixează o rază sau un set îngust de raze din radiația sa la crearea corpurilor spirituale ale celui ajutat. Îngerul nu se amestecă așadar în manifestările omului, dar îi susține sarcinile întregului lui destin, prin crearea unei stabilități vibraționale pe tot parcursul destinului în curs. Vibrația titularului de destin poate să varieze în anumite limite, dar fără să depășească un anumit nivel nici în sensul creșterii, nici al diminuării, rămânând astfel în limitele destinului său, pentru care el este pregătit. 
Așadar, raza de înger face parte permenent prin radiația noastră de întrupare, și nu participă în nici un fel la vreo activitate de mediumnitate. PE LÂNGĂ această rază de înger, și numai în limitele prevăzute de destin, un om (nu discutăm aici despre animale, mamifere ca spirite necreatoare), titularul de destin poate să primească și un alt set de raze din partea unei entități astrale ajutătoare, care se va împleti TRECĂTOR cu radiația titularului de destin = mediumul. El va primi un asemenea ajutor numai din partea unei entități ajutătoare – astrală, dimensională sau interdimensională (mai rar), numai dacă are în destin asemenea activitate, și mai ales numai din partea unor entități care sunt și ele desemnate prin destin. Astfel să reținem că mediumnitatea nu este un proces propriu oricărui spirit uman, ci numai celor care au în destin o asemenea experiență, fiind ajutători ei înșiși pentru semenii lor, pe lângă ajutătorii astrali, dimensionali și interdimensionali. Este o experiență care necesită evoluție conștientă avansată (de aceea spuneam mai sus că nu discutăm despre mamifere cu spirite necreatoare, începătoare, comparativ cu spiritele umane) și face parte din învățăturile, și consolidările învățăturilor de ajutător. 
Pe de altă parte, nu toate spiritele umane au în destin asemenea învățături și consolidări încă, dar mai devreme sau mai târziu orice spirit trece prin asemenea fel de destin, cu învățăturile și consolidările specifice. Mediumnitatea consolidează toate formele de comunicare conștientă a spiritului întrupat cu corp fizic – cu entități astrale, dimensionale și interdimensionale, de care va avea nevoie în eternitate în acțiunile sale de ajutător. În cazul nostru, al oamenilor pe Pământ, comunicarea de acest fel între om și entități, ca formă de mediumnitate, deschide treptat drumul comunicărilor din orice situație de întrupare cu entitățile dimensionale și interdimensionale. 
În general secundarii începători au destin cu mediumnitate, în timp ce primarii învață și consolidează doar activități mentale de comunicare cu entități astrale, iar primarii foarte avansați (primarii galactici) au deja consolidată comunicarea mentală și astrală doar cu entități astrale; primarii galactici care au putere de stabilitate vibrațională mai mare încep și ei activități – rare, ca să nu fie obositoare – bazate pe mediumnitate, proces de conlucrare cu alți întrupați cu corporalitate superioară (cum este aici, pe Pământ, corporalitatea entităților de toate felurile), conlucrând la tot felul de lucrări personale sau mai extinse în medii planetare, stelare, galactice, iar în alte zone ale universului: în medii intergalactice de mare complexitate. 
Niciodată nu trebuie să uităm că fiecare manifestare pe care o avem undeva este necesară atât trăirilor locale, cât și extinderii lor în învățăturile și modelările din evoluțiile superioare, viitoare. 
Așadar, o asemenea împletire nu este folosită pe Pământ numai pentru informare privind evenimente petrecute și cele ce se pot petrece în continuare în plan local, pământean. Să reținem că mediumnitatea este o modalitate de compensare a unei forme de putere pierdută temporar (pe o perioadă scurtă de timp, până la creșterea vibrației și revenirea forțelor spirituale la nivelul din trecut) care se referă la amintirea planificărilor pentru întreg ciclul de vieți pe această planetă: legătura prezentului cu trecutul, cu viețile anterioare pământene și chiar intuiții ale unor evoluții din vremuri anterioare Pământului; iar pe de altă parte și a celor planificate în viețile următoare pe Pământ și legătura lor cu cele ce se vor derula în evoluții viitoare, învățături și consolidări pe alte meleaguri ale universului, după plecarea de pe Pământ. 
Faptul că nu ne amintim nici cele ale trecutului, nici cele ale viitorului NU ESTE O PEDEAPSĂ DUMNEZEIASCĂ, ci este o neputință în curs de eliminare: și pentru masele populare, și pentru conducătorii care au împiedicat prin pedepsire dură până la criminalitate oficială, folosirea intuițiilor, clar-intuițiilor și clar-simțurilor acolo, și atunci când ele apar – nemaivorbind de descurajarea percepțiilor multisenzoriale încă din timpul copilăriei când, având majoritatea plexurilor puternic dezvoltate pentru o creștere rapidă a corporalității de întrupare, întreaga fenomenologie de aceste tipuri se manifestă din plin. 
Să reținem acest lucru.
Să revenim: deci nu este vorba aici, în mediumnitate doar despre informare la care avem dreptul atunci când ni-l cerem altora, ci de activități mult mai variate: scriere (așa-numita scriere automată), desen automat, deplasare automată, muzică transmisă sub formă complexă de sunete (tip simfonie): sunete auzite de titularul de destin (mediumul) și muzică vocală pe fondul celei de tip simfonic.
Așadar, avem dreptul la mediumnitate, și în calitate de medium, de titular, și în calitate de beneficiar al rezultatelor din împletirea radiației mediumului cu parte din radiația entității ajutătoare de destin. 
DAR, să mai reținem ceva: atunci când ni se spune că nu este nimic de comunicat, nu înseamnă că nu avem dreptul la informare, ci că:
– mediumul poate fi obosit – nicidecum nu are dreptul la informare, la cunoaștere;
– mediumul nu este încurajat și ajutat, întrucât cel care a cerut informarea poate să obțină ceea ce dorește singur, prin propriile sale forțe spirituale pe care ori nu știe că le are, ori îi este frică să le folosească și trebuie impulsionat pe orice cale, venind din partea tuturor celor care au posibilitate să-l ajute astfel.
Eu însămi am vrut să folosesc mediumnitatea, dar am fost încurajată pe mai multe căi să folosesc propriile mele forțe mentale și astrale, și astfel mulțumesc din tot sufletul celor care m-au ajutat, m-au încurajat să merg pe cale prin forțe proprii, nu numai prin folosirea ajutorului venit prin alți oameni (cursuri, cărți, etc.).
