Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

joi, 20 februarie 2020

06. CÂTEVA DETALIERI ÎN PLUS ALE UNOR IDEI DIN POSTAREA ANTERIOARĂ

I. IDEI PRINCIPALE
1. Scurtă paralelă între:
– manifestările oamenilor înainte de ultima glaciațiune: prin folosirea corpurilor mental și astral pentru percepțiile și acțiunile curente: deplasare, comunicare, creație materială;
și
– manifestările oamenilor după ultima glaciațiune, când noua corporalitate a oamenilor născuți de Moși putea oferi percepții, deplasare și comunicare mental-astrală, dar nu și creație materială mentală: manifestările mentale și astrale au fost reduse conștient treptat și înlocuite cu manifestări fizice.
2. Activitatea de îndrumare a Moșilor s-a îndreptat către activitățile curente ale oamenilor  și către transpunerea cunoașterilor oamenilor și percepțiilor lor mental-astrale în forme de expunere fizică: s-au format scrierea, pictura, sculptura, muzica, arhitectura, decorațiunile interioare și exterioare casei în așezare.
3. Moșii nu au avut un loc anume de așezare decât în primele milenii după glaciațiune, pentru formarea și îndrumarea populațiilor după necesitățile fizice, până în preajma primelor migrații. Ulterior au venit temporar în lăcașuri de acest fel, alese și formate conform necesităților Călătorilor: pentru studiu lor și pentru primirea îndrumărilor de la Moși. 
4. În rare cazuri, cum a fost și cazul geților, Moșii au intrat din nou în societatea umană, pentru formarea unor linii de apărare a teritoriilor carpatice în vremea migrațiilor până la retragerea romanilor din Dacia, orchestrată de dânșii. 

II. DETALII, DISCUŢII
Să reluăm pe scurt câteva idei din prezentările anterioare – în studiul ” 05. Primele lucrări de amenajare în Peştera Ialomicioarei”, cu detalii necesare pentru cele pe care le vom studia în continuare.
Peştera Ialomicioarei a fost aleasă pentru a fi folosită de Moşi, în lucrările lor de ajutor pentru oamenii aşezărilor din raza lor de putere energetică radiantă – un lucru deosebit de important, pe care azi cu greu îl putem înţelege dintr-o povestire: dar care atunci, în acele vremuri (cu cca. 8-10.000 ani în urmă) era cel mai normal, obişnuit lucru pentru întreaga omenire. Continentele nu erau împărţite în state, ţări – ci exclusiv în zone care ţineau de puterea energetică radiantă a unui Moş îndrumător pentru un grup de alți Moși cu care lucrase de la începutul noilor timpuri (numiţi de alte popoare: Patriarhi, Bătrâni, Vraci, etc.): așa cum grupul era format din bărbați și femei, și îndrumătorul de grup putea fi bărbat sau femeie şi vom discuta detaliat despre importanţa acestui fapt:
1. Trăiau în grup fără a forma familii, dar formau cupluri de lucru, de sarcină care avea nevoie și de energii masculine, și de energii feminine; nu purtau raporturi sexuale decât dacă un cuplu avea în destin procreerea, nașterea și creșterea de copii, iar atunci desfășurau asemenea relații asemenea oricărui alt cuplu de oameni, cu deosebirea că foarte rar venea pe lume un copil în cuplurile dânşilor, spre deosebire de cuplurile familiale din aşezări. Dacă nu aveau în destin o asemenea lucrare procreativă, nu aveau niciodată raporturi sexuale de-a lungul întregii vieți pământene. Motivul – bine înţeles atunci de toată lumea – era legat de faptul că Moşii pot trăi fără oboseală timp mult mai îndelungat, datorită structuralităţii corporalităţii lor, susţinută de o putere radiantă spirituală uriaşă. Ei sunt – conform evoluţiei lor – monade centrale (pe scurt: centrali), unii folosesc denumirea de Fii de Dumnezeu – alături de care întotdeauna pot să evolueze secundari (cu o treaptă de evoluție mai jos decât centralii care sunt coordonatorii evoluțiilor noastre): secundarii sunt ajutători foarte avansați, în învăţături pentru realizarea unor sarcini pe care şi ei le pot executa în prezența, sub îndrumarea centralilor. 
Aceștia sunt Moșii, ajutători și coordonatori principali ai evoluțiilor noastre. Ei au experiență uriașă pământeană (doar o mică parte din experiența lor totală), căci sunt dintre cei care, înainte de ultima glaciaţiune, au avut vieţi extrem de lungi, cu sarcini de conducători de societăţi, iar dintre secundari mulți au fost cei pe care îi numim azi paznicii continentali din străvechimi. Fiecare Moş avea în sarcină de ajutor aşezări cuprinse în radiaţia lui spirituală: în puterea cea mai mare a radiaţiei – dincolo de o anumită limită normală, radiaţia se estompa treptat, împletindu-se cu radiaţiile Moşilor din jur. Un grup de Moşi era condus de un Moş cu evoluţie superioară, centrală – ceea ce însemna şi radiaţie mai înaltă, şi vibraţie foarte înaltă, iar câmpul radiaţiei acestuia cuprindea părţi vaste din fiecare continent şi părţi vaste din oceanul planetar. 
Zalmoxis a fost conducătorul, îndrumătorul Moşilor care activau în regiunile cuprinse între versantul estic al munţilor Alpi şi versantul vestic al munţilor Urali. Alt Moş – conducător, îndrumător – avea în radianţa dânsului regiunea dintre Alpi şi o parte a Oceanului Atlantic, altul – regiunea dintre Urali şi o largă parte din Asia Centrală, şi aşa mai departe. 
2. Fiecare cuplu – având sau nu copii, copii care se năşteau extrem de rar – avea sarcini de ajutor pentru îndrumări privind orientări şi adaptarea manifestărilor oamenilor la noile condiţii de trai – de viaţă curentă prin folosirea majoritară a corpului fizic. În funcţie de variaţiile naturale locale ale vibraţiei planetare, ei îndrumau oamenii către diminuarea treptată a folosirii activităţii mental-astrale în viaţa curentă: prin voinţă, conștienți fiind toți oamenii de necesitatea adaptării lor la vibrația care devenea din ce în ce mai joasă. În acelaşi timp îndrumau către folosirea corpului fizic în toate sectoarele de activitate care se puteau desfăşura în locul lor de trai: aşa cum am mai discutat în studiile anterioare şi vom detalia și în studiile prezente. 

CÂTEVA FILE DE ISTORIE STRĂVECHE 
Moşii, în formula aceasta, au existat numai în perioadele de trecere de la traiul mental-astral la traiul fizic, în două mari etape:
1. Înainte de ultima glaciațiune, când toate activitățile oamenilor se realizau prin activitate mentală și astrală; în acea perioadă au întrumat oamenii să se obişnuiască cu activităţi generale premergătoare celor fizice realizate în condițiile de pe Pământ: spiritele umane au venit pe Pământ cu milioane de ani înainte de vremurile noastre, cu multă experiență de trăire în toate condițiile de acest fel și cu orice fel de corporalitate specifică creatorilor avansați. Asemenea pregătiri pentru oamenii din străvechimi însemna să creeze mental (atenție: cu ajutorul corpului mental, nu cu mintea care este un produs parțial al corpului fizic), cu densitate mică și vibrație foarte înaltă (toate proporționale cu corporalitatea de atunci, mult mai puțin densă decât cea de acum) unelte și materiale de lucru pentru diverse obiecte pe cale mentală, utilizându-le pentru a crea altele mai departe, fără să folosească corpuri planetare și vegetale așa cum facem acum: adică pământuri, metale, lichide planetare, precum și lemnul copacilor, fibre, piele și os animal, etc. Nimeni nu sacrifica sub nicio formă viața unor viețuitoare planetare, toate erau create prin compactizarea filamentelor energetice și materiale din aerul planetar: aceasta o numim creație materială mentală. Ceea ce se crea, prin procedeul numit materializare, se putea remodela tot mental, se putea dematerializa la sfârșitul folosirii lui, filamentele intrând astfel din nou în aerul planetar din care planeta însăși se aprovizionează pentru întreținerea proprie și a corporalității tuturor viețuitoarelor biositemului său. 
Spre exemplu: crearea mentală a unui topor (unealtă) şi a unui trunchi de copac (material de prelucrat), erau realizate separat, apoi erau folosite pentru a secţiona trunchiul pentru a obţine scânduri folosite la crearea unei case, a unei bărci, a unei părţi de mobilier, așa cum aveau să creeze în viitor – dar folosind metal planetar (din corpul planetei) și material vegetal (copac) așa cum aveau să fie folosite în viitor, în etapa planetară pe care azi o numim fizică, când orice activitate se realizează cu corpul fizic și folosind materiale fizice care doar se prelucrează pentru obținerea obiectelo/obiectivelor necesare vieții. 
Să reținem că toate acestea erau pregătiri pentru epoca fizică ce avea să vină în viața omenirii, căci restul vieții se derula după principii deosebite de modul în care construim azi obiectivele noastre. Iar această perioadă de pregătire s-a derulat înainte de PENULTIMA glaciațiune. 
Pe de altă parte să reținem că cei pe care azi îi numim Moși s-au născut în acea perioadă și au avut sarcina de a ajuta omenirea în astfel de pregătiri. După ULTIMA glaciațiune au avut sarcina de a îndruma și ajuta, așa cum am mai discutat, toți oamenii să schimbe creația mentală cu creația fizică, deplasarea, hrănirea, comunicarea – toate mentale în trecut – cu corespondențele lor fizice, realizate cu corpul fizic, așa cum facem acum. În timp ce tot dânșii au născut primii oameni noi după ultima glaciațiune, cu corporalitate specială pentru epoca fizică, Moșii au rămas în continuare cu corporalitatea lor veche, cu specific mental-astral, dar având experiența profundă de a trăi și fizic, fără să efectueze lucrări mentale decât punctual (puncte mici, absolut necesare) dar având percepții intacte mentale și astrale prin intermediul cărora puteau să simtă schimbările cele mai fine ale planetei și să ajute oamenii să se adapteze corespunzător, de la un an la altul. 
2. O altă parte importantă a sarcinilor lor și absolut necesară omenirii de ieri și de azi, a fost îndrumarea oamenilor într-o serie de lucrări de transpunere în creaţie fizică a cunoaşterilor de tot felul şi redarea, în elemente de creaţie fizică, a percepţiilor: auditive – instrumente muzicale pentru redarea sunetelor fundamentale pe care le auzeau prin senzorii corpurilor fluidice, în mod curent; parfumuri – conform parfumului emanat de orice structură materială; redarea prin pictură a culorilor aurice ale diferitelor corpuri, elemente din natură; în arhitectură: arcele folosite la construirea caselor, podurilor peste ape; arte plastice decorative: pictură, sculptură; artă vestimentară – îmbrăcăminte şi încălţăminte fizică după modele asemănătoare realizărilor mentale pentru dozarea fluxurilor atrase în jurul corpului fizic şi pentru protecţia acestuia (în străvechimi: pentru protecţie împotriva radiaţiilor venite din cosmos), etc.
După ultima glaciaţiune, Moșii au asistat şi îndrumat oamenii să se implice total în rememorări de manifestări şi adaptări la noua viață: după amintirile active încă din vieţile anterioare şi din viaţa în curs, şi interactive: din cele anterioare venirii lor pe Pământ, şi anterioare ultimei glaciaţiuni de pe Pământ. Adică să-și folosească absolut toate amintirile, intuițiile, clar-intuițiile și clar-simțurile atâta timp cât le aveau, căci erau în diminuare treptată, după cum se diminua vibrația planetară.
Apoi Moşii s-au retras de peste tot după ce oamenii au încheiat vizibil, consolidat, toate adaptările lor la manifestări posibile pentru acele timpuri. Ei se vor întoarce după ce majoritatea celor care şi-au încheiat destinele fizice se vor fi obişnuit cu ideea revenirii la activităţile mental-astrale corespunzătoare dezvoltărilor, din nou, ale tuturor corpurilor fluidice, păstrând însă dezvoltarea actuală a corpurilor fizice – necesară derulării sarcinilor umane în continuare. Ne vor ajuta să înţelegem că majoritatea regulilor social-religioase în puterea cărora am trăit în ultimele milenii nu sunt de lepădat – fiind însă necesare în alte condiţii, în alte cicluri de vieţi fizice în viitor, care ne vor învăţa astfel să respectăm experienţa formată şi s-o sublimăm acolo unde este posibil şi aici, pe Pământ, dar şi în alte locuri din Univers, și să înţelegem şi oamenii cu care am trăit: care sunt spirite care au creat evenimente prin trăirile lor, chiar dacă le-au folosit pentru pentru interese egoiste, personale sau de grup restrâns – dar din toate vor învăţa imediat să nu mai facă aşa ceva, extinzând în schimb altruismul, respectul, iubirea la nivele de vibraţie din ce în ce mai joase ale universului, pe măsura creşterii puterii energetice personale; învățăm cu toții să avem răbdare, înțelegere, să conlucrăm, să ne ridicăm mereu calitatea tuturor celor pe care le realizăm.

