Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Gândurile anterioare le regăsiţi pe Chatango, pe partea dreaptă. http://discutiispirituale.chatango.com/


miercuri, 14 martie 2018

Sărbătorim azi ziua legendarului număr Pi

Nu mulţi iubesc matematica, dar nu ştiu poate nici chiar toţi cei ce o apreciază măcar (dacă nu o iubesc !!!) că ea este ştiinţa armoniilor universale. Din păcate profesorii nu ne spun asta - deşi dacă aş fi profesor de matematică aş spune-o la începutul primei ore din fiecare an şcolar sau universitar !!! Dacă am şti, nu ne-ar mai mira că întâlnim diverse cifre în armoniile planetare, de corporalitate a biosistemului planetar, dar nu în ultimul rând cele cosmice - şi nici nu ne-am mai mira să întâlnim asemenea cifre, legături matematice, etc. în majoritatea creaţiilor umane din cele mai vechi timpuri cunoscute unanim de noi azi, descoperind cu uluire că strămoşii noştri erau buni cunoscători: atât de buni cunoscători încât, ca să nu ne deranjeze creierii, nu ne putem permite să credem că ei au putut gândi aşa ceva, şi începem să speculăm, apoi să credem cu tărie că numai nişte civilizaţii extraterestre mult mai evoluate decât populaţiile acelea antice umane ne-ar fi învăţat, sau pur şi simplu ne-ar fi dat cu totul modul de aplicare, spunându-ne câte "coate" (ca să nu spun coţi de-a dreptul) tre'să aibe o construcţie sau alta... Biblia spune că Dumnezeu a spus omului nu legea proporţiilor universale, ci adaptări ale ei direct în creaţia necesară unor anumite artefacte: ceea ce denotă faptul că dacă cunoaşterea, prin studiu propriu, a omenirii s-a ascuns de către cei interesaţi, lăsând în locul lor explicaţii puerile, a rămas în lume urma ei, a acestei cunoaşteri, aranjată astfel încât să se spună că Dumnezeu a luat, Dumnezeu a dat, fie numele Domnului în veci lăudat... Nu râd: plâng... Sau deplâng mileniile pierdute... Dar va veni un timp în care fiecare om - nu numai câţiva din trecut şi câţiva de azi - îşi va aminti cu precizie că nu s-a întâlnit nici cu extratereştri, nici cu "Sinele Superior" din viitor, ci prin cunoaştere şi muncă susţinută de aplicare, cu sudoare şi inteligenţă, cu aplecare spre cunoaştere, cu ajutor primit şi oferit prin conlucrare - şi nicidecum prin concurenţa care ucide multe idei bune, oamenii au transpus în realitatea fizică curentă tot ceea ce ei cunoşteau prin activitatea ancestrală a simţurilor celorlalte corpuri binecunoscute de ei, de asemenea, din vremuri cu adevărat imemoriale pentru noi azi... Dar memoriile îşi vor lepăda vălurile însângerate (căci tot timpul antichităţii şi evului mediu oamenii de rând au fost sacrificaţi în moduri îngrozitoare pentru a nu-şi dezvălui simţirile, cunoaşterile, mentalul şi astralul de o excepţională calitate) şi ne vom aminti. Totul. Azi este sărbătorită ziua Pi - nu am ştiut, prietenii noştri de la siteul https://caplimpede.ro/ ne aduc la cunoştinţă - şi profit de acel prilej pentru a pune din nou în atenţia tuturor un articol scris cu prilejul vizionării unui serial drag sufletului meu - Person of Interest - în care un om de o excepţională valoare aduce un elogiu scurt - dar deosebit de frumos legendarului număr "pi": 3,14169... Este normal să dau întâietate articolului din siteul de mai sus, care ne reaminteşte (sau ne aduce în faţă! precum au - sau n-au - aflat cititorii !!!) istoria frumoasă a acestui număr: https://m.caplimpede.ro/google-sarbatoreste-astazi-ziua-pi-ce-reprezinta-de-fapt-ziua-pi/ Apoi acel text pe care l-am inserat în articolul de pe blog: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2016/08/alfa-si-numarul-pi.html Şi pentru lămurire privind importanţa studiului armoniilor universale v-aş mai oferi un articol: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2009/03/sa-ne-cunoastem-planeta-universul.html Toate cele bune şi frumoase tuturor !!!

miercuri, 14 februarie 2018

CÂT DE ADEVĂRATĂ ESTE ZICALA : „ÎN LUNA MARTIE SE „FAC” ŞI „DESFAC” TOATE RELELE”


Este o discuţie preliminară la mai multe aspecte ale evoluţiilor noastre pământene, discuţie care se poate întinde pe mult mai multe planuri decât s-ar putea percepe la început. Deocamdată să începem cu câteva idei care se leagă şi de viaţa conştientizată de noi, curentă, după care vom relua tema la nivele mult mai înalte de spiritualitate, în studii ample privind posibilităţile mentale şi astrale ale omului – ale tuturor spiritelor umane: de a face şi bine, şi rău. Şi aici ne referim la modalităţile actuale de a percepe binele şi răul – şi spaţial: pe Pământ, dar şi temporal: în zilele noastre, cu comparaţii privind modul de manifestare în alte timpuri, trecute – dar care au lăsat urme adânci în modul nostru de a percepe lucrurile azi. 
Cele mai evoluate spirite vor alege să facă oricând numai bine, chiar şi nealegând să facă un rău, ieşind în mod conştient din cercul de manifestare (spaţiu, eveniment, etc.); iar cele care aleg să facă un rău (unde alegerea înseamnă conştietizare de orice fel în momentul derulărilor) vor şti, mai devreme sau mai târziu, că au greşit făcând alegerea lor şi vor lupta pentru a nu mai face o asemenea alegere vreodată, niciodată. Dar chiar dacă ei nu se vor corecta în această viaţă, cei ce aleg binele ridică vibraţia câmpurilor terestre şi ajută la crearea unor influenţe care limitează mult alegerile căilor care aduc rău: distrugere (materială şi al oricărui alt aspect din viaţă planetară în egală măsură: prin distrugere, prin împiedicarea derulărilor), imoralitate, perversiuni de orice fel, etc. Toată lumea are nevoie de astfel de încărcătură pozitivă în câmpurile planetare, pentru că şi cei care de regulă fac alegeri pozitive pot să facă uneori, mai mult sau mai puţin conştient, alegeri aflate la limita dintre bine şi rău. Pentru a ne menţine într-un fel de manifestare benefică vieţii de pretutindeni este bine să facem permanent exerciţii de alegeri – spre exemplu când urmărim un film: ce aş alege să fac într-o asemenea situaţie? Sau când urmărim o serie de ştiri la TV să privim totul din perspectiva personală, făcând totodată exerciţiu de toleranţă faţă de cei despre care am zice că noi, niciodată nu trebuie să procedăm ca atare. 
Dragii mei, despre energii, vibraţii, am scris multe şi voi mai scrie pe parcursul timpului. Dar deşi am gândit deseori să scriu despre acest subiect, mi-a fost destul de greu să-l abordez, chiar dacă lucrurile par simple la prima vedere. Ceea ce însă m-a determinat să scriu acum este faptul că sunt câteva grupuri pe facebook în care mulţi oameni scriu că s-au confruntat cu probleme legate de „vrăji”. 
Oricine poate spune „În secolul XXI mai crede cineva în aşa ceva??...”
Păi tocmai, acum mai mult decât cu 50 de ani în urmă, să zicem... Da, zicem că un om şcolit nu poate crede în aşa ceva. Eu zic că nu procedează bine. Iar paradoxul “Nu cred – nu mi se întâmplă!” nu este chiar de loc valabil, întrucât mulţi oameni au trecut prin astfel de evenimente chiar trăind cu asemenea gânduri. 
Şi de ce mai ales în zilele noastre??... pentru că vibraţia planetară este în creştere, într-o zonă a universului în care vibraţia de pretutindeni creşte, puterile energetice ale tuturor vieţuitoarelor pământene (şi nu numai) cresc în aceeaşi măsură, şi fiecare îşi foloseşte puterea sa energetică în direcţiile pe care le cunoaşte: pentru a se manifesta aşa cum ştie, indiferent dacă ar fi vorba despre orice vieţuitoare sau concret în cazul omului. Deci este o conjunctură extrem de largă, cu efecte, reverberaţii în toate planurile existenţiale, iar noi nu suntem decât o mică parte din această conjunctură. 
La cea mai mare experienţă de manifestare pe care o are omul pe Pământ comparativ cu alte vieţuitoare pământene, el este activat în razele radiaţiei sale totale de toate vibraţiile care cresc neîncetat; şi din experienţa sa de manifestare, omul foloseşte puterea sa radiantă în funcţie de cunoaşterea sa, de interesele sale, de obişnuinţe, de înclinaţii şi tendinţele de virare de la o înclinaţie proprie la alta. Dacă subconştientul apropiat de conştient este obişnuit să-şi folosească forţele pentru a face rău, crezând că de fapt îndreaptă o nedreptate, va descoperi că acum, în condiţiile pe care le trăim, puterile îi sunt mai mari, rezultatele obşnute sunt mai rapid vizibile şi dacă omul vizat nu este pregătit să le contracareze, “succesul” devine nu numai evident, dar influenţele sunt mult extinse în planurile aflate în conexiune. 
Tocmai de aceea atrag atenţia, când discutăm despre grupurile de spirite care au venit cândva la întrupări pe Pământ, că acele grupuri care au venit ultimele la întrupări vor fi şi primele care vor pleca de pe Pământ pentru a se întoarce “acasă”, adică de acolo de unde au venit: pentru că sunt spirite care nu sunt obişnuite că vibraţii joase – naturale pentru această zonă a universului, nu au experienţă în astfel de călătorii (le-am numit “regresive”), unde toate astfel de călătorii, la un loc, formează o etapă de evoluţie pe care o putem numi regresivă când vorbim despre trăiri paralele între zone cu vibraţii foarte diferite. Venirea lor foarte târzie şi plecarea lor foarte timpurie se datorează manifestărilor lor distructive, represive, influenţei lor puternic-negative asupra semenilor din aceeaşi specie (asupra oamenilor) precum şi a vieţii generale de pe planetă: şi toate datorate fricii cu care privesc viaţa pământeană, nesiguranţei lor pe o planetă cu vibraţii joase, neputinţei lor de a se orienta în situaţii grele cu care s-ar putea confrunta într-o asemenea lume bogată, de care ei s-au dezobişnuit de mult, foarte “de mult” faţă de acest moment al vieţii lor spirituale. Asemenea spirite aflate în călătorii regresive sunt pe Pământ acum pentru a-şi da seama, a conştientiza toate relele pe care le pot face în diverse condiţii: şi planetare, şi sociale. Răul poate fi făcut şi direct, pe faţă (criminalitate mai mult sau mai puţin organizată) sau în ascuns, prin folosirea forţelor spiritului – a celor pe care le numim mentale. 
Da, chiar dacă internetul e plin de afirmaţii conform cărora activitatea mentală nu ar fi a spiritului, o parte importantă a radiaţiei totale a spiritului este folosită pentru acţiuni pe care le numim mentale: de la gestionarea informaţiilor – la creaţia materială mentală în funcţie de condiţiile de mediu şi corporale pe care le are în întrupările sale. Razele mentale sunt raze scurte şi extrem de puternice, care pot fi manevrate cu uşurinţă pentru a da naştere la acţiuni care, la fel ca şi în planul fizic, pot fi distructive sau constructive. Desigur e bine să menţionăm faptul că o acţiune poate fi de distrugere, chiar dacă scopul este constructiv, pozitiv – dar e pozitiv cu adevărat numai dacă este pus ceva mai valoros în loc. Este legea Pământului...
Răul curge – la fel ca şi binele, pentru că învăţăm cum să ne cunoaştem şi cum să ne evaluăm astfel manifestările, comparându-le cu ceea ce putem face în condiţiile în care am învăţat să facem numai bine. Pentru că în vibraţii înalte deja am învăţat şi am consolidat cu toţii să avem numai manifestări creative, morale, protective – cu o înaltă conştiinţă a protecţiei vieţii, cunoscând bine decenţa, dimensiunile interioare ale demnităţii evoluantului avansat. Măsura cu care ne măsurăm manifestările este într-adevăr în noi înşine astfel, iar compararea ne-o facem şi noi înşine, şi ajutătorii de destin, şi coordonatorii evoluţiilor noastre. Astfel ne comparăm manifestările pe care le atingem în vibraţii joase, şi tot astfel ni le corectăm, apoi învăţăm în continuare căile dezvoltării perpetue a celor creative, calitative, morale, înalt-spirituale – atât cât se poate în fiecare loc de întrupare. Toate se leagă de legea liberului arbitru, care ne lasă să facem ce putem, ce ne amintim, conform încredinţărilor celor mai bine consolidate la acest nivel de vibraţie a universului: la orice nivel al universului unde ne întrupăm. Dacă nu dăm dovadă de elevare spirituală, înseamnă că nu le avem consolidate şi pe cele elevate, că trăim încă sub imperiul celor consolidate când evoluam ca animale, ori al celor din perioada de trecere de la manifestări necreative la manifestări creative, adică:
– concurenţiale: cale bună însă pentru acele forme învechite de evoluţie, bune atunci, la începuturi, pentru a ne obişnui cu înlocuirea lor cu înaintările în manifestările cele mai noi; şi ele la rândul lor vor fi înlocuite cu manifestări conlucrative – aşadar în locul celor concurenţiale;
– agresive: am învăţat aşa să ne manifestăm la începuturile evoluţiilor: ca să învăţăm să ne apărăm şi să ne protejăm, pe noi înşine şi pe cei apropiaţi (familia, puii); treptat învăţăm să înlocuim manifestările agresive cu manifestări înţelegătoare, ajutătoare, calme, tolerante, iubitoare;
– perverse: în acest fel am reuşit să ne menţinem în fruntea celor care erau pricepuţi - dar inconsecvenţi în hotărârile lor; cu timpul învăţăm să ajutăm, să contribuim la realizarea celor mai apropiate manifestări de tot ceea ce este natural, adevărat, să susţinem evoluţiile proprii şi ale celor din jur. 
Aşadar, toate însă se vor corecta, căci avem puterea să o facem, iar corecţiile şi consolidările care vin ulterior corecţiilor determină o supra-consolidare, o întărire a corecţiilor în sine. Apoi chiar revenirea în această zonă a universului şi trăirea în condiţii asemănătoare celor din care a pornit observarea, manifestarea şi conştientizarea relelor, constituie o consolidare a binelui în viaţa noastră, a corecţiilor pe toate planurile, dar şi avansarea în subtilităţile acelor tipuri de manifestări pentru ca şi ele să fie astfel corectate în adâncă profunzime. 
Desigur lista aceasta ar putea continua, dar mai avem şi altele de discutat. 
De remarcat este şi faptul că toate fazele de evoluţie prin care trecem lasă urme, amprente puternice în spirit, în fiecare monadă din fiecare spirit, care ne formează memoriile monadice şi care se activează în funcţie de cât de des am folosit asemenea acţiuni memorate. 
Cei mai elevaţi nu vor alege răul, chiar dacă el este în memoriile spiritului, dar conştienţi fiind de efectele distructive ale unor astfel de manifestări, aleg calea binelui făcut, nu vor încuraja manifestările distructive, agresive şi vor da exemplul propriu de manifestare pozitivă, constructivă, protectoare. Şi vor chema în ajutor şi pe alţii asemănători lor, dar şi cei răi procedează tot aşa... Şi astfel se ajunge, conform legilor vechi animalice care s-au întărit foarte mult în evoluţiile anterioare, la războaiele cunoscute de noi azi: în care se antrenează mari mase de oameni, formate din indivizi care în mod obişnuit nu au curaj să-şi susţină singuri încredinţările, şi astfel se vor manifesta numai în grup, acolo unde identitatea se pierde în tumultul general, tumult care chiar se bazează pe însufleţiri de acest fel chiar dacă nu idealurile, ci înclinaţiile interioare reunesc astfel oamenii. 
Dar să avem în vedere şi cazurile individuale, unde şi capacităţile spirituale, şi cunoaşterile ascunse sunt mari pentru oameni – dar nu atât de mari şi profunde pentru a duce la rezultate optime după scopuri înalte de urmărit. Astfel de oameni rămân răuvoitori şi se bazează nu numai pe forţele sale, cât şi pe conjuncturi favorabile efectelor scontate. Şi astfel ajungem la această lună martie...