În situația în care un medium își cunoaște propriile forțe spirituale, mentale și astrale, și lucrează cu ele, alături de momentele de mediumnitate, nu trebuie să abuzeze, fiind îndrumat în diferite feluri să se echilibreze singur. Un medium este îndrumat, încurajat să-și mărească în mod echilibrat așadar aria cercetărilor proprii, studiind separat prin clarsimțuri (clarvedere și clarauz mai ales) și prin călătorii astrale proprii. De multe ori apar îndrumări pentru amândoi: medium (lucrător) și beneficiar pentru ca amândoi să învețe ceva – dar din lipsă de experiență a mediumului, el nu conștientizează că trebuie să le ia în considerare și pentru sine, el nu crede că este valabilă informarea, îndrumarea, și pentru unul, și pentru altul. 
Tocmai de aceea este necesară înțelegerea departajării activităților mentală și astrală – de mediumnitate. Unele filme și seriale numesc medium și mediumnitate în mod eronat activitatea mentală și activitatea astrală. Cel care vede mental nu este influențat de vreo altă entitate, iar – la fel – cel ce adoarme pentru a visa ceva cu privire la o informare, nu este medium, ci face informare prin călătorie astrală, în timpul somnului fizic. Orice om de fapt ar trebui să știe asta, iar mediumul conștiincios ar trebui să știe mai multe lucruri extrem de importante:
– trebuie să împletească activitatea de mediumnitate cu activitatea mentală și astrală pentru el însuși sau/și pentru alte împrejurări, întrucât abuzul de mediumnitate conduce la moleșirea propriei radiații, fiind permanent ajutat de entități. Dacă entitatea ajutătoare nu intră la lucru, aceasta nu este o pedepsire, nu este o blocare a activității, ci doar o pauză pentru ca omul să nu se confrunte cu oboseala sau cu rutinarea omului cu ajutorul venit din altă parte, cu ajutor radiant permanent;
– folosirea activității mentale și activității astrale nu înseamnă pierdere de precizie dacă entitatea ajutătoare nu este direct implicată; trebuie doar studiu personal permanent, încredere fără orgoliu în forțele proprii și îndrumările care oricum vin din partea ajutătorilor de destin, care știu bine ce să ofere, cum să ofere și cum să împletească ”jocul” încurajării/descurajării și pentru titularul de destin (mediumul), și pentru beneficiarul informațiilor prin acest procedeu (cel care cere informațiile). 
Pe de altă parte nu se permite oricărei entități să-și amestece radiația cu radiația titularului pentru că:
– poate să amprenteze cu vibrații foarte înalte, mult mai înalte decât cele ale participanților – care își au destine proprii complexe, cu trăiri extrem de variate, nu numai asemenea activități astrale, mentale și mediumnice: mediumul trebuie să trăiască și să-și cunoască ca orice om și părțile negative, și cele pozitive proprii, pe care cu influențele de acest fel nu și le-ar mai putea cunoaște, analiza, corecta sau îmbogăți în cursul vieții; 
– în egală măsură este valabil pentru entități cu vibrații mai joase decât vibrația mediumului, care astfel pot să amprenteze cu vibrații foarte joase, mult mai joase decât ale participanților, târând mai ales mediumul în manifestări pentru care el nu este pregătit în acest destin și nici nu cadrează cu activitățile publice calitative pe care le are în destin.
Oricum, orice fel de vibrații care dau amprente foarte diferite – nu neapărat foarte înalte sau foarte joase ar antrena mediumul în manifestări sau lucrări pentru care nu este pregătit în acest destin. Tocmai de aceea nu orice entitate poate să facă o asemenea împletire, nu orice entitate invitată la comunicare are dreptul să o facă – chiar dacă în timpul vieții a fost rudă cu cel care cere informare și astfel au corpuri înrudite de la astral la cauzal. 
Înafară e aceste cazuri, cunoscute de noi în general, mai există și alte cazuri pe care este necesar să le cunoaștem.
Dacă destinele participanților sunt total diferite sau dacă spiritele participante sunt în etape de evoluție mult diferite, nu au destine comune pentru mediumnitate, o altă entitate astrală ajutătoare devine MEDIATOR DE COMUNICARE prin mediumnitate sau prin comunicare mentală, în funcție de necesități. Mediumnitatea presupune un transfer de energie care determină o transmitere emoțională sau de simțire complexă emoțional-mental-cauzală care se transmite de la entitate la medium, și de la medium, prin câmpuri, beneficiarului care nu primește doar informare, ci și simțirea transmisă de entitate. În cazul mediatorului astral, mediumul (titularul de destin) simte ceea ce transmite entitatea invocată, prin mediator, dar energia este a mediatorului stabilit prin destin pentru a participa la procesele care îl necesită. O entitate-mediator este foarte evoluată și are posibilitatea + abilitatea de a-și modifica radiația în funcție de entitatea chemată, dar și să-și dezamprenteze corporalitatea după tangențele cu diverse entități. De aceea și celelalte entități ajutătoare ale mediumului, care asistă obligatoriu acest proces (orice astfel de proces, indiferent dacă este astral, mental sau mediumnic) fac o dezamprentare a titularului de destin (a mediumului), dezamprentare care trebuie să fie ușoară, când diferențele de vibrație nu sunt mari și nu este necesar un mediator. Când există mediator, chiar el face dezamprentarea tuturor celor prezenți și a câmpului în mijlocul căruia se află participanții (casă, peisaj înconjurător, etc.).
Deci entitatea chemată, invocată, poate să nu fie de față, nu participă întotdeauna, dar când participă – entitățile astrale ajutătoare de destin asistă acest proces întotdeauna. 
Procesul în sine ține întotdeauna cont de cunoașterea generală a mediumului, de puterea lui de absorbție a informațiilor, a noutăților. Deci nu numai cel care a cerut informațiile are nevoie de astfel de atenție, ci chiar și mediumul, titularul de destin. Se va evita o avalanșă informațională și de trăiri care pot dezorienta oricare din oamenii participanți. Entitățile astrale asistente vor mlădia mereu schimbul emoțional între entitatea chemată (nu este prea corect să numim invocare, ci mai degrabă chemare), pentru ca nimeni să nu obosească. Când este necesar un mediator, mediatorul va avea grijă să efectueze această mlădiere emoțională. 
Dacă am discutat destul de mult despre confuzia care se face între comunicarea mentală și călătoria astraă pe de o parte și mediumnitate pe de altă parte, este necesar să mai facem o precizare cu privire la posedarea de către demoni sau, în limbaj modern: entități astrale negative.
