Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

marți, 19 mai 2020

11. PERCEPŢII ALE OMENIRII ÎN VREMURILE TRECUTE, PREZENTE ŞI VIITOARE

I. IDEI PRINCIPALE
1. Cunoașterea celor pe care oamenii le puteau percepe în trecut ne este necesară nu numai pentru înțelegerea modului în care au fost amenajate asemenea locuri cum este Peștera Ialomicioarei, întrucât omenirea va reveni treptat, dar repede, la toate percepțiile, înțelegerile și activitățile mental-astrale despre care discutăm studiind felul în care au fost realizate astfel de lăcașuri. 
2. Restrângerea corporalității umane (a tuturor viețuitoarelor pământene) a determinat și restrângerea plajei percepțiilor și activităților mental-astrale ale oamenilor: pentru ca activitățile fizice să fie folosite cu precădere, întărindu-se astfel și razele cu vibrație fizică, și experiența fizică în totalitatea ei.
3. Revenim treptat la manifestările preponderent mentale și astrale, căci spiritele umane pot avea activități mult mai extinse decât cele realizate cu radiația care are vibrație mai joasă, din nivelul de vibrație fizic. 

II. DETALII DISCUȚII
Pentru a înţelege bine cele pe care le avem de discutat în continuare, am prezentat deja câteva aspecte privind:
Luminiscența fundamentală – particularitate de evidențiere a energiei fundamentale: popular spus: lumina fără umbre  – ca să înţelegem clar şi alte aspecte ale lumii în care trăim;
Corzi universice şi canale matriceale eterice pentru a înţelege de asemenea alte feluri de profunzimi ale lumii şi modul în care foloseau strămoşii noştri cunoaşterea de acest fel, aşa cum am discutat în studiile anterioare, referitor la Statui şi megaliţi pe Platoul Munţilor Bucegi  . 
Mai avem de discutat câte ceva în plus (faţă de cele discutate ici şi colo, de-a lungul studiilor anterioare) despre percepţiile pe care le aveau strămoşii noştri, prin intermediul cărora ei percepeau realitatea universală, inclusiv pe ei înşişi alături de toate vieţuitoarele planetei, planeta însăşi în întreaga ei complexitate, stelele cu toate planetele lor. Vom discuta despre toate acestea, precum şi despre modul de aplicare a cunoaşterilor de acest fel în viaţa curentă. Mai ales că, aşa cum am scris în multe alte studii, suntem pe calea revenirii la astfel de percepţii complexe în viitorul foarte apropiat, iar cunoaşterea acestor aspecte nu numai că ne ajută chiar acum să ne cunoaştem adevărata istorie, dar în plus ne ajută să cunoaştem toate acestea chiar din perspectiva vieţii noastre actuale, pregătindu-ne înţelegeri profunde chiar din această epocă de trăire preponderent fizică: care trăire fizică nu este nicidecum superficială, căci intrăm în cunoaşteri fizice avansate, prin ştiinţele pe care umanitatea le dezvoltă acum, chiar dacă unii dintre noi doar folosesc rezultatele acestor ştiinţe (fizice şi astrofizice, chimice, biologice, geologice) pregătindu-ne astfel atenţia pentru analize profunde după terminarea părţii de destin fizic, pentru a continua studiile astrale privind toate aspectele trăite în perioada anterioară. 
Toate ne sunt necesare în plus pentru studiile pe larg despre Peştera Ialomicioarei, iar unii dintre noi deja cercetează asemenea aspecte în primul rând folosind cercetarea mentală (cu ajutorul senzorilor corpului mental) sau astrală (prin călătorii astrale conştiente cu destinaţia studiilor din ce în ce mai profunde pe măsură creşterii vibraţiei planetare). Şi nu numai Peştera Ialomicioarei, dar şi alte lăcaşuri pe care le vom studia în viitor.
Cu referire chiar la Peştera Ialomicioarei, putem spune că cercetătorul mental poate percepe interiorul ei ca fiind inundată de o lumină albă, pe care mulţi o consideră rece: dar de fapt lumina propriu-zisă nu este de loc rece: şi o asemenea aspectare este de altfel proprie şi societăţilor umane dinainte de ultima glaciaţiune – pentru cei care încep să studieze şi aspectul istoric al lumii. O asemenea percepţie se datorează capacităţilor noastre mentale şi astrale mult reduse azi. În primul rând nu ne sunt dezvoltate încă toate corpurile fluidice – numai corpurile fluidice planetare, cele moştenite de la părinţi, adică: corpul eteric, astral, mental şi cauzal. Chiar dacă numai corpurile: astral, mental şi cauzal au senzori de percepţie, dezvoltarea corpului dublu-eteric are şi ea o importanţă deosebită, mărind capacitatea de transmitere a informaţiilor către corpul fizic, şi astfel şi acuitatea simţurilor noastre, îmbogăţirea lor cu altele în curs de dezvoltare sau mai puţin obişnuite pentru noi în perioada cu vibraţii joase: dar care făceau parte din „patrimoniul” simţurilor noastre umane înainte de ultima glaciaţiune și puțin timp după glaciațiune. 