LUNA FEBRUARIE ŞI ZILELE CARE ÎNCURAJEAZĂ IUBIREA...
Luna februarie este perioada care oferă vieţuitoarelor, aşadar tuturor vieţuitoarelor, cele mai semnificative schimbări de vibraţie. Şi luna octombrie (de fapt sfârşitul ei şi începutul lunii noiembrie) este o perioadă asemănătoare – dar totuşi deosebirea constă în faptul că în februarie organismele noastre sunt slăbite din cauza lunilor lungi de iarnă, cu vibraţii joase, cu frig ascuţit (multe vieţuitoare intră în hibernare). De aceea, indiferent cum ar trece această perioadă de iarnă, toate organismele sunt acum slăbite, spre deosebire de toamnă când perioada de schimbare a vibraţiei vine pe întărirea din vară, pe susţinerea razelor soarelui de vară din plin, energizante şi care susţin organismele până spre luna decembrie. Omul se pregăteşte în felul lui pentru această perioadă, păstrând hrană conservată, folosind azi din ce în ce mai multe vegetale importate sau crescute în solar înalt tehnologizat. Nu este chiar ca vara, dar oricum este bine, deşi şi în trecut chiar modalităţile de conservare aduceau un aport substanţial de energie alături de vegetalele conservate: sarea aduce un aport substanţial de minerale, zahărul sau mierea susţin energetic organismul, aşa cum bine ştim. Dar vibraţiile joase ale frigului, sub temperatura normală de confort în circulaţia sanguină şi limfatică, determină o oboseală accentuată a spiritului, mai ales dacă nu există o activitate moderată, echilibrat împărţită pe toate planurile vieţii umane: unde echilibrul şi moderaţia nu sunt agreate azi de societatea contemporană. Pe fondul acestei situaţii, schimbarea sensului de vibraţie planetară, care de fapt începe la sfârşitul lunii decembrie, începe acum să se facă simţită – dar ca efect al unei oboseli suplimentare, căci omul nu ştie bine să se adapteze nici la perioada de iarnă, nici la perioada de primăvară. Ieşirea din oraşe pe timpul week end-urilor nu se petrece la parametrii optimi: facem turism, dar din maşină, stăm puţin în natură, iar acolo activităţile nu sunt moderate, nopţile nu sunt dormite corespunzător, hrănirea este tot necorespunzătoare, nervii ne sunt de multe ori întinşi la maximum. Ceea ce accentuează oboselile noastre şi abia la reluarea serviciului ne dăm seama că există nişte efecte ale oboselilor prelungite. Dar viaţa, cu bune şi rele merge mai departe...
Şi toate se adaugă unei moşteniri genetice grele. Chinuiţi de vieţi cu foamete, frig, nemulţumiri, răzbunări personale sau războaie interstatale, oamenii au avut şi au strâns slăbiciuni multe în ultimele câteva milenii, ceea ce a fost speculat intens întotdeauna de duşmanii proprii, fără milă. Apelarea la mentali puternici dar lipsiţi de scrupule, care să provoace rău de la distanţă nu a fost nici o clipă o metodă pierdută din vedere. 
Ce putem face??
În primul rând SĂ NE CULTIVĂM VIRTUŢILE. Pe care le avem cu certitudine!!! Nu le ştim?? Nu ar fi cazul să căutăm să ne lămurim privind la noi înşine mai mult decât prin “grădinile” sufleteşti ale vecinilor??... 
În al doilea rând să nu uităm nici o clipă că tradiţiile ne pun la îndemână unelte necesare alungării răului din viaţa noastră. Să detaliem puţin.
Răutatea unor semeni ne poate influenţa fără să vrem, ducându-ne către vrăşmăşii, duşmănii şi răzbunări, către dorinţe de împliniri rele pentru oamenii care ne-au făcut rău cu voie sau fără voie. Lupta interioară contra sentimentelor negative întăreşte omul nu numai pe direcţia înlăturării unei anumite duşmănii, vrăşmăşii, ci pe toată linia ATITUDINII GENERALE de menţinere a sufletului în mânie, în duşmănie. Această luptă-muncă interioară este puternic susţinută – de loc întâmplător, aşa cum anunţam în subtitlu, de zile consacrate acestui sentiment înălţător al omului – IUBIREA. Iar aici aş face o paranteză cu două linii de gândire (rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să reflectăm sau nu în continuare):
– zilele consacrate iubirii – cel mai frumos şi înălţător sentimente uman: ziua Sfântului Valentin în religia creştină catolică şi ziua românească tradiţională a iubirii, veche dinainte cu mult creştinării Ţărilor Române: Dragobetele românesc, cu rădăcini getice străvechi de când este omul pe Pământ...
– extinderea accentului de iubire partenerială, de cuplu, în viaţa curentă a omului, extinderea într-o iubire faţă de toate şi toţi, luminarea sufletului omenesc cu sentimentele cele mai înalte ale iubirii de semeni, de orice vieţuitoare de sub soare, şi nicidecum în ultimul rând iubirea de divinitate, de Dumnezeu: în mod explicit – nu numai implicit cu referire doar la divinitatea din fiecare om. 
Această luminare a chipului interior al omului poate fi doar de o zi, dar dacă am reuşit s-o facem pe parcursul unei zile, o vom putea face treptat în tot mai multe zile... Şi rămâne o asemenea luminare a sufletului puternic amprentat, care se va înrădăcina treptat în sufletul nostru şi ne va schimba tot treptat, încet – dar sigur, trimiţând raze tot mai puternice în fondul acela înăcrit, rutinat, al unei vieţi care nu ne oferă întotdeauna – în unele cazuri nici măcar din când în când – senin şi soare în suflet...
Desigur, voi cei care citiţi cele scrise aici nu sunteţi suflete înnegurate – dar dacă ştiţi asemenea oameni, cel mai frumos şi cel mai iubitor gest pe care l-am putea face cu toţii ar fi să le amintim că avem în această lună februarie două – nu o singură zi consacrată iubirii, cărora le putem zâmbi roz-roşu!!!... pentru a ne “colora” o clipă.. apoi mai multe clipe... ore, zile !!! viaţa pe care o văd dânşii ternă, gri... 
LA MULŢI ANI FRUMOŞI ŞI LUMINOŞI IUBIRII !!!

miercuri, 3 ianuarie 2018

LA MULŢI ANI! şi o mică surpriză !!!

Proaspăt ieşită din obişnuitele comunicări astrale ale fiecărui sfârşit calendaristic de an, vă doresc toate cele bune şi frumoase, toate cele cuvenite unor oameni minunaţi ca voi, cei ce mă vizitaţi atât de des !!! 