MOȘII NOȘTRI
Moşii nu au locuit efectiv în Peştera Ialomicioarei; ei circulau în lume, de aceea nu se poate spune că în cutare sau cutare loc a locuit Zalmoxis sau diferite grupuri de Moşi. Aveau locuri în care lucrau și îndrumau oamenii prin intermediul Călătorilor, așa cum știm acum, deși la început, în epoca pe care noi o numim antică, au avut pe toate continentele așezări restrânse, unde puteau ajunge și oamenii care aveau în destin să-i întâlnească și să primească învățături de la dânșii. La noi, după retragerea Moşilor din apropierea aşezărilor umane, Călătorii Moşilor au rămas în Peştera Ialomicioarei, la fel ca şi în începuturi, când au locuit o scurtă perioadă acolo, până când peştera a fost formatată în vederea desfăşurării studiilor lor şi primirii de îndrumări de la Moşi. Înafară de scurtele perioade în care desfăşurau aceste activităţi cu Moşii în Peştera Ialomicioarei, şi ei erau în circulaţie între aşezări, locuind în casele de Călători, create tot de ei, dar special pentru întâlnirile lor cu Învăţătorii din aşezări, la distanţe suficient de mari pentru a nu influenţa cu câmpurile lor percepţiile oamenilor din aşezări. Pentru oamenii aflaţi în drumeţii spirituale erau create alte case de Călători, tot de către ei, situate pe drumurile pe care fiecare om le realiza în acele timpuri de început. 
Peştera Ialomicioarei nu era unicul loc de acest fel din ţară şi nicidecum din lume. Asemenea acestui lăcaş erau şi multe alte locuri din ţară – din toată lumea, pentru fiecare grup de Moşi care aveau sarcini de ajutor pentru diferite regiuni de pe toate continentele: noi discutăm despre Peştera Ialomicioarei ca fiind unul dintre locurile de acelaşi fel din teritoriile geţilor. Să reţinem acest lucru. 
Aşadar, în perioada în care Moşii ofereau îndrumări pentru orientarea oamenilor şi adaptarea cunoaşterilor lor generale la realităţile locale, ei au însoţit Călătorii, locuind cu ei aici – dar pe o perioadă scurtă de timp. Practic asemenea locuri nu erau locuinţe pe viaţă, ca o proprietate a unor sau altora. Casa lor era lumea întreagă. Pe de altă parte, Peştera Ialomicioarei chiar a adăpostit o lungă perioadă de timp o parte din conducătorii geţilor, în frunte cu Decebal şi Deceneu, pe vremea când s-au pus la punct strategiile de conlucrare cu romanii pentru adăpostirea țării și a oamenilor de năvala grupurilor migratoare. Nu era prima oară când anumiţi oameni, pe lângă Călători, uneori Învăţători şi Măiaştri, au stat o perioadă de timp în Peştera Ialomicioarei. Au fost perioade mai lungi sau mai scurte, după necesități, din mileniul IV, III şi II î.H., în vedere primirii de îndrumări pentru realizarea celor ce aveau în viitorul lor să fie obiceiuri fizice create pe baza celor menatle și astrale. Acestea erau deja în mileniul al II-a î.H. adevărate obiceiuri, deja tradiţii ale tuturor popoarelor dintre Alpi şi Urali, aplicate permanent, cu conștiinciozitatea caracteristică lor. Obiceiurile lor de atunci au devenit tradiţiile de azi. 
După retragerea majorității Moşilor – chiar şi a celor din Dacia, una dintre cele mai târzii retrageri din lume, cei foarte puţini rămaşi – Moşii şi Călătorii lor – nu au mai locuit în locuri cunoscute, dar au rămas în tangenţă cu oameni de legătură prin destinul lor, care crescuseră de când erau copii în preajma Moşilor şi Călătorilor lor. Vibraţia Moşilor era foarte mare (chiar dacă ei şi-o diminuau ţinând radiaţia lor sub control riguros), dar vibraţia mediului şi a corporalităţii oamenilor era din ce în ce mai joasă, în mod natural, de aceea pentru învăţături şi aplicaţii aveau nevoie unii copii – viitorii oameni de legătură cu Moşii şi cei care au rămas în continuare Călători ai Moşilor – să stea alături de Moși în locuri special amenajate, răspândite prin teritorii. Tocmai pentru ca asemenea ajutători să poată face faţă șederii în preajma Moșilor, Moşii îşi diminuau vibraţia proprie până la limita superioară a suportabilităţii oamenilor: prin voinţa lor proprie, doar temporar, după care îşi readuceau şi vibraţia corporală, şi intensitatea radiaţiei proprii la nivelul lor personal normal. Căci aveau nevoie de puteri sporite nu pentru a se simți superiori, ci pentru continuarea sarcinilor lor personale, în special pentru:
– echilibrarea vibraţiei medii planetare, pentru supravieţuirea oamenilor şi a întregului biosistem, precum şi supravieţuirea chiar a planetei, pentru influenţarea cât mai redusă a planetelor din sistemul stelei locale (Soarele) şi a stelei însăşi;
– trecerea din stratul nostru dimensional în stratul dimensional alăturat, şi de acolo în celelalte straturi dimensionale superioare, paralele cu stratul nostru, precum şi în straturile (spațiile) inter-dimensionale care se deplasează periodic între straturile dimensionale. 
Să revenim la Peştera Ialomicioarei din vremea începuturilor. 
Nimic nu era modelat înafară de netezirea drumurilor în interior printre pietrele naturale ale peşterii. Chiar şi astfel de drumuri prin peșteră erau restrânse – comparativ cu ceea ce ştim azi. Peştera era luminoasă în mod natural datorită vibraţiei foarte înalte, aspectul general pe care îl vedeau Călătorii acolo era de cristal, aspect care s-a păstrat cam până în mileniul al III-lea î.H., când treptat s-au instalat şi aici efectele diminuării vibraţiei planetare. Vibraţia a fost menţinută înaltă o vreme, pentru ajutor necesar Călătorilor din peşteră, după care a fost diminuată progresiv, ca să nu fie Călătorilor grea şederea în diferenţa foarte mare dintre interiorul şi exteriorul peşterii. 
Să ne aducem aminte din studiul anterior că am discutat despre faptul că Peştera Ialomicioarei a fost aleasă datorită faptului că are fluctuaţii vibraţionale foarte mici în interiorul ei. Fluctuaţii mai mari (dar nu foarte mari) sunt în zona intrării în peşteră și în fundul peșterii. Azi variaţiile sunt mult mai mari, pentru că şi fondul general de vibraţie al planetei are o variaţie accentuată, după schimbarea sensului vibraţional al planetei (de la diminuare la creştere). 
În ultimul mileniu asemenea variaţii în astfel de puncte au devenit perceptibile de către oameni, chiar şi de către cei care nu au o cunoaştere profundă a fenomenului. Curent, observăm azi asemenea variații pe fotografiile digitale, ca și când s-ar fotografia vântul puternic în interior (dar nu se simte niciun fel de vând de către vizitatori); periodic se intensifică și în Peştera Ialomicioarei, pentru scurt timp, dar în alte locuri aproape permanent, prin structura eterică, prin diferențele foarte mari între canalele eterice matriceale; se poate percepe această diferență extrem de puternic în Peştera Polovragi, de exemplu și vom analiza şi Peştera Polovragi la timpul cuvenit. 
O asemenea variaţie puternică sub nicio formă nu deranja Moşii, în mod normal nu deranja nici Călătorii, mai ales că nu se trăia mult timp în peşteră – Călătorii fiind tot timpul pe drumuri împreună cu oamenii din aşezări. Dar era nevoie de o variație cât mai scăzută pentru derularea studiilor proprii, căci Moșii niciodată nu au încurajat lipsa studiului personal – și pentru Călători, Învățători și Măiaștri, dar și pentru toți oamenii din așezări. Călătorii veneau în perioade scurte pentru studii personale și, la vremea necesară, veneau Moșii pentru a oferi îndrumări privind schimbările cele mai subtile ale vremurilor: în preajma solstiţiilor şi, uneori, când era cazul, şi în preajma echinocţiilor, precum şi în alte perioade care împlineau niște ritmuri la câţiva ani, rând pe rând. Să reținem că studiile Călătorilor erau mult mai ample decât ceea ce duceau oamenilor, pe care le discutau cu Învățătorii, pentru orientările și legăturile cu alte perioade următoare pentru care acești îndrumători aveau nevoie spre împletirea efectelor schimbărilor mai vechi cu alte noi schimbări care veneau în timp. 
În restul timpului, peştera era liberă – nu închisă, căci sistemul de absorbţie a sunetelor de la gura peşterii determina o uşoară – dar clară dezorientare pentru animalele obişnuite cu zgomotul natural dinafară şi astfel nu se adăposteau în peşteră, nu intrau acolo pentru a-şi găsi aici sălaş; ele căutau locuri ferite, adăpostite, pentru a-şi creşte puii, dar în acea linişte perfectă puii nu ar fi putut avea parte de o adaptare corespunzătoare la viaţa normală a codrilor din împrejurimi. 
Aşadar să reținem că Moşii şi Călătorii plecau din peșteră după finalizarea perioadei de îndrumări şi se reîntorceau când se apropia solstiţiul următor. 


duminică, 9 februarie 2020

05. PRIMELE LUCRĂRI DE AMENAJARE ÎN PEŞTERA IALOMICIOAREI

Când am intrat prima dată în Peștera Ialomicioarei m-am uitat pe traseul expus pe peretele din dreapta. Am sesizat undeva pomenit numele lui Decebal, ”Grota lui Decebal” dacă nu mă înșel, și pe parcursul primei părți a drumului m-am întrebat sincer, fără să cred că a stat vreodată Decebal acolo – prostuța de mine! – dacă Decebal s-ar fi târât ca noi, cocoșați pe sub lespedea lungă și extrem de joasă, sau gâfâind la urcarea unor scări nefiresc de abrupte (și-mi spuneam... ce părinți inconștienți! să meargă cu copii mici pe lângă ei și cu altul încă și mai mic în cârcă – copilașul pe care îl vedeam nu avea nici un an, nu pot uita cum stătea cu piciorușele pe umerii tatălui și cu mânuțele împletite în jurul gâtului lui, un ghemotoc cu ochii mari rotindu-i în toate părțile). Asta a fost cam vreo 10 minute, timp în care am conștientizat că de fapt mersul acesta în ”pasul piticului” deschide plexurile de pe spate – mi-am amintit că metaniile din religii au acest rol pe care lumea, dar cred că nici preoții nu-l știu. La fel aveam să văd un an mai târziu că se folosise același procedeu de îngustare a locului de la intrare la Templul Ursitelor de la Șinca Veche – intrare distrusă, deschisă larg în ultimii ani, ca să... treacă dom’le omul liniștit, ce-i aia să se chinuiască să se aplece... – spunea cineva mai apoi, cu vădit dispreț... de fapt cu necunoașterea celor cu adevărat sfinte pentru omenire...
Urcușul abrupt are și el importanța lui, am învățat eu mai departe: printre altele (întărește plămânii, dar și ligamentele - și pe urcare, și pe coborâre), dar încă și mai mult: oxigenează creierul, îl ajută astfel printre altele să poată face mai repede și mai clar legătura cu celelalte corpuri – mental și astral în special, la început, decodificând percepțiile venite de la senzorii corpurilor cu vibrație mult mai mare decât cea a corpului fizic... De unde și viziunile, fleșurile de viziune și sunete minunate pe care le pot avea mulți oameni în acest loc binecuvântat...
...Și câte și mai câte!...