Aşadar acum înţelegem de ce percepţiile noastre cu senzorii acestor corpuri nu se ridică încă la capacitatea lor totală, nu ne pot dezvălui încă întrutotul corect şi profund complexitatea tuturor aspectelor lumii în care trăim. Doar cu senzorii celor două straturi ale corpurilor cu senzori, care au rămas la capacitatea lor medie de redare: medie din cauza vibraţiilor joase, din cauza deteriorărilor corporale moştenite pe linie genetică, precum şi a obturării posibilităţilor de cunoaştere încă din timpul copilăriei. Toate conduc către sentimente de nesiguranţă, neîncredere, cărora le trebuie mult timp până se echilibrează măcar la nivelul mediu la care pot funcţiona azi. 
În al doilea rând, când desfăşurăm activităţi mentale şi astrale, folosim în acelaşi timp un întreg sistem corporal care funcţionează la un nivel relativ jos de vibraţie, în câmpuri energetice de acelaşi fel (poate uneori cu vibraţii încă şi mai joase). Influenţa tuturor este puternică, dar mai ales influenţa corpului fizic este puternică asupra activităţii celorlalte corpuri – întrucât dincolo de faptul că este corpul cu vibraţia cea mai joasă din sistemul nostru corporal, condiţiile noastre de trai, de comportament şi atitudine, având cunoaşteri precare chiar ale mediului fizic în care trăim, conduc şi ele către influenţe cu vibraţie joasă asupra celorlalte corpuri fluidice. Acum ştim bine că în funcţie de condiţiile de mediu şi de corporalitate folosim, ca spirite întrupate, razele din radiaţia noastră totală corespunzătoare vibraţiilor venite din mediu şi de la corporalitatea noastră supusă influențelor de pretutindeni, și astfel ne manifestăm departe de a atinge parametrii optimi evoluţiilor noastre totale. Ne trebuie multă evoluţie, pe multiple planuri, pentru a ajunge să ne manifestăm, fără deosebire, în orice condiţii, în mod egal, fără deosebirile pe care le trăim azi: de vibraţii de tot felul şi de structuralitatea restrânsă a sistemelor noastre corporale. 
Şi astfel să revenim la subiectul nostru: înţelegem acum că nu putem azi percepe încă toate structurile, toate nuanţele de percepţie optimă care să ne ofere o plajă încă mult mai largă de percepţii şi înţelegeri, folosindu-ne în acelaşi timp integral experienţa noastră fizică acum, pe Pământ, în condiţiile grele în care trăim, departe de acel optim personal. 
Este adevărat însă că toate condiţiile actuale au depăşit deja punctul critic, în valorile minime pământene de vibraţie, şi nivelul vibraţional a început să crească puternic: chiar mai repede decât în mod obişnuit să crească, întrucât coordonatorii evoluţiilor pământene au diminuat mult perioada creşterii ei de la minimul atins deja acum cca. 3000 de ani, grăbind ritmul schimbării fluxurilor energo-materiale vechi cu fluxuri noi, proaspete, cu vibraţii la înălţimea celei optime pentru întreaga noastră planetă. Discutăm de 3000 de ani (şi nu de 2000 de ani) pentru că Iisus a început lucrarea această de atragere a fluxurilor noi cam cu 1000 de ani înaintea întrupării sale cu corp fizic, când dânsul a început, cu forţe superioare oferite de corporalitatea superioară din celălalt strat dimensional, de ajutor pentru stratul nostru, această lucrare din straturile dimensionale paralele cu stratul nostru, după care a continuat lucrarea din forţele stratului nostru, cu corporalitatea umană, dându-ne şi sfaturi pentru trăirile noastre curente până la capătul perioadei, aşa cum ştim deja acum. 