Să aveţi puterea de a căuta, găsi şi îmbogăţi profunzimile vieţii, în cuminţenia sufletului vostru, oriunde vă vor duce drumurile şi vremurile ce vor veni !!!
Vă îmbrăţişez cu mult drag şi deosebit respect !!!

Cristiana

Post Scriptum: Am reluat postările pe blogul "...Drumuri Spirituale...", pentru cei interesaţi de istoria profundă a poporului român şi a omenirii în general. Să vă fie de folos!!!


vineri, 8 decembrie 2017

ALIMENTAŢIA NOASTRĂ ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI ...

Voi scrie foarte-pe-scurt, doar câteva idei, ca să nu ating în mod neplăcut sentimentele voastre: dar am să precizez că eu sunt foarte serioasă când scriu aceste lucruri. Oricum mai vorbim şi cu alte prilejuri. 
Alimentaţia poate regla nivelul de vibraţie al omului într-o măsură suficient de consistentă pentru a menţine spiritul în ceaunul încins al agresivităţii, sau a-l ridica din acest fel de stare. 
Alimentaţia naturală (care nu evită neapărat produsele animale, ci doar prelucrările industriale cu produse de sinteză chimică pentru orice fel de produse pentru alimentaţie) are darul de a dezvălui treptat firea obişnuită a omului, de la care el îşi poate da seama ce îi aparţine personal – şi ce vine din super-excitări ale sistemului nervos. Şi astfel poate acţiona asupra lui însuşi cu răbdare, cu înţelegere, ajungând să-şi ajute propria sa dezvoltare spirituală. Dacă omul se preocupă de el însuşi fără să ţină cont de mediul exterior care îl influenţează puternic (toate celelalte, pe lângă alimentaţie: vestimentaţia, mobilierul, alte obiecte/obiective sociale pe care le foloseşte, locul unde trăieşte, aerul pe care îl respiră, comunicările şi natura discuţiilor pe care le poartă), nu are loc propriu-zis o dezvoltare personală, ci o zbatere de a reveni la natura sa personală, de a suporta influenţele exterioare eliminând efectele ei: este un început, după care pasul următor este de a porni la eliberarea sa de influenţele exterioare agresive – pentru a scăpa el însuşi de propria agresivitate, manifestată mai mult sau mai puţin, mai conştient sau cu evidente neconştientizări proprii. Şi abia din momentul revenirii la normalitate, la manifestările personale, se poate merge mai departe, aşa cum spuneam, spre adevărata şi profunda dezvoltare personală, urmărindu-şi permanent manifestările şi corectându-se ori de câte ori omul îşi observă, conştientizează greşelile. 
"Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!" 
(urare getică straveche: primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

vineri, 8 septembrie 2017

SCURTĂ ISTORIE A CONŞTIENTIZĂRII ACTIVITĂŢII NOASTRE ASTRALE

Cei care au o activitate astrală conştientă – într-o proporţie mult mai mare din meditaţii active, dublată de o activitate mentală dezvoltată sau aflată în curs de dezvoltare (cercetare prin vedere interioară) – cunosc bine, şi încearcă să se obişnuiască cu faptul că lumea nu acceptă azi majoritatea studiilor de acest fel. Ştiinţele contemporane neagă activitatea astrală – dar o foloseşte în secret de la începutul secolului trecut în mod curent, de când s-a generalizat şi în occident meditaţia de tip oriental (yoga, reiki, qi gong, şamanism, etc.). 
Activitatea astrală, dublată cu percepţii prin senzorii corpurilor mental şi cauzal – corpuri care aduc un aport substanţial vibraţional de înaltă frecvenţă, este însă o activitate conştientă susţinută de spiritele umane cu mult înainte de a ajunge în evoluţii pe Pământ. Astfel încât ea a fost, este şi va fi în continuare cea mai sigură activitate de cercetare umană, care depăşeşte partea de creaţie fizică – deşi o include şi pe ea, adăugându-i o cale sigură de găsire a modurilor cele mai directe de execuţie a unei creaţii de calitate, precum şi de înţelegere a efectelor cele mai complexe ale sale în mediul pământean. 
Să detaliem puţin acest aspect istoric, căci ne va fi de mare folos pentru înţelegerea viitorului nostru. 

1. PÂNĂ LA ULTIMA GLACIAŢIUNE:
În străvechimi, în vibraţiile foarte înalte ale planetei noastre, omul avea o corporalitate optimă în raport cu mediul de trai natural şi social-uman. Starea de somn (pentru odihnă) apărea ca necesitate destul de rar, vibraţia corporală find mai înaltă (de sute de ori mai înaltă decât o avem azi) şi avea permanent un singur scop din cele enumerare în articolele anterioare: autostabilizarea vibraţională, adică recuperarea vibraţiei corporale pierdută prin activităţile diurne curente, pentru ca ea să rămână într-o proporţie optimă comparativ cu vibraţia radiaţiei proprii a spiritului întrupat: acesta este un motiv care ar fi bine să fie cunoscut. 
De asemenea, activitatea fizică a omului era redusă – în unele perioade chiar inexistentă pe întreaga perioadă a vieţii omului matur (pe o durată de cca.10.000 – 15.000 de ani): înlocuită fiind cu o intensă activitate mentală şi la fel de intensă cercetare astrală. 
În asemenea condiţii, necesitatea de libertate astrală pe timp de somn era inexistentă practic, activitatea astrală redusă fiind doar la autostabilizare vibraţională. Aşadar activitatea astrală era foarte bogată, dar nu pe timp de odihnă, aşa cum se desfăşoară ea azi – deci asemănătoare cu ceea ce fac azi cei interesaţi în mod special prin meditaţii active. De fapt ne pregătim astfel, treptat, să revenim în felul de desfăşurare din străvechimi. 

2. DE LA ULTIMA GLACIAŢIUNE PÂNĂ LA PRIMELE MIGRAŢII (mileniul III î.Ch.) 
A fost perioada cu activitate umană fizică optimă, echilibrată, cunoscătoare şi perfect conştientă: şi în cunoaştere, şi în limitările cunoaşterilor lor faţă de cele pe care le avusese omenirea înainte de ultima glaciaţiune; dar astfel de limitări având motive temeinice, binecunoscute de fiecare om, şi fiind compensată de îndrumări profunde oferite de îndrumătorii spirituali ai fiecărui popor în parte (Moşii europeni, Patriarhii iudei, Vracii africani, Şamanii orientali, tolteci şi maori).
Fiecare om avea o activitate astrală nu numai în timpul somnului, ci şi călătorii astrale conştiente pentru studiul din orice domeniu, în orice moment al zilei, atunci când era nevoie. Toate popoarele, de pe toate continentele, au avut asemenea activităţi perfect conştiente, iar tradiţiile lor arată cunoaşteri extrem de avansate, de care nu suntem mulţi conştienţi ce ne prezintă ele – sau suntem (în cazul tradiţiilor orientale) dar nu credem că orice popor putea fi în stare de o aşa de profundă cunoaştere... Şi este vremea să ne schimbăm părerile, de mult deviate prin conjuncturile sociale pe care începem să le cunoaştem bine azi.
De asemenea a fost etapa fizică cea mai complexă şi conştientă a omenirii până în prezent, epoca omului bun, cuminte, altruist, protector al vieţuitoarelor şi al planetei întregi. Capacităţile înalte ale omului se diminuau însă permanent – omul fiind total conştient de necesitatea acestui fond natural, absolut natural, rezultat din diminuări volumice ale unora dintre corpurile fluidice, apoi şi ale corpului fizic, pe măsura diminuării vibraţiei medii planetare. 
A fost etapa de zămislire a unor obiceiuri create inteligent, cu deosebită profunzime spiriuală, ce au devenit treptat tradiţii în timp, pe care le folosim şi azi, chiar dacă nu mai ştim decât că poporul a prins anumite obiceiuri ce au devenit tradiţionale în timp. Nu mai credem că asemenea rădăcini, ale omului profund cunoscător spiritual – unde spiritualul cuprinde de fapt toate sferele manifestărilor umane – care ne-au rămas ca idealuri înainte-mereu-mergătoare. Vom relua asemenea subiecte în articole separate.

3. EPOCA CONTEMPORANĂ
Începând cu epoca migraţiilor s-a derulat partea cea mai grea, dar totuşi şi cea mai scurtă, dar densă, a istoriei omenirii. O istorie în care, printre multe altele, somnul şi visele au fost atât de importante în viaţa omului, încât şi-a numit speranţele, năzuinţele în modul cel mai simplu şi mai frumos: vise. Perioada somnului a crescut nu neapărat pentru că necesităţile de autostabilizare vibraţională s-au manifestat puternic, zilnic, ci datorită faptului că, pentru a rezista vibraţiei naturale a planetei şi a cosmosului deopotrivă, pentru a rezista muncii fizice extenuante, calităţii reduse sub minimul necesar vieţii umane, faptului că majoritatea oamenilor nu puteau beneficia de propriile lor creaţii – sau, dimpotrivă pentru o minoritate: beneficiau fără să le creeze ei înşişi – toate s-au derulat pe fondul multor alte greutăţi: în comunicarea interumană, relaţionare, cunoaştere universală şi folosirea ei extinsă, datorită lipsei unei coordonări, conduceri, îndrumări generale de calitatea superioară, de care oamenii beneficiaseră în trecut. Dar în toată această perioadă a fost nevoie, pentru evoluţiile noastre, să ne cunoaştem semenii în profunzime: şi în tot ceea ce pot ei face, şi în ceea ce ei nu pot face şi obligă pe alţii să facă în locul lor. Toate au determinat o oboseală extremă a spiritelor de pretutindeni – de unde şi rezistenţa scăzută la frig şi foametea care decima populaţiile, însoţite de molime extinse pe teritorii largi: oamenii oricum ajungeau doar la un sfert din lungimea normală a vieţii pe care orice om ar fi putut să o aibă – pentru a nu mai discuta şi despre războaie, crime, agresiuni de tot felul, ameninţări laice şi religioase, torturi, etc. Somnul omului a fost singura cale de regenerare, cât-de-cât, a forţelor spirituale, iar visele au fost singura nădejde într-un fel de viaţă curată, echilibrată, pe care intuiau vag că au avut-o cândva, prin înseşi idealurile prin care numai aşa omul a avut puterea să reziste. Libertatea spiritului în zborul astral al visului a irumpt în fizic prin lupta pentru înlăturarea sclaviei de toate felurile, iar dezvoltarea ştiinţelor şi artelor a fost, secol după secol, rezultatul viselor omului. Restul – ştim de toate din istorie şi din istoria ştiinţelor. 