I. IDEI PRINCIPALE
1. Traseul principal și căile de colaterale în Peștera Ialomicioarei sunt naturale, create de ape de-a lungul vremurilor.
2. Pe traseul principal s-au realizat adaptări pentru a putea fi străbătută ușor și pentru a putea fi locuită – adaptări care au fost realizate inițial de Moși; la început au fost locuite temporar, de Moși și Călătorii Moșilor, iar în timpuri mai apropiate – de Călătorii și Moșii care au intrat în conducerile social-politice, pentru care au fost create alte adaptări de către Călătorii Moșilor. 
3. Primele lucrări au cuprins:
– lărgirea moderată a traseului săpat de ape, fără să se niveleze de stâncile originale ale locului;
– crearea unor canale-pori în ambele căi de acces: la intrarea în lăcaș și la fundul lăcașului, pentru a proteja interiorul lăcașului de zgomotele exterioare (protecție sonică);
– ridicarea nivelului de vibrație în lăcaș: lucrare perfect conștientă, nu doar conjuncturală, chiar dacă a fost implicită prin realizarea lucrărilor mentale și dopurilor de energie puternic compactizată din interiorul porilor din pereți. 

II. DETALII, DISCUŢII
Traseul principal şi căile colaterale în Peştera Ialomicioarei sunt create de ape de-a lungul timpurilor Pământului. Pentru a fi locuită, chiar și temporar la început, s-au deviat apele care intrau în peşteră – pe trasee vechi de albii părăsite – către locuri care nu ar fi deranjat nici biosistemul, nici aşezările umane.
Pe traseul principal, după retragerea şi uscarea peşterii, locul s-a lărgit în câteva puncte principale pentru a fi folosit în mod complex, după necesităţile pentru care a fost aleasă această locaţie. Drumurile au fost nivelate, toate aceste prime lucrări fiind realizate de către Moşi. Nu s-au realizat în mod expres alte amenajări în interior, în mod special la început pentru Moşi. 
Ulterior, alte lucrări necesare au fost realizate în principal de către Călători, dar cu ajutorul Moşilor. După terminarea lucrărilor, când a fost nevoie de-a lungul vremurilor, Moşii au realizat şi alte lucrări în continuare – numai dacă era nevoie de puterile lor, folosite în mod fin, atent. În acele timpuri, toate lucrările care au implicat creaţie mentală au fost realizate numai de către Moşi, întrucât în acel moment numai ei mai puteau să le deruleze; ei păstrau suficientă putere la toate nivelele de vibraţie – prin puterea evoluţiilor lor avansate și experienței de autocontrol – având:
1. Percepţii avansate în domeniul canalelor eterice matriceale continentale ale planetei urmărind, aşa cum vom vedea în detaliu în studiile viitoare – distribuțiile lor pentru realizarea unor structuri canaliforme, extrem de fine, canale-pori cu concentrare mare pe pereţii de la ambele căi de acces în incintă. Au urmat şi alte lucrări ce necesitau precizie de percepţie nu numai în acele timpuri, ci cu vedere în viitor pentru a nu schimba setul de vibraţie al canalului eteric în regiunea căruia se realiza fiecare lucrare: o deviere chiar şi superficială în radianţa canal-perete ar fi avut consecinţe grave asupra energeticii locului;
2. Puterea proprie de a-şi modela vibraţia în timpul lucrului, astfel încât să nu depăşească limitele variaţiei vibraţiei locale în acel timp, aşadar pentru un timp de ființare finit, exact cât avea să ţină etapa de învățături avansate pentru oameni, care cuprindea:
– perioada în care era necesar de dus îndrumări de către Călători de la Moşi către oamenii din aşezări; 
– perioada în care cu toţii, oameni și îndrumători, aveau să participe la formarea unor obiceiuri pe care azi, după mult timp, le numim tradiţii, precum şi aplicarea acestor obiceiuri cu suficient timp înainte ca oamenii să-şi piardă capacităţile de percepții mentale şi capacitatea de a efectua conștient călătorii astrale pentru cercetare, cunoaștere avansată – adică epoca în care a început să fie nevoie de astfel de obiceiuri, care astfel își îndeplineau rolul de ajutor concret, fizic, pentru oamenii de pretutindeni, ajutaţi tocmai fiind astfel de faptul că aveau deja experienţă de folosire a acestora. 
O altă activitate care s-a derulat în puține popoare și care presupunea activități ale Moșilor în viața poporului, a fost, cu privire directă la poporul nostru, o activitate de îndrumare a conducătorilor social-politici ai poporului în vederea conservării tradiţiilor în acest loc din Europa. Iar această activitate s-a derulat într-o vreme mai greu de suportat de oameni în acele vremuri – și politic, și vibrațional, adică în viața curentă (oboseală, emoții puternice schimbătoare multe fiind la limita dintre subconștient și conștient): adică imediat după schimbarea sensului de variaţie a vibraţiei din această zonă a universului, după terminarea lucrării hristice pe Pământ, după Înălțarea Lui în dimensiunile structurale paralele ale universului. Deși noi știm despre războaiele din epocă – nu războaiele erau cele mai importante, cât a ține piept, cu înțelepciune, cu atenție și în necesitățile timpului, migratorilor care puteau distruge populațiile și zestrea de tradiții pe care o moșteniseră dacii în acele vremuri. Vom relua astfel de discuții după detalierea unor particularități ale acestor spații necesare activităților care s-au derulat în peșteră. 
Să reținem faptul că asemenea implicări ale Moşilor au avut loc şi în alte popoare din lume, de pe toate continentele, atunci când a fost nevoie de asemenea implicări. 
Aşadar, aceste lucrări realizate de Moşi, s-au derulat pe următoarele direcţii principale:
1. Lărgirea moderată a traseului natural, fără să fie nivelat locul de vârfurile stâncoase ascuțite sau rotunjite de ape, păstrându-se astfel compoziția vibrațională a muntelui;
2. Crearea canalelor-pori, lungi și foarte înguste în adâncul peretelui, cu dopuri de energie fundamentală puternic compactizată: lucrare realizată în pereții din ambele locuri de acces: la intrarea în peșteră şi în fundul peşterii, pentru realizarea unei protecții sonice – cu alte cuvinte păstrarea liniștii profunde în peșteră, unde se derulau lucrări mental-astrale extrem de importante;
2. Au ridicat nivelul de vibraţie în peşteră, prin însăși efectuarea lucrărilor lor mentale și trăirea lor în peșteră. După terminarea tuturor acestor lucrări de început, atunci când s-au retras Moșii pentru prima dată, ei au lăsat vibraţia la un nivel mediu până la care, în condiţii naturale, ar fi putut să se ridice ea însăşi dacă vibraţia nu ar fi fost în continuare în scădere. Astfel, de la podea, pe o porţiune de aproape jumătate de metru – 1 metru, vibraţia înaltă a fost uşor diminuată, lăsând astfel totuşi o vibraţie înaltă a peşterii, realizând o atmosferă bună, uşoară pentru lucrările mental-astrale ale Călătorilor şi Moşilor, când aveau să se reîntoarcă. 
O viziune din timpul dinainte de diminuarea vibraţiei arată întreaga peşteră puternic luminată, tot materialul stâncos având aspect de cristal. După diminuare, se văd doar vârfuri luminoase de stânci – cam o treime de la vârf, aşadar doar cu vârful cu aspect cristalin, restul fiind asemănător ca aspect cu ceea ce vedem azi, doar că interiorul era deosebit de curat, nivelat, cu drumuri line de circulaţie peste tot – şi fiind modelate pe lângă pereţi, nivelate lin într-un mod special de către Călători, înainte de venirea Moşilor. 
Astfel peştera amenajată a fost folosită pe tot timpul cât Călătorii au dus îndrumări oamenilor din aşezare – dar ei au continuat să lucreze cu Învăţătorii şi Măiaştrii pentru consolidarea cunoaşterilor de tot felul, locuind efectiv în peşteră, chiar și atunci când nu a mai fost nevoie să ducă îndrumări oamenilor. 
Putem continua pe scurt cu puțină istorie reală, a populațiilor getice. După terminarea perioadei de lucru pentru oamenii din aşezare, adică la începutul mileniului IV î.H., Călătorii au dat drumul la ape, la natură, în peşteră, pentru o perioadă limitată de timp. Apoi ei au ieşit în lume, cum am scris mai sus, ajutând oamenii din aşezările din Podişul Transilvaniei să se pregătească de perioada primelor migraţii ale unor grupuri din răsărit, de la sfârşitul mileniului III –începutul mileniului II î.H. În vederea retragerii oamenilor locului din calea migratorilor, Călătorii au ajutat la formarea unui cordon de mici grupuri de aşezări (mici cătune le-am numi azi) de la poalele munţilor – Carpații Meridionali – până la jumătatea drumului spre crestele munților, unde se vor retrage treptat cei din așezări. Totul a fost creat astfel pentru a da drum de libertate migratorilor care se îndreptau spre centrul şi vestul Europei. 
Despre epoca migrațiilor istoria oficială nu spune prea multe lucruri, lăsând să se propage ideea, confuzia conform căreia Europa ar fi fost atunci practic goală, așezările, orașele fiind amplasate doar pe malul mărilor și a marilor ape curgătoare. Dar de fapt primii migratori s-au integrat treptat și repede în rândul populațiilor locale care au revenit din munți și au folosit cu toții împreună același procedeu al retragerii la al II-lea val, din mileniul I î.H. – mileniul I d.H. Astfel, și al II-lea val a găsit în interiorul continentului tot spații goale, fără populații umane, pe care le-au ocupat migratorii. Populațiile cunoscătoare dinainte, conform planurilor știute bine de la începutul acestor vremuri, au rămas în majoritate în noile locații din munți, nu s-au mai reîntors la vetrele satelor lor, unde au rămas migratorii, acolo unde au putut: căci erau oameni obișnuiți cu câmpiile și doar puțin cu regiuni deluroase, de loc cu munții, cu codrii. Tocmai de aceea geții locului au putut rămâne în regiunile din munți și de la poalele munților, căci erau obișnuiți cu orice fel de reliefuri, cunoscând din moștenirea anterioară modul în care se puteau folosi de orice fel de resurse locale, în orice loc. Obișnuințele și învățăturile moșești și strămoșești, ajutorul primit de la Călătorii Moșilor care au lucrat cu Învățătorii și Măiaștrii, au ajutat la tot acest proces de reașezare a populațiilor continentale. 
Să detaliem un pic. De fapt migratorii au fost lăsaţi să se împrăştie în Europa, iar de-a lungul mileniului II î.H. au fost integraţi în populaţiile locale, de sorginte moşească, coborâtori din transcedentali de fapt, localnici reveniţi, coborâţi din munţi către vetrele strămoşeşti. La vremea aceea migratorii erau paşnici, ei plecaseră din locuri pe cale să devină deşertice, oameni care nu aveau puterea să se adapteze noilor condiţii pământene după plecarea Moşilor lor. Încurajaţi şi primiţi cu respect de către localnici, ei s-au adaptat imediat locurilor, având astfel practic la bază acelaşi fel de îndrumare şi cunoscându-se în linii mari, populaţional, din drumeţiile lor spirituale. Aveau la acea vreme proaspăt acelaşi fel de cunoaştere, cunoscând bine regiunile către care se îndreptau. Nu pierduseră tradiţiile lor nici o clipă, asemănătoare cu cele de pretutindeni, deci și cele ale geților: erau oameni buni, înţelepţi, care respectau şi oamenii, şi locurile, cu toate vieţuitoarele lor, întreaga viaţă planetară. Vremurile nu erau încă tulburi și tot acest proces s-a derulat fără mari probleme la început. Dar diminuarea continuă a vibrației planetare a impulsionat uitarea și schimbarea spiritelor umane treptat, începând epoca războaielor care deja înflorise pe alte continente: mai ales în nordul Africii, Arabia și Orientul Apropiat (Mesopotamia, etc.) 
În ce priveşte situaţia Moşilor: o parte s-au retras – în locurile de întrunire a tuturor Moşilor de pe toate continentele, în Insulele Pacificului de sud, dar continuând să ajute populaţiile de pretutindeni. O altă parte a rămas în marginea popoarelor lor, continuând să îndrume conform schimbărilor planetare, la fel ca şi până atunci – dar numai în momentele cheie ale vremurilor, întrucât oamenii fuseseră instruiţi îndelung, pregătiţi în mileniile anterioare. O ultimă parte a Moşilor şi Călătorilor lor au rămas lângă conducătorii aşezărilor. Conducerile aşezărilor au fost formate din rândul Călătorilor şi Învăţătorilor Moşilor, iar în vremurile evenimentelor istorice pe care le legăm de cuceririle romane, în rândurile conducătorilor au intrat unii dintre Moşii rămaşi în teritorii. Astfel ar trebui să renunţăm la confuzia de a crede că au existat mai mulţi Decenei, mai mulţi Duraşi, precum și faptul că Decebal ar fi decedat în condiţiile ghicite de pe columna de la Roma. 
Dar vom mai avem multe alte ocazii să discutăm pe larg despre toate acestea. 
Să reţinem faptul că în acea perioadă oamenii nu au traversat munţii, Carpații Meridionali, spre sud, spre câmpii, întrucât vibraţia pământului dincolo de subcarpaţii sudici era prea joasă pentru ei în acele vremuri şi încă mult timp în continuare. Abia în pregătirile pentru apărarea teritoriilor de perşi şi romani, la sfârşitul mileniului I î.H., în faţa pericolelor iminente, mulţi au coborât şi au rămas doar pentru a apăra subcarpaţii şi trecerile pe Dunăre (Istru) şi nu pentru a rămâne definitiv acolo; sub nici o formă transhumanţa nu-şi are locul aici. 
Aceşte efective umane – special instruite pentru observare şi apărare – care au rămas în sud, chiar şi după evenimentele de la sfârşitul mileniului I î.H., s-au retras spre Transilvania, pentru a ajuta la oprirea migratorilor care forţau intrarea în ţară. După tratativele cu romanii, despre care vom mai discuta, oamenii s-au retras în, şi peste munţi. 
În toată perioada războaielor cu romanii, şi apoi lupta lor împreună cu romanii pentru oprirea migratorilor dincolo de ţară, coordonarea lucrărilor comune de şedere, desfăşurarea operaţiunilor militare şi apoi retragerea lor după momentul finalizării operaţiunilor, s-a realizat în câte un punct din munţii din miazăzi şi răsărit – punctul din miazăzi fiind Peştera Ialomicioarei. Nu degeaba una dintre sălile din peşteră a primit numele lui Decebal, căci şi el, şi alţi conducători au primit aici îndrumările Moşilor reuniţi periodic din toate locurile dintre Alpi şi Urali. 
După anul 500 d.H., adică după retragerea romanilor şi reaşezarea oamenilor în vetrele vechi ale aşezărilor din teritorii, Peştera Ialomicioarei a fost eliberată din nou, au fost lăsate libere apele în peşteră: dar asta nu înseamnă că peştera a fost inundată complet ci, aşa cum localnicii şi unii vizitatori iubitori ai peşterii ştiu bine acum, când vin apele din munţi mai ales primăvara, cresc apele în peşteră de la un nivel relativ mic – la un nivel mai mare, în funcţie de viituri, după care apele rămân la un nivel foarte scăzut sau chiar fără ape pe timp de secetă. 
Călătorii Moşilor au rămas în continuare, în teritorii, astfel:
– cea mai mare parte au rămas ca sihaştri în apropierea aşezărilor, a căror importanţă a rămas întotdeauna uriaşă, chiar dacă istoria oficială pomeneşte doar de Daniil Sihastrul; dar dânsul a fost reprezentantul unui lung şir de sfetnici ai poporului, retraşi şi chiar ascunzându-se de trădători, în vâltorile timpului. 
– o altă parte au creat meseriile itinerante, de fapt Călătorii au păstrat în memoria poporului cunoaşterea existenţei şi rolului străbunilor lor. Parte dintre ei, care au continuat să țină legătura cu Moșii sau trimiși ai lor, au fost numiţi zburători, hultani, kapnobatai – solomonari mai târziu după influenţe biblice. Şi din rândurile sihaştrilor, şi din rândurile itineranţilor au fost destui care au ţinut legătura cu Moşii rămaşi în teritorii – puţini, dar reali. Asemenea tibetanilor, africanilor, maorilor şi incaşilor, solomonarii erau cei ce puteau parcurge distanţe uriaşe într-un timp relativ scurt, prin mers plutit la suprafața pământurilor și apelor, pentru a lua legătura cu ajutătorii înălţaţi – Moşii Nemuritori...
În Peştera Ialomicioarei s-au oprit nu de puţine ori sihaştrii luminaţi – mai mult sau mai puţin religioşi în liniile timpului lor, dar având o viaţă cu atitudine religioasă de respect faţă de lumea întreagă, pământeană şi de dincolo de Pământ, cunoscând bine reperele spirituale ale lumii de pretutindeni. 
Sihaştri au ajutat oamenii în timpul războaielor prin sfaturi, strategii, dar abia după ce vom începe să ne amintim noi înşine despre dedesubturile istoriei neoficiale (de altfel binecunoscute de societăţile secrete şi de cea mai mare parte a conducătorilor statelor lumii) vom înţelege şi vom accepta faptul că Moşii şi unii dintre Călătorii cu capacităţi mentale şi astrale deosebite, au lucrat permanent pentru echilibrarea vibraţiei în regiunile în care au trăit. Fără munca lor – de loc uşoară, căci ei au luat în piept, cu o sensibilitate care pe alţi oameni i-ar fi strivit de-a dreptul – toată societatea omenească ar fi fost mult mai agresivă şi poate că la acest moment nici măcar viaţă pe Pământul distrus de arme nucleare nu ar mai fi existat. 
După această rapidă trecere în revistă a istoriei legată de Peştera Ialomicioarei, să ne îndreptăm atenţia asupra profunzimii mesajelor din interiorul ei: căci ea este un loc eminamente spiritual şi istoric deopotrivă – după cum bine vedem. 