Astfel, pentru că lucrarea a început din straturile dimensionale superioare (ca vibrație), toate nivelele vibraţionale ale tuturor straturilor dimensionale cresc și ele rapid. Aici, în stratul nostru (în dimensiunea noastră, cum spunem noi) componentele sistemelor noastre corporale se schimbă treptat, dar repede, se schimbă structurile lor, se schimbă vibraţiile lor, pe măsura creşterii vibraţiei generale planetare. Pe lângă aceste fluxuri care se trag în continuare din bariera intersubzonală (pe unde se face aprovizionarea în orice subzonă a universului), au ajuns deja în ultimele câteva sute de ani şi fluxuri care vin pe cale ocolită – dar normală pentru orice galaxie – care circulă tot de la bariera intersubzonală, din galaxie în galaxie până la galaxia noastră: și prin cosmos, și prin sistemele de corzi ale galaxiei. Este un sistem extrem de complex de schimbare rapidă a vibrației în galaxie: direct pentru planeta noastră și indirect pentru întreaga galaxie, căci fluxurile se împrăștie de aici în galaxie, schimbând mai repede vibrația în câmpurile ei. Restul evoluțiilor însă nu se schimbă – doar se limitează aici timpul afectat trăirilor oamenilor: pentru că viața în aglomerații mari pe o planetă, mai ales în situația de minim vibrațional planetar, este foarte grea, greu de suportat și doar anumite consecințe asupra evoluanților planetari se urmăresc, nu toate. 
Percepţiile ne sunt astfel treptat întărite, deja recunoaştem unii dintre noi primele semne: la început prin intuiţii, apoi prin clar-intuiţii, care ne pregătesc pentru redeschiderea clar-simţurilor. Începem să ne reamintim, chiar fără a urma cursuri speciale, aspecte din vieţile noastre anterioare, începem să avem fleşuri de vedere mentală (numim popular clar-vedere), de clar-auz, ieşiri astrale inconştiente la început şi din ce în ce mai conştiente în continuare, aceleaşi feluri de simţuri la distanţe mari, fără alte moduri de cercetare decât prin forţele spirituale proprii. 
Aceasta înseamnă că ne folosim din ce în ce mai multe seturi de raze în cursul unei vieţi, acum, normale, după tipicul celor cunoscute de noi – dar şi alte feluri de raze, toate cu vibraţii din ce în ce mai înalte, după cum ne cere fondul vibrațional actual. Spiritul se obişnuieşte din nou să lucreze cu ele, indiferent dacă intră în lucru raze vechi, dezvoltate şi avem experienţă de folosire a lor, sau raze în curs de dezvoltare, care obosesc uşor, repede, dar care le susţin pe cele vechi atât cât pot ele: de aceea avem la început doar fleşuri, şi nici memoriile nu „prind” şi nu păstrează multe elemente, aspecte, nici înţelegerile nu sunt multe şi profunde – căci suntem obişnuiţi să ne sprijinim pe logica fizică, din trăiri preponderent fizice. Începem să avem activitate astrală și mentală, în creștere, să adunăm astfel un volum din ce în ce mai mare de cunoaşteri şi experienţă prin astfel de cercetare prin forţe spirituale proprii. În primul rând percepţiile cresc (suntem mai atenţi la ele, mai ales cele vizuale și auditive, din cauză că aşa suntem obişnuiţi în viaţa fizică), dar şi sentimentele devin tot mai bogate, pozitive în felul lor şi tot mai profunde, variate, puternice. Inteligenţa folosită în manifestările fizice se dezvoltă odată cu creşterea înţelegerilor din toate câmpurile şi începem să facem legături între viaţa fizică cu care suntem obişnuiţi şi celelalte trăiri care încep să se decoperteze: și este vorba despre o decopertare, de o moştenire din vieţile anterioare, din evenimentele pe care le-am trăit şi acum, în această viaţă, şi altele asemănătoare. Toate prind contur, şi volum deopotrivă. Perceperea infinităţii, înțelegerea existenței spaţiilor interdimensionale şi dimensionale, perceperea eternităţii, derulări de percepţii ale vibraţiilor – vibraţii fundamentale, simţite – nu numai prin înţelegeri intelectuale, informaţii despre ce înseamnă vibraţii şi deosebirile între cele fundamentale şi cele mecanice: dar având nevoie de toate pentru percepea realităţii profunde a mediului nostru de trai. Toate sunt proprii acestei schimbări în mijlocul căreia ne aflăm, şi care va continua să se deruleze, căci până acum nu se poate spune că s-a ajuns decât cel mult la 1% din ceea ce se va ajunge la maximul pe care îl va trăi omenirea în viitor, parcurgând aproape o treime din creşterea vibrației Pământului: care se va prelungi şi după plecarea spiritelor umane de pe Pământ, până la cca. 250 milioane de ani măsuraţi în condiţiile acestui loc din galaxie. De aceea atrag atenția asupra acestei creșteri de vibrație care nu este foarte mare acum, dar influențează sensibil corporalitatea viețuitoarelor pământene (nu numai a oamenilor, să reținem acest lucru) și ne ajută enorm în revenirea la tot ceea ce a fost în trecut – dar având acum o experiență mult mai mare, o întărire mult mai puternică, o conștientizare superioară a tuturor celor legate de viața în condițiile prin care am trecut – planetare și sociale în același timp. 