4. VIITORUL: A ÎNCEPUT DEJA. 
Sub puterea creşterii vibraţiei medii planetare, corporalitatea noastră fluidică ni se schimbă – creşte, se dezvoltă: înţelegem din ce în ce mai multe, cunoaşterile cresc; meditaţiile active, cu călătorii astrale, sunt îmbrăţişate de tot mai mulţi oameni. Cu mult mai multă uşurinţă ne amintim crâmpeie tot mai largi din călătoriile astrale: visele devin învăţături, entităţile astrale sunt conştientizate ca ajutători personali, de grup şi de popor, de învăţători pentru o învăţătură pe care societatea noastră nu vrea de loc să ne-o ofere: este o neputinţă pe care cei ce o au, cei ce nu pot încă să se străduiască să schimbe acum ceva în lume, are efecte negative pe care entităţile ajutătoare sunt cele ce se străduiesc să le estompeze, în condiţiile în care intuiţiile noastre cresc până la nivelul clar-intuiţiilor şi clar-simţurilor. Ne amintim visele deocamdată tot simbolic, de cele mai multe ori – pot pătrunde puţin mai mult numai cei care au deja o activitate de cunoaştere astrală sau/şi mentală şi o cunoaştere generală a adevărurilor omenirii. 
Desigur, vom avea şi în continuare o simbolistică destul de uşor de înţeles, o direcţie pe care s-o purtăm în suflet permanent – pentru cei care îşi doresc deja trăirea senină, în starea de graţie: pentru asemenea oameni visele sunt, şi rămân viori acordate să caute muzica îndreptărilor spirituale...
Şi pentru că direcţia de lucru cu noi înşine este să ne ajutăm chiar pe noi înşine să parcurgem revenirea la vechile trăiri sublime, comparativ cu vremurile care sunt pe sfârşite azi, spunem că deja începem să trăim viitorul, reîntoarcerea la matca omului mental-astral, ajutător şi protector ai oamenilor şi vieţuitoarelor planetare. Multe dintre cele de azi se vor termina, şi mă refer la cele artificiale, pentru că naturalul va reveni şi ne va instaura tuturor acea stare de graţie la care ne referim atât de des... Tradiţiile care, prin simbolurile lor, ne-au menţinut câte ceva din cele cunoscute cândva prin puterile de pătrundere în profunzimile lumii, ale universului, vor dispare, căci puterile noastre vor reveni şi vom putea asculta din nou, pe „viu” „muzica” universului, vom putea vedea lumea eterică şi astrală, vom simţi parfumurile şi vibraţiile inconfundabile ale lumii mirifice în care trăim...
Toate îşi vor face loc în viaţa noastră din nou, şi tot ceea ce ne-a apărut drept simbol se va dezvălui în întreaga complexitate pe care omul o va putea cunoaşte, recunoaşte, studia, analiza, crea, înfrăţindu-se din nou cu întreaga Creaţie...
Căci asta înseamnă visul până la urmă, în neputinţa temporară – dar extrem de utilă – a omului, de a cunoaşte Lumea, în motivaţiile ei naturale şi sociale deopotrivă...

vineri, 1 septembrie 2017

FRICA DE LA 12 ANI

Facem o scurtă paranteză cu acest articol, din discuţiile noastre despre vise, la care revenim imediat. Dar câteva articole de prin grupurile de pe facebook mi-au atras atenţia şi, dacă nu scriu repejor acum, iar rămân cu maldăre de foi scrise, aşteptând să le vină rândul prin colţurile camerei...

Părinţi disperaţi pentru copiii lor ajunşi la vârsta pubertăţii scriu şi cer sfaturi. După părerea mea, sfaturile pe care le primesc sunt foarte bune, dar nu suficiente. Şi spun asta din proprie experienţă – o exprienţă extrem de tristă sub anumite aspecte, care mi-au otrăvit o parte din copilărie şi adolescenţa întreagă – dar care pentru mine au fost mai grave, împletindu-se cu momente de clar-viziune spontane, de o frumuseţe extraordinară pe care le-am pierdut parţial apoi, din cauza străduinţei de a nu le mai avea...
Da, părerea mea este să se facă, în calitate de părinte, toate cele necesare: 
1. consult medical, pentru că la această vârstă organismul lucrează din plin la creşterea sistemului osos, iar la primele menstruaţii la fetiţe se poate instala spasmofilia (carenţă de calciu), de care în general părinţii nu ştiu. Eforturile pentru şcoală aduc un consum suplimentar de calciu, fosfor şi magneziu, iar faptul că sunt deficitare pentru majoritatea tinerilor conduc la rezultate slabe la învăţătură, relaţionări agresive sau, diametral opus: apatice, depresive pe un fond ce poate fi stabilizat nu neapărat cu pastile – cât cu:
– un regim alimentar natural, şi aici să avem în vedere că natural nu înseamnă neapărat lacto-vegetarian – deşi nici acela nu strică de loc, ci natural chiar în consumul de vegetale, lactate, carne după obişnuinţă: friptă, fiartă – şi nu preparată sub formă de mezeluri şi alte produse grele, după ce şi carnea asta, aşa cum este ea, e lipsită de nutrienţi importanţi...;
– un regim de somn în camere bine aerisite, într-o atmosferă familială calmă, destinsă, care ajută nu numai copiii, ci şi pe părinţi;
– mişcare în aer liber: drumeţiile montane sunt desăvârşite din acest punct de vedere, dar de fapt toate cele în aer liber: cele în regiunile de deal şi podiş sunt minunate, chiar şi pe şesuri, în grupuri frumoase, care destind, bucură sufletul!... 
2. Preotul ajută, căci el face o echilibrare prin sunet în primul rând, dar şi prin curăţire cu tămâie şi lumânare curată aprinsă, apă curăţită de amprentări (în popor numită sfinţită); desigur şi părinţii pot face câteva din acestea, folosind şi rugăciuni spuse nu cu frică, ci cu încredere: frica de evenimente neplăcute taie mult din efectul spiritual al energiilor îmbunătăţite astfel – am mai discutat acest aspect şi multe dintre cele ce se pot face, la articolele despre Rusalii şi Sânziene;
3. O prietenă avansa pe undeva (şi îi mulţumesc pentru acest aspect) consultarea unui astrolog de bună calitate: poate ajuta un părinte inteligent să potrivească cele pe care le oferă copiilor săi.

DAR, ÎN PLUS: SĂ MAI AVEM ÎN VEDERE ŞI ASPECTUL METAFIZIC
La această vârstă omul intră destinul său propriu, după ce corpurile sale fluidice au crescut suficient cât să poată energiza mult mai puternic corpul fizic şi eteric. Copilul este - energetic vorbind, dar şi fizic - decât un om în devenire matur, deşi societatea nu ne obişnuieşte, din nefericire, cu a vedea omul în acest fel. Odată cu începutul unei asemenea maturizări - şi pentru fete şi pentru băieţi - se conturează primele condiţii de destin, printre care, în mod normal (deşi nu societar) cuprinde şi relaţia omului cu adevărata dumnezeire, nu cea limitată de biserică, ci cea normală, adevărată, a omului în relaţie cu entităţile astrale, inter-dimensionale, dimensionale şi o întreagă verticală spirituală coordonatoare. Ni se fură această relaţie, părinţilor le este frică să discute astfel cu copiii, pentru a nu-i determina să intre în conflict cu şcoala şi biserica, dar şi în general cu societatea dispreţuitoare (din frică de Dumnezeu sau de orice altceva despre care, în neştiinţă, credem că ar exista). Măcar să discutăm în linii largi cu copiii - care repet: nu mai sunt deja copii cu adevărat. Deschişi încă liniilor de energizare masivă în virtutea cărora are loc creşterea organismului, ei sunt încă în puterea clar-intuiţiilor şi clar-vederilor nu de puţine ori, continuare din copilărie, simţind o mişcare în jur pe care nu ştiu să o explice: şi ei nu vorbesc oricum, de frica pedepselor, a doctorilor – aşa cum sunt convinşi că observă cum părinţii nu vorbesc despre aşa ceva... Ei intuiesc de fapt mişcare în jurul lor, frica nu vine pur şi simplu din neant, ea are la bază o realitate pe care omul nu mai poate s-o discute cu nimeni din jur: frica de... paranormal. Reală pentru oamenii maturi ajunşi părinţi, aşa cum este reală şi pentru copiii care se văd în situaţia de a nu avea cu cine discuta despre astfel de aspecte deosebit de importante din viaţa lor.
Şi a omului, în general...
Nu este o noţiune scoasă din buzunare, să nu uităm că până la vârsta de întemeiere a unei familii poporul vorbeşte deseori - sau a făcut-o până de curând, acum caută s-o muşamalizeze - de “Zburător” - care a fost interpretat ca o dragoste fără subiect, rebelă, care seacă de puteri. Dar de fapt nu este vorba numai despre dragoste carnală, izvorâtă din dezvoltarea organelor sexuale, ci un complex de intuiţii ancestrale puţin discutate din nefericire... Dezvoltarea emisiilor endocrine sexuale puternice oricum la această vârstă estompează alte emisii: ale glandelor pituitară, mai ales, apoi hipofiză, epifiză - care dau în cascadă toate celelalte dezvoltări. Nu le ştim efectele metafizice, credem că nu există sau nu ştim pur şi simplu de ele... Dar ele există, lucrează, acum din ce în ce mai  mult, pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Devenim oameni MARI, revenim la dezvoltările străbunilor noştri şi nu ne învaţă nimeni ce să facem cu ele... Energii care ne sugrumă... 
Măcar să credem în ele, să le folosim, să cunoaştem lumea, universul... Stăm doar cu nasul în jocuri pe mobil, făcute în mod expres pentru a ne deturna atenţia de la puterile noastre. Desigur, admirăm că prin lume există copii "indigo", "curcubeu", "de cristal" - dar cu jind spunem că pe la noi nu există... Românii sunt mai toţi "curcubeu" datorită vibraţiilor foarte înalte ale pământurilor natale. Să învăţăm copiii să iubească natura, apele, marea, munţii - nu numai discotecile, barurile şi piscinele... Şi ele trebuiesc folosite, dar nu până la a face obişnuinţe numai din ele, ci doar ocazional şi echilibrat. Copiii noştri nu au parte de adevăratul echilibru al vieţii. Dar pot avea, dacă şi părinţii lor devin din ce în ce mai echilibraţi, curajoşi, încrezători. Să creştem noi MARI pentru ca şi copiii noştri să fie la fel, să aibă cu cine discuta, încrezători, ca nişte adevăraţi oameni activ-spiritual. Încrederea în noi înşine li se va transmite – altfel ei vor primi frica părinţilor: şi desigur nu ne imaginăm câtă frică de acest fel arată oamenii pe grupurile de "paranormal" - care de fapt este "normal" - iar restul "sub-normal"...
Să nu uităm că frica adolescenţilor porneşte mult mai devreme – pe la 12 ani ajunge la un punct de foarte mare putere, de multe ori de nerezistat, mai ales dacă se combină cu lipsa de calciu şi magneziu (poate nu numai, dar mai ales calciul dă naştere unei sensibilităţi emoţionale specifice). Pentru mine spasmofilia a fost un fapt real, datorat creşterii bruşte a sistemului osos, fapt ce a accentuat toată această fenomenologie: eu personal am suferit de “simţirea de mişcare” în jur nu numai noaptea, ci şi ziua, când cu privirea periferică toate păreau că se mişcă în jurul meu... În plină vară dormeam cu plapuma trasă pe cap, sub care era un lac de transpiraţie pe care încercam să o usuc cât mai repede în zori... Când am îndrăznit să spun ceva, replica – fără vină, ştiu bine asta – a fost “Hai nu fii proastă! Eşti fată mare acum, ce naiba??!!”
Am devenit “fată mare” doar când am început să-mi susţin activitatea mentală înainte de adormire cu “inventarea” de scenarii care mă captivau: în 1992 am aflat că ceea ce vedeam eu acolo, în spatele ochilor închişi, mai văzuseră şi alţii, apoi, din 1996 am descoperit rând pe rând, că toate acele “scenarii” erau de fapt crâmpeie din vieţile mele anterioare... Şi nu numai, dar informarea noastră extrem de redusă pe toate planurile accentua mult orice trăiam. În anii ’90 aveam să văd la deschiderea canalelor Discovery cum ceea ce vedeam seara şi desenam cu frenezie dimineaţa erau exact aceleaşi desene de pe o siluetă de arhitectură modernă din... Brasilia, capitala cea nouă a Braziliei, a cărei istorie o citisem în anii aceia, dar clădirile erau mult mai noi decât Adrian Powel îşi scrisese cartea (“Inima Pădurii” – splendidă carte)... “Plimbările” prin savanele sud-americane (Argentina şi Peru) avea să mi le ateste o clarvăzătoare puternică care nu avea de unde să ştie poveşti din familia mea: “Eşti fericită că te poţi plimba prin lume, mai ales de sud-americani eşti foarte puternic legată...”
Chiar eram... Erau cele mai frumoase locuri şi evenimente din vieţile mele anterioare...
Ce să vă mai spun?? Am spus totul...
Să aveţi zile senine şi senine să le faceţi şi pe cele ale copiilor voştri !!!
Doamne ajută !!!

vineri, 25 august 2017

SĂ PRIVIM VISELE DINTR-O PERSPECTIVĂ MULT MAI PROFUNDĂ...