Mediumnitatea, ca și clarauzul (discuția mentală cu entități astrale, dimensionale sau interdimensionale) nu este sub nicio formă acest fel numit posedare – despre care scriam mai de mult că nu este decât o formă de neacceptare a unor spirite întrupate a realității mediului planetar (vibrație joasă, variații foarte mari de vibrație, biosistem foarte dezvoltat, fenomene energetice și atmosferice agresive, etc.) și neadaptare la societatea în mijlocul căreia se naște: toate fiind percepute comparativ cu medii planetare și sociale cunoscute anterior ca fiind perfect echilibrate și cu mult, foarte mult mai încurajatoare decât cele curente. Așa este la începutul evoluțiilor – mai ales așa cum se petrec lucrurile cu multe grupuri de spirite care vin pe Pământ în călătorii regresive după ce s-au obișnuit cu condiții de trai optime pentru orice fel de desfășurări de destine prin evoluții progresive: și mai ales când și vibrațiile sunt la minimul lor planetar (și cosmic), iar variațiile lor sunt foarte dese și mari de la o perioadă scurtă de timp la alta – așa cum stau lucrurile acum pe Pământ. Revenirea la acceptare o poate ajuta un om echilibrat, liniștit și iubitor de semeni, care oferă celui tulburat siguranța și exemplul celor buni pe care îi poate avea mereu în jur, la nevoie: de obicei este chemat un preot cu har, dar și maeștri spirituali consacrați. Pe de altă parte exemplul oferit de Iisus trebuie interpretat în cu totul alt mod decât cel pe care îl folosim azi, întrucât dânsul nu a venit să schimbe încredințările lumii (fiecare om trebuie să se corecteze și să-și găsească calea cea mai bună) – ci a venit să ne dea exemplele de om care va ajunge să facă și el aceleași lucruri, în acest caz: exorcizare, cum numim în mod obișnuit; și încă mult mai multe, după cum tot dânsul a spus, lucruri, deveniri pe care conducătorii religioși le-au ascuns oamenilor și nu aveau dreptul să facă așa ceva. Iisus a ajutat în acest fel – dar mulți procedau astfel chiar în acele vremuri. Era permis să se facă acest lucru în acele vremuri, pentru a nu lăsa zbucium, tulburare, în lumea greu adaptată acelor vremuri. Se știa că vor veni vremuri în care mulți se vor comporta astfel și o liniștire sufletească nu era, nu este decât alinare și încredere oferită omului zbuciumat și neadaptat. 
Să reținem și faptul că entitățile astrale de natura animalelor nu au conștiența de a ne îndruma, de a ne oferi informații oricât de simple, deci nu participă niciodată la diverse comunicări: dar ajutătorii astrali ai animalelor, care ajută și îndrumă un grup mai mare sau mai mic de animale, pot lua legătura cu oamenii prin comunicare mentală sau astrală, și pot ține legătura cu entitățile astrale ajutătoare ale celor care au mediumnitate în destin, sau cu mediatorii unor asemenea procese. Aceste comunicări apar de regulă în cazurile în care oamenii au sarcini de protecție a biosistemului planetar și sunt ajutați de toate felurile de entități, direct sau tot prin intermediul unor mediatori, dacă vibrațiile lor sunt foarte înalte sau foarte joase – după cum le cer sarcinile destinelor lor. Totul depinde de gradul de necesitate de implicare în viața oamenilor sau a biosistemului, conform destinului, de implicare în experiența locală, în special în lucrări energetice și vibraționale. În ce privesc astfel de activități de echilibrări vibraționale ale unor oameni, există în destin astfel de participări pe lângă Moși, pentru desăvârșirea învățăturilor pe care le necesită și consolidarea lor; dar se derulează numai sub directa supraveghere a Moșilor, alături de care vor trăi în viitorul evoluțiilor lor, tot ca ei, în calitate de Moși. 
Să încheiem acest subiect deocamdată, în speranța că s-au înțeles în linii mari ceea ce caracterizează aceste trei mari tipuri de activitate cu specific uman, extrem de complexe: călătoriile astrale, activitățile mentale și mediumnitatea. 

vineri, 30 august 2019

CONCLUZII PRIVIND ACTIVITATEA MENTALĂ ȘI ASTRALĂ

I. IDEI PRINCIPALE
1. Diferențele între activitatea mentală și cea astrală sunt:
– se desfășoară prin folosirea unor corpuri diferite: corpul mental - corpul astral;
– pentru desfășurarea activității mentale, corpul mental nu se dislocă și nici nu se mișcă din sistemul corporal, în timp ce corpul astral, pentru călătorii astrale, se desprinde parțial din sistemul corporal, se deplasează în spațiile planetare și/sau galactice și se reintegrează în sistemul corporal la finalizarea deplasării.
2. Prin natura lor, acțiunile mentale și astrale se împletesc armonios, chiar dacă registrul acțiunilor lor este în mare parte deosebit.
3. În perioada planetară pe care o traversăm în prezent, principala activitate a spiritului prin intermediul acestor două corpuri, sunt cele de percepții asupra realității înconjurătoare, analiza, înțelegerea celor percepute (structuri și funcționarea lor) și unde este cazul, corecții privind manifestările personale. 
4. Activitatea lor se desfășoară integral fără amestecul radiației altor întrupați în radiația totală a titularului de destin, ci doar prin îndrumarea și ajutorul entităților astrale și dimensionale, după cum decurg sarcinile proprii de destin. 

II. DETALII, DISCUȚII
Am discutat în cadrul acestor studii pe larg despre călătorii astrale, am prezentat pe scurt câte ceva privind activitățile mentale și avem în vedere acum și ceea ce deosebește aceste două tipuri de activități specifice spiritelor umane și încă o activitate specifică tot lor: mediumnitatea. Ca să înțelegem bine ce le deosebește, să facem o scurtă recapitulare privind activitățile astrale și cele mentale.
În primul rând este vorba despre folosirea separată a unor corpuri: corpul astral și corpul mental, care sunt corpuri materiale – nu câmpuri, nu electromagnetism al corpului fizic – ci corpuri materiale distincte, dar cu vibrații mult mai înalte decât materia corpului fizic. Iar dintre aceste două corpuri, corpul mental are o vibrație superioară corpului astral, chiar dacă amândouă sunt de aceeași natură, facilitând fiecare în felul său mișcări de feluri diferite, spre deosebire de celelalte corpuri cu vibrație mai înaltă decât corpul fizic, care sunt și imobile, și nici nu facilitează mișcări ale razelor în mediul lor, direct sau prin diverse structuri reliefate ale corpurilor lor (cum sunt spre exemplu mâinile pentru corpul fizic). 
