DACĂ AŞ FI MOŞ CRĂCIUN…

Ca să ajung să vă spun ce v-aş aduce eu vouă, dacă aş fi Moş Crăciun, trebuie să mă gândesc serios la mai multe lucruri…
Şi profit de Leapşa de la Sorin pentru a face acum, în prag de sărbătorile cerurilor care deja sunt larg deschise acum, şi vor ţine încă mult timp aşa!! o spovedanie.. o mărturisire… despre ce cred eu din multe puncte de vedere…
Pe care le-aş dori împlinite, dar nu sunt… pe care le-aş cere spre împlinire lui Moş Crăciun şi, dacă aş fi Moş Crăciun şi ar trebui să vă fac un dar… v-aş spune şi v-aş dărui ceea ce simt eu, ca dar spiritual, pe lângă ceea ce îşi dăruiesc oamenii sub bradul cel viu şi sub coroniţa de vâsc curat!!…

Ca sa simt ca traiesc am nevoie de...
… de aplecarea către înţelegerea profundă a celor de mult uitate, din vremuri pe care Moşi Bătrâni, cu barba albă, nu ne băsmeau imaginaţii de oameni cari-nu aveau ce face… Şi merg încet pe drumuri ce par să se destăinuie în şoaptă urechilor ce-n chin se zbat durerea nopţii s-o adoarmă…

E simplu sa ...
…vrei să faci aşa ceva, dar dacă-ţi sufleci „mânecile” sufletului şi-ncerci să intri-n luptă… îţi vei da seama că nu degeaba poveşti vorbesc de oameni mari, plini de puteri, maturi deplini în infinitul trupului şi sufletului lor, luptând, plini de curaj, cu fiarele din ei: şi-apoi povestea lor zicea de lupte lungi, de „zi de VARĂ până-n noapte” şi încă alte „trei zile şi nopţi”, şi tot de vară… lungi, şi cu lumină mare, să vadă bine, pe rând, întunecările din ascunzişurile sufletului lor…
E-aşa de simplu ca să vrei, dar primul pas e-un drum întreg… apoi… la trântă mai departe, să vrei să intri în cuşca „fiarei”…
Ce simplu pentru privitor…

E (prea) complicat sa...
…intri în puterea sferelor ce îşi îngemănează destinul îndrăzneţ sub poarta timpurilor lor ascunse… Cine ni le-a ascuns… iertaţi să fie… Aceia însă nu ştiu încă cum omul căutător, şi călător pe apele din timpuri, ce curg fără-nvoirea lor, se scaldă în necunoscut, activ subconştient şi, prin puterea celor nevăzute, neştiute, neînţelese doar până la o clipă… irupe în înaltul cerurilor ce-acum i se deschid de parc-atât! atâta doar! au aşteptat, în felul lor cuminte, o mână întinsă cu ardoare să le culeagă rodul curat, şi copt de mii de ani!!

Lupt mereu...
să-mi liniştesc avânturile ce nu dau loc altor trăiri, dar care-aprind apoi mereu noi valuri de lumini în cuget – dar doar atunci când, suflet potolit, ajung să-l fac să simtă: să vadă, să audă, să miroasă, să pipăie în felul lui cam fără voie modestit, tot ce nenumărate conuri de lumină deschid de-asupra unui cap nerod, spirale de foloase plouate blând în sufletul sfios astfel re-cuminţit…

Mi-e rusine...
… da, da! mi-e mult ruşine de vorbe şi de gânduri deşănţate pe care le arunc atât de des, ce-mi fac tot timpul sufletul să-mi piară, căzut în negrele genuni ale-nceputurilor firii ce crunt le-au zămislit…

Vreau sa inteleg...
tot ceea ce ne înconjoară, oriunde-am fi, orice ne-am târgui cu propriul nostru bun destin să dea, să treacă cu folos, să ne-ntărească şi apoi atât de dulce să ne înzefirească! Şi, ca o trestie pe apa cerurilor larg deschise, să unduim găsind pe cel ce strigă după un ajutor pe care da, chiar noi putem, şi ştim să-l dăm! dar cu-nţeles interior de doar atât cât cel ce pare înecat să-şi amintească el însuşi să se scape, şi să înoate până în malul temerilor şi fricilor din cerul său vremelnic înnoptat…

As vrea sa castig...
un mic dumnezeiesc surâs după a vieţii încercare, pentru o zbatere de multe ori nebună şi dezordonată, sau înjurând, cum spune omul! „sănătos, măi tată!!!” în faţa sau la spatele întors al celor supăraţi pe felul meu copilăros de a privi în faţă…

Ma poticnesc mereu...
Oooo… chiar mereu… şi-mi iau iar jucărelele şi zic că „Nu mai pot! Şi nu mai vreau! măi frate! Da’lasă-mă-n papucii mei viaţă, că nu am omorât pe nime-n astă viaţă!!!”

Ma simt batran cand...
… când Moşi mă poartă spre dalbele pătrunderi ale înfiruirii neam, când Babe-mi cern ursita de Călător prin veacuri, Povestitor bătrân la geamuri pe-nserat, când oamenii se odihnesc după o trudă ce-şi zice hăruită din neam – peste alt neam…

Ma simt copil cand...
vine-un Om , şi Altul, şi-apoi încingem hore cu vorbele sprinţare, şi râdem, şi cântăm în bucurii stelare!! Şi sufletul ni-i săltăreţ ca la şotron, şi mai departe, săltând din pom în pom… din cer în cer… cu bucurii de joc curat de suflet pur şi tandru de pui de Spirit curios, pus astfel pe-nălţat !!

Ma plictisesc de moarte cand...
Era să zic că nu m-am plictisit eu niciodată!! Dar nu este aşa… Trecut-au anii peste mine, făr’de folos ziceam odată… Dar mult apoi am învăţat că fiecare clipă ce astăzi ne e dată contează unde-o punem spre-a dărui curaj, încredere şi forţă fiecărui gând în parte, şi faptă, şi vorbă, şi mână-ntinsă… Ori pentru a primi cum se cuvine o palmă din partea celora acum pripiţi, pripiţi în lupta lor interioară să îşi primească o porţie de viaţă: pe-a lor şi pe acelor în grabă pălmuiţi…

M-am impacat cu gandul...
…că trebuie să plec! Mi-au zis destui, făcându-mă să mă încred în ce ştiam, în sinea mea, de mult: venită pe-o rază de soare pentru un înţeles profund, cu o plecare cerută de suflete ce vor să mai împartă cu mine alte străvechi tărâmuri, în alte ape ale acestui univers subtil… acolo unde timpul, în sfori de aer şi fronturi de culori suave, se pierde-n lungi cristale ce curg sau picură spre ceruri ce se întorc ciudat să intre în zboruri largi de suflet, lucrând neîncetat…

Mi se pare ca am inceput...
…Să simt cum vremurile blând se schimbă… Atât de blând încât puţini din cei din jurul meu le văd… Dar mare e speranţa în mirătoare vremuri de mari puteri, şi vreri când omeneşti, când chiar dumnezeieşti..

Nu stiu cand...
am ajuns să îmi dau seama că viaţa mea se întregeşte cu-a altora, pe rând!! Nu vă vorbesc din cărţi, ci chiar din ale mele valuri, din timpuri răsfirate pe umeri ce altă dată se ridicau colţoşi, îndureraţi apoi de împietrirea gândurilor aspre pe care oamenii mi-au dovedit că nu le merită, de fel… Şi astfel am ajuns să pun mult bine în faţa lor de-ndată ce îmi dau învrăşmăşită, seama, că gândul rău e-atât de pieritor !!!

Ii ascult pe cei care...
…au nevoie de ascultare! Căci numai aşa suntem pe calea învăţăturilor de viaţă, un carusel de gânduri, de vorbe, de fapte din care, pe lângă multe altele, putem să înţelegem cum s-ascultăm, şi cum s-asculte şi lumea, chiar şi în nerăbdarea efervescenţelor ei multe… de-fel-de-fel-de-fel !!!

Mint cei care..
Ce cred eu despre această tară?? Că noi doar credem că n-omorâm minţind, măi frate!!! Ce crimă fac??? Minţim de complezenţă, că doar n-oi spune-n faţă ceva urât! Mai bine tac!! Nu e normal??!!!
..Păi ştiu eu??!! Oare.. nu e mai bine să spunem cu sinceritate, dar fără de cruzime, căci omul, nu ştiţi?!.. se poate ucide chiar c-o floare… Să fim aşadar, sinceri, doar tonul bun să fie, şi vorba potrivită, să fie cu blândeţe, chiar cu delicateţe, că asta, vorba bună… chiar, măi frate!! N-a omorât pe nimeni, în nici un univers!!!!!!!!!

Cel ce iubeste...
Aici mi-a cam venit să râd, căci mi-a venit în minte zicala destul de veche (şi nu prea!), cum numai cine iubeşte, loveşte… Aş vrea din tot sufletul să cred şi eu, sărmana, că cei care lovesc – de fapt iubesc!! Că noi vorbim şi ne-ndemnăm către iubire, fără să ştim prea bine – dar bine e să ne-amintim, acum!! – că orice spirit ce vine la-ntrupare, da! măcar o dată ori două, pe Pământ, e mare iubitor de oameni, de viaţă, de avânt! Doar şi-a pierdut, în amăgirea lumii, curajul de a iubi deschis – pe care şi-l va regăsi curând, atunci când ochii cei goi, aşa cum par acum, vor înţelege în curând cum cerurile lin se-nalţă, trăgându-şi drept, şi ferm, copiii către iubirile profunde de lume, oameni, de zei şi mărunţei…

Cel ce este iubit...
… NU SE SIMTE UN OM IUBIT DE-ACEL SINGUR, SIMPLU OM, DE-UN SIMPLU MURITOR.. CI DE ÎNTREGA LUME… DE-UN UNIVERS ÎNTREG!! DE O IUBIRE DE DINCOLO DE UNIVERS!! ŞI CHIAR DE SE-OGLINDEŞTE ÎN OCHI DE OM – ACOLO, ŞI DINCOLO DE EI, EL SIMTE-N ZBOR DE SUFLET IUBIRE INFINITĂ, ŞI CALDĂ, ŞI TANDRĂ… IUBIREA LUMII-NTREGI ÎN CARE PIELEA SA SE SCALDĂ, ŞI SCALDĂ VALURI PESTE VAL… UN INFINIT AL TUTUROR IUBIRILOR DIN NOI!!!

Nu mi se pare deloc absurd...
Lăsând acum, pentru o clipă, literatura să se odihnească, am să vă spun, iar voi să nu vă supăraţi, vă rog pe voi, voi oameni buni, de tot ce am să scriu acum… Da, nu mi se pare chiar de loc absurd să văd cum noi, aşa suntem noi acum:
– muncim şi nu muncim;
– iubim şi nu iubim;
– minţim şi nu minţim;
– omorâm şi nu omorâm;
– înşelăm şi nu înşelăm;
– furăm şi nu furăm;
– rănim şi nu rănim sufletele calde care ne iubesc pe faţă sau în mare taină;
– ajutăm sau nu ajutăm;
– suntem sau nu indiferenţi la tot ceea ce ne înconjoară;
… şi tot aşa, mai departe, cu fiecare tară care ne este, omeneşte, proprie şi fiecare ce-a fost sau este învinsă acum, în aceste vremuri care nu degeaba sunt tulburi... Căci toate sunt omeneşti, toate se vor îndrepta, toate se vor aneantiza, chiar dacă drumul este lung, greu, arid de multe ori, auster de cele mai multe ori…
…şi…
Nebun este cel care...
…nu poate încă crede acest „ceva”… Dar iertată să fiu!! Cu siguranţă că acela este doar neştiutor, căci tot acela pe noi – cei ce o credem!! – nebuni ne face !!! Şi… nu e, de fapt, absurd!!!!

As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca...
(parafrazând un pps!!!)
– un bol cu tandreţe!
– un pahar cu curaj!
– un bici pentru alungarea amărăciunii!
– o cărare plină cu îmbrăţişări!
– un sac plin cu gânduri frumoase, bune, înălţătoare!
– o căruţă cu răbdare pentru a asculta toate vocile din jur şi din azur!
– un butoi cu recunoştinţă
– şi încă o căruţă cu… modestie, conştiinciozitate, bucuria de a primi şi de a oferi, altruism, necondiţionare…
ADICĂ PUTERE DE A IUBI… în orice condiţii, oricât de greu poate fi, măcar să mă ridic din tot ceea ce mă trage mereu la fund, viu şi puternic de multe ori…
Să am puterea să mă ridic deasupra tuturor greutăţilor, folosind tot ceea ce mă învaţă mereu: orice zeu, orice Dumnezeu, tot ceea ce există în lume, de la cea mai măruntă vieţuitoare până la orice om !!!
Şi tot asta v-aş aduce şi eu – vouă! dacă aş fi Moş Crăciun !!!!

P.S.: Pentru ca am intotdeauna senzatia ca nedreptatesc pe cel sau cei care sunt doar din nebagare in seama uitati, dau leapsa mai departe oricui citeste si doreste sa scrie!! caci voi, cei care cititi aici, aveti cu totii deschideri si talente ... oricine le are! dar eu cu voi vorbesc acum si de aceea va numesc pe voi, acum, cei talentati si deosebiti din viata mea!
Cu drag, Cristiana

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: CĂUTAREA DRUMULUI NOSTRU ÎN VIAŢĂ

Este un subiect vast, dar este necesar să încerc o sinteză a celor pe care le-aş discuta la nesfârşit!
Am intrebare pornind de la cele doua situatii :
- "multi dintre noi, care am mai venit pe aici (...) acum suntem aici pentru corecţii mărunte de atitudine, subtile "
- "cei care au venit aici pentru prima oara pentru remodelările manifestărilor lor..."
Cum ne putem da seama in care din cele doua categorii ne situam? Intuitiv? Prin regresie hipnotica? Prin meditatie? Toate la un loc?
Exista vreo metoda la indemana incepatorilor?
Există mai multe teme care pot fi abordate în această direcţie: pentru că suntem pe un blog spiritual, să spun din nou că orice abordare a manifestărilor umane sunt de natură spirituală, fie că este vorba despre ceea ce se înţelege în mod curent prin spiritualitate (cultură, religie, filozofie), fie prin profesie, fie prin relaţiile cu semenii în mijlocul cărora ne aflăm.
De regulă întrebarea îmi este pusă din punctul de vedere al ţelului general uman, complex, cu toate abordările de mai sus. Şi mă confrunt de multe ori cu aceasta întrebare. Iar eu răspund cu precizarea: sunt încredinţată că fiecare dintre noi trebuie să îşi intuiască drumul, să se concentreze la ceea ce îi vine în faţă, permanent, după puterile lui. Şi am să caut, pe scurt, să explic acest lucru, urmând ca studiile viitoare să aducă toate detaliile prin prisma cărora cred acest lucru.
Fiecare dintre noi avem un drum prin care învăţăm tot ceea ce se poate face în societatea în care ne-am născut, îmbogăţindu-ne şi consolidându-ne în acelaşi timp experienţa de viaţă: pe segmente diferite, dar care se împletesc strâns şi se influenţează reciproc. Astfel încât totul se poate percepe unitar la un moment dat, contribuind şi în acest fel unitar la experienţa totală de viaţă, dar şi pe segmente, pe care viaţa le abordează mai mult sau mai puţin, în funcţie de necesităţile fiecărui spirit în parte.
În acest fel, părerea mea este că trebuie sa facem tot ceea ce ne trage inima in fiecare moment al vieţii noastre. Acesta ar fi drumul nostru, aspectul general al lui şi, în interiorul lui, compuneri pe care le conştientizăm treptat, cu volume diferite în economia generală a vieţii spirituale. Intuiţia arată drumul format de evenimentele care se trag în viaţa noastră după modurile: de naştere, creştere, familie, şcoală, societate, dorinţele şi aplecările, înclinaţiile noastre care formează drumul nostru. Şi despre care, spunea chiar acum o prietenă, "drumul e grozav"!! Daca îl vedem aşa, dacă vrem să facem faţă permanent la toate provocările, încercările, impulsurile vieţii (fiecare numeşte după cum îi sunt încredinţările) parcă toate devin mai aşezate, urmând să fie înţelese – oricât de greu ne poate fi la un moment dat. Fiecare pas al drumului ne poate face mai curajoşi, mai implicaţi, mai conştiincioşi, mai înţelegători: cu alte cuvinte – mai înţelepţi...
Acesta este aşadar, după părerea mea, drumul general al fiecăruia dintre noi. Particularul se ţese permanent din învăţăturile pe care le avem şi ştim să le aplicăm în fiecare clipă a vieţii noastre. Nu este o lozincă – chiar aceasta este realitatea. Cred eu.
Eu nu sunt de acord cu metode invazive si, de ce nu, chiar determinative, aşa cum văd eu, pe undeva, hipnoza. Poate nu am dreptate, nu am acest talent inductiv. Dar voi scrie mult referitor la felul in care se formează intuiţiile noastre, ca un fel de citire a drumului propriu format de totalitatea elementelor de profil spiritual, a structurilor corporale şi experienţei in manifestări deja consolidată sau în curs de consolidare, de întărire, de obişnuire. Corpul eteric (vital) poate sa ofere informaţii sintetizate din funcţionarea tuturor corpurilor din sistem, sub puterea radiaţiei spirituale. Şi se poate vedea, citi, o astfel de desfăşurare în corpurile omului, daca el permite. Dar tot acest corp, foarte apropiat de corpul nostru fizic, pe care îl dublează (de aceea îl mai numim şi corp dublu eteric, dar să nu se facă confuzia ca ar fi un corp dublu în sine, aşa cum am mai auzit cândva) poate sa dea o clarintuiţie perfectă proprietarului, utilizatorului de sistem (sistem corporal).
Şi este cel mai curat lucru pentru om, în ziua de azi. Pentru că am învăţat că drumul către înţelegerea prin forţă proprie este foarte importanta, căci dacă undeva apare o îndoială, omul se poate depărta pentru mult timp – chiar pt. tot restul vieţii – de cercetarea neconvenţională. Nici un clarvăzător nu poate vedea lucrurile perfect, din orice unghi de vedere, pentru orice moment al vieţii, căci omul este destul de imprevizibil în condiţiile planetare actuale, de modificări permanente ale vibraţiei planetare, la care are răspunsuri prin obişnuinţă, sau nu are (prin ne-obişnuinţă, încă), sau are voinţa de a schimba cat poate mai multe manifestări învechite cu manifestări noi, comutate pe frecventele de ridicare. Adică, comportamente din ce in ce mai echilibrate, mai altruiste, mai înţelegătoare, tolerante, fără să ne supărăm pe noi înşine dacă o dată reuşim, de doua ori nu... Mergem cu voinţă multă mai departe.
Dacă eu vorbesc despre aceste lucruri, nu înseamnă ca trebuie sa aştept la infinit sa ajung la perfecţiune pentru a spune si altora, căci nu voi ajunge la perfecţiunea pe care o vrea lumea, atâta timp cât vibraţia planetara este mică. Nu cere nimeni, din verticala coordonatoare a evoluţiilor noastre, acest lucru: să ne comportăm ca şi atunci când vibraţia planetară este foarte înaltă, când suntem foarte conştienţi de tot ceea ce trebuie sau nu trebuie să facem la un moment dat sau altul al trăirilor noastre.
De aceea spun că omul trebuie să-şi urmeze intuiţiile, alegerile – chiar dacă nu găseşte plăcerea dorită în calea care i se desfăşoară. Treptat ajungem să ne dăm seama că ceea ce nu ne-a plăcut la început ne poate deveni util, interesant, apoi chiar plăcut.
Cam aşa stau lucrurile chiar cu munca pe care mulţi dintre noi, oamenii, nu o prea iubim…
Meditaţia este bună, cred eu, este o cale de liniştire ce poate fi în orice moment folosită pentru a lua hotărâri pentru mai departe. În starea generală de liniştire, intuiţia apare în forma ei de clar-intuiţie la un moment dat. oricum ajută, căci ne poate conduce la obişnuirea cu liniştirea rapidă, atunci când viaţa ne determină să luăm foc! Sau când avem de ales, de înţeles, de căutat, în momentul în care credem că un răspuns poate apare… doar dacă am putea să înţelegem în sufletul nostru ceva. Orice. Ceva.. ACEL CEVA… Şi în liniştea sufletului nostru, acel CEVA apare…
Regresia hipnotică nu mi se pare bună, oricum. Pentru că nu este o soluţie, nu cred ca este o soluţie. Învăţătura şi folosirea aptitudinilor proprii fac mult mai mult. Învăţătura poate să conducă la înţelegerea celor care se desfăşoară în jurul nostru şi astfel să vedem cum se compune drumul acesta al nostru… Căci drumul este foarte important, nu numai scopul în sine… Normal că trebuie să avem scopuri in viaţă, dar să nu ne facem din scop – o limită. Care se atinge şi apoi să nu mai avem nevoie de nimic. Şi să folosim doar ceea ce am învăţat până în acel moment… Dimpotrivă, să înţelegem că mereu avem ceva de învăţat, de la cele mai simple lucruri – la cele mai complexe. Să nu ne temem să iubim ceea ce este simplu, să nu ne fie frică să iubim ceea ce este complex. În fond, toţi suntem începători pe acest drum, toţi facem un pas nou in fiecare clipă, căci nici o clipă nu e repetabilă în subtilitatea ei profundă, în rădăcina ei existenţială.

Pe de alta parte, discutăm aici despre poziții diametral opuse în societatea noastră: pe de o parte – oameni obișnuiți cu greșeli mărunte: obișnuite, le-am zice noi... Cu pofte obișnuite, muncind obişnuit, încercând așa... normal, spunem, să trăim cu cei din jur pe cât posibil în pace... La capătul diametrului comportamental sunt cei care nu iubesc munca, care nu iubesc prietenia între oameni, speculanți, isteţi-dar-puturoşi, apoi mai greu: oameni care calcă pe morminte pentru a trăi comod fără munca multă, cinici, agresivi, hoți, plini de cruzime, criminali sau oameni care pun pe alţii să ucidă pentru confortul lor: tot spiritual…
Învăţăm să îi înțelegem că nu rămân așa de-a pururi, că nu vor fi pedepsiți de-a pururi. Învăţăm să îi privim cu curaj şi să ne strecurăm printre nedreptățile pe care ei le seamănă în calea celorlalți oameni. Pe cât posibil. Să fim luptători echilibrați, înţelegători, curajoși. Să ne placă munca, oamenii, lucrurile mari şi mici ale vieţii. Şi să-i înțelegem pe toți cei care nu fac lucruri convenabile, din punctul de vedere al moralității sociale, profesionale.
Iată, aşadar, cum de fapt ştim de le bun început în ce categorie de oameni – din cele două expuse în textul pe care mi l-ai supus atenţiei – ne putem încadra cu destul de multă uşurinţă. Şi nu cred că ar fi bine să generalizăm ceea ce nouă ne vine doar pentru o rară clipă: la un moment dat, obosiţi, nu avem chef de lucru, sau am zice că ne vine să omorâm pe cineva dur, agresiv şi rău, sau ne-ar place şi nouă să muncească alţii pentru noi ca să ne odihnim şi noi de viaţa necăjită pe care o ducem… Gânduri negre, grele… gânduri de o clipă… Ne reluăm munca… viaţa… palavre de genul ăstora nu sunt pentru noi…. Fiţele să fie pentru alţii… noi avem de muncit pentru o familie, pentru camerele noastre reci… bine barem că sunt! pentru mâncarea plină de E-uri… bine că e şi aia! Uite… a răsărit un zâmbet pe faţa noastră… e un semn bun! Avem un computer… Știți pps-ul acela în care se spune că dacă ajungem la sfârşitul lui – că tot ne aflăm în faţa unui computer – facem parte dintre cei 1% care… şi care… care…
Şi ajungem să ne considerăm fericiţi!!!
Şi dacă ne interesăm cu ardoare despre felul în care ne putem lupta conştient pentru ridicarea spiritualităţii noastre… CU SIGURANŢĂ CĂ FACEM PARTE DINTRE CEI CARE DORESC BINELE TUTUROR ŞI CREDEM CĂ, RADIANT, NOI CONTRIBUIM LA BINELE OAMENILOR PE ACEST PĂMÂNT !!!

Asta este prima şi cea mai importantă sarcină a destinului nostru acum, aici !! Restul se va aşeza pe o temelie deosebit de trainică!!
Indiferent cât de „normală” este viaţa noastră, rolul nostru poate fi enorm, şi noi să nu ştim asta. Marile misiuni, destine, sunt foarte de greu de suportat, dar la fel şi cele mici, ponderate, echilibrate. De multe ori ne dorim să fim în centrul atenţiei lumii, dar lumea poate să dezechilibreze mult un om nepregătit din multe puncte de vedere pentru o astfel de cale: încă!
Sunt astfel fel şi fel de drumuri, important este să trăim o viața echilibrată. Dacă apare ceva deosebit – plăcut sau neplăcut – să privim tot echilibrat, continuând să facem tot ce putem pentru binele nostru, al familiei şi societăţii noastre. Nu este o vorbă în vânt, într-adevăr suntem fiinţe radiante şi influenţăm de la distanţă multă lume. Îmbogăţim lumea cât mai mult cu gândurile, vorbele şi faptele noastre bune.
Eu vă urez tuturor să aveţi spor în toate cele pe care le faceţi, să vă ridicaţi cu voinţă şi încredere deasupra tuturor greutăţilor vieţii, căci toate le avem pentru întărirea şi îmbogăţirea noastră spirituală. Şi să ne regăsim întotdeauna bucuria de trăi speranţele noastre spirituale împlinite!!
Doamne-ajută!!

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: REVENIND LA BLOCAJE SPIRITUALE

Pornim de la citatul:
Blocarea spirituala vizează trecerea la un alt nivel de înțelegere si acceptare a evoluţiei, nu?
Blocarea emoţională nu este si ea o componentă/determinantă a blocării spirituale?
De fapt, orice blocaj este spiritual. Blocajele apar în orice epocă, fie la nivele înalte, fie la nivele joase de vibraţie planetară; fie concret manifeste, fie estompate. Voi discuta doar câteva aspecte acum, urmând ca dezvoltarea pe larg să o urmărim în dezbaterile despre sistemele corporale.

1. MANIFESTAREA BLOCAJELOR LA NIVELUL CORPURILOR NOASTRE FIZICE

Pentru studiu, se pot urmări:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/4-formele-de-intrupare-ale-spiritelor.html
precum şi studiile prezentate la rubrica Sisteme Corporale.

După părerea mea, blocajele pot fi numite cu denumirile corpurilor la care pot fi percepute sau intuite. Este mult mai corect să le numim aşa, după câmpul energiilor şi materiilor care susţine manifestarea prin corp, influenţând în cascadă sistemul corporal până la corpul fizic – prin care au loc manifestările concrete. Sunt blocaje fizice, eterice, emoţionale, mentale: care nu sunt uitare sau oprirea gândurilor prin voinţă – dar aici trebuie să studiez înainte de a da o explicaţie de care să fiu sigură la nivelul meu de pătrundere; cauzal: subtilităţi de înţelegere, care nu se leagă de lipsa de cunoaştere, ci de puterea de pătrundere în rădăcinile tematice, datorită lipsei de atenţie, de concentrare, la rândul său datorat disipării energiilor în prea multe direcţii deodată: un fel de nerăbdare, de lăcomie de a le face pe toate deodată, fără echilibru. Experienţa conduce, fără îndoială, la conştientizarea şi recuperarea prin echilibrarea situaţiilor.
Majoritatea blocajelor au loc la acest nivel, al corpului fizic şi eteric, aflate în acelaşi câmp: pot avea loc din vina – sau nu din vina omului. Moştenim sisteme corporale aflate într-un stadiu de degradare mai mult sau mai puţin înaintat. Suntem coborâtori din linii genetice degradate, datorită vieţilor grele din mileniile anterioare: munca silnică, împiedicarea manifestării bucuriei de trăi, de a munci, de a socializa, de a lega relaţii specifice diferitelor activităţi umane, de a cunoaşte, de a călători… Şi multe altele. Etapa intuitivă, la finalul căreia suntem acum, ne-a decorat corpurile cu astfel de răni, care au produs şi au întărit multe blocaje în starea noastră de vitalitate. Dar pe de altă parte, tot ele ne marchează şi ne vor mai marca un timp vieţile, în continuare, cu toate puterile pe care le-am căpătat în tot acest timp: ne folosim corpurile aşa cum sunt ele acum, dar cu mult curaj, cu multă dorinţă de a trăi toate posibilităţile noastre.
Corpurile spirituale nu produc blocaje – ele dau impulsuri pentru manifestare, cuprinzând elemente care configurează viaţa, inclusiv cele care vor conduce la conştientizarea unor blocaje ascunse.
Astfel, da, discutând despre spiritualitate (manifestarea integrală a spiritului oriunde în universuri) aşa trebuie să vedem orice blocaj, ca un blocaj spiritual: orice manifestare aparţine spiritului, indiferent din care unghi de vedere privim viaţa, cu toate aspectele sale.
Blocajele la fiecare nivel – corespondente fiecărui corp/câmp în parte – pot conduce la creşterea puterii de pătrundere sau pot bloca alte ramuri de manifestare a spiritului. Indiferent însă despre cum decurg ramificaţiile, toate sunt de depăşit în perioadele următoare, căci evoluţiile nu au loc înafara coordonării Creatorilor tuturor condiţiilor lor. Ei sunt aceia care aduc toate spiritele, fără nici o excepţie, în puterea de a-şi conştientiza blocajele, de a-şi îndrepta toate forţele spirituale către îndreptarea atitudinii, comportamentului şi activităţilor îndreptate către creaţie, fie ea intelectuală, emoţională sau materială.
La nivelul spiritului întrupat este destul de greu de decelat blocajele, chiar şi pentru cei care pot vedea subtilităţi ale funcţionării corpurilor. De regulă se face "citirea" aurei – a luminiscenţei corpului, unde blocajul determină întunecarea luminii emise de corp (de fapt şi sunetului emis de corp, dar despre acest lucru nu se cunosc prea multe lucruri azi). Blocajul determină îngustarea structurilor de evacuare a energiilor şi materiilor care au deja vibraţii mai scăzute la evacuare (căci au lăsat o parte din energiile lor în corpul pe care tocmai l-au traversat). Manifestarea dezechilibrului sau lipsa de manifestare (de folosire a unui corp) conduce la diminuarea vibraţiei corporale şi îngreunarea înaintării spre evacuare a materiilor aflate în eliberare din corp. Corpul îşi pierde elasticitatea şi blochează intrările de fluxuri de materii şi energii prin plexuri, până când disconfortul opreşte manifestarea în cauză sau, după caz, oferă impuls pentru mişcarea, manifestarea care nu a fost realizată. Intuiţia omului poate fi puternic manifestă, şi fără multă gândire omul va porni să facă ceva, pentru că a simţit "nevoia"! de aceea este de încurajat omul să facă ce vrea el, nu neapărat ceea ce i se spune din altă parte – dacă simte că nu i se potriveşte sfatul. Experienţa spiritului uman este foarte bogată, pe multiple planuri, astfel încât el poate avea intuiţii puternice, pe care învaţă să şi le cunoască, să şi le recunoască în mareea informaţională care îl asaltează permanent. Şi să folosească tot ceea ce poate, în fiecare moment al vieţii sale.
Blocajele spirituale conduc într-adevăr la salturi spirituale, chiar dacă nu sunt conştientizate pe loc: nici existenţa, nici deblocarea – lucru specific celor dintâi etape de evoluţie pentru toate spiritele şi de regulă etapelor intuitive pentru spiritele conştiente creatoare. Fiecare zonă a universului are însă specificităţi legate de acest subiect, pe acre le vom discuta treptat, în cadrul altor aspecte ale vieţii întrupaţilor.
Pentru noi, ca spirite umane care evoluează acum pe Pământ, blocajele se conştientizează mai greu sau de loc. Însă nu orice manifestare care nu este conformă cu regulile pe care le numim azi morale sunt nişte blocaje, iar acest lucru trebuie să înţelegem noi – chiar daca este greu de acceptat. Mulţi oameni agresivi, imorali, sunt sănătoşi tun – nimic nu pare să le taie avântul, ceea ce creează impresia că numai aşa se poate trăi bine în lumea noastră.
Tocmai de aceea blocajele nu trebuie judecate după păcate prezumtive, ci după modul în care spiritul este oprit din activităţi sau atitudini negative pentru propria sa evoluţie, şi nu comparativ cu alţii. Sau pentru întărirea curajului în faţa oricăror condiţii de trai, pentru luarea unor hotărâri privind viaţa sa şi a celor apropiaţi. Asta nu înseamnă că boala, degradarea este bună, dar atunci când apare ea impulsionează la căutarea personală a manifestărilor care pot să îndrepte situaţia corporală grea.
Echilibrarea ţine de modul în care fiecare dintre noi percepe realitatea şi foloseşte ceea ce primeşte din mediul înconjurător. Intuiţia conlucrează cu blocajele corporale care apar în timp – acolo unde apar – şi ne conduc către înţelegerea modului în care fiecare dintre noi are destinul său de a primi şi folosi realitatea înconjurătoare. Şi care astfel ne modelează permanent atitudinile în faţa vieţii şi societăţii spirituale în care trăim.
Discuţiile privind diferenţele de evoluţie între noi, oamenii, apar în aceste studii nicidecum pentru a crea dispreţ – dacă cineva poate ajunge să creadă aşa ceva. Dimpotrivă, ele sunt aduse pentru a crea înţelegere şi încercare de a tolera astfel de diferenţe, pe care le percepem concret în viaţa noastră curentă, să înţelegem că toate sunt doar momentane, că mergem în evoluţii cu toţii, cu sarcini diferite: şi pentru fiecare spirit în parte, şi pentru grupuri spirituale întregi. Şi sarcinile ne sunt diferite şi de la spirit la spirit, şi de la grup spiritual la altul, dar şi de la o perioadă planetară la alta, după cum ne cer evoluţiile, pas cu pas.
Blocajele spirituale, aşa cum am mai menţionat, sunt conştientizate în timpul etapelor intuitive, când vibraţia planetară este joasă (chiar dacă este în urcare, aşa cum stau lucrurile în acest moment) şi, de cele mai multe ori, după finalizarea destinului. După terminarea destinului de manifestare prin corp fizic, uşurinţa cu care se poate manifesta spiritul prin corpul său astral, în continuare, conduce către deblocările avute în timpul vieţii fizice, căci se păstrează acelaşi corp astral (emoţional) care a slujit şi întruparea cu corp fizic, în continuare. Este o perioadă de timp socotită în mod special pentru astfel de înţelegeri, deblocări, precum şi pentru oferire de ajutor celor care au rămas în viaţa fizică şi îl necesită pentru acelaşi lucru.
Reintrarea într-un destin, într-o nouă viaţă fizică, poate avea ca scop concentrarea şi probarea disipării blocajelor anterioare, dar şi conştientizării celor care au fost ajutate în paralel să se disipeze, prin deblocări anterioare. Sunt destine care cuprind numai aceste aspecte şi destine care lucrează în paralel pe astfel de linii + conştientizarea altor noi blocaje. Sarcinile de destin merg întotdeauna în funcţie de evoluţiile spiritelor, după cum le este şi puterea. De regulă, destinele complexe apar în momentele de finalizare a treptelor de evoluţie, când şi experienţa acumulată este foarte mare.
Cu toate că astfel de blocaje apar pregnant mai mult în etapele intuitive, chiar şi epocile de înaltă vibraţie îşi au blocajele lor, uneori puternic manifeste. Cunoaşterea lor însă conduce la echilibrarea rapidă, iar ajutătorii tuturor grupurilor spirituale conlucrează pentru înțelegerea rădăcinilor lor, pentru deblocări şi pentru aplicarea învăţăturilor primite în astfel de perioade.
Nu numai trecerea de la o etapă planetară la alta conduce la conştientizări şi deblocări, ci şi trecerea de la trăiri dintr-un univers în altul.

2. DETALII ALE EVOLUŢIILOR ÎN ALTE UNIVERSURI, CARE CONTRIBUIE LA DISIPAREA BLOCAJELOR ÎN VIEŢILE NOASTRE FIZICE

Nu suntem conştienţi de astfel de deblocări, în această perioadă pe care o trăim acum, tocmai de aceea nu acceptăm că cei care nu se „învaţă minte” nu vor fi pedepsiţi cu veşnice chinuri sau chiar şi numai cu vieţi ulterioare pline de suferinţe. Învăţăm despre ele tocmai pentru a crede că toţi suntem ajutaţi prin conştientizări în cascadă să ne îndreptăm şi să venim înapoi pentru a face alte noi lucruri bune, pe care chiar le avem în liniile de evoluţie viitoare.
Vieţile noastre pe aceste meleaguri, în condiţii de mare varietate spirituală, sunt foarte rare. Suntem în mijlocul unor desfăşurări în care ne întrerupem momentan alte evoluţii, duse în locuri alte locuri, de vibraţie mare, pentru a reveni aici, pe locurile unde s-au desfăşurat începuturile evoluţiilor noastre. Aici, unde se desfăşoară tot timpul începuturi de evoluţii. Pentru multi dintre noi, care am mai venit pe aici, remodelandu-ne multe dintre atitudinile si comportamentele noastre faţă de viaţă, creaţie, fratii nostri de pretutindeni, astfel de vieţi aici, acum, sunt pentru corecţii mărunte de atitudine, subtile şi tocmai de aceea deosebit de bune pentru noi. Pentru cei care au venit aici pentru prima oara pentru remodelările manifestărilor lor, pentru toţi cei care vor veni - asemenea lor - întotdeauna pe aceeaşi poziţie de novice în această formă de evoluţie, este (şi va fi întotdeauna) deosebit de greu de suportat să înveţe că cei mai importanţi pentru evoluanţii înălţaţi sunt cei pe care ei, călătorii orgolioşi şi duri, îi dispreţuiesc. Răbdarea şi nerăbdarea se vor lua aici mereu la harţă, orgoliul cu toleranţa şi dorinţa de a învăţa, bătaia cu vorba bună; vor dispreţui munca – dar vor subjuga popoare pentru a le forţa să muncească în folosul lor, vor iubi frumosul – numai să nu-l plămădească cu mâinile lor, vor iubi ştiinţele – dar numai pentru a-şi însuşi roadele lor. Vor iubi strategiile – în umbra popoarelor care se vor omorâ, aprinşi în dispreţul încurajat de ei, vor încuraja creaţia dar o vor perverti – folosind-o pentru a-şi consolida poziţia de lider văzut sau nevăzut al unei lumi care va suferi, fără să fie consolată în vreun fel. Vor perverti credinţele, cu intuiţiile pe care le au cei care nu se implică în viaţa curentă, odihniţii lumii care vor şti mereu că nu există pedeapsă superioară – dar ei vor sădi în sufletele oamenilor exact contrariul: frica, teroarea pentru inexistenta pedeapsă divină. Vor şti că există libertate – oriunde, dar nu acum şi aici, pentru cei care trebuie să le muncească. Ştiind tot ce este mai bun şi frumos, vor oferi însă popoarelor dispreţuite de ei complementarităţi care vor sugruma intuiţiile, cunoaşterile, libertăţile.
Dar la final, ele vor fi alte zeci şi sute de grupuri spirituale care vor învăţa – prin propria lor conştiinţă – să nu mai facă aşa ceva niciodată. Niciodată în eternitate.
Aplicaţiile în alte zone ale universului nostru, dar şi în alte universuri, conduc la echilibrări masive şi la dezvoltarea posibilităţilor personale de continuare a evoluţiilor. Învăţăm despre grupuri uriaşe spirituale care vin în valuri la întrupări, unele după altele, şi îşi fac programul vieţii lor, învăţând de fiecare dată altceva. Avem impresia că oamenii nu învaţă niciodată din experienţele lor, dar de fiecare dată spiritele manifestă altceva, în funcţie de condiţiile pe care le întâlnesc: să muncească, să se lupte cu mările şi oceanele lumii, să se lupte cu oamenii, cu animalele, cu stihiile dezlănţuite ale naturii, să cânte, să danseze, să crească copii şi să-i înveţe să trăiască în lumea pe care au apucat s-o cunoască cât de cât.
Fiecare ciclu de vieţi este purtător de sâmburi de echilibrare, deprinşi în alte universuri, în care spiritele se odihnesc după îndelungatele experienţe din acest Univers Fizic. Şi este bine să le cunoaştem, pentru ca nădejdea noastră să se întărească, dar nicidecum ca să ne mulţumim cu un minimum de trăire acum, dacă tot se vor petrece lucruri minunate dincolo de fruntariile acestei vieţi.
În linii mari, atât cât am studiat şi eu până acum, celelalte universuri ne ajută în felul următor:
– Universul Astral: universul învăţăturilor principale ale treptelor de evoluţie, în care nu se urmăresc conştientizări de blocaje şi deblocări. Perioadele acestea se petrec după terminarea destinelor în Universul Fizic, când spiritele au întreaga experienţă, completă, rezultată din ciclul finalizat. Trăirea în corpuri specifice acestui Univers are repercusiuni uriaşe asupra blocajelor emoţionale (astrale) în trăirile de aici, din Universul Fizic. De aceea este atât de important să le cunoaştem. Voi repeta, oricât de des am posibilitatea, faptul că este necesar să numim şi corpul nostru emoţional, de aici, din Universul Fizic, corp astral, la fel cum numim un întreg univers paralel – Univers Astral: corpurile sunt de acelaşi fel, de aceeaşi natură, diferenţa constă în vibraţia mult mai înaltă a celui din Universul Astral. Trăirile prin corpul astral din Universul Fizic conduc la uşurinţa desfăşurărilor unei vieţi fizice bazate pe învăţăturile care se fixează mult mai uşor în Universul Astral. De altfel, este necesar să păstrăm astfel de numiri asemănătoare, pentru a înţelege fluiditatea evoluţiilor. Deblocările, ajutate în disiparea lor de învăţăturile din Universul Astral, trec prin corpul nostru astral din Universul Fizic, ajută enorm desfăşurarea învăţăturilor, aplicarea lor şi consolidărilor lor, oriunde se vor desfăşura ele în continuare.
– Universul Cauzal: este un univers în care se învaţă lucruri cu fluxurile de energii, atunci când evoluţiile sunt mai înaintate, trecând în fazele de creaţie conştientă. Deblocările, fie ele inconştiente, fie parţiale sau totale pe o ramură de manifestare, sau alta, sau mai multe simultan, sunt înţelese mai departe din ce în ce mai profund, prin simţirea dinamicilor fluxurilor energetice care acţionează asupra spiritului şi îi influenţează blocajele şi deblocările: în mediul stelar-planetar de trai şi în societatea în care trăieşte.