Puţine dintre percepţiile vechi au rămas în moştenirile pe care le avem azi, iar cele pe care le „descoperim” le traducem doar prin prisma unor asocieri cu cele obişnuite nouă, legate strict de fizic. Este drept însă că relativa libertate – şi ea cu greu obţinută, şi nu de puţine ori ameninţată din multe direcţii, fragilă încă – ne oferă posibilităţi (încă restrânse şi ele, însă) de dezvoltare a percepţiilor şi a multor cunoaşteri care se înlănţuie pe baza lor, se dezvoltă şi se întăresc. Nu știm încă faptul că avem ajutor din multe puncte de vedere de la toate prezentările rămase din ... moși-strămoși, cum spune românul atât de frumos!!! Căci suntem favorizaţi de practici actuale meditative – tradiţionale, şamanice, cum ar fi: călătoria astrală, clar-simţuri (clar-vedere, clar-auz, clar-miros, percepţia stărilor vibraţionale pe care le cunoşteam atât de bine anterior) care se adaugă la informările din relatări vechi (pe diferite feluri de suport material) – deci pe care intelectuală, nu şi perceptivă proprie, directă. Dar deja începem să le îmbinăm pe amândouă şi să înţelegem că percepţiile multisenzoriale (cu senzorii corpurilor astral, mental şi cauzal) – atât cât sunt ele în dezvoltare azi – sunt şi ele o formă de activitate intelectuală care aduce pe baza percepției înaintate, înțelegere și analiză comparativă la diferite nivele, după cum descoperim treptat profunzimi la care niciodată nu ne-am gândit că vom ajunge: aceasta este de altfel cea mai pură formă de activitate intelectuală, pur-conştientă, extrem de profundă, de complexă, a omului. 
Având în vedere toate acestea, începem să studiem şi să înţelegem toate felurile de moştenire din străbuni, dar mai ales să ne înţelegem adevărata istorie, a planetei şi a omenirii deopotrivă. 

marți, 12 mai 2020

10. DRUMUL PRINCIPAL ÎN PEŞTERĂ: ENERGETICA LEGATĂ DE CANALELE ETERICE MATRICEALE

I. IDEI PRINCIPALE
1. Drumurile prin Peșteră nu sunt dispuse după modelul dispunerii plexurilor (chakrelor) din corpul dublu-eteric al corporalității umane – așa cum cred unii, ci dispunerea structurii interioare a Peșterii este orientată pe sistemul de canale eterice matriceale ale planetei: datorită căreia oboseala nu se instalează repede pentru lucrători și, în contemporan, pentru vizitatori. 
2. Toate canalele principale matriceale locale au vibrația cuprinsă în același nivel vibrațional – eteric (vital); cele care străbat Peștera în lungul ei sunt groase strâns lipite și relativ paralele pe cea mai mare porțiune a ei, cu vibrație eterică înaltă; doar la intrarea în Peșteră și la Fundul Peșterii canalele se schimbă într-o împletitură de canale subțiri, cu vibrația mai joasă (pe subnivele ale nivelului eteric).
3. Această configurație subtilă determină diferențe mari de vibrație în punctele de intrare și în terminalul Peșterii, care conduce la o circulație foarte activă (”vânt” energetic, în planul eteric), imperceptibil în planul fizic, dar obositoare pentru vizitatori.
4. Drumul inițial prin Peșteră urma firul pereților laterali în locurile în care diferențele de vibrație între canalele eterice erau foarte mici, astfel încât cel care cerceta, lucra, trăia în interior să nu fie deranjat de variațiile bruște de vibrație în timpul lucrărilor sale mentale și astrale. 
5. Primele amenajări pentru oamenii obișnuiți au fost realizate după prima retragere a Moșilor din lume, și au fost continuate după a doua retragere, după anul 700 d.H. Au fost săpate primele seturi de trepte, astfel încât să nu fie o trecere bruscă peste canalele eterice, dar amenajările contemporane nu au ținut cont de astfel de dispuneri, fiind realizate podețe și scări de cele mai multe ori tăind canalele pentru scurtarea drumului turiștilor, alegere care conduce la accentuarea oboselii, chiar dacă vibrația generală a Peșterii ameliorează senzația și odihnește omul în mers. 

II. DETALII, DISCUŢII
Drumul interior prin peşteră, aşa cum poate fi perceput mental cum era în vechime, am spus că mergea lin, pe marginea sălilor – nu prin centrul lor. Interiorul era modelat după modelul culmilor montane, culmi uşoare care urcau şi coborau blând peste tot, echilibrând omul din mers. Am comparat imaginea drumurilor de acest fel cu imaginea scărilor exterioare blocurilor de azi care au trepte la intrare şi alăturat o pantă lină pentru căruţuri. Dar să nu credem că acolo, în peşteră, ar fi existat şi alei line, şi trepte – trepte nu au existat însă la început, am făcut doar o comparaţie pentru înţelegere. 