Aceste două corpuri permit spiritelor întrupate o activitate bogată de cunoaștere, de cercetare (observare și înțelegere a funcțiunilor celor analizate), de regulă omul fiind conștient de felurile de activități desfășurate prin ele: activitatea astrală și activitatea mentală. Pe Pământ, numai spiritele umane, cu o corporalitate dezvoltată, extrem de complexă, pot dezvolta conștient asemenea activități, chiar dacă există și perioade în care majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de o parte din aceste activități, fiind estompate de conștiențe prin corpul fizic: pentru corpul astral suntem conștienți doar că visăm, pentru corpul mental activitatea corespunzătoare este puternic estompată de cea fizică manifestată prin gândire în cuvinte și în imagini mentale - despre care omul spune că gândește sau își imaginează (adică face imagini în mintea sa). Dar nu conștientizăm impulsurile pe care le primim din mediul exterior și doar foarte vag impulsurile provenite din interior, din necesități proprii și din cunoașterile proprii din experiențele anterioare. Însă oamenii pot avea separat și acțiuni spontane: desprinderi ale corpului astral și pornirea lui în mișcare, în deplasare înafara sistemului corporal propriu, sau apariția de imagini mentale care acoperă la rândul lor sau doar estompează imaginile obișnuite obținute prin structurile oculare. În societatea contemporană, oamenii nu sunt încurajați să-și urmărească și să-și conștientizeze activitățile mentale și astrale, ci numai activitățile fizice care conduc la susținerea intereselor conducătorilor societății. Acestea se petrec atâta vreme cât:
– vibrația mediului planetar este foarte joasă și variațiile ei sunt foarte dese și diametral opuse; dar, cu timpul, creșterea ei determină reducerea până la dispariție a variațiilor mari și bruște de vibrație, și astfel conduce la estomparea greutăților de trai și revenirea amintirilor din evoluțiile anterioare;
– corporalitatea restrânsă, în perioada cu vibrație planetară foarte joasă și cu variații mari de vibrații, începe să revină treptat la forma lor dezvoltată, anterioară, facilitând astfel folosirea tot mai extinsă a radiației proprii cu vibrație înaltă: ceea ce înseamnă manifestări cu conștiență avansată și conștiință din ce în ce mai înaltă, precum și reamintirea activităților umane pe care le discutăm în aceste studii - activități mentale și astrale.
Treptat cunoașterea ia locul necunoașterii și determină o conștientizare totală a întregii fenomenologii legată de astfel de activități, iar exercițiul permanent dezvoltă interesul general privind astfel de cunoașteri, învingerea fricilor și disprețului instituite anterior de conducerile societare privind fenomenologia corporală, planetară și cosmică din galaxie, ori legate de amintiri extinse din alte spații din acest univers și din alte universuri. 
Prin natura lor, activitățile mentale și astrale se împletesc armonios, chiar dacă registrul acțiunilor lor este în mare parte deosebit. Dar în această perioadă planetară pe care o traversăm acum, activitatea cea mai extinsă a acestor corpuri rămâne în domeniul percepțiilor, analizei și înțelegerii structurilor, și funcțiunilor lor aflate sub observarea noastră. În același timp, dar deocamdată într-o măsură mult mai restrânsă, este comunicarea de tip astral între titularul de destin și entitățile astrale ajutătoare ale destinului său. Această comunicare (o numim clarauz) este deocamdată restrânsă comparativ cu vizualizarea de tip mental-astral (cu senzorii corpurilor mental și astral), dar va lua treptat și repede o amploare deosebită în perioada următoare. Este o comunicare prin gândul titularului de destin, al cercetătorului, care se desfășoară între acesta (pe post de receptor) și entitatea astrală ajutătoare, sau entități dimensionale și interdimensionale, și mai rar direct cu entități eterice ale planetei, altor planete din sistemul stelar și al stelei locale sau ale altor sisteme stelare din apropiere. Se caracterizează prin faptul că entitățile ajutătoare care fac comunicări transmit prin vibrații mental-astrale cele ce sunt de comunicat receptorului care își păstrează intactă radiația în corporalitatea proprie, fără alte amestecuri dinafară. Vibrațiile sunt decodificate simultan de corpul mental și corpul astral pe de o parte, și de corpul fizic pe de altă parte, traduse în imagini, sunete și registre de vibrații fundamentale, astfel încât receptorul-cercetător poate derula percepții de acest fel pe un ”ecran mental”, poate simți emoții legate de ceea ce percepe, poate să-și amintească el însuși câte ceva din viețile anterioare (elemente legate mai mult sau mai puțin de obiectivul cercetat, dar având legătură indirectă cu înțelegeri legate de el) poate gândi liber și conștient, iar entitatea ajutătoare percepe imediat totul și poate efectua corecții necesare în caz de neînțelegere, sau de înțelegere asociată cu alte informații, sau confuzii preluate anterior din alte surse de informare din societate. 
Așadar, pe scurt, diferența dintre călătoriile astrale și activitățile mentale va fi:
– călătoria astrală este desprinderea parțială a corpului astral și deplasarea lui în mediul cosmic pentru diferite activități, percepții, analize, corecții și relaționări cu entitățile astrale sau cu alți călători astrali (deci aflați în aceeași situație cu observatorul, cercetătorul), pe lângă funcția de autostabilizare vibrațională naturală pe care o realizează absolut toate spiritele întrupate cu corp fizic, pentru recuperarea vibrației pierdute prin activitățile fizice. Activitatea de mentalizare, nu presupune vreo deplasare, ci are loc în deplina conștiență prin corpul fizic, necesitând doar o liniștire profundă și nu o adormire a corpului fizic (adică intrarea corpului fizic în stare latentă trecătoare);
– călătoria astrală nu presupune în nicio etapă planetară, în nicio altă situație și nicio experiență astrală pură, desfășurarea de creație materială, ceea ce este caracteristic corpului mental în perioada în care vibrația medie planetară este înaltă (ceea ce se petrece în majoritatea timpului planetar) și când corporalitatea este în maximul ei normal de funcționare, având un strat interior care facilitează folosirea razelor cele mai abile în mișcare și pătrundere prin oricare structuri materiale, indiferent de vibrația lor: este vorba despre ceea ce numim materializare, remodelare și dematerializare;
– activitatea mentală ajută călătoria astrală când este necesară percepția mediului înconjurător sau studiul vieților anterioare, urmând analize, înțelegeri ale profunzimilor, corecții, comunicări și întreținerea relațiilor cu alte entități. Corpul mental ajută corpul astral în astfel de activități, însă nu pe distanță lungă, dar corpul astral poate derula activitate de percepție pe distanță lungă, totuși mai vag dincolo de sistemul stelar, în restul galaxiei; dincolo de sistemul stelar propriu, razele spiritului care susțin corpul mental, fiind scurte dar extrem de puternice și abile, nu au așadar putere de alungire și de pătrundere, în timp ce razele care susțin și folosesc corpul astral se pot lungi la orice distanță în galaxie, deși percepțiile și amintirile pot fi mai vagi și percepțiile mai slabe – în funcție de etapa de evoluție a spiritului și de experiența de folosire conștientă a razelor de acest fel. La revenirea corpului astral din călătoria sa, cu ajutorul radiației mentale se împletesc cele percepute și amintite din depărtări cu amintiri clare din viețile anterioare prin locurile cercetate cu tot sistemul corporal, bine fixate în memoriile spiritului, putând efectua astfel legături și analize între ele și cele percepute în deplasările astrale actuale.