Aşadar, visele sunt amintiri ale unor activităţi derulate în timpul somnului – timp în care:
– are loc odihnirea şi regenerarea corpului fizic;
– corpul astral se desprinde parţial de sistemul corporal şi se autostabilizează vibraţional (îşi recuperează vibraţia pierdută prin activităţile din timpul stării de trezie) în straturile planetare corespunzătoare acestei activităţi pentru toate vieţuitoarele planetare; la reîntoarcere el împrăştie vibraţia sa echilibrată, şi astfel echilibrează vibraţiile tuturor corpurilor din sistem;
– oferă libertate spaţială spiritului, adică libertate de mişcare în spaţiile planetei, stelei sau galaxiei, în funcţie de evoluţia proprie;
– tot în funcţie de evoluţie, orice spirit derulează învăţături, studii, cercetări legate de viaţa fizică, precum şi orice alte cunoaşteri necesare sieşi şi grupului său spiritual de evoluţie curentă;
– se derulează relaţionări la nivel vibraţional înalt pentru contactele din viaţa fizică, în grupul de întrupare, în grupul cu care se află în evoluţie pe Pământ sau blocuri mari de spirite de pe planetă, din sistemul stelar sau din întreaga galaxie. 
Visele strâng sub formă de simbol cunoaşteri de o mare diversitate şi o adâncă profunzime, pe care în acest moment – deci temporar – omul nu le poate avea: şi din cauze corporale, şi din cauze sociale. Vom dezbate pe larg acest subiect, după aceste generalităţi.
Sub formă de simbol, ele cumulează cunoaşteri universale uriaşe şi profunde, care ajută spiritele să se manifeste nu numai pentru o perioadă restrânsă, şi nu numai pe o planetă cu vibraţie naturală joasă, ci formează şi fixează intuiţii profunde pentru multe alte întrupări, în diferite locuri din univers cu vibraţii încă şi mai joase decât pe Pământ; sau strânge semnificaţiile rădăcinilor manifestărilor elevate din evoluţii în spaţii cu vibraţii mult mai înalte decât pe Pământ şi le condensează în idei restrânse, dar de mare impact spiritual. Toate la un loc formează spiritului şi aici, pe Pământ, conştientizarea unor sensuri subtile, conforme cu evoluţiile sale avansate. 
De aceea discutam despre faptul că ar trebui să încercăm să privim azi viaţa din altă perspectivă, mult mai profundă, să conştientizăm treptat faptul că ne-am obişnuit, mai mult sau mai puţin pentru fiecare, cu cel puţin două aspecte la care numai în urmă cu 100 de ani nu le simţeam în proporţie de masă, deşi ele existau de mult, dar palide în conştiinţa generală a lumii: eternitatea şi infinitatea. Toate trăirile noastre au întotdeauna o asemenea perspectivă, indiferent dacă în acest moment o conştientizăm sau nu. 

Treptat vom ajunge să privim altfel multe alte aspecte ale vieţii noastre, să le privim în moduri treptat schimbate din multe puncte de vedere – dar toate îndreptate spre viaţa fizică privită în profunzimea ei. Nu ne vom mai întreba: „Ce-o fi însemnând asta?” şi „La ce mi-o folosi asta?” pentru că înainte de a ne pune întrebarea lămurirea va împânzi întreaga noastră conştienţă, până când nici întrebări de acest fel nu vor mai exista în sinea noastră. Sensul profunzimii nu ne va mai apărea numai cantitativ, ca analize desfăşurate în legăturile vieţii fizice, ci dincolo de fizic dar cuprinzându-l deopotrivă. 

Visele aduc şi ele, alături de intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri, un crâmpei de profunzime, chiar dacă sunt „traduse” (decodificate) de creierul din corpul fizic tot sub formă de percepţii fizice obişnuite nouă: imagini, sunete, parfumuri, senzaţii gustative şi tactile. Creierul nostru procesează azi puţine informaţii primite de la celelalte corpuri din sistemul nostru corporal din cel puţin trei cauze:
1. Puţine părţi din corpul fizic au structuri din materii cu vibraţii foarte înalte: şi aici ne referim la părticele din corpul fizic din materii cu vibraţii foarte înalte (astrale şi mentale în majoritate) – nu la plexuri (chakre) şi canale energetice, care ţin de corpul dublu-eteric care vitalizează corpul fizic:
– aceste puţine structuri, pe de o parte, creează posibilitate creierului de decodificare, dar fără să le gestioneze, chiar dacă le prezintă după experienţa medie a spiritului întrupat astfel; aici se fac cele mai multe confuzii, chiar de către cei care le percep;
– pe de altă parte, şi de asemenea foarte important, ele susţin vibraţia medie personală suficient de înaltă pentru ca nimic să nu fluctueze primejdios, conducând în mediul nostru planetar cu vibraţii joase la distrugerea rapidă a corpului fizic sau la împiedicarea corpului dublu-eteric să vitalizeze corpul fizic. 
2. Sistemul corporal nu funcţionează, atunci când vibraţia medie zonală este în mod natural foarte joasă, la întreaga capacitate, comparativ cu perioadele de optim planetar şi corporal. Unele straturi ale corpurilor cu vibraţie înaltă rămân în stare naturală latentă în această perioadă, pentru a nu vehicula prea mult fluxurile care au vibraţia lor din ce în ce mai joasă: pentru un timp destul de limitat, dar necesar. 
3. Oamenii, în mod special, au o educaţie care iese din tiparele necesităţilor lor de evoluţie normală, tipică pentru creatorii conştienţi avansaţi în curs de universalizare. Alte vieţuitoare îşi folosesc toate forţele radiante pe care le au: acum însă nu şi oamenii – dar este drept că astfel de evoluţii atipice, de felul în care trăim azi, sunt foarte rare, pentru scurt timp, şi susţin toate evoluţiile în continuare. Nici ceea ce avem în mod natural – condiţii de mediu şi de corporalitate atât cât avem – nu folosim azi. Mai mult: cei care dispreţuiesc cunoaşterea construiesc, răspândesc şi întăresc dispreţul faţă de ea, de oamenii cunoscători, deşi ar fi singura cale de a ieşi din toate greutăţile. 
În vibraţii înalte, spiritul avansat îşi foloseşte conştient toate forţele energetice pe care le are; când condiţiile devin aspre, grele, se mobilizează mult doar pe supravieţuire, folosind doar o parte din razele sale, cele corespunzătoare situaţiei; iar când condiţiile devin optime evoluţiilor sale, se mobilizează cu toate forţele pe toate aspectele vieţii. 
Trebuie să ne obişnuim să învăţăm de la toate, şi de la toţi cei ce sunt în jurul nostru şi să ne reînvăţăm să căutăm în permanenţă înaintarea spirituală. Activitatea noastră astrală este cea mai pură, este cel mai bun prilej pentru a ne remodela gândirea, atitudinile pe care le avem faţă de lume. 
Desigur, este foarte bună şi simbolistica populară de multe ori: dacă urc – e o greutate ce mă aşteaptă, dacă cobor – urmează ceva uşor, dar şi varianta: urcarea este ceva bun (urcare, creştere spirituală) sau coborârea – este ceva rău (cădere spirituală). Cu orice fel de simbol ne confruntăm, în primul rând este importantă simţirea cu care ne-a trezit. Pe urmă să analizăm în direcţia aplicării unui sens de creştere spirituală – care cu certitudine apare în gândul nostru, printre multe alte tendinţe, dar nu suntem obişnuiţi să îl luăm în considerare. Omul de regulă alege frica, descurajarea, ideea de a se feri de oameni şi experienţe, iar dacă nu înţelege imediat apare şi ideea că, dacă nu se va mai gândi la ceea ce a visat – nu se va îndeplini nimic. Dar evenimentele plăcute sau neplăcute – căci până la urmă aşa am învăţat să măsurăm şi oamenii, şi evenimentele – se succed oricum şi nu avansăm prea mult în timpul vieţii: nici noi, nici cei din jurul nostru; dar ne plângem că partenerii de drum nu se schimbă, fără să înţelegem că nici noi nu ne-am schimbat, şi nici mari perspective de schimbare nu avem dacă nu analizăm şi nu ne remodelăm temeinic. 
Sunt perioade cu activitate onirică (vise) mai bogată – faţă de restul timpului unui an, sau ani cu activitate bogată în timp ce alţi ani pot avea o activitate mult mai redusă: dar aici nu este vorba dacă omul “visează” sau nu – ci cum merge bioritmul său general, cum variază vibraţia medie personală şi astfel cât de frecvent îşi aduce omul aminte de cele petrecute în timpul somnului fizic. Totul depinde şi de variaţiile de frecvenţă ale vibraţiei medii plantare şi de incidenţa cu radiaţiile cosmice care învăluie planeta; totul este de asemenea în funcţie de circulaţiile fluxurilor energo-materiale în galaxie, care şi ele variază în funcţie de activităţile cosmice din întreaga subzonă, precum şi de activităţile coordonatorilor de evoluţii care aprovizionează subzona cu fluxuri noi. Nu numai configuraţia mişcărilor, şi vibraţiile corespunzătoare determină asemenea variaţii, ci şi propriile dezvoltări ale corpurilor din sistemul nostru corporal întreg:
– favorizate de o corporalitate fără blocaje şi cu dezvoltări moştenite de la părinţi: ale straturilor din corpurile fluidice – mai ales astral, mental şi cauzal, ultimele două oferind în cazul dezvoltării straturilor lor latente până acum (cu activitate redusă pe toată planeta) o vibraţie din ce în ce mai înaltă, favorizând astfel puternic amintirea derulării activităţilor astrale. Meditaţiile active – cu călătorii astrale conştiente – adaugă o nuanţă în plus nu numai clarităţii în timpul meditaţiilor, ci şi amintirii viselor din perioada de somn;
– defavorizate: de blocaje datorate în principal moşteniri parentale (deteriorări ale corpurilor moştenite: de la fizic la cauzal), precum şi activităţilor agresive – şi fizice, şi emoţionale deopotrivă. Poluarea atmosferică, sonică din viaţa curentă, precum şi o slabă întreţinere a corpurilor şi a câmpurilor lor îşi aduc şi ele un aport important.
De aceea, printre altele, este bine să profităm de fiecare vis pe care ni-l amintim pentru ca el să-şi aducă aportul la înaintarea noastră spirituală. 
Să ţinem seama , din cele discutate, şi despre aspectul legat de “a avea vise”, de a “visa” – în raport cu întreaga existenţă a perioadei de somn. De cele mai mult ori omul spune: nu am visat / am visat, ca şi cum visarea este o activitate pe care o avem sau nu, crezând că este doar o activitate cerebrală, ca urmare a activităţilor din timpul zilei. 
Corect este mai degrabă să înţelegem că orice adormire presupune activitate astrală – adică desprinderea parţială a corpului astral de restul sistemului corporal şi o activitate astrală pe măsura necesităţilor spiritului şi a timpului afectat somnului. În linii mari, două activităţi sunt duse prin corpul astral, pe timpul adormirii; am mai discutat la începutul articolului, acum putem să restrângem la două mari tipuri de activităţi:
1. Autostabilizarea vibraţională: este recuperarea vibraţiei medii personale, diminuată ca urmare a greutăţii activităţilor diurne, prin corpul astral care se încarcă vibraţional în structurile speciale ale planetei (zonele de autostabilizare vibraţională). 
2. Deplasări astrale în libertate, cu învăţături astrale, cu derularea unor sarcini astrale în galaxie, în funcţie de experienţa astrală a spiritelor în acest loc din univers. 
Aşadar avem activităţi astrale curente, doar unii dintre noi îşi amintesc mai multe, alţii mai puţine – alţii de loc, sau atât de puţin încât nici nu-şi mai “bat capul” cu ele: ceea ce nu este bine de loc. 
Cum ne amintim? 
De regulă putem să ne stăpânim stările de nervozitate şi să ne punem dorinţa – dar fără încrâncenare, fără patimă – de a avea un rezultat, cât ar fi el de mic pentru început!... Este însă necesar de amintit faptul că orice fel de activitate energetică de tip yoga, qi gong, reiki, şamanism, etc., conduce la liniştire interioară, la mărirea răbdării, la o energizare superioară şi la creşterea vibraţiei personale: toate ajută – fiecare în felul său. De asemenea, meditaţiile spirituale obişnuite, realizate constant, induc o stare generală de linişte interioară, de modelare a răbdării, a concentrării mentale şi emoţionale. 
Întrucât energizările cresc vibraţia personală, diferenţa de vibraţie între corpul fizic şi corpul astral se diminuează treptat (deşi fiecare rămâne pe treapta sa normală) şi, pentru că tocmai această diferenţă mare (astralul este la maximum - fizicul este la medie sau chiar sub medie) determină neputinţa de a ne aminti activităţile noastre astrale. Treptat practicantul va avea amintiri din ce în ce mai clare din întreaga sa activitate astrală, iar cu timpul partenerii de activităţi astrale vor avea negreşit amintiri comune din cele petrecute împreună în astral.
Aşadar, într-o primă concluzie, să ţinem cont de faptul că visul este numai un crâmpei din întreaga noastră activitate astrală curentă. Indiferent dacă avem sau nu avem vise – adică indiferent dacă ne amintim sau nu ceva din timpul somnului – activitatea astrală tot se desfăşoară la toţi parametrii reali ai vieţii în derulare. 