Să discutăm puțin despre o idee care a apărut în contextul răspândirii scrierilor orientale în Europa. Astfel, s-a asociat drumul principal cu elemente cunoscute din metafizica orientală, adică: 
– un punct de despărţire a drumurilor, care a fost asociat cu dantianul inferior:
– din acest punct se despart două drumuri: către cascade, în jos, asociat cu chakra muladhara, şi în sus, către Fundul Peşterii, asociat cu chakra sahasrara. 
Dar lucrurile nu stau de loc aşa, iar faptul că omul simte clar că nu oboseşte în peşteră se datorează altui fapt, despre care vom discuta acum - şi nu creşterii vibraţiei de la un punct la altul al peşterii. Nu există nici o diferenţă de nivele de vibraţie între intrare şi actualul Fund al Peşterii – diferenţele sunt între subnivele ale aceluiaşi nivel – eteric. 
Aşadar nu poate fi vorba despre o asociere reală a acestui traseu cu desfăşurarea plexurilor dintr-un corp dublu-eteric uman; dar asta nu înseamnă că nu știau despre existența și funcționarea corporalității umane – dacă noi știm doar câte ceva despre plexurile (chakrele) corpului dublu eteric ar fi bine să înțelegem că în acele vremuri toată lumea știa despre o complexitate cu mult mai mare și mai profundă decât atât. Motivaţia echilibrului interior al vizitatorului sensibil și cât de cât cunoscător vine însă legată de canalele eterice matriceale ale manşonului eteric al planetei, de-a lungul acestei părți a scoarţei pământene:
1. În primul rând absolut toate canalele matriceale au vibraţia cuprinsă în acelaşi nivel vibraţional – nivelul eteric (vital). Ceea ce le diferenţiază este legat de lungimea şi grosimea lor, precum şi de poziţia lor unele faţă de altele – modul de împletire a celor subțiri cu cele groase. 
În rădăcina lor, lucrurile pot fi privite de doritori după felul în care se împletesc nu numai canalele acestui manșon în care se află și partea fizică a planetei, ci mai profund, celelalte structuri din profunzimea planetei până la nucleu: după cum se constituie, şi se împletesc pliurile şi buclele nodului corzii stelare pe care se constituie planeta în totalitatea ei. Și mai profund, totul este în funcţie de modul de împletire a forţelor energetice radiante ale spiritelor întrupate ca stea – steaua noastră, Soarele, deci împletite în nodul stelar cu forţele energetice ale fondului radiant al poporului spiritual întrupat în planetă, al Pământului. Desigur intervin în modul cel mai fin și influențele radiante ale celorlalte planete din sistemul planetar al Soarelui. Și, de fapt, ceea ce scriu eu aici este doar o mică parte din complexitatea celor care participă la formarea și stabilitatea unei planete, cu sau fără parte fizică (pământoasă, lichidă sau gazoasă). 
Iată așadar complexitatea spirituală deosebită a fiecărei palme de pământ a planetei;
2. Canalele din această zonă a muntelui sunt: unele groase şi alăturate pe firul desfăşurării drumului prin peşteră, cu grosime (deci cu vibraţii asemănătoare), care nu obosesc omul care, în mersul lui, trece de la unul la altul fără să știe: oboseala intervine acolo unde diferenţele sunt de la treceri bruşte de la un canal cu vibraţie puternică, la altul mult mai subțire, cu vibrație mai joasă: doar trecerea între canale foarte diferite obosește, această trecere necesitând adaptarea organismului de la o forţă vibrațională la alta. 
Exact acest lucru – trecerile bruşte de la o forţă la alta, care şi pentru corpurile fluidice umane funcţionează inerţial – conduce la intrarea în peşteră la acel vânt energetic, care se accentuează în anumite perioade ale anului (şi devine vizibil în unele fotografii), la fel ca şi dincolo de Fundul Peşterii. 
Să urmărim o schemă apropiată de realitate (pentru că peisajul eteric este mult mai complex iar eu deocamdată nu pot vedea toate structurile eterice care contribuie la alte feluri de distribuiri de forţe) – desfăşurarea schemei este pe orizontală, pentru o mai bună orientare aici, în studiu (spun asta întrucât la intrarea în Peşteră, în dreptul bisericuţei, este o hartă care face prezentarea pe verticală):


Fig. nr.1: Schema desfăşurării aproximative a canalelor eterice matriceale în Peştera Ialomicioarei
Legendă:
La stânga este susul Peşterii – acolo unde harta prezentată la intrare marchează Fundul Peşterii;
La dreapta este josul Peşterii, intrarea în Peşteră sau Gura peşterii;
(1) = Canale subţiri care se împletesc cu canale groase la Gura Peşterii (la intrarea în peşteră), care creează deplasări puternice de fluxuri la împletirea lor, cu mișcări spiralate sau pe direcții foarte diferite; canalele groase (cu puteri mari de atragere a fluxurilor energo-materiale) nu se „termină”, ci schimbă direcţia sub planşeul peşterii, în timp ce din toate părţile vin plaje de canale subţiri (cu intensitate mai mică a atragerilor de fluxuri);
(2) = desfăşurări relativ regulate de canale eterice matriceale groase, dar totuși cu grosimi diferite între ele: se împletesc strâns, din care cauză drumul oamenilor prin lăcaș şerpuia lin căutând cele mai mici diferenţe de vibraţie de la un pas la altul; 
(3) = aceleaşi distribuţii ca și la intrare (dar cu alte direcţii de împrăştiere: şi în sus, şi în jos) sunt la Fundul Peşterii, creând acelaşi fel de „vânt” energetic ca şi la Gura Peşterii. 