Pentru dezvoltarea activităților astral-mentale, de cele mai multe ori entitățile astrale ajutătoare îndrumă fără implicare în radiația celui implicat, ci numai prin vibrații transmise prin mediul local. Entitățile își pot diminua frecvența vibrației personale sau o pot crește, astfel încât pe de o parte să se situeze la un nivel mediu optim, care să nu fie obositor pentru cel ajutat, iar pe de altă parte în timpul comunicărilor cu cel ajutat să-și modeleze vibrația personală astfel încât să-i ofere influențe numai în limitele destinului lor: și al ajutătorului, și al celui ajutat. 
De asemenea, ajutătorii astrali, tot prin modelări de vibrații și impulsuri necesare tot în limitele destinelor, stabilite de comun acord încă din planificarea ciclului întreg de vieți, îndrumă și ajută recuperările amintirilor pe care cel ajutat le poate accesa ori direct, prin activitate mentală, ori – pentru ușurarea procesului – sprijină activitatea astrală, călătoriile astrale și accesarea din corpul astral (ajutat așa cum am văzut anterior, de corpul mental) a amintirilor din viețile anterioare. Activitatea corpului mental ajută astfel la precizie, claritate, control al influențelor provenite din mediul de trai și din informațiile preluate anterior. Toate formele de ajutor conduc la înțelegeri detaliate ale funcționărilor și în egală măsură a evenimentelor decopertate. 
Așadar vedem bine că cele două activități – mentală și astrală – așa cum se desfășoară ele actual pe Pământ pentru oameni – trebuiesc separate pentru a le studia în detaliu, chiar dacă uneori ele se împletesc, și astfel au multe puncte comune.
Să reținem aceste lucruri, căci vom avea nevoie de ele pentru a înțelege diferența între ele și mediumnitate – necunoscute de cele mai multe ori și tocmai de aceea neînțelese și provocând teamă, frică, dar și posibilitatea manipulării omului necunoscător. 

joi, 22 august 2019

DESPRE ACTIVITATEA MENTALĂ

I. DEFINIRI: 
1. ACTIVITATE ASTRALĂ (se specifică acest tip de activitate în situația întrupaților cu corp fizic de manifestare): desprinderea parțială a corpului astral de sistemul corporal întreg, protejat în canalul său energetic de destin, și deplasarea lui înafara sistemului corporal prin lungirea canalului său energetic; principalele activități astrale sunt: autostabilizare vibrațională și cercetare cu ajutorul percepțiilor astrale (observare, analiză și înțelegerea celor observate, socializare pentru spiritele avansate în evoluții). 
Detalii în articolele etichetei ”Studii prin călătorii astrale” .

2. ACTIVITATE MENTALĂ: în orice fel de întrupare a spiritelor avansate în evoluții, este activitatea conștientă desfășurată prin intermediul structurilor corpului mental; pentru spiritele umane, pe Pământ, asemenea activități se referă în linii mari la: percepții, analiză, înțelegere extinsă și corecții din conștiența corpului fizic (activități simultane fizice și mentale), susținerea activităților astrale de percepție, analiză și înțelegere (activități simultane astrale și mentale) precum și – în condiții optime de trai pe Pământ (vibrație planetară foarte înaltă și toate adaptările corporale corespunzătoare): creație materială mentală (materializare, dematerializare și remodelare), comunicare mentală prin transfer de peisaj (între oameni, sau între oameni și entități astrale, dimensionale și interdimensionale), precum și deplasarea întregului sistem corporal (inclusiv corpul fizic) în orice direcție și cu orice viteză.

3. MEDIUMNITATE: activitate de cercetare extinsă prin amestecul acceptat direct al unei entități astrale, sau dimensionale, sau interdimensionale; se realizează prin împletirea unei raze sau a unui set îngust de raze din radiația unei entități în radiația unui întrupat cu corp fizic, în vederea desfășurării unor forme de ajutor pentru oameni: informare prin vorbire, desen automat, scrierea automată, muzică vocală sau instrumentală, primite mental și expuse prin corpul fizic al primitorului, mai mult sau mai puțin conștient. 

II. IDEI PRINCIPALE
1. Trăim epoca activităților mentale și astrale restrânse: specifice activităților mentale sunt ceea ce azi numim clar-simțuri, dintre care cele mai cunoscute sunt clarviziunea și clarauzul; raportat la simțurile prin intermediul corpului fizic, includem aici și clarmiros, clar-gust și percepția vibrației fundamentale și a mișcării undelor din aer: care cuprind, pe lângă elementele fizico-chimice cunoscute azi de noi, și fluxurile energo-materiale din circulația planetară și cosmică. 
2. Sunt activități derulate prin intermediul senzorilor corpului mental, care este un corp material cu multiple structuri și funcțiuni – și nicidecum prin intermediul creierului uman, care face doar legătura cu conștientul în corpul fizic, dacă și când cercetătorul mental are nevoie. 
3. Când vibrația planetei și a corporalității noastre este înaltă, iar condițiile de trai sunt favorizante, alături de percepții, prin intermediul corpului mental se pot derula în plus alte activități:
– creația materială mentală: în condiții optime, prin intermediul corpului mental spiritul atrage fluxuri energo-materiale direct din atmosfera planetară, le compactizează și creează diferite structuri materiale necesare vieții curente;
– deplasarea astral-mentală: se derulează la suprafața pământurilor și apelor pe direcții 360 grd (zbor planat, ridicare pe orice direcție și la orice distanță de sol);
– comunicare mentală prin transfer de peisaj (structuri și viețuitoare în mișcare, sunete, parfumuri, aure, vibrații, etc.).