vineri, 18 august 2017

VISE: ÎNŢELESURI UNIVERSALE PROFUNDE

Idee principală: Cu ce rămânem în amintire din activitatea astrală din timpul somnului, ne putem remodela atitudini, înclinaţii, tendinţe, obiceiuri, creaţii, dar şi întărirea relaţiilor cu lumea astrală, pe care o folosim periodic în timpul vieţii fizice, relaţii bazate pe încredere şi înţelegerea devotamentului universal. 

Ceea ce numim în mod frecvent vise sunt aminitiri ale unor activităţi derulate în timpul somnului: pe timpul unor activităţi distincte cu scop de odihnire a corpului fizic, de regenerare a acestuia şi de recuperare a vibraţiei pierdute în timpul activităţilor derulate cu corpul fizic: acţiuni, stări emoţionale, gândire derulate în timp de trezie. 
Nu sunt numai o activitate electrică a creierului, aşa cum spun surse care nu doresc să recunoască decât o singură existenţă şi activitate umană, provenind de la un singur corp – corpul fizic. Nu avem doar un singur corp – corpul fizic, ci un sistem corporal de o complexitate uriaşă, care au legături stabile cu alte feluri de corporalităţi, aflate în alte universuri: şi spirituale, şi materiale (se poate studia, dacă se doreşte, capitolul „Sisteme Spirituale”).
Ele pot fi, sau nu, activităţi despre care avem cunoaştere în timp real:
1. Vise induse în mod conştient – numite „vise lucide”: de fapt activităţi astrale conştiente, ştiind bine că somnul este de fapt o trecere a conştienţei spiritului în concentrare de la corpul fizic la corpul astral – corp cu o vibraţie mult mai mare decât a corpului fizic: le mai numim călătorii astrale, în care se pot derula activităţi diverse, de o mare acuitate a percepţiilor, în profunzimea câmpurilor corpurilor noastre; sunt percepţii care au loc cu alţi senzoridecât ai corpului fizic: ai corpului astral, sprijinit de senzorii corpului mental şi de senzorii corpului cauzal. O astfel de situaţie nu presupune somn – care este o stare inconştientă a spiritului în planul fizic, chiar dacă activitatea cerebrală este asemănătoare cu cea din timpul somnului (alfa, gama şi delta), în funcţie de deplasarea corpului astral mai aproape sau mai departe de planeta de reşedinţă. Este totodată o stare diferită de aceea de trezie (cu activitate cerebrală în stare beta): adică de activitate curentă a creierului şi a întregului corp fizic. 
2. Somn obişnuit, datorat propriei oboseli caracterizată prin capacitate redusă de gândire şi fizic dezorientări mai mari sau mai mici în activitate, precum şi alte forme cu care suntem obişnuiţi în viaţa curentă.
Visele fac parte din grupa mare a fenomenologiei legate de: intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri, care se bazează pe deschiderea sistemului nostru corporal şi revenirea noastră la activităţi conştiente cu toate corpurile, în orice condiţii – simultan sau consecutiv, în funcţie de necesităţile de destin. 
Activitatea astrală, din care noi rămânem în amintire doar cu secvenţe restrânse mai mult sau mai puţin, este de o complexitate mult mai mare decât însăşi complexitatea vieţii fizice pe care spiritele nu le pot pătrunde cu senzorii corpului fizic. Activitatea astrală apare astfel, de regulă, doar ca necesitate de odihnă şi regenerare a corpului fizic, deşi legat de această activitate avem încă ceva puţin cunoscut - recuperarea vibraţiei pierdute în timpul manifestărilor fizice, însoţite de emoţii puternice şi foarte variate, de gândiri complexe şi eforturi de înţelegere ale unor evenimente locale. Astfel, din complexitatea trăirilor noastre umane întreg sistemul nostru corporal pierde – infim, dar important – din vibraţia optimă desfăşurării întrupării, iar prin acţiunea de autostabilizare vibraţională, în locuri speciale din manşoanele eteric-astrale ale planetei, corpul astral se încarcă energetic optim pentru el, apoi revine şi reîncarcă, reechilibrează întregul sistem corporal. În plus, reechilibrat astfel, cu corpul astral se fac călătorii în toată galaxia, se desfăşoară sarcini de cunoaştere mult mai profundă şi mai ales se ajută alte vieţuitoare – astrale sau fizice – de pe planeta proprie sau de pe alte planete. 
Aşadar, somnul nostru este un fel de viaţă paralelă dusă cu corp care are o vibraţie naturală mult mai înaltă decât corpul fizic, este mai uşor şi bine energizat, din care ne reîntoarcem odihniţi şi cu amintiri de multe feluri. Tocmai asemenea amintiri sunt acum de studiat.
În activitatea astrală, trăirile, percepţiile cu senzorii corpului astral sunt legate de:
1. Viaţa fizică curentă, pe care o conştientizăm aşa cum se derulează ea, legată mai ales pentru oameni de relaţia lor cu mediul planetar, cu biosistemul (vieţuitoarele planetare) şi mai ales cu semenii lor;
2. Complexitatea corpului astral şi vibraţia lui foarte înaltă comparativ cu aceea a corpului fizic determină posibilităţi de cunoaştere mult mai profundă decât cele fizice – cu toată tehnologia noastră bazată tot pe simţurile fizice: sunt astfel cunoaşteri legate de viaţa curentă, ale cărei aspecte le conştientizăm perfect, şi mult mai profund cu corpul astral (ceea ce, evident, invers nu se petrece) şi cunoaşteri despre o infinitate practic de elemente care au direct sau indirect conexiune cu viaţa fizică curentă. Avem, şi folosim în călătoriile astrale, o cunoaştere detaliată despre univers, Marea Creaţie, întrupări de toate felurile, pe care cu corpul fizic nu le putem avea direct. 
Avem nu numai cunoaştere, ci şi o conştiinţă extrem de ridicată, pe care le avem de altfel şi în viaţa fizică – dar numai atunci când vibraţia planetei este foarte înaltă şi când corporalitatea noastră este foarte dezvoltată. Când vibraţia planetei scade (în mod natural), corpurile îşi reduc mult din felurile de activitate, prin închiderea parţială a plexurilor lor. Ne pierdem cunoaşterea directă, dar ne rămân intuiţiile şi activitatea aceasta astrală, din care ne întoarcem cu o parte din amintiri. Totuşi activităţile astrale sunt extrem de voluminoase, iar creierul nostru nu poate decodifica totul deodată, în condiţiile unei energizări atât de reduse – deşi ea rămâne optimă chiar în prezenţa obositoarelor, derutantelor şi distrugătoarelor vibraţii joase. De aceea creierul transformă volume întregi de informaţii în simboluri – părţi de realitate sau întrupaţi cunoscuţi din viaţa fizică, pe care el le gestionează cel mai bine. 
Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere în astfel de vieţi, în vibraţii joase, este să ajungem la orientarea cea mai înaltă, la comportamentul cel mai elevat pe care îl avem de mult în vibraţii înalte: indiferent de condiţiile de mediu planetar sau social în care trăim. Să ajungem să avem un fel de a trăi cu comportament decent, protector, ascultător de entităţile pe care ne intuim sau cunoaştem prin societate, realizând lucruri de cea mai bună calitate în condiţiile date, să ne preocupăm de curăţenie, de curăţenie persoanlă şi la locul de muncă/trai, de cunoaştere cât este posibilă, susţinând relaţii amiabile şi altruiste în esenţa lor. 
Iar visele noastre ne ajută din plin, chiar dacă nu conştientizăm de la bun început: dar experienţa noastră creşte mereu. 