miercuri, 5 februarie 2020

04. ALEGEREA AMPLASĂRII LĂCAŞULUI CONFORM DESTINULUI PLANETAR AL UTILIZATORILOR

Am vizitat pentru prima oară Peștera Ialomicioarei în anul 2001, la chemarea dlui profesor Grigore Albu Gral, Dumnezeu să-l odihnească în pace!... Era o dimineață frumoasă de vară și se planifica să mergem pe Platoul Bucegilor. Dar dânsul s-a întors către o tânără din grup și i-a spus că ar fi bine să mă ducă să văd peștera, până când ceilalți se vor pregăti pentru drumul pe Platou, spre Babele și Sfinx. 
Totul apoi s-a petrecut pentru mine ca în ceață... Eram copleșită, nu numai mental – căci mental vedeam tot interiorul ca un cristal luminos, într-o explozie de lumină, fără niciun punct întunecat, dar și fizic: mă simțeam protejată, înconjurată cu drag nespus de entitățile protectoare și lucrătoare din peșteră. Și, când am urcat chiar pe stânca numită Marele Preot, deși m-am așezat efectiv într-o baltă de apă (în stânga imediat fiind prăpastie), nu mai simțeam nimic neplăcut, nici oboseala drumului și urcușului, ci mă simțeam ca și cum cineva mă ținea în căușul palmei, cald și protector...
...Și azi îmi răsună în urechi vocea domnului profesor, orb, dar cel mai puternic văzător: ”Uitați-vă la Cristiana! Este complet schimbată...”
Da, Peștera Ialomicioarei, pe care am traversat-o de câteva zeci de ori de atunci, mi-a schimbat efectiv viața. Din anul acela am început studiile cele mai profunde: parcă până atunci fuseseră doar pregătiri, parcă toată viața mea lucrase cu mine pentru a ajunge astfel...
Am păstrat în suflet prezența entităților din peșteră și de fiecare dată când ajungeam acolo – mental sau fizic – veneau spre întâmpinare cu iubire, cu bucurie!!! Nu am mai putut merge din 2014, am aflat că, sub numele de modernizare făcută fără înțelegere față de comorile de spiritualitate din Peșteră, s-au distrus și ce mai rămăsese nedistrus din 2003 (când s-au făcut primele modificări și a fost spartă harta Atlantidei), și am simțit cum aerul acela de autenticitate s-a spart ca și în atât de multe alte locuri din țară... 
Energetica nu poate fi schimbată, normal, dar... 
Sigur, entitățile din peșteră mi-au spus că nu trebuie să mă întristez, căci noi, cei care am deschis ochii asupra acestor comori, ducem mai departe cunoașterea și înțelegerea noastră profundă, dăruind-o celor doritori...
Mi-am șters ochii înlăcrimați. Da, mergem mai departe povestind cu sufletul senin și cu toată căldura sufletului îndreptată către strămoși.
Către străMoși...




 I. IDEI PRINCIPALE
Alegerea cavităţii din munte s-a făcut având în vedere:
– folosirea peşterii pentru o perioadă extrem de lungă – de milenii – în egală măsură pentru Moşi, Călători ai Moşilor, dar şi oameni simpli (dar totuşi bine antrenaţi) în perioade mai apropiate de vremurile noastre: să trăiască şi să lucreze acolo uneori, în funcţie de sarcinile lor de destin;
– vibraţia locului este înaltă, dar echilibrată şi relativ constantă, fără a crea impulsuri vibraţionale deranjante asupra oamenilor: spre deosebire de alte locuri, sunt doar două puncte cu vibraţie încă şi mai înaltă, şi cu variaţii foarte mari;
– mişcarea fluxurilor energo-materiale este blândă în interiorul peşterii.
2. Activităţile Moşilor erau întotdeauna și fizice, și astrale și mentale cu mențiunea că punctual (pe spații punctiforme și timp de o clipă, sub o secundă) lucrau mental (ridicare de vibrație, materializare și remodelare) ștergând amprentele lucrării lor în mediul înconjurător; studiile Călătorilor Moşilor erau întotdeauna și fizice, și astrale, iar cele mentale erau în domeniul percepțiilor, comunicării și deplasării – niciodată în creație mentală; oamenii din aşezări aveau ca sarcină prioritară diminuarea activităţilor mentale (percepții, comunicări și deplasare), iar călătoriile astrale au rămas conștiente atâta vreme cât a putut fiecare om în parte: accentul conștient a rămas însă pe activităţile fizice.
3. În Peştera Ialomicioarei nu au lucrat Învăţătorii şi Măiaştrii aşezărilor, pentru ca impulsurile vibraţionale să nu-i influenţeze nici pe ei, nici oamenii din aşezările lor. Intrarea oamenilor în Peştera Ialomicioarei a fost mult mai târziu, când toate sarcinile de obişnuire cu viaţa fizică erau deja consolidate pe toate planurile. 