3. Este forma de învățătură directă a realizării de activități complexe: cu razele mentale și astrale ale spiritului întrupat, specifice fazelor mai avansate ale evoluțiilor spirituale. 
4. Corpul mental ajută de asemenea spiritul în susținerea activităților cu corpul astral în timpul călătoriilor astrale, când corpul fizic este în stare latentă (somn mai mult sau mai puțin lucid). 

III. DETALII, DISCUȚII
Despre activiatea mentală se știu multe azi, dar nu știm ce cuprinde ea: numim separat diverse feluri de activități mentale fără să știm că ele sunt de aceeași natură: clarviziune, clarauz – clarsimțuri în general (numite astfel pentru profunzimea pe care o oferă simțurilor fizice): raportat la simțurile prin intermediul corpului fizic, includem de asemenea aici și clarmiros (mirosul de la o distanță care exclude transmiterea prin aer), clar-gust (simțirea gustului fără cunoașterea elementului care poate fi gustat) și percepția vibrației fundamentale și a mișcării valurilor, undelor din aer: valurilor atmosferice care cuprind, pe lângă elementele fizico-chimice cunoscute azi de noi, și fluxurile energo-materiale din circulația planetară și cosmică. Credem că sunt activități cerebrale, dar de fapt ele sunt percepții prin intermediul structurilor (senzorilor) corpului mental. Despre toate acestea este necesar să facem câteva precizări.
În primul rând să înțelegem faptul că activitățile mentale nu se desfășoară așadar prin activitate cerebrală – adică a creierului corpului fizic, ci sunt un cumul de activități derulate prin intermediul corpului mental, al treilea corp fluidic în ordinea crescătoare a vibrației lor: corpul dublu eteric, corpul astral și corpul mental, deasupra căruia este corpul cauzal și apoi corpurile spirituale: corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic) și, pentru ajutătorii planetari: corpul enesic și corpul supraenesic. Contribuția corpului fizic, a creierului, este aceea de a decodifica vibrațiile venite de la corpul mental sau astral și de a le pune într-o formă cunoscută: de aceea la început el ne prezintă comparații cu cele cunoscute din viața fizică (o floare, o umbrelă, etc.) iar pe măsură ce ne crește experiența și răbdarea noastră de a lăsa totul să curgă, structurile apar exact cum sunt ele. De faptul că totul vine de la senzorii corpurilor superioare ne dăm seama atunci când obișnuința activității mentale devine atât de mare încât vedem cu ochii deschiși ceea ce înainte vedeam pe un ecran mental interior, cu ochii închiși: cu ochii deschiși, dispare practic imaginea fizică curentă (camera în care ne aflăm, peisajul din natură, persoanele din fața noastră, etc.) iar în fața ochilor apare structura sau evenimentul studiat, fără ca imaginile să se împletească, deși ele se suprapun. 
Corpul mental este un corp tot de natură astrală, chiar dacă nu se deplasează odată cu corpul astral în călătoriile sale înafara sistemului corporal. Tocmai de aceea în studiile corporalității pământene corpul mental este studiat separat, cu specificul lui existențial. Și, în plus, este de discutat și faptul că, dacă corpul mental nu efectuează acest tip de acțiune (desprinderea parțială a acestuia de restul sistemului corporal și deplasarea înafara acestui sistem), nici corpul astral nu poate efectua activitățile mentale specifice corpului mental – așa cum este cea mai complexă activitate a spiritelor umane: creația materială mentală. Dar amândouă se ajută reciproc, pentru derularea oricărei activități, fiecare cu vibrația sa, cu felurile diferite de manifestare a spiritelor prin intermediul lor: cu raze specifice din radiața totală a sspiritului. Și amândouă la un loc sunt susținute în diferite feluri de întreg sistemul corporal. 
Vorbim de corpuri, dar, așa cum am amintit mai sus, orice corp este un canal material pentru direcționarea razelor specifice din radiația totală a spiritelor (și a monadelor din fiecare spirit), iar între raze și corpurile lor este un raport de proporționalitate extrem de precisă a vibrațiilor, fără de care nimic nu ar putea exista, iar spiritul întrupat nu ar putea evolua. În evoluțiile avansate ale spiritelor, razele mentale ajung să mijlocească (prin folosirea lor) manifestările puterii celei mai creative a monadelor. În parcursul evoluțiilor, se vor dezvolta mult mai mult și alte seturi de raze, dar pentru evoluanții în universurile materiale razele de acest fel și activitățile lor stau la baza tuturor învățăturilor ulterioare, căci creația materială devine motorul principal al tuturor trăirilor spiritelor creatoare. Așadar, razele mentale ajută constant razele astrale despre care știm acum că sunt folosite prin corporalitatea aferentă, pentru:
– recuperarea vibrației diminuate prin activitățile fizice ale întrupatului; activitatea fizică nu este direct sprijinită de corpul mental prin activitățile cumulate cu cele astrale, dar corpul mental preia direct de la corpul astral, chiar din timpul procesului de recuperare a vibrației (de autostabilizare vibrațională http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/autostabilizare-vibraional.html ) în structurile planetare, a vibrației în creștere;
– cu referire la spiritele umane pe Pământ, după recuperarea vibrației (după autostabilizarea vibrațională), corpul astral este pregătit să desfășoare și alte activități: călătorii în spațiile planetare, stelare ale galaxiei, în funcție de experiența lor în deplasare, dar și învățături pentru orientare și adaptare dincolo de spațiile ușor de suportat pentru ele (dar tot în galaxie) însoțite de entitățile astrale ajutătoare ale destinului personal: adică deplasare, percepții, comunicare; analize comparative cu alte activități derulate împreună cu ajutătorii personali și cu alte entități din galaxie; reamintirea unor aspecte din viețile anterioare petrecute tot pe Pământ, în vederea folosirii experienței în perioada următoare de trăire pe Pământ.