Aşadar, canalele matriceale sunt groase şi lungi pe majoritatea terenului peşterii, încadrate de plaje de canale mai subţiri (care însă sunt mai departe de pereții peșterii), aşa cum sunt şi la intrare, şi la terminalul actual de vizitare a peşterii. 
Drumul iniţial şerpuia de la un canal gros la altul imediat alăturat, căutând cele mai mici diferenţe de vibraţie, așa cum am scris mai sus, astfel încât drumul să urce lin, fără să deranjeze omul care mergea prin lăcaş urmărind mental dezvoltări și detalieri legate de sarcinile sale personale. 
Diferenţele de presiune între baza muntelui şi înălţimea de la Fundul Peşterii nu este deranjantă pentru oamenii muntelui, care sunt obişnuiţi cu asemenea diferenţe, astfel încât nu simte nici un fel de schimbare – nici fizică – cu atât mai puţin mentală asupra sa şi a lucrării pe care fiecare o desfăşura în lăcaş. Nici un fel de oboseală nu se instala astfel – dar nici acum nu se observă oboseală după parcurgerea drumului, căci sistemul de scări săpate în piatră este vechi, realizat după retragerea definitivă a Moşilor din Peşteră, în cursul mileniului I d.H.: lucrările au fost realizate de către Călătorii Moşilor, ca şi micile sculpturi care se pot vedea încă în Peşteră - multe au fost distruse de amenajările actuale - în 2014, când am parcurs ultima oară drumul erau încă câteva cobre ale înţelepciunii sparte şi aruncate în spatele unicei rămase în piatra muntelui; posibil în continuare să se fi spart şi altele, în urma ultimelor amenajări în Peşteră, de către oameni de-loc-cunoscători şi prea puţin perceptivi. 
Cu simţurile lor hiper-dezvoltate, Călătorii Moșilor au realizat, înainte de a pleca definitiv din peșteră, „scurtături” special alese, astfel încât să nu obosească nici oamenii obișnuiți care nu vor beneficia de drumurile inițiale, în viitor – un viitor pe care de altfel Călătorii îl cunoșteau bine de tot. 
Drumurile prin peşteră, la fel ca şi drumurile în exterior, mergeau aşadar pe firele marilor canale matriceale eterice (reprezentând forţele radiante cele mai puternic dezvoltate ale planetei) – adică nu treceau perpendicular peste canale, nu săreau peste ele, așa cum au fost create podețe și scări în urma amenajărilor în peșteră în zilele noastre. 

 Fig.nr. 2: Direcţii vechi şi noi de deplasare în Peştera Ialomicioarei
Legendă:
(1) = direcţia corectă de deplasare, astfel încât să nu obosească omul care parcurge peştera: din timpul Moşilor, pe firul canalelor matriceale eterice ale planetei;
(2) = săritura peste canale (perpendicular pe mai multe canale), aşa cum se petrec lucrurile azi prin noile amenajări în Peşteră. 
Pe drumurile exterioare, în paranteză fie spus, spre exemplu: urcând de la Piatra Arsă pe dreapta spre Babe, se taie canalele, fiind astfel extrem de obositoare pentru oameni adaptarea (necunoscută din nefericire) la trecerea bruscă de la o vibraţie la alta (de la un canal la altul). Dar oricât de obositoare e urcarea pe stânga, se merge pe direcţia canalelor care merg sus spre vârfuri, spre Babele, şi nu oboseşte drumeţul mai de loc (vă spun din experienţă proprie, fiind şi cardiacă în plus). Chiar dacă un clarvăzător vede canalele subţiri, ca nişte pajişti, tocmai faptul că sunt subţiri îl poate determina să creadă că nu influenţează prea mult, dar ele sunt multe, cu vibraţii foarte diferite (chiar dacă diferenţele vibraţionale nu sunt foarte mari, totuşi sunt foarte multe) şi astfel totul devine repede obositor pentru drumeţi. Întotdeauna e bine să se caute firul unor canale groase, dar să nu se umble chiar pe canale când este vorba despre un drum lung, ci paralel cu ele, astfel încât să le lase să-l influenţeze radiant, din lateral, din imediata lui apropiere. 
Revenind la drumurile în peşteră, ele nu mergeau întotdeauna pe lângă pereţi, aşa cum am văzut prima dată pe bucăţele, prin 2013, ci era marcat prin nivelare (de colţuri şi pietre cărate de ape de-a lungul timpului) exact pe acolo pe unde era cel mai puţin obositor pentru un om mediu cunoscător şi lucrător. Adică pe unde mergeau canalele matriceale alăturate pe firul natural al peşterii. De-a lungul peşterii sunt 2-3 canale – pe alocuri 4 canale groase împletite pe aceeaşi direcţie. Parte din treptele create mai aproape de zilele noastre au fost realizate tot în funcţie de cel mai mic grad de oboseală, de către Călătorii Moşilor, după a doua plecare a acestora din urmă, cam după anul 700 d.H. Deci asta este vârsta unei mari părți a scărilor din Peştera Ialomicioarei (Doamne, cât am simţit cum calc prin istorie, pe istorie!!!...). În timpul lui Decebal, acesta fiind Moş, oamenii care s-au retras acolo, aduși de Călători pentru realizarea strategiilor de apărare în timpul trecerii migratorilor – nu au avut nevoie de scări, de trepte, ci au folosit drumurile vechi ale Moșilor și Călătorilor prin lăcaș. În Peştera Ialomicioarei au stat la început numai Moşi, Călători, Învăţători şi Măiaştri – nu şi oameni, dar în timpul migrațiilor au fost bineveniți comandanții de oști, daci și romani deopotrivă. Remodelările s-au realizat după plecarea romanilor din Dacia și revenirea populațiilor în aşezările lor ancestrale, după care au plecat și Moșii; atunci Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii din așezări au realizat treptele și toate decarațiunile cu temă spirituală din Peșteră. 
Actualmente, uşurinţa vizitării este creată material prin punți înainte erau din lemn, acum sunt metalice, care schimbă în plus punctual și energetica peșterii, contribuie și la oboseala turiștilor, întrerup și continuitatea fluxului energo-informațional subconștient, care ar fi putut conduce la intuiții puternice privind istoria reală a peșterii și țării. Este acelaşi fenomen ca şi în cazul viselor sau a pierderii cunoaşterii vieţilor noastre anterioare, datorită diferenței de vibrație de la o stare la alta sau de la un moment la altul, datorită variațiilor mari și rapide de vibrație de la un moment la altul. 
Și nu se poate spune că oamenii nu ar fi ”pregătiți” să cunoască adevărul, căci nu a fost necesar decât să le arăt câteva forme vizibile pe pereți pentru ca să le accepte imediat, iar grupurile care ni s-au alăturat în câteva minute au descoperit și altele prin peșteră, în sala Marelui Preot, pe care eu nu le cunoscusem până atunci. 
Să mai aducem în față încă o idee, referitor la deschiderea părţii de dincolo de Fundul Peşterii în caz de cutremur sau sub puterea apelor care inundă peştera uneori, primăvara: cu tot respectul pentru cei ce cred acest lucru, trebuie spus că nu este cazul, în schimb SE VOR DESCHIDE PERCEPŢIILE NOASTRE MULTISENZORIALE, cu timpul – dar repede – şi astfel se va putea simţi absolut toată complexitatea locurilor prin circulaţie (călătorie) astrală pe întreg parcursul acestui vechi lăcaş al Moşilor. 

sâmbătă, 4 aprilie 2020

09. ÎN PEŞTERĂ: ENERGETICA ŞI STAREA VIBRAŢIONALĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI


I. IDEI PRINCIPALE
1. Peștera Ialomicioarei a fost aleasă pentru activitățile Moșilor și Călătorilor Moșilor datorită stabilității sale vibraționale, mult mai avansată decât în alte peșteri din țară. 
2. Lucrările derulate pentru amenajarea locului (ca și a altora asemănătoare de pe întreaga planetă) s-au realizat cu un minim de aport lucrativ mental de către Moși, pentru a nu strica echilibrul vibrațional al locului, al întregii planete, a Soarelui și a tuturor planetelor guvernate de el. 
3. Lucrările realizate pentru echilibrarea sonică a Peșterii au avut în egală măsură și rol de echilibrare a vibrației în interiorul Peșterii; în plus ele, la fel ca și alte multe lucrări, activează însăși cunoașterea subconștientă a oamenilor care o vizitează, fără să fie nevoie de înregistrări în piatră sau orice fel de alte suporturi materiale.