II. DETALII, DISCUŢII
Lucrările din interior au început mult mai devreme decât lucrările din exterior, de la megaliţii de pe platoul de pe vârfurile Bucegilor, la începutul perioadei de călătorii spirituale – adică imediat după obişnuirea oamenilor de pretutindeni cu mediul fizic nou şi cu corporalitatea fizică. 
La început, Peştera Ialomicioarei a fost folosită de Moşi nu pentru a locui acolo – Moşii nu au avut spaţii anume de locuit, de dus o viaţă ca a oamenilor pe care îi ajutau, după tipicul necesităţilor omeneşti. Dar au asigurat Călătorilor care se adăposteau în lăcaşuri ca Peştera Ialomicioarei spaţii speciale pentru instrucţiuni privind lucrări, activităţi pentru oamenii din aşezări. Pentru Călători erau amenajate locuri interioare pentru dus o viaţă mai apropiată de cea obişnuită a oamenilor fără însă ca în incinte să se desfăşoare activităţi casnice, creative, lucrative de felul celor pe care le realizau în casele de călători din drumurile lor: la care au lucrat singuri sau, mai târziu, împreună cu drumeţii din așezări, în călătoriile lor spirituale.
Corporalitatea Moşilor, după ultima glaciaţiune a rămas la un nivel mediu pentru mult timp, pentru a nu consuma din fluxurile planetei care se adapta la noile sale direcţii existenţiale, pentru a nu deranja biosistemul planetar – intraplanetar (vieţuitoare până la mamifere) şi individual (mamifere sălbatice şi oameni):
– structurile profunde mentale ale Moșilor s-au închis o vreme, cât au născut primii lor copii și au rămas în stare latentă, asemenea tuturor copiilor lor;
– celelalte structuri corporale ale Moșilor au rămas la un nivel necesar altor lucrări ale lor, având o funcţionalitate la fel ca şi înainte: de la mediu la maxim.
În acest fel Moşii au rămas la un nivel maxim-omenesc al timpurilor, în timp ce oamenii au rămas la nivel mediu, de la care au fost tot timpul în diminuare de nivel mental-astral, accentul fiind pus în continuare pe activităţi fizice. După un timp după ajungerea copiilor lor la maturitate, Moşii au reluat activităţile mentale avansate, pentru a-i ajuta pe oameni în modul stabilit dinainte, adică cu o deosebită complexitate. Dar în continuare, spiritele umane au folosit prin voința lor părţi sau seturi de raze din radiaţia lor totală care aveau frecvenţe din ce în ce mai joase, după cum se diminua treptat şi vibraţia mediului planetar şi, implicit, după cum se diminua vibrația corpurilor materiale din întregul lor sistem și ale celorlalte viețuitoare din biosistemul planetar. 
Dar dacă activităţile curente ale Moşilor au rămas în vremea noilor începuturi la un nivel mediu al populaţiilor umane dinainte de ultima glaciaţiune, oamenii ocupaţi preponderent cu activităţi fizice au păstrat doar percepţiile lor, folosindu-le în programul de instalare a activităţilor şi percepţiilor fizice în viața curentă. Foloseau activităţi astrale – conştiente, prin voinţă, nu se punea problema de a face ceva inconştient dar ştiau că va veni o vreme când aşa va fi: făceau cercetare – dar mai puţin cosmică (doar generală, legată de activităţile curente ale vieţii) şi mai mult planetară, cercetând pământurile, apele, fenomenele atmosferice, vegetaţia şi animalele – căci toate erau relativ noi. Nu ca fenomenologie existentă în zona universului pe care o cunoşteau foarte bine, ci sub noile forme care constituiau noul Pământ în mijlocul noului Cer: noutatea era relativă, căci le ştiau dinainte – dar le retrăiau acum prin prisma simţilor, trăirilor fizice. 
Se bazau în activităţi curente pe percepţie mentală: ceea ce azi numim popular clar-simţuri şi foarte mult percepţia de vibraţie fundamentală, apoi percepţii fizice – vizuale, auditive, de gust şi de miros, tactil de asemenea, toate necesare pentru orientarea trecerii de la obişnuinţa mentalului creativ şi total-consultativ cu care fuseseră obişnuiţi – la percepţii fizice în limita nouă a dotării corporalităţii de tip fizic şi eteric. Foloseau mentalul pentru conştientizări spaţiale, dar şi temporale, pentru amintiri din vieţile anterioare, dintre cele pe care le puteau folosi acum, adaptându-le la viaţa fizică: la un nivel calitativ maxim, urmărind executarea conştiincioasă a lucrărilor, conştienţi fiind că forţele de conștiență și de conştiinţă se vor diminua şi ele treptat, şi vor rămâne la nivelul de experienţă personală de care erau conştienţi că o au, mai mult sau mai puţin. 
Conştienţa şi conştiinţa – pe care le-am detaliat în studiile anterioare au rămas la nivel înalt o lungă perioadă de timp, profnde și înalte, din obişnuinţele vechi, mentale, astrale şi cauzale. Omul continua să menţină legături permanente cu entităţile astrale îndrumătoare proprii, corectând permanent cele care erau deja ştiute din alte experienţe proprii, de pe alte planete, din alte cicluri fizice de vieţi. Toate eforturile erau realizate cu maximă conştienţă, cu maximă conştiinţă înălţată, bazându-se permanent şi pe programele trăite sub îndrumarea paznicilor din străvechimi . 

Lucrările în Peştera Ialomicioarei au fost realizate nu pentru un viitor al Călătorilor, ci pentru ca imediat lăcaşul să fie folosit pentru o instruire curentă a Călătorilor de către Moşi. Aveau nevoie de acest fel de instruire pentru ei înşişi, Moși și Călători, nu numai pentru cei ajutaţi din aşezări, căci era necesară și Călătorilor o reîmprospătare a cunoașterilor și percepțiilor în noile condiţii. Călătorii – secundari avansaţi şi experimentaţi în această zonă a universului, aveau nevoie de orientări diferite, în funcţie de blocurile spirituale piramidale aflate la evoluţii pe Pământ, orientări în particularităţi de evoluţie specifice lor în locuri cu vibraţie joasă. Oamenii nu le cunoașteau personal (ştiau doar la modul general că există) şi erau – sunt – pe Pământ tocmai pentru a şi le cunoaşte, recunoaşte chiar şi numai superficial conştientizate, urmând să şi le analizeze în condiţii optime în acele vremuri, dar foarte profund numai în locurile de unde veneau, acasă, în locuri cu vibraţii foarte înalte şi având o corporalitate cu simţuri mult mai multe; numai așa putem cu toții să pătrundem în memoriile noastre cuprinzătoare, folosind toate puterile noastre energetice radiante. 
Aici, în condițiile de acum și de aici, trebuie să înțelegem diferențele și să le folosim fără părtinire: să ne înțelegem pe noi înșine și pe toți cei din jurul nostru. 

Să reținem că nici Zalmoxis, nici ceilalţi Moşi nu locuiau undeva anume, special pentru ei înşişi; de asemenea nu erau „şefii” nimănui, Zalmoxis nu era „şeful” Moşilor aşa cum credem noi azi că este orice conducător. Chiar dacă spunem îndrumători este altceva decât, să zicem, sfătuitori prin experienţa pe care o aveau în toate universurile materiale, experiență extinsă pe care se sprijineau în mod egal, chiar dacă se concentrau în Universul Fizic: asta este necesar a fi înţeles pentru noi, cu privire la monadele centrale, aşa cum era – este – şi Zalmoxis, și mare parte din Moși. 
Zalmoxis coordona lucrările realizate de grupări de Moşi din toată aria lui de cuprindere, adică atât cât putea cuprinde profund din continent, în radiația lui: pentru că urmărea și constituția continentală, și biosistemul local, și oamenii-creatori avansați din regiunea aceasta. Să ținem cont că lucrările Moșilor sunt extrem de numeroase și de complexe, nu numai cele despre care discutăm în aceste studii. 
Lăcaşurile erau folosite de Călătorii Moșilor și de Moși – este mai corect să spunem aşa decât „locuite”. În studiile anterioare am discutat şi faptul că, în regiunile de deal din părţile fără munţi, casele de drumeți din așezări nu erau numai pentru ei, ci şi lăcaşuri pentru activităţile lor sub îndrumarea Moşilor; ele fuseseră create „sub deal” – aşa cum în alte părţi erau „sub munte”. Este de reţinut faptul că, aşa cum spun legendele de pretutindeni, acolo unde erau munţi, Moşii (Bătrânii, Patriarhii, Vracii, Nemuritorii) au desfăşurat activităţi în lăcaşuri naturale – de tip peşteră – sub/în munte sau între şiruri de dealuri sau de munţi, în desişurile codrilor. Acolo unde relieful nu permitea nici una dintre asemenea variante, s-au realizat primele piramide create de noii oameni, după ultima glaciaţiune: căci piramide au fost create de oameni în străvechimi, înainte de ultima glaciațiune, dar nicidecum nu au fost create din blocuri de piatră, din materiale planetare, pământoase sau pietroase, cu fel de fel de adaosuri metalice, cristale, etc. – ele au fost create pe principiul creaţiei materiale mentale, prin asamblarea unor piese create mental simultan, prin compactizări de fluxuri de filamente energo-materiale. Nicio astfel de piramidă nu a supravieţuit glaciaţiunilor, dar principiul general al creaţiei, întreţinerea şi funcţionarea lor a fost păstrat în memoria omenirii având drept model acele prime piramide: chiar imediat după absorbirea apelor şi uscarea pământurilor, după ultima condensare a plafonului ceţos din trecut, s-a trecut la crearea diverselor feluri de construcții, pe toate continentele și pe unele insule, după necesități. Chiar înainte de refacerea biosistemelor continentale au început lucrările de construcţie a primelor aşezări umane şi a unor construcţii de interes general. Aşezările restrânse de la începuturi erau chiar locuite de Moşi, pentru ca ei să dea naştere oamenilor pentru refacerea populaţiilor omeneşti. După primele întemeieri de familii sub îndrumarea lor, oamenii cei noi aveau să plece în spaţiile de mult hotărâte, pentru înfiinţarea aşezărilor lor proprii şi organizarea în felul care se va activa mult timp începând din acel moment. 
Chiar din acele începuturi s-au format îndrumători la nivelul noilor așezări:
1. Măiaştrii așezărilor: pentru îndrumări privind practicarea meseriilor. La început astfel de îndrumători s-au format pe loc, în familiile lor – până la retragerea Moșilor din mijlocul noilor așezări. După una dau două generații de oameni, cei ce aveau în destin să devină Măiaștri se năşteau în aşezări, după care plecau în lăcașuri depărtate, și erau formaţi de către Moşi, în funcţie de specificul spiritual al populaţiei aşezărilor: în lăcaşurile amenajate pentru îndrumare, despre care discutăm. După terminarea orientărilor și adaptărilor lor, se reîntorceau în aşezarea natală, urmând să lucreze cu Măiastrul de meserie proprie, până la retragerea celui vechi din destinul fizic; Măiastrul trecut în astral, ca entitate astrală, rămânea în continuare ca îndrumător astral cât era necesar în viaţa noului Măiastru. Avea să rămână îndrumător în continuare pentru întreaga sa familie și pentru fiecare om în parte, în direcţia meseriei pe care o practicase. Noul Măiastru prelua periodic îndrumările aduse de Învăţători de la Călătorii Moşilor: îndrumări generale pentru lumea întreagă și pentru propria așezare, precum şi îndrumări speciale pentru meseria sa, extinse pentru experiența personală;
2. Învăţătorii așezărilor: preluau îndrumările, în totalitatea lor, de la Călătorii Moşilor, le analizau împreună cu ei şi le discutau urmând particularităţile spirituale ale grupului spiritual întrupat în aşezarea proprie; apoi le duceau în aşezarea proprie, le discutau în primul rând cu Măiaştri, oferindu-le îndrumările specifice fiecărei meserii în parte şi legăturilor între toţi Măiaştrii aşezării. În continuare, aveau discuţii împreună cu fiecare locuitor în parte şi cu întreaga familie la un loc, având în vedere particularităţile încă şi mai profunde, spirituale, ale manifestării fiecărui om în direcţiile îndrumărilor momentului, precum şi împletirea înclinaţiilor în manifestare în cadrul familiei şi aşezării întregi, analizând cu fiecare familie ceea ce se dovedea necesar împletirii vieţilor tuturor în aşezare; 
3. Călătorii Moșilor: facem această specificare de fiecare dată, ca să înțelegem și să reținem că ei nu trăiau și nu aparțineau cu lucrările lor unei așezări anume, ci trăiau în munții unde se aflau locurile de legătură cu Moșii (cum a fost Peștera Ialomicioarei): locuiau pasager în casele de drumeți, de călători sau în locurile de contact cu Moșii. Astfel de organizări erau duse de oameni puternici, foarte pricepuți, cu experiență mental-astrală și fizică avansată, extrem de bogată. Erau experimentați în cunoașterea vremurilor, secundari puternic universalizați, iar sarcina lor centrală era circulaţia permanentă între locurile lor și așezări, ducând îndrumărilor de la Moşii care se retrăseseră din așezările dintâi, lucrând în marginea lor cu Călătorii, venind în locurile de contact cu ei cu puțin timp înainte de momentul plecării Călătorilor spre așezări, ducând îndrumările primite de la Moși. Călătorii se năşteau în aşezări, plecau la un moment dat al vieții lor de familie din așezarea natală pentru orientări luate de la Moși, dar nu se mai înapoiau în aşezarea natală pentru a trăi alături de cei în mijlocul cărora se născuse. În funcţie de destinul său, un Călător putea aparţine uneia dintre aşezările pe care avea să le deservească în calitate de Călător, sau să nu mai conlucreze cu învăţătorul aşezării natale. Dar contribuia la desfăşurarea procesului de îndrumare a tuturor Învățătorilor din așezări prin consfătuirile şi studiile pe care le realizau împreună toţi Călătorii dintre regiune. 
Cu toţii contribuiau la configurarea folosirii îndrumărilor moşeşti. 
De asemenea, în plus, aveau sarcini privind pregătirea oamenilor din așezări pentru drumeţii spirituale: şi în pământurile natale, adică cele cu vibraţii apropiate, dar şi în regiunile de pe planetă cu vibraţii foarte diferite, cu populaţii diferite şi omeneşti, şi cu alte specii de vieţuitoare terestre, aeriene şi acvatice.
Toate pregătirile pentru astfel de sarcini, prin îndrumări de la Moși, erau necesare, căci vibraţia medie planetară era mereu în diminuare, iar oamenii cunoscători lucrau şi pentru a se pregăti de diminuări succesive, dar şi de viitoarele creşteri care aveau să vină după ajungerea la minim vibrațional planetar, creșteri care aveau un specific diferit de vibrațiile în diminuare și minime. 
Să reținem că toate popoarele au trecut prin astfel de organizări; toate popoarele aveau până acum 6-7-8.000 de ani astfel de cunoașteri, iar tradițiile lor, acolo unde nu au fost distruse sau deviate, arată clar astfel de cunoașteri, chiar dacă conducerile nu au avut interesul să ofere sau să lase să existe în continuare cunoașteri avansate, lăsând propriile popoare în necunoștere, înlănțuindu-le în sclavie, sărăcie și multe deviații pentru a putea să le controleze și să le speculeze.
În acele timpuri, toată lumea știa că vremurile grele vor fi scurtate prin lucrări de amploare realizate de coordonatorii tuturor, de Făuritorii Dintâi cum îi numeau geții: știau că va fi o aducere mai rapidă de fluxuri proaspete din barierele de aprovizionare cu fluxuri care vin permanent din Universul Central: împrospătarea aerului avea să aducă pe Pământ, dar şi în toate ”cerurile” (spațiile dimensionale paralele le numim noi azi) văzute de ei cu ochii lor sau cu mintea lor. Avea să vină din nou Lumina Albă, Lumina Mare, care fusese înainte de Întunecarea Luminii. Erau perfect conştienţi că Lumina zilelor lor se întuneca din ce în ce mai mult. Azi noi spunem că vibraţia scade sau creşte, luminiscența scade (sau crește), la fel ca și sunetul fundamental (”Cântecul Lumii”, numit în vechime), toată lumea socoteau lucrurile cu precizie conform simţirilor lor profunde și extrem de bogate. Ar fi bine să revedem studiul „Variaţia vibraţiei medii zonale” ca să ne împrospătăm cunoaşterea cu referire la acest fenomen specific zonei I universului, unde se află galaxia noastră. 
După adaptările oamenilor şi obişnuirea lor cu viaţa fizică, în familie şi în aşezare, Moşii şi Călătorii lor s-au retras, iar în aşezări au rămas Măiaştrii şi Învăţătorii Moşilor. Vom discuta separat despre această perioadă – rădăcina multor obişnuinţe ale poporului nostru, chiar până în zilele noastre, despre care nu mai ştim de mult timp, din nefericire.