Razele mentale sunt scurte, puternice, foarte abile în derularea unor acțiuni cu mișcări scurte și foarte variate. Comparativ cu ele, razele astrale sunt foarte lungi și se pot lungi foarte mult astfel încât, concentrat pe corpul astral, spiritul poate călători în toate părțile galaxiei, coordonându-și corpul astral în deplasări cu viteze foarte mari și diferite ca direcție, și în același timp desfășurând diferite acțiuni necesare deplasărilor de acest fel. Astfel spiritul are o scurtă, dar periodică libertate de a se deplasa în spații libere, pe care cu corpul fizic nu o poate avea în această parte a universului. Dar când desfășoară activități în apropierea Pământului, în sistemul planetar al stelei locale sau în sistemul stelar de care aparține Soarele (steaua care guvernează Pământul și celelalte planete ale sale), razele mentale sunt cele care facilitează percepții cu vibrații foarte înalte, clare, puternic pătrunzătoare, adăugându-se percepțiilor corpului astral. Dar razele mentale fiind scurte, la deplasările corpului astral prin spații îndepărtate din galaxie, ele nu mai pot ajuta, de aceea imaginile pot deveni, în funcție de experiența întrupatului, ușor încețoșate și mai puțin precise în pătrunderi. La revenirea din călătorie, creierul poate decodifica în conștiența omului cu privire la visele sale (adică amintiri din călătorie, din relațiile cu alte entități), prin imagini cunoscute din viața fizică, dacă întrupatul nu are o cunoaștere profundă a structurilor galactice și funcțiunilor lor în evoluțiile spiritelor. De aceea studiul acestora, sub îndrumarea entităților astrale ajutătoare în destinul în curs se cuvine a fi urmată, mai ales acum, în timpurile cu libertate destul de mare pe care le trăim acum, de o informare personală și pe cât posibil de studii din ce în ce mai precise cu oamenii care au posibilitatea să le efectueze. Astfel încât metaforele care apar la începutul studiilor prin percepții mentale și parcursuri astrale vor dispare la un moment dat și ne vom obișnui să percepem structurile în profunzimea lor reală și modul de funcționare a acestora. Spre exemplu: captatorii de vibrații (structuri obișnuite ale corpurilor fluidice) pot apare la început sub forma unor antene parabolice, sau flori cu pistil foarte dezvoltat, după care treptat vor apare mici reformulări ale structurii studiate, apoi din ce în ce mai clare, până la forma reală a unui captator, care seamănă, într-adevăr de departe cu o antenă parabolică! Doar că spre deosebire de o antenă care doar captează și transmite unui receptor, captatorii gestionează vibrațiile, putând să diminueze sau să amplifice vibrațiile necesare sau care nu sunt necesare destinului în derulare – aceasta fiind și diferența funcțională față de selectorii amplificatori de vibrații http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/selectori-amplificatori-de-vibraii.html : care doar amplifică ceea ce selectează, dacă este cazul, dar nu vor diminua niciodată frecvența vreunei vibrații. 
Cu timpul vom putea observa structuri în profunzimea lor, în spatele cărora azi doar intuim că acolo sunt structuri și funcțiuni mult mai complexe. 
În alte sisteme stelare din galaxia noastră (și asemenea lucruri cercetăm în călătoriile noatre astrale, printre multe altele) sunt corporalități de aceeași natură (cu diferite subnivele ale nivelelor galaxiei noastre) și cu funcțiuni asemănătoare cu ceea ce cunoaștem despre corpurile astral și mental. Când vom studia entitățile astrale vom face o ierarhizare a nivelelor și subnivelelor din univers și alte locații ajutătoare universului nostru. 
Totalitatea activităților pe care le vom enumera în continuare s-a desfășurat aici, pe Pământ, cu corpul nostru mental, înainte de ultima glaciațiune: și la nivel de percepții, comunicare și parțial la deplasare, au continuat, dar cu diminuare treptată, și deplin conștientă, și în primele milenii după glaciațiune. 
Așadar, numim activități mentale toate activitățile pe care le putem desfășura cu ajutorul corpului mental, activat de razele mentale ale monadei/spiritului întrupat. Să discutăm puțin despre cele pe care le putem derula în prezent: percepții cu ajutorul corpului mental - fără să uităm de toate celelalte acțiuni care pot fi derulate tot prin corpul mental, atunci când vibrația planetei este foarte înaltă și corporalitatea fluidică (adică corpurile cu vibrația mai mare și foarte mare față de cea a corpului fizic) este în deplinătatea funcțiunilor tuturor corpurilor și straturilor lor:
– creația materială mentală: în condiții optime, prin intermediul corpului mental spiritul atrage fluxuri energo-materiale direct din atmosfera planetară, le compactizează și creează diferite structuri materiale necesare vieții curente;
– deplasarea astral-mentală: la suprafața pământurilor și apelor, pe direcții 360 grd (zbor planat, ridicare pe orice direcție și la orice distanță de sol);
– comunicare mentală prin transfer de peisaj (care cuprinde structurile planetei și viețuitoarele locale în mișcare, sunete, parfumuri, aure, vibrații, etc.).
Dar să ne întoarcem la percepții cu senzorii corpului mental: senzori de mare complexitate și mult mai mulți decât cei ai corpului fizic. Toți acești senzori sunt răspândiți pe toată suprafața corpului, de fapt pe toate suprafețele straturilor întregului corp mental: căci fiecare corp dintre cele care au senzori: astral, mental și cauzal au mai multe straturi; astfel la corpurile speciei umane astral și cauzal sunt 4 straturi, iar corpul mental uman mai are un strat în plus, al cincilea, care oferă posibilitate oamenilor să desfășoare creație materială mentală, operând cu toată suprafața acestui strat aflat în profunzimea întregului complex corporal mental. 
Singura asemănare cu corpul fizic din punctul de vedere al simțurilor este simțul tactil al corpului fizic, prin toată pielea corpului cu care percepem vibrațiile și mișcările din mediul înconjurător. Corpurile fluidice menționate au senzori pentru fiecare simț în parte, structuri independente pentru percepții vizuale, auditive, percepții asemănătoare mirosului și gustului, situați pe toată suprafața fiecărui strat în parte. 
În paranteză fie spus, să fim atenți la reprezentările îngerilor din picturile bisericilor noastre, unde fiecare în parte are ochi mari pe toată suprafața lor – cap și aripi, peste tot așadar (foarte clar reprezentați, după cum am observat personal, în catedrala ortodoxă din Târgoviște). Acum înțelegem acest fel de prezentare, cunoscând toate aceste lucruri despre senzorii corpurilor noastre fluidice – dar și cele ale entităților noastre ajutătoare astrale. 