4. Deși pereții s-au erodat în timp, majoritatea canalelor de acest fel au rămas în funcțiunile lor și azi, datorită energiilor compactizate din interiorul lor, atât cât a mai rămas din foițele de energie fundamentală compactizată depuse inițial, unele peste altele. 
5. Drumul prin Peșteră, începând cu locul numit ”La Cascade”, introduce vizitatorul într-un flux vibrațional echilibrant, ceea ce contribuie la echilibrarea energetică a tuturor corpurilor până la capătul Peșterii, o energizare, vitalizare care poate fi pe termen mai lung sau mai scurt, în funcție de conștientizările fiecăruia. 

II. DETALII, DISCUŢII
Aşa cum spuneam în studiile anterioare, Peştera Ialomicioarei a fost aleasă pentru că prezintă o stabilitate vibraţională mult mai mare decât alte peşteri din ţară. Variaţii mai mari, şi pe o perioadă relativ scurtă de timp, sunt la gura peşterii – care era deschisă în trecut (azi locul este închis de o biserică poziţionată chiar la gura peşterii). De asemenea, variaţii mai mari şi rapide sunt şi La Cascade (locul cel mai jos al peşterii), precum şi în fundul peşterii (atâta cât se poate azi vizita), deşi peştera continuă dincolo de îngustarea drumului; deschiderea se măreşte substanţial dincolo de actualul punct-terminus al călătoriei vizitatorului în peșteră. 
Dincolo de fundul peşterii variaţiile vibraționale sunt mai mari, de aceea nu s-a amenajat pentru lucru decât partea relativ stabilă din punct de vedere vibraţional, care nu oboseşte omul prin necesitatea de a se adapta variaţiilor. Sunt acolo locuri unde vibraţia este foarte înaltă și imediat, pe spații restrânse, ea devine foarte joasă, provocând mişcări diferite de fluxuri energo-materiale: prin atragerea fluxurilor foarte bogate și despărțirea lor în fuioare care provoacă mișcări ale altor fluxuri atrase de alte canale din regiune. Deci nu este o circulație blândă, calmă, amplă. 
Dincolo de fundul de azi al Peşterii nu curgeau însă apele atunci (fiind deviate în cea mai mare parte) şi de aceea se puteau strecura animale mărunte dinspre partea opusă a muntelui, de aceea s-au realizat lucrări energetice şi la gura sa, şi la fundul de azi al Peşterii, așa cum am discutat în studiul anterior. Canalele realizate sunt înguste, filiforme: spuneam că sunt ca nişte capilare, care au în lungul lor – de la capăt spre exterior – pachete de fluxuri energo-materiale compactizate ca nişte foiţe puse una peste alta – în acest fel s-a evitat curgerea conținutului pe măsura deteriorării în timp a peretelui. Canalele şi pachetele energetice interioare au fost realizate mental de către Moşi, iar aceasta este una dintre puţinele lucrări realizate mental de către Moşi; în acel moment, numai Moşii, pe Pământ, mai puteau realiza lucrări de creaţie mentală, deşi aveau grijă să fie extrem de puţine astfel de lucrări, pentru a nu influenţa energetica generală a planetei. Lărgirea iniţială a peşterii, a spaţiului Peşterii, NU a fost realizată tot de Moşi, se reţinem asta cu prioritate: ca să nu se creeze nici o amprentare prea puternică de energii mentale superioare, dar şi pentru a nu se realiza un echilibru vibraţional artificial interior – cu influenţe asupra exteriorului peșterii, influențe care desigur s-ar fi estompat în timp, dar nu într-un ritm suficient de alert pentru a se ajunge la vibraţia naturală exact în preajma momentului în care s-a schimbat sensul vibraţiei planetare (lucrare energetică realizată de către Iisus Hristos pe Pământ); iar în asemenea caz schimbarea ar fi fost întârziată, adică ar fi avut loc fără să-şi realizeze rolurile ei importante, pentru care majoritatea spiritelor de azi de pe Pământ veniseră în mod special aici. Amprenta vibraţională ar fi rămas chiar milioane de ani în continuare, ceea ce ar fi schimbat total regimul vibraţional al Pământului. O asemenea schimbare ar fi fost comodă pentru toată lumea, DAR ea nu se face în acest fel cu orice preţ, anulând specificul Pământului, al evoluţiei ca planetă şi a întregului sistem al întrupărilor pe planetă. S-ar fi împiedicat diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare, cu imposibilitatea derulării unor trăiri – nu numai umane, ci ale întregului biosistem pământean și ale biosistemelor stelei și planetelor din sistemul ei. Iată așadar cât de importantă este atenția cu care se socotesc toate lucrările de către coordonatorii evoluțiilor noastre. 
Dar crearea canalelor pentru amortizarea sunetelor, cu pachete de energii în interiorul lor, nu era o lucrare de mare amploare