În Peştera Ialomicioarei, despre care vom discuta în studiile următoare pe larg, nu intrau nici drumeţii în călătoriile lor spirituale, discutate anterior pe larg, nici Învăţătorii şi nici Măiaştrii din aşezări. Vibraţia locului era foarte înaltă; Învăţătorii şi Măiaştrii o puteau lesne suporta, dar le-ar fi activat memorii şi radiaţii spirituale purtătoare de informaţii pe care nu toată lumea din aşezare le-ar fi putut aplica în acel moment: le cunoșteau cu toții, dar nu mai avea toată lumea putere să le aplice. Nimeni nu avea nimic de ascuns nimănui, iar toţi oamenii ştiau bine acest lucru, inclusiv motivaţia concretă a derulării lucrurilor în acest fel. 
Lăcașurile nu au fost alese neapărat când s-au ales locurile pentru așezări, dar Moșii știau bine ce trebuia ales pentru lăcașurile în care aveau să formeze specialiști (cum îi numim azi) pentru îndrumarea oamenilor de pretutindeni. 
Este necesar să ştim un lucru în plus, legat de alegerea acestui loc, nominal privind Peștera Ialomicioarei. Câteva alte peşteri din Carpaţii Meridionali ar fi fost bune pentru un astfel de lăcaş, prezentând o energetică asemănătoare, însă fluxurile puternice circulante în acele locuri nu puteau fi suportate de oricine pe termen lung. Peştera urma să fie destinată Moşilor şi Călătorilor lor, ca să fie locuită temporar, pe timpul dinaintea solstiţiilor – şi oricum nu pentru o lungă perioadă, aproximativ lunile noiembrie-decembrie pentru iarnă şi mai-iunie pentru vară. În rest cu toţii aveau alte treburi de făcut, intinerante de cele mai multe ori. Dar pe de o parte, după plecarea Moşilor, urma ca în continuare Călătorii să locuiască în interior, modelând manual sălile interioare pentru necesități umane pe termen lung, iar după un alt timp în incintă urmau să se desfăşoare lucrări pregătitoare pe plan politic pentru daci, urmând să locuiască o parte dintre Moşii care aveau să rămână în continuare, precum şi Călători ai lor şi unii dintre conducătorii politici ai ţării. Pentru odihna lor era necesar ca energetica interioară să fie echilibrată, constantă, fără a crea impulsuri energetice puternice asupra oamenilor. Exemplul cel mai bun, pentru locuri care nu puteau fi astfel folosite, este peştera Polovragi, unde fluxurile foarte puternice pot fi chiar fotografiate cu aparatele digitale de azi: ele ar fi perturbat în toate timpurile activitățile mental-astrale ale utilizatorilor – oamenii, oricât de puternici ar fi, nu mai erau în puterile lor corporale ca pe vremuri. Nici Peştera Ialomicioarei nu este perfect moderată din acest punct de vedere, dar sunt doar două spaţii interioare de acest fel – la intrarea în peşteră şi în fundul peşterii (actual), acolo unde se află un culoar care azi este permanent inundat. În rest, pe o porțiune foarte lungă din spațiul peșterii, fluxurile sunt blânde, au o mişcare blândă şi astfel pot fi permise impulsuri accentuate rare – dar suficient de slabe pentru ca ele să impulsioneze pe cei care locuiesc acolo mai mult timp, şi câte puţin pe orice vizitator de ”ieri” și de ”azi”, pregătind astfel în schimb spiritul pentru schimbările care vor veni, activând treptat, lin, memoriile corespunzătoare vremurilor în care asemenea puncte de impuls au fost create. 
Vom detalia toate acestea în studiile următoare. 

sâmbătă, 28 decembrie 2019

”ARMISTIȚIUL” SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ



Am pus pe facebook o amintire dintr-un an anterior, cred că la vremea respectivă am fost influențată de ceva de pe internet, dar oricum mi s-a părut foarte clară și am reluat-o și anul acesta:

Bilanţ la sfârşit de an...
– muncim şi nu muncim;
– iubim şi nu iubim;
– minţim şi nu minţim;
– omorâm şi nu omorâm;
– înşelăm şi nu înşelăm;
– furăm şi nu furăm;
– rănim şi nu rănim sufletele calde care ne iubesc pe faţă sau în mare taină;
– ajutăm sau nu ajutăm;
– suntem sau nu indiferenţi la tot ceea ce ne înconjoară;
… şi tot aşa, mai departe, cu fiecare tară care ne este proprie, omeneşte, pentru care luptăm - sau nu luptăm - să ne-o învingem, și astfel contribuim mai mult sau mai puţin la îndreptarea vremurilor de care ne plângem că sunt tulburi...
Desigur... toate sunt omeneşti, toate se vor îndrepta cândva, toate relele se vor aneantiza, mai repede sau mai târziu... chiar dacă drumul este lung, greu, arid de multe ori, auster de cele mai multe ori…
Indiferent cum ne-a fost - să ne fie de bine şi de frumos mai departe!!!...

ÎN PLUS…
Da, fiecare dintre noi își are propria realitate cotidiană – după preferințele, încredințările, plăcerile sau sincraziile proprii. Dar în fața meselor de sărbători, atei sau credincioși, se întâlnesc și își întâlnesc tolerant încredințările. Acolo avem normalitatea comună tuturor – deși da! e drept că și băutura atenuează de cele mai multe ori supărările, frustrările, agresiunile...Închidem ”ochii” la țâfnele comesenilor și mâncăm, și bem, și ne facem cadouri...
Crede cineva că un picuț de influență au și ”cerurile deschise” – perioada în care vibrațiile spirituale, energiile care ne înconjoară și ne hrănesc sunt resimțite mult mai puternic – chiar dacă mai mult subconștient ? Ei bine, este foarte adevărat acest lucru și le vom conștientiza cândva. Observ însă că din ce în ce mai mulți oameni le conștientizează chiar dacă nu știu bine despre ce este vorba, dar se interesează... află...
(https://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2017/01/deschiderea-cerurilor-dintr-o.html)
Ne dăm oare seama că, de fapt, Dumnezeu ne ajută să fraternizăm într-un armistițiu spiritual splendid, pentru ca treptat să extindem bucuria din ce în ce mai mult, dovedind omenie de clasă cât mai înaltă, oferită semenilor noștri ?!...
Da... Așa ne ajută Dumnezeu!!!
Sărbători fericite în continuare, dragii mei !!!

vineri, 27 decembrie 2019

LA MULŢI ANI VOUĂ, TUTUROR PRIETENILOR BLOGULUI MEU!!!

LA MULŢI ANI VOUĂ, TUTUROR PRIETENILOR BLOGULUI MEU!!!

VĂ DORESC SĂRBĂTORI FERICITE, CU SĂNĂTATE ŞI ÎMPLINIREA TUTUROR DORINŢELOR ALĂTURI DE CEI DRAGI !!!