De fapt să mai precizăm ceva – senzorii despre care discutăm nu se află doar la suprafața corpurilor, ci și în profunzimea lor: captatori și emițători de vibrații, care conduc la formarea unor percepții și în interiorul, și în exteriorul corpurilor; de aceea vederea mentală are posibilitatea studiului interior al corpurilor și spiritul are astfel experiența de a pătrunde în interiorul tuturor structurilor: razele foarte pătrunzătoare, scurte și puternice pot baleia interiorul și exteriorul oricăror structuri, oferind informații utile spiritului cercetător și în același timp ajutând prin energizare cu vibrație ridicată orice structură analizată astfel. Deci se poate manevra orice cu precizie chiar din momentele percepției, se percepe, analizează și energizează – și modifică când este cazul creației materiale mentale, foarte rapid, chiar dacă nu chiar simultan. Astfel corpul mental este permanent pregătit pentru cea mai importantă activitate a sa, activitatea de creație cu fazele sale importante: materializare, remodelare și dematerializare, care presupun o subtilitate extrem de mare, de profundă a acestor acțiuni. Percepțiile cu corpul mental au, prin puterea razelor de acest fel, o precizie extrem de avansată și o mulțime de forme de orientare și adaptare la distanțe mici până la foarte mari de corpul mental, de întreg sistemul corporal al întrupatului, cu aceeași acuitate, indiferent de distanță. Nu este o acuitate atât de avansată ca a corpului astral, razele astrale fiind foarte lungi și având percepții la distanțe mari care acoperă toată galaxia, în timp ce razele mentale sunt puternic active în cadrul sistemului planetar al stelei (Soarelui) și creative extrem de precise pe întregul complex matriceal al Pământului, care înconjoară partea pământoasă până la foarte mari distanțe de aceasta. 
Corpul mental are straturi, așadar, mai multe decât cele ale altor corpuri din sistemul corporal al întrupaților din specia umană. Acest fapt creează putere și abilități deosebite la toate nivelele, pentru întreaga formă de manifestare a spiritelor umane astfel întrupate. Creează intuiții și clar-intuiții puternice chiar și când straturile interioare ale corpurilor fluidice sunt în stare latentă, când vibrația este foarte joasă și când sunt variații mari de vibrații de la o perioadă scurtă de timp la alta. 
Dezvoltarea tuturor straturilor a fost proprie corporalității oamenilor doar înainte de ultima glaciațiune – epocă lungă în care spiritele umane au dezvoltat toate activitățile mentale necesare trăirilor lor extrem de complexe. După ultima glaciațiune, corpurile mentale ale oamenilor nu au mai avut de loc dezvoltat al cincilea strat interior, care a rămas și va rămâne în continuare în această stare cât timp vibrația Pământului va fi joasă și vor exista variații foarte dese de vibrație. Celelalte straturi interioare ale celor trei corpuri: astral, mental și cauzal au fost, de la începutul folosirii noii corporalități, mai restrânse în volumul lor, dar nu în stare latentă de la acest început, după glaciațiune, și s-au restrâns treptat prin trecerea conștientă a oamenilor la folosirea extinsă a corpului fizic: cu percepțiile sale, cu deplasare direct pe sol, cu comunicare verbală, hrănire cu roadele pământului (fructe, legume). 
Așadar în această restrângere nu a fost nicidecum vorba despre inginerie genetică, ci de folosire restrânsă deplin conștientă a radiației spirituale, care a condus la restrângerea treptată a straturilor interioare ale corpurilor despre care discutăm. 
O astfel de restrângere a pornit de la adevărații părinți ai întrupaților actuali – cei pe care îi numim Moșii popoarelor: prin reducerea treptată a registrului lor de activități mentale și astrale în toată perioada în care li s-au născut primii copii după glaciațiune. Prin voința lor extrem de puternică, fiind spiritele cele mai evoluate de pe planetă, dânșii au transferat imediat după ieșirea planetei din glaciațiune întreaga activitate din domeniul mental-astral în domeniul fizic. Spiritele umane erau obișnuite cu trăirile fizice dinainte de evoluțiile lor pe Pământ, astfel încât nu a fost o greutate propriu zisă pentru ele: ceea ce au avut – am avut cu toții – de făcut a fost să adapteze trăirile fizice cunoscute anterior la realitatea Pământului cu toate cele ce-i sunt caracteristice, cu toate cele pe care Pământul le avea de oferit spiritelor creatoare avansate: cu solul, subsolul, apele, atmosfera ce-i sunt toate specifice, cunoscute bine de oameni, dar fără ca până în acel moment să fi aplicat în trăiri fizice astfel de cunoașteri. 
Pe scurt, să reținem că principala deosebire între activitatea mentală – o mai numim: mentalizare - și călătoriile astrale conștiente este faptul că mentalizarea presupune conștiență deplină deopotrivă prin corpul fizic și corpul mental, chiar dacă imaginile dispar la un moment dat, din profunzimea procesului de percepție, adică peisajul fizic perceput cu ochii deschiși; cercetătorul poate reveni la cel fizic oricând vrea. Dar în același timp, cu perseverență, omul poate urmări în fundal desfășurarea mentală, în timp ce desfășoară activități fizice, să schimbe atenția consecutiv de la una la alta, revenind la oricare dintre ele oricând dorește: el poate scrie în acest timp, notând și desenând cele percepute, se poate deplasa în peisaj studiind alte elemente din peisaj, poate discuta cu terțe persoane, urmărind cele care se desfășoară mental.
Așa cum am mai discutat și la fenomenele în apropierea morții (NDE) să înțelegem că astfel de activități nu sunt specifice celor percepute doar în apropierea morții, la fel ca și cele legate de călătoriile astrale. Ele fac parte dintr-un set mult mai larg de activități umane – exclusiv umane pe Pământ, dar nu și în alte locuri din univers sau din alte universuri, unde și alte specii de întrupări pot desfășura asemenea activități. Și toate aceste simțuri vor reveni la forma lor optimă de funcțiuni corporale pe măsura creșterii vibrației medii planetare. 
În condițiile în care omul poate avea liniște – interioară și exterioară deopotrivă – percepțiile cu ajutorul corpului mental și călătoriile astrale conștiente au putut fi derulate, cu acuitate mai mare sau mai mică, și pe parcursul perioadei cu vibrație planetară foarte joasă și corporalitatea noastră restrânsă – dar ele au fost interzise popoarelor încă din vremurile antice, de către conducătorii religioși și laici în egală măsură; dar care au păstrat pentru ei înșiși în secret aceste feluri de activități umane, pentru formări de strategii în vederea controlării totale a maselor populare. Intuițiile și clarintuițiile pe care orice om le-a avut mai mult sau mai puțin conștient de ele, nu au putut fi însă stopate, doar au fost estompate prin instalarea muncii brute, a războaielor impuse, instalarea de frici, pedepse și criminalitate oficială. 
Ca activitate conștientă și căutată, toate revin treptat, estompând frica și nepuțința de împotrivire instituite anterior, treptat, precum și disprețul social de azi care dispare treptat, toate de fapt revenind la normalitatea care ar fi trebuit să fie.