Spuneam mai sus că ceea ce este cunoscut prin corpul astral este de o mare complexitate, care nu poate fi decodificată de creierul nostru aşa cum se petrece, şi cât de bogat se petrece. Când ne trezim, o mică parte din informaţii apar direct – depinde de regulă de extinderea cunoaşterilor nostre fizice – altă parte prin simboluri ale elementelor cunoscute concret în astral: reprezentând cele mai apropiate forme de cunoaşterea spiritului din viaţa fizică curentă. Ceea ce vedem prin amintire (sub forma imaginilor şi emoţiilor însoţitoare) ne poate orienta imediat în viaţă, şi nu numai pentru un mic eveniment ce se poate petrece, ci pentru o linie întreagă de manifestări, aşa cum le-am menţionat mai sus, cu tot potenţialul lor înalt. La finalul destinului vedem ce am făcut – dar avem deja atunci cunoaşterile totale pe de o parte: nu numai din călătoriile astrale, ci din toată evoluţia noastră de până atunci, precum şi manifestările noastre din destinul fizic terminat, pe de altă parte: aşa se face comparaţia, în prezenţa îngerilor noştri de destin. Analizarea şi înţelegerile pe care le facem continuă cu alegerea căilor optime pentru învăţăturile necesare paşilor pe cărarea atingerii comportamentelor echilibrate în orice formă de mediu de trai. Toate însă avansează mereu în complexitate, în extinderi, iar pe măsura lor cresc şi sarcinile noastre de destin. Motivul unor sarcini tot mai avansate, şi ele la rândul lor, este nu numai dezvoltarea propriilor noastre puteri energetice, radiante totale prin eforturile pe care le facem trăind, ci şi un alt aspect pe care societatea noastră nu-l încurajează, preferând concurenţa în locul conlucrării: dar lucrurile sunt încă mult mai sensibile decât atât. 
Adică: învăţăm să fim AJUTĂTORI. Alţi ajutători au trăit şi trăiesc alături de noi pentru a ne ajuta, îndruma, coordona, pentru ca noi să învăţăm cât mai multe lucruri, şi unul dintre ele este pentru a învăţa noi înşine să oferim ajutor altor evoluanţi, aşa cum îl primim şi noi. Pentru că evoluţiile se bazează în special pe ajutor, ajutor altruist, cunoscător al tuturor necesităţilor şi formelor de înaintare până când, în situaţii de neputinţă a folosirii puterilor şi experienţei noastre, să ajungem să ne fie totul instinctiv, ca şi hrănirea, deplasarea, comunicarea şi relaţionarea. Iubirea altruistă să fie motorul vieţii, protecţia vieţii să fie implicită, oricând de grele ar fi condiţiile de trai. Să ne menţinem echilibrul spiritual, indiferent cât de puţin experimentaţi şi cunoscători sunt semenii noştri, să le dăm exemplu personal prin manifestări de înalt nivel spiritual. Iar dacă nu ajungem întotdeauna la asemenea performanţe – imediat cum ne dăm singuri seama să ne corectăm şi să extindem corecţiile la toate formele pe care le putem conştientiza. 
În acest context, visele pot apare ca îndrumări din partea entităţilor noastre astrale, în cadrul activităţilor astrale în care ele sunt permanent alături de noi: îndrumări subtile de activitate elevată spiritual, pe care trebuie să o purtăm în lume, care formează de fapt fundamentul manifestărilor noastre deja consolidat în vibraţii înalte. 
Să menţionez câteva forme de vise curente:
– vise de avertizare în relaţii cu familia, serviciul, alte segmente de societate şi planeta;
– vise de începuturi, de adaptare la începuturi de situaţii cu specific local: într-un nou loc pe un nou continent, cu o nouă familie, sau de intrare în meserii, etc., care presupun necesităţi de obişnuire cu ideea noutăţii, în prealabil; au de regulă gradul cel mai mare de împlinire;
– vise de închidere (împlinire), ajungere la finalul unei forme de manifestare, pentru care nu este nevoie decât de foarte puţină acţiune, sau emoţie, sau gândire, în plus, pentru consolidarea ei: care de regulă nu mai necesită nevoie de împlinire, decât de conştientizare şi amintire a acestei conştientizări, împlinind una din sarcinile de destin pe această planetă. Este astfel diametral opusă acelei forme discutate anterior;
– vise de atenţionare privind hotărâri pe care le gândim, sau au toate şansele să apară în gândirea noastră: suntem atenţionaţi să nu urmăm, sau chiar să urmăm cursul unor gânduri pe care le avem în viaţa fizică.
Sunt numai câteva forme, care cer întotdeauna elevare spirituală, gândire profundă, exemplu pozitiv oferit, greutăţi depăşite cu curaj, altruism, abnegaţie, demnitate, apoi şi de ridicare a calităţii creaţiei, gândirii şi vorbirii în societate. Suntem pregătiţi să facem faţă cu succes spiritual în orice schimbări de viaţă, de situaţii, avertizaţi, ajutaţi, îndrumaţi astfel. 

Visele ca simbol, nu ne arată, spre exemplu o tangenţă cu un anume om: este formată experienţa generală, a spiritului, în vibraţii joase, nu numai pentru omul cu o singură identitate, cel visat sau un simbol (plantă, animal, mineral) care se referă doar la o personaă sau un eveniment – care şi el este important, dar într-o mică măsură, aşa cum şi viaţa noastră fizică pământeană este doar o mică parte din eternitatea vieţi spiritului: învăţăm cum să ne comportăm în faţa unui lung şir de oameni, sau într-un şir întreg de evenimente de aceeaşi natură spirituală – ceea ce face parte din universalizarea noastră! Căci aşa cum este un spirit – sunt foarte multe, popoare întregi, nenumărate, de spirite asemănătoare. Simbolul ne poate arăta cunoaşterea interioară a unei întregi tipologii umane – momentan umane: căci cu asemenea spirite ne vom întâlni în eternitatea evoluţiilor noastre. Chiar dacă toate înclinaţiile, tendinţele, obiceiurile fiecăruia în parte se vor schimba, spre înălţare, în sublimare, în manifestări uluitor de înalte comparativ cu ce trăim noi aici, pe Pământ, toate manifestările vechi vor reapare, însă, într-o măsură mai mare sau mai mică, când vom evolua în subzonele cu vibraţie naturală foarte joasă, chiar mai joasă decât Pământul, care impulsionează irumperea în comportamente a unor raze, seturi de raze proprii cu vibraţie proporţională cu vibraţia locului. Este un impuls pentru care trebuie să fim pregătiţi să-l gestionăm. Iar noi trebuie să ne înălţăm comportamentele cu fiecare trecere prin locul respectiv din univers, cu fiecare întrupare în vibraţii care ne impulsionează folosirea razelor noastre, conform locului: dar imediat ce simţim impulsul supărării (de exemplu) să ne repliem şi să scoatem din noi tot cea poate fi mai înţelegător, mai drept, mai bun. 
Nu reuşim pe loc? Să nu ne supărăm pe noi înşine, căci însăşi supărarea se transmite altora din jur, dar să luăm totul imediat drept impuls de remediere, de corectare, de întărire în aspectul, latura cea mai înălţătoare pe care o are manifestarea obişnuită în societatea locală. Iar dacă nu ne putem manifesta, în sufletul nostru s-o facem, cu convingerea că orice gând bun este de un real folos oricui. 
Pentru că suntem radianţi, iar acest lucru nu trebuie nicicând uitat...
Vom mai discuta câte ceva despre visul-simbol, despre enigmaticul „deja vu”, despre intuiţii şi clar-intuiţii. 

vineri, 11 august 2017

UNIVERSUL ESTE SAU NU ESTE FINIT?

În primul rând este necesar să vă scriu că am continuat aspectele dezbătute în articolul “Copiii şi viaţa astrală” pe blogul de Călătorii astrale, căci pe aici avem încă multe altele de discutat. Aşadar să urmăriţi acolo continuarea “Despre copii şi viaţa lor astrală”, şi „Omul adult şi viaţa sa astrală”, iar când voi scrie continuări acolo, vă voi anunţa, la fel ca şi acum. La începutul acestei noi etichete vă propun o trimitere către studii personale privind universurile în care ne desfăşurăm evoluţiile:
Studii generale: Universuri ;
Sinteza treptelor şi subtreptelor de evoluţie ale monadelor.    
În viitor vor fi adăugate multe astfel de studii, până atunci să discutăm despre diverse teme culese din mass media cu referire la universul în care trăim în acest moment.

I. PE SCURT:

Universul nostru face parte dintr-un set de universuri create de monadele cele mai evoluate din lumea noastră. El nu se dezvoltă din el însuşi, ca o întrupare alimentată de însăşi sursa care ar fi creat-o (radiaţie spirituală/monadică): nu este vorba de vreo întrupare, ci de o creaţie; şi nu este o creaţie de la “zero”, ci în rădăcină a existat o suprapunere şi/sau alăturare a unor straturi ale energiei fundamentale, dintre care unele au fost deja folosite: universurile pe care le ştim acum, altele nu au fost folosite decât foarte rar, şi numai de spirite foarte puternice: nicidecum de începători pe drumul evoluţiilor. Pe straturile cu vibraţii medii şi înalte s-au constituit deja universurile pe care le folosim în evoluţii, straturile cele mai profunde sunt pregătite treptat de folosire, pe măsura apariţiei necesităţilor spiritelor aflate în evoluţii în acest univers. 

II. DISCUŢII

Citesc undeva: “În acest moment, nu se ştie dacă universul este sau nu finit, dacă există viaţă extraterestră sau ce sunt de fapt găurile negre.”Să discutăm puţin despre universul nostru: este finit sau infinit ?...Luat ca structură actuală, în acest moment universul nostru este o creaţie finită în energia fundamentală infinită: numai energia fundamentală poartă cu sine infinite potenţialităţi care se pot dezvolta în funcţie de infinite posibilităţi. Universul este o creaţie cu funcţiuni multiple, cu o structuralitate foarte profund gândită de creatorii săi, astfel încât cele pe care le cuprinde în interiorul său să fie bine echilibrate în împletirile lor; şi toate structurile sale sunt într-o multitudine de moduri de acces, şi în diferite sensuri, cu un număr finit de alte universuri, creaţii asemănătoare acestuia şi totuşi foarte diferite unul de celălalt. Creaţia tuturor universurilor este stabilă prin însăşi ideea pentru care au fost create: aceea de a asigura spaţii finite, dar foarte largi pentru derulări de trăiri de acelaşi fel necesare unor valuri infinite de monade care intră mereu în evoluţii. Toate evoluează învăţând forme din ce în ce mai complexe de manifestare, şi învăţând la rândul lor cum să ofere aceleaşi învăţături noilor valuri de monade care pot parcurge acelaşi drum cu cele care le-au învăţat şi pe ele. Deşi existenţa lor este eternă, universurile nu-şi schimbă vibraţia medie chiar dacă pe spaţii reduse din interior vibraţia poate fi variabilă, şi variind în continuare în funcţie de necesităţile evoluanţilor. Dar vibraţia lor rămâne în totalitate constantă, căci ele sunt create pe straturi ale energiei fundamentale – fiecare strat având vibraţia sa proprie eternă, ca şi luminiscenţa şi sunetul fundamental propriu: în funcţie de compactizarea energiei fundamentale în fiecare strat. Universurile nu-şi schimbă forma generală – chiar dacă structurile lor interioare se vor modifica în funcţie de puterea energetică medie a tuturor evoluanţilor din univers şi de necesităţile de ordonare a manifestărilor lor în perioade foarte mari de timp. Ele nu se modifică – dar se creează treptat, iar modificările sunt avute în vedere de la începutul creaţiei lor şi desfăşurate treptat, lin, fără ca pe parcurs intrarea în funcţiuni a părţilor interioare să perturbe vieţile şi activităţile evoluanţilor. Coordonatorii au în vedere mai ales vieţile acelor spirite care au încă o putere energetică proprie mică, o fragilitate înaintată a folosirii propriilor radiaţii spirituale şi astfel sensibilităţi pe care cele înaintate nu le mai au de mult. Asemenea părţi, creaţii noi, care apar pe parcurs în interiorul unui univers (deocamdată să avem în vedere Universul Fizic) doar aşteaptă să intre în rolul lor, pregătite îndelungat, dar fără ca restul părţilor componente să piardă din funcţionalitatea lor momentană. Orice structură nouă apare în profunzimea celor vechi sau completează o structură mai veche, fără ca întreg universul să-şi schimbe particularităţile: la fel ca şi sâmburii unui fruct, care are potenţialul de a dezvolta o nouă formă în interior – cu deosebirea că restul nu dispare, ci îşi creşte potenţialul activ. Totul este folosit pe parcursul creării sau remodelării în funcţie de necesităţile diverselor grupuri de spirite aflate în evoluţii. Orice fel de astfel de creaţii nu trebuie să se realizeze brusc, căci o creaţie de asemenea anvergură ar crea valuri energetice covârşitor de puternice, ele fiind realizate pe baza alăturării sau împletirii straturilor uriaşe ale energeiei fundamentale, şi nu în mijlocul straturilor – ca un strat crescut în mijlocul altui strat, ceea ce ar denatura mult însăşi împletirea straturilor, denaturându-i şi capacităţile interioare. Acest fapt face ca existenţa lor totală să fie practic eternă, chiar dacă modificările trecătoare sunt, şi vor fi întotdeauna necesare: creaţiile universice fixează împletirile de straturi ale energiei fundamentale, păstrând totuşi o elasticitate necesară existenţei mişcărilor altor straturi, altor structuri naturale din straturi, care oferă mai departe posibilităţi infinite de autoconstituire de noi monade înafara unui astfel de Centru de evoluţie – de “casă a universurilor”, cum este acesta în care evoluăm noi. Pentru aprofundare se poate urmări studiul “Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale” .
Dar... Conform celor gândite de matematicieni şi fizicieni, există un POTENŢIAL uriaş de formare structurală de straturi ale energiei fundamentale, cu legături potenţial stabile între ele, întrucât altfel ele ar putea irumpe spontan şi proporţional cu forţele care le pot natural iniţia. Dar ideile acestea, care au şi ele un anumit statut de raţiune pe care nu oricine le înţelege de la prima vedere (de cele mai multe ori nici măcar citindu-le şi înţelegându-le valorile) sunt preluate de ezoterişti care nu au studii aprofundate, care pun în circulaţie cel puţin câteva feluri de gândiri – dar nu şi percepţii reale de creaţie: ca o creaţie gândită profund PENTRU TOATE SPIRITELE – MARI ŞI MICI – aflate în evoluţii, în timp ce omul nu se gândeşte decât la el însuşi, nepăsător la vieţuitoarele planetei, ai căror musafiri suntem de fapt noi, oamenii, şi nici decum invers. Şi în niciun caz nu sunt “covor, tablou, peisaj fără viaţă” aşa cum stipulează însăşi biserica ce ar trebui să le aibă cu iubire pe toate în vedere. Să enumăr numai câteva asemenea idei care îmi sunt acum la îndemână:– ar exista deja o infinitate de universuri (nu de potenţialităţi), care se creează şi se distrug permanent: pe acelaşi principiu (nu este exclusă extrapolarea) cum apar şi dispar stelele şi planetele, galaxiile din acest univers – ale căror apariţii şi dispariţii nu sunt cunoscute decât vizual;