Am reținut ceva din newsletterele pe care le primesc zilnic:
https://ampress.ro/mesaj-halucinant-al-lui-dan-negru-revelionul-din-acest-an/?fbclid=IwAR3bNwDL_ECgVTrqUPlJVK7c3ca9_vwn25FkY4T-zZ_Oh-ayjbEqwWQmctE
”Dan Negru, știut mai ales pentru spectacolele de Revelion pe care le realizează, postează un anunț pe care o parte a presei îl așază sub titlul ”halucinant”. Ce zice de fapt, pe Facebook, realizatorul de televiziune: Crăciunul nu e Moș Crăciun, ci nașterea lui Iisus. Așa că…
„Chiar dacă credeți sau nu, spuneți-le copiilor voștri că sărbătoarea Crăciunului înseamnă nașterea lui Iisus.
Creșteți-vă copiii deștepți, culți. ”

Aș vrea să spun și eu câteva cuvinte, în plus față de intenția bună a dlui Dan Negru.
Este foarte posibil ca părinții să nu accepte așa ceva, chiar dacă sunt credincioși și îi învață pe copii lor despre Iisus, despre semnificația Crăciunului.
Dar ar face bine și să nu renunțe la tradiția Moșului! Cel puțin aceasta este încredințarea mea...
De ce ? Pentru că Moşul există, chiar dacă darurile sale sunt nevăzute, neştiute de multa majoritate a lumii... Moşul era pe vremuri ZALMOXIS - Moşul Zeu, care făcea de două ori pe an daruri extrem de bune, de utile oamenilor. Fiecare popor avea un MoşZeu, care îndruma un grup local de Moşi, păstrătorii principiilor universale ale omenirii...
Dar despre Moşi este mult, mult de spus şi ne vom aminti cu toţii de ei în curând...  Eu încerc pe acest blog să contribui pe cât pot la reamintirea noastră... Căci nu va trece mult timp și dânșii vor veni din nou în lumea noastră să stea din nou permanent cu noi !!!...
AŞA ÎNCÂT, PĂRINŢI DE PRETUTINDENI, VORBŢI COPIILOR DESPRE MOŞI ÎN EGALĂ MĂSURĂ CA ŞI DESPRE IISUS, COORDONATORUL MOŞILOR ŞI AL NOSTRU PERSONAL !!!
Vă îmbrățișez cu mult drag !!!



vineri, 20 decembrie 2019

03. NECESITATEA AMENAJĂRII UNUI LĂCAŞ PENTRU ACTIVITĂŢI SUB ÎNDRUMAREA MOŞILOR

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, plantă, în aer liber şi natură
I. IDEI PRINCIPALE
În vechime, au fost amenajate lăcașuri pentru derularea unor activități complexe, în vederea îndrumării oamenilor din așezările locale în viața lor curentă, precum și pregătirea lor pentru vremurile următoare:
1. Lăcașuri pentru studii și odihnă, special create pentru beneficiul spiritual al oamenilor din așezări:
– lăcașuri amplasate pe traseele drumurilor spirituale ale oamenilor din așezări;
– lăcașuri pentru pregătirea specială a Călătorilor Moșilor, cu diverse profiluri, după necesitățile vremurilor.
2. Lucrări necesare populațiilor locale, care se desfășurau în interiorul lăcașurilor pentru pregătirea specială a Călătorilor Moșilor:
– pentru derularea activităților curente ale oamenilor din așezări, pe etape și subetape ale perioadelor următoare, pe grupe de activități;
– pentru derularea drumețiilor spirituale în ținuturile natale și în lumea întreagă;
– pentru cunoașterea schimbărilor planetare care puteau conduce în viitor la modificări ale vieții planetare, cu accent pe societatea umană;
– pregătiri pentru discuții și aplicații ale activităților care vor forma ceea ce azi numim tradiții;
– direcții de activitate pe care Moșii noștri le-au derulat implicați în viața social-politică a geților, în mileniile următoare.

II. DETALII, DISCUȚII
Întrucât vom discuta pe larg despre activitatea Moşilor, să mai facem câteva precizări în plus faţă de cele discutate anterior despre Moşi.
Moşii sunt coborâtori din spiţa entităţilor transcedentale care au creat specia umană – parte a entităţilor care trăiesc în dimensiunile structurale paralele ale stratului nostru dimensional (al spiritelor aflate în evoluţii primare, ajutaţi de evoluanţi secundari şi centrali). 
După ultima glaciațiune, toată omenirea, pe toate continentele, și-a dematerializat corporalitatea fizică și eterică, rămânând în corpuri astrale până la reconstituirea condițiilor pentru întrupare într-o nouă epocă. Excepție au făcut cei pe care îi numim Moși azi, întrucât ei, născuți înainte de penultima glaciațiune, au avut, de la momentul de atunci al nașterii lor, o întrupare permanentă: o au și azi, și vor urma destinul lor de ajutători dincolo de momentul revenirii noastre la vechea formă de viață umană pe Pământ, adică asemănătoare cu ceea ce a trăit omenirea înainte de ultima glaciațiune. 
Înainte de primele nașteri de după glaciațiune, Moşii și-au restrâns seturile de raze care susțineau corporalitatea umană înainte de ultima glaciațiune, în vederea adaptării ei la noile condiții de mediu: plafonul cețos dispăruse, condensat total după glaciațiune, rămânând circuitul apei în natură, așa cum îl știm azi. Sub acțiunea razelor cosmice care fusese mult atenuată de plafonul cețos, Pământul avea noi forme de vegetație și noi spirite se întrupau treptat în întreg biosistemul planetar. 
Cu puțin timp înainte de absorbirea apelor de către pământurile continentelor și insulelor, și zvântarea lor, Moșii au dat naştere primilor lor copii după ultima glaciaţiune, care la rândul lor au format noile următoare generaţii ale speciei umane. Noua corporalitate era astfel adaptată noilor condiții de mediu, în plus era adaptată necesităților de manifestare preponderent fizică, conform sarcinilor oamenilor din noua etapă: straturile interioare ale corpurilor: astral, mental și cauzal urmau să-și diminueze activitatea de percepție, comunicare și deplasare, până la a funcționa în stare latentă, prin voința proprie fiecărui om, iar al cincilea strat interior al corpului mental a fost lăsat de la bun început în stare latentă – stratul cu ajutorul căruia oamenii derulaseră în trecut creație materială mentală. 
Grupuri separate de Moşi, în diferite regiuni de pe toate continentele, au creat linii genetice diferite, care la rândul lor au creat următoarele generaţii de oameni, sub îndrumarea părinţilor lor. Toate noile populații au urmat liniile genetice străvechi, din cele trei rase ale omenirii, numite după caracteristicile lor eterice: lemuriană (în Asia), ariană sau atlantă (Europa şi Africa) şi toltecă (America de Sud). 
După naşterea şi creşterea primei generaţii de oameni, tot prin voință proprie, folosind din nou seturile de raze complete pentru corporalitatea lor anterioară, Moșii și-au restabilit corporalitatea străveche, dinainte de ultima glaciațiune. 
Moşii au mai dat naştere şi altor copii, rareori, cu corporalitatea lor revenită la funcţionarea maximă, fără să se combine vreodată cu indivizi din restul omenirii, şi numai atunci când necesităţile lucrărilor lor le-a cerut acest lucru, conform destinului lor şi al întregii omeniri. 
Primii născuţi ai Moşilor, care au format aşadar noua omenire, au dat toate aspectele necesare noii forme de viaţă şi lucrare urmaşilor lor, care au urmat modul esenţial al Primilor Născuţi, multe milenii ale timpurilor noi. Aşadar, corporalitatea nu era complet schimbată, ci la început doar stratul al cincilea al corpului mental era în stare latentă, restul straturilor corpurilor fluidice urmând să-şi diminueze activitatea prin voinţa fiecărui om în parte, formând astfel conștient manifestările preponderent fizice, conducându-se după percepţii treptat fizice, în timp ce toate celelalte percepţii cu corpurile fluidice, au rămas la nivel restrâns, multe doar sub formă de intuiţii şi clar-intuiţii. Câmpurile croite prin puterea unor astfel de corpuri nu vehiculează decât fluxuri cu vibraţii în continuă diminuare, şi nu cu vibraţii foarte înalte: doar Moşii au continuat o vreme să trăiască în mijlocul oamenilor, în acest strat dimensional, iar odată cu diminuarea drastică a vibraţiei planetare s-au retras din mijlocul omenirii, pentru a nu consuma şi puţinele fluxuri care au vibraţii foarte înalte din aerul planetar. A rămas doar un număr foarte mic de Moşi, înafara societăţilor umane, care:
– călătoresc în alte straturi dimensionale şi interdimensionale pentru a-şi păstra puterea îndreptată către ajutor oferit Pământului, întregii galaxii în care s-au născut şi pentru care au sarcină s-o ajute până la capătul fiinţării ei;
– desfăşoară activităţi cu un minim consum energetic aici, care formează un fond minim (şi numai strict necesar) de activitate de creaţie mentală, derulată numai când vibraţia planetară a fost mai înaltă; iar în ultimele milenii nu au mai avut de loc o astfel de activitate, pentru conservarea stării de vibraţie echilibrată şi impulsuri necesare lumii de aici, însă activitățile lor s-au bazat pe percepții mentale și astrale, precum și pe emisii de luminiscență, sunet și vibrații cu corpurile astrale și mentale.
Copiii lor – primii născuţi după ultima glaciaţiune, care au moştenit corpurile modificate ale Moşilor, au devenit Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştrii aşezărilor omeneşti pe care le-au creat. Ei nu-și întemeiau familii și astfel nu au avut urmași, iar pentru continuarea sarcinilor de Călători, Învățători și Măiaștri se nășteau copii în așezări, care aveau un astfel de destin și învățau să-și deruleze sarcinile sub îndrumarea celor anteriori, care urmau să-și finalizeze curând destinele. Moșii supervizau învățăturile lor și apoi fiecare își lua locul în așezări, după necesități. Învățăturile lor nu erau specifice locului de naștere, astfel încât puteau să deruleze oriunde, în orice așezare, sarcinile proprii de destin, pe care le adaptau ulterior – în cazul Învățătorilor și Măiaștrilor – necesităților așezării lor, păstrând și folosind liniile unversale pentru a orienta toată populația în diverse direcții. Călătorii Moșilor au păstrat însă caracterul universal al activităților lor și doar în contact cu Învățătorii așezărilor adaptau împreună cunoașterea lor universal valabilă la specificul fiecărei așezări din sarcinile lor. 
Dar după plecarea Moşilor ei au intrat în rândul oamenilor care îşi întemeiau familie după potrivire de caracter, de profunzime, având o viaţă gospodărească, lumească. Doar dintre cei ce au avut destin să rămână sihaştri, oameni de sfătuire şi de legătură cu Moşii când era cazul, unii şi-au întemeiat viaţă de cuplu familial, dar după creşterea copiilor au rămas tot în sihăstrie, ieşind în marginea aşezărilor. 
Dar avem multe de discutat înainte de a ajunge la aceste vremuri din urmă... 

În plus față de toate cele discutate despre Moși, să nu uităm, din toate studiile noastre anterioare, felul în care trăiau oamenii de pretutindeni, cum simțeau, cum percepeau lumea în care trăiau și cum lucrau în epoca când au început lucrările de pregătire a unor lăcașuri de înaltă spiritualitate – așa cum a fost și Peștera Ialomicioarei, și altele asemănătoare. 
Lucrările în orice așezare erau în special de natură fizică, pentru că una din sarcinile de bază ale spiritelor umane era pregătirea intensă pentru noua etapă planetară, cu vibrațiile cele mai joase pe care le putea suporta Pământul. De aceea de la bun început creația materială mentală a fost, în acord total între spiritele umane și coordonatorii evoluțiilor, scoasă definitiv din nomenclatorul lucrărilor umane după ultima glaciațiune. În rest, să reținem că oamenii foloseau manifestările fizice pentru că voiau, conștienți de necesitatea de a se pregăti intens pentru toate cele ce aveau să vină, și pe care le știau foarte clar – adică vremurile pe care știm în linii foarte largi din istoria oficială începând cu mileniul IV î.H. Dar trăirile oamenilor erau mult mai complexe decât atât. 
În primele milenii după regenerarea populațiilor umane și organizarea lor în așezări, oamenii de pretutindeni foloseau:
1. Intuiții provenite din din trăiri dinaintea venirii spiritelor pe Pământ, din trăirile lor în locurile de unde veniseră pe Pământ și de pe întreg traseul ajungerii pe Pământ;
2. Clar-intuiții provenite din trăiri pe Pământ, din străvechimi, din toate viețile lor anterioare pământene; nu era întotdeauna nevoie de cercetare astrală sau mentală pentru a accesa cunoașterea anterioară; de aceea le numim clar-intuiții, fără ajutorul expres al clar-simțurilor, cele mai folosite fiind clar-văzul și clar-auzul (cum le numim azi) – percepții cu ajutorul structurilor corpului astral și corpului mental (mai rar cu ajutorul structurilor cu corpul cauzal, care nu mai puteau fi folosite concret, datorită diferenței foarte mari de vibrație între corpul fizic și corpul cauzal). Nu că nu ar fi putut, ci pentru că nu mai era nevoie de multe ori – dar nicidecum de loc, în traiul curent în așezare; 
3. Clar-simțuri: folosind percepții cu structurile corpului astral, mental și mai rar cauzal; oricum percepțiile cu corpul cauzal susțin din plin percepțiile cu corpul mental și ne vom da seama din nou de aceste adevăruri în viitorul foarte apropiat. Clar-simțurile nu au fost întrerupte conștient, planificat, niciodată, dar oamenii căutau să folosească în principal simțurile fizice în viața lor curentă, pentru a se obișnui cu ele în primul rând pentru etapa grea, predominant fizică, pe care o așteptau în viitor. 
În schimb, în călătoriile spirituale pe care le trăia fiecare om: în spațiile natale (adică în radiația Moșilor din pământurile natale) și în spațiile depărtate de pe Pământ (alte continente și oceanele planetei), drumeții se bazau mult pe clar-simțuri, pentru a și le consolida, pentru a rămâne cu ele cât mai mult timp, înainte ca ele să se diminueze numai în mod natural, odată cu diminuarea vibrației planetare și restrângerea straturilor interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal: pentru ca astfel de simțuri să rămână la nivel de intuiții și clar-intuiții pe parcursul etapei următoare, cât mai mult timp posibil. 
Acestea fiind expuse, să ne îndreptăm atenţia către unul dintre locurile cele mai importante ale străbunilor noştri, unde s-a scris mare parte din istoria noastră reală atât de puţin cunoscută de noi înşine, din nefericire. Dar eu pun, cu nădejde puternică în Moşii nemuritori, acel “ÎNCĂ”, care diminuează treptat timpul greutăţilor noastre...
***
Peştera Ialomicioarei este un altfel de lăcaş decât cele discutate până acum, în studiile despre drumurile spirituale ale oamenilor din vechime, urmărind specificul geţilor din zona munţilor Bucegi. Astfel putem să facem acum o clasificare general a acestor lăcaşuri (azi le numim locaţii), care toate la un loc au intrat în circuitul spiritual pregătitor pentru viaţa curentă şi viitoare a oamenilor de pe aceste meleaguri:
1. Lăcaşuri pentru drumeţiile spirituale ale oamenilor din aşezările ţării, despre care am discutat în studiile anterioare (eticheta Platoul Munților Bucegi); toate au avut un caracter universal, pentru odihna, studiile personale și consolidarea lor;
2. Lăcaşuri pentru pregătirea specială a Călătorilor Moşilor cu diverse profiluri, după necesităţile momentului, epocii: la început au avut un caracter universalEle au fost lăcaşuri în care Moşii şi Călătorii lor locuiau pe timpul învăţăturilor şi orientărilor pe care apoi Călătorii aveau să le ducă oamenilor din aşezări. 
Despre primele am discutat în studiile anterioare, astfel încât ne vom îndrepta acum atenţia asupra celor din a doua categorie. 

LĂCAŞURI DE TRANSMITERE A ÎNDRUMĂRILOR DE LA MOŞI – CĂLĂTORILOR LOR
La început îndrumările primite de oamenii din așezări au avut un caracter general, universal, iar toate cele primite de Călători, deşi aveau un caracter universal, acest fapt nu înseamnă că toate cunoaşterile ar fi fost sumare. Toate cunoaşterile împărtăşite de Moşi mergeau în profunzimi mult mai adânci şi mai complexe decât ne putem imagina noi azi că ar fi existat în acele timpuri, când viaţa în aşezări părea simplă comparativ cu ceea ce ştim că formează complexitatea vieţii în zilele noastre. Călătorii Moșilor preluau îndrumările de la Moși, o analizau și o fixau între propriile studii realizate anterior, personal, iar apoi o duceau mai departe, pe specializări, oamenilor din aşezări – care chiar şi fără îndrumări era de o complexitate pe care fără îndrumare astăzi nu ne putem centra înţelegerea până când nu ne vom aminti personal amănunte să le analizăm, să le punem cap la cap şi să pătrundem derulările spaţio-temporale concrete ale fiecărei epoci în parte. Călătorii primeau orientări și îndrumări pentru cel puţin următoarele direcții:
1. Viaţa momentului din aşezări, pe etape și subetape ale perioadei următoare (până la următoarele îndrumări), pe grupuri de activităţi;
2. Derularea drumeţiilor spirituale ale tuturor oamenilor din absolut toate aşezările: în ținuturile natale şi în lumea întreagă, aşa cum am discutat deja. Ţara era cuprinsul pe care îl avea un grup de Moşi locali; noi am discutat că Zalmoxis conducea grupurile Moşilor dintre munţii Alpi în centrul Europei şi munţii Urali din extrema estică. Dincolo de aceste limite, vibraţia plăcilor tectonice se modifica substantial, dincolo de variaţiile mici locale de vibraţie, iar oamenii trebuiau să le cunoască. Vibraţia pământurilor s-a schimbat în timp, nu mult – dar semnificativ pentru trăirile oamenilor: extrema vestică a Europei, între Alpi și Oceanul Atlantic, precum şi America de Nord au rămas pământurile cu vibrația cea mai joasă dintre toate continentele. Dincolo de Urali vibraţia este ceva mai înaltă, continuând să crească până spre Extremul Orient. Este foarte important pentru populaţiile umane şi biosistem în general: în Asia vibrația este mult mai stabilă pe spaţii largi, cu denivelări puternice doar într-un singur loc, între continent (Asia) şi India – India fiind o bucată ruptă din vechiul continent Mu din largul Oceanului Pacific, la fel ca şi Australia şi câteva insule din sudul Pacificului: este o bucată înfiptă în sudul continentului (Cian în străvechimi) cu mult timp în urmă. În restul Asiei vibrația este foarte apropiată de optimul necesar corporalității umane și cu variații extrem de mici de la spațiu la altul, apropae insesizabile în mod curent. Vibraţia resturilor din Ţara Mu este mai înaltă şi foarte stabilă, de aceea India a fost folosită pentru fixarea tradiţiilor celor mai pure ale întregii Lemurii: le cunoaştem în special din Vede (Vedanta). 
3. Îndrumări privind derularea schimbărilor care puteau conduce în viitor la modificări ale vieţii planetare – dar mai ales ale vieţii societare umane, care se acumulau cu fiecare an pe toate planurile vieţii spiritelor umane. Ele erau discutate, aşa cum am mai scris, cu caracter de generalitate, ca idei principale pe un fond de cunoaştere amănunţită a vieţii pământene, pe care îl aveau toţi Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştri – dar şi lumea întreagă, chiar dacă nu avea lumea în acel moment dexteritatea tuturor aplicaţiilor fizice pe Pământ, pentru că nu le venise încă vremea. Învăţătorii preluau ce trebuia de la Călători, şi apoi, de la Învăţători, preluau Măiaştrii pe meserii (diverse aspecte ale activităţilor umane). Deşi unele nu aveau încă un loc activ şi extins în viaţa aşezărilor în acele timpuri, ele erau discutate în perspectivă mai apropiată şi mai depărtată, de fiecare dată. Spre exemplu, nu existau boli sau accidente în acele vremuri, dar se discutau metode de prevenire, de cunoaştere a plantelor vindecătoare, de activare a circulaţiei energetice, căci corporalitatea umană – mai ales cea specifică activităţilor fizice – era nouă, dar spiritele aveau încă capacităţi mental-astrale suficient de clare pentru a preveni accidente, pentru a se plia la fenomene atmosferice: grele mai ales în zonele temperate, dar toate aveau să vină cu vremea; şi fiecare om ştia bine asta, avea în plus o cultură bogată de prevenire şi de însănătoşire, care se consolida în memoriile lor spirituale. Discuţiile detaliate se derulau în direcţii spirituale, şi acasă Învățătorii cu Măiaștrii căutau plantele vindecătoare pentru a se obişnui tot omul să le culeagă în anumite perioade ale creșterii lor, să le cunoască efectele terapeutice şi să se obişnuiască să le utilizeze acolo unde, şi când era necesar.
4. îndrumările vizau și pregătiri pentru discuţii şi aplicaţii ale folosirilor acelor aspecte de activitate umană pe care azi le numim tradiţii: erau în formare – la început tot ca o activitate de cunoaştere, intelectuală, gândind asupra tuturor elementelor planetare a căror cunoaştere era neapărat necesar a fi păstrată când omul nu va mai avea capacitățile mentale și astrale ancestrale; apoi treptat, avea loc derularea creaţiei de reprezentare, care urma să fie concretizată în aşezare, după cum curgeau timpurile şi după cum involuau capacităţile mental-astrale ale oamenilor din aşezări. Tot poporul a luat parte la astfel de desfăşurări cu caracter intelectual, apoi concret-creativ, aplicativ, aşa cum vom discuta în continuare la un nou capitol - Tradiţii. 
5. Vom discuta la finalul acestor expuneri şi câteva direcţii de activitate social-politică, în care Moşii s-au implicat pe teritoriul României, precum şi liniile rămânerii Călătorilor în toate Ţările Române sub formă de sihaştrii de sorginte spiritual-moşească, adică cu legături directe cu acei puțini Moşi care au rămas în lume după retragere celei mai mari părţi a lor din toate continentele lumii (în jurul anului 500 d.H.).
Aşa arată, pe scurt, cele care formau cunoaşterile cu principalele lor direcţii, oferite de Moşi, cu simţirile lor superioare şi îndrumările primite de dânşii, la rândul lor, din partea entităţilor dimensionale şi a entităţilor interdimensionale. Călătorii aveau nevoie de spaţii adăpostite pentru a studia în avans cele potrivite puterilor lor și apoi cele preluate de la Moşi. Au fost spații în mod special amenajate, aşa cum vom vedea în studiile următoare. 
Cele mai importante studii pentru Călători nu aveau însă loc în amenajări de tip peşteri sau lăcaşuri, în intrânduri ale reliefului muntos sau deluros, ci în locuri amenajate de tip aşezare, dar de cele mai multe ori tot în munţi, departe de așezări. În acest fel vom înţelege de ce lăcaşul general al lui Zalmoxis era în cuibul munţilor geţilor, iar al conducătorului Moşilor de dincolo de munţii Alpi era chiar în Alpi sau pe una dintre insulele din Oceanul Atlantic. În plus, în insulele Canare exista o puternică organizare unde conducătorii Moșilor de pe teritoriile fostului continent A’Tlan își împărtășeau experiența pământeană sau dimensională, cu organizare total diferită decât a punctelor de lucru din teritorii, iar organizatorii grupului nu se implicau în istoria oamenilor decât pentru a-i îndruma cât mai mult timp posibil. 
Zalmoxis şi-a desfăşurat activitatea cu puncte de lucru peste tot în munţi, și numai grupurile de Moşi conduşi de el au avut locuri de trai stabile în diverse regiuni muntoase. Astfel de grupuri au măsurat puţine persoane, 4 – 5 cupluri maximum, iar activităţile lor nu s-au redus doar la îndrumări şi cercetări pentru astfel de activități. Activităţile erau extrem de complexe, cu maximă importanţă pentru întreaga viaţă planetară şi pentru planeta însăşi. Să ne amintim în linii mari câteva dintre cele expuse în lucrările anterioare, căci vom ține cont de acestea discutând în mod special despre Peștera Ialomicioarei:
– menţinerea vibraţiei medii planetare în limite echilibrate în raport cu vremurile care se derulau şi cele care aveau să vină;
– lucrări de dezamprentare/amprentare a spațiilor planetare şi amenajarea locurilor stabilite pentru instalarea unor grupuri care să menţină legătura între oameni şi Moşi, așa cum au fost sihaştrii, care se vor afla în legături strânse cu Moşii, după retragerea lor din societatea umană;
– pregătiri pentru implicarea, şi organizarea conducerilor de tip social-politic a Moşilor şi a Călătorilor lor;
– menţinerea legăturilor cu entităţile dimensionale şi entităţilor interdimensionale pentru lucrări privind o serie întreagă de lucrări de întreţinere ale planetei şi coordonări ale activităţilor entităţilor astrale care, la rândul lor au sarcini de organizare a vieţii astrale – ajutători astrali pentru oameni și pentru restul vieţuitoarelor cu corp fizic şi cu corp astral de manifestare;
– organizarea legăturilor cu grupurile de spirite aflate în călătorii intergalactice şi, în interiorul galaxiilor, interstelare, care erau astfel puse la curent cu viaţa locală.
Deocamdată cam atât putem înţelege din unele activităţi generale ale Moşilor. Cu timpul, cu creşterea vibraţiei planetare şi dezvoltarea cunoaşterilor noastre, vom ajunge să ştim mai multe în asemenea direcţii.