– atlanţii ar fi distrus o serie de universuri, apoi ar fi venit şi în universul “nostru” ca să-l distrugă şi pe acesta;
– noi, oamenii, cu gândirea noastră am crea universuri pe bandă rulantă şi tot noi, tot cu gândul nostru, le-am distruge. Este o mare diferenţă între speculaţii pe baza unor presupuneri (şi se dovedeşte permanent că sunt presupuneri, înseşi ideile variind de la un cercetător la altul şi variind şi în timp, când apar alte idei). Metafizica arată în mod concret stabilitatea principiilor şi formelor, structurilor rezultate din aplicarea principiilor: create exclusiv de creatorii înalţi, cu o evoluţie incomparabil de înaintată faţă de care cei pe care îi numim azi “atlanţi”; sau faţă de noi, cei care evoluăm azi pe Pământ, ajutaţi şi coordonaţi de marii creatori ai universurilor. Este evident că asemenea oameni nu conştientizează acum, din postura lor (întrupaţi cu puteri limitate) decât cele pe care le pot vedea cu ochii trupului şi cu intrumentele create după puterea limitată a ochiului uman; restul nu intră în cunoaşterea lor, structuri şi întrupări de o mare complexitate, aflate în profunzimea spaţiului care ne înconjoară. Pe baza acestor prezentări limitate (limitate oricum faţă de ceea ce cunosc ei înşişi acum, obligaţi de oficialul contemporan) se fac multe alte speculaţii cu iz ezoteric sau, în euforii sentimentale, diverse metaforizări care dovedesc de multe ori că se confundă “metafora” cu “metafizica”. 
E bine să cunoaştem adevărul, dar să nu dispreţuim pe necunoscători, ştiind că trăim fiecare conform evoluţiei proprii şi necesităţilor de pătrundere în diverse domenii: mai devreme sau mai târziu. 
Dar este necesar să adăugăm ceva, cu referire la faptul că fiecare univers este o creaţie stabilă, finită, oricât de uriaş ar fi el, iar din postura pământeanului nu-i putem percepe mariginile, oricât de sofisticate ar fi aparatele noastre actuale şi viitoare: căci ele percep materiile fizice şi nu cele de vibraţie mai înaltă decât acestea prin însăşi constituirea lor, din materii fizice. Iar cei care concep astfel de aparate azi au sesizat de mult care este necunoaşterea lor – deşi nu întotdeauna natura lor, găsind exprimări generaliste (materia neagră, gaură neagră) şi asigurând omul de rând că ei sunt pe calea controlării unor asemenea necunoaşteri, pe drumurile descoperii “esenţei” făcându-se mereu “paşi importanţi”. Dar ei ştiu bine că până când nu vor avea libertatea de a spune că acolo trebuie altfel cercetat, nu vor putea face paşi în profunzime, ci paşi importanţi în diversificarea aplicărilor celor deja cunoscute mai mult sau mai puţin. Adică în acelaşi plan – planul fizic – şi nu în alte planuri mai profunde. Iar acum ei ştiu bine că în planuri mai profunde alţi cercetători, cu capacităţi corporale proprii – observatori deocamdată – sunt sprijiniţi să cerceteze, cu tot alaiul de confuzii care apar, ascunse de false euforii ale unor decopertări mai vechi, pe care sunt nevoiţi să le prezinte drept descoperiri, “paşi importanţi”. În asemenea sensuri s-au realizat cercetări foarte vechi, ascunse omului de rând, neinstruit decât în direcţiile lui “Crede şi nu cerceta!” veche de cel puţin 2000 de ani, studiul doctrinelor care au păstrat adevăruri profunde şi a multor documente şi artefacte furate din toată lumea. Important este ca cel ce pătrunde în mod natural în astfel de sfere ale cunoaşterii, mental şi astral, să nu dispreţuiască, blameze astfel de oameni perverşi. Dar să ştie clar, fără echivoc despre ce este vorba în societatea noastră – despre cei care aşa au apucat structurile societăţii umane, aşa le-au folosit, fiiind mai important să cerceteze lumea decât să o schimbe. Se ajunge azi să se ştie bine că structurile corporale umane pot să ofere spiritelor percepţii dincolo de materiile fizice, căci în structurile lor intră de la bun început segmente de materii (celule şi structuri mai complexe) care fac posibile – prin legături indestructibile, aflate în curs de dezvoltare – percepţii ale lumilor eterice, astrale, precum şi cu câmpuri de vibraţie încă mult mai mare: mentală, cauzală, spirituală. Este de remarcat faptul că putem percepe numai cele care sunt în galaxia noastră, dincolo de care putem să intuim cele ce se petrec dincolo de materiile fizice sau să ne amintim cele percepute şi trăite cândva, în trecutul nostru, înmagazinate perfect în memoriile spirituale (monadice). Toate acestea şi încă mult mai multe lucruri le vom conştientiza treptat, dar repede, pe măsura creşterii vibraţiei: şi în galaxie, şi în corpurile noastre. 

CÂTEVA CUVINTE DESPRE EXTINDEREA SFERELOR NUCLEULUI UNIVERSULUI FIZIC

Aşa cum am mai discutat şi în alte studii, universul fizic are un nucleu, însă vibraţia lui nu este cea mai înaltă – aşa cum, spre exemplu, este nucleul unei planete, sau al unei stele, sau al unei galaxii. Cea mai înaltă vibraţie din univers o are zona  de la periferia acestuia – am numit-o zona a III-a – iar zona I are vibraţia cea mai joasă dintre cele trei zone: zone care se înfăşoară în jurul nucleului universului. Nucleul are aşadar vibraţia cea mai joasă din univers, iar zona a III-a vibraţia cea mai înaltă, unde această ultimă zonă este susţinută şi de straturile inter-dimensionale cu vibraţii mult mai înalte decât universul în totalitatea lui, şi de straturile pe care le numim dimensiuni structurale paralele ale universului, cu vibraţii încă şi mai mari decât cele inter-dimensionale. Cu o asemenea distribuţie de straturi, Universul Fizic se află într-un echilibru vibraţional perfect. Şi eu, şi alte persoane cu care am corespondat pe această temă, ne-am amintit – cu imagini clare în călătorii astrale, de faptul că, din exterior, şi în condiţii optime, se poate observa o activitate bogată: entităţi extrem de puternice, care lucrează în interiorul a ceea ce numim nucleul universului, în condiţii de vibraţii extrem de joase, sunt cele care au creat universul şi care lucrează în continuare acolo, nonstop chiar de la crearea acestuia. Aşadar, lucrările care se desfăşoară acolo au în vederea pregătirea nucleului pentru departajarea încă a unei zone, cu vibraţii mai joase decât zona I (care actualmente este zona de evoluţii cu vibraţiile cele mai joase – dar numai bune pentru spiritele micuţe, aflate la începutul dezvoltărilor lor spirituale). Rămâne în mod spaţial, în continuare, nucleul universului, care rămâne de asemenea şi partea universului cu vibraţia cea mai joasă. În consecinţă, atunci când va deveni funcţională, noua zonă va deveni zona I a Universului Fizic, aici va fi zona a II-a şi tot aşa, progresiv numerotate cu vibraţie din ce în ce mai înaltă. Aşadar, în viitor – un viitor totuşi extrem de îndepărtat comparativ cu vieţile noastre de acum – universul va avea patru zone cu vibraţii diferite şi nucleul său. Nucleu care poate avea la râdul său alte structuri înglobate, căci se simte că de acolo vin vibraţii diferite, care se înfăşoară unele pe altele, altele se alătură unele cu altele, altele par a avea nişte sâmburi care pot fi folosiţi în funcţie de necesităţile evoluţiilor tuturor – entităţi aflate la începutul drumului lor de evoluţie sau care cunosc potenţialul energiei fundamentale, fără să ajungă însă la cunoaşterea întregului ei potenţial. Dar vorbim aici de eternitate, de valuri de eternităţi (poetic exprimat)... Şi da! avem o eternitate să aflăm, să învăţăm, să evoluăm şi să luăm parte la asemenea lucrări, şi încă multe altele. Aşadar, universul nu se dezvoltă din el însuşi, ca o întrupare alimentată de însăşi sursa care a creat-o (radiaţie spirituală/monadică), căci nu este vorba de vreo întrupare, ci de o creaţie: şi nu este o creaţie de la “zero”, ci în rădăcină a fost o suprapunere şi/sau alăturare a unor straturi ale energiei fundamentale, dintre care unele au fost deja folosite: universurile pe care le ştim acum, altele nu au fost folosite decât foarte rar, şi numai de spirite foarte puternice: nicidecum de începători pe drumul evoluţiilor. Însă este necesar să reţinem: creatorii universurilor – şi totodată coordonatorii evoluţiilor noastre – pot efectua asemenea lucrări astfel încât nimeni să nu simtă schimbările: şi nicidecum pentru că cineva nu ar vrea ca noi să ştim ceva, în mod meschin, ci pentru a proteja permanent toate spiritele micuţe cum suntem noi şi toate celelalte vieţuitoare din jurul nostru. Iar în viitorul evoluţiilor noastre vom şti absolut totul şi vom participa la toate lucrurile de pe întinsul Centrului de evoluţie – şi la încă altele în curs de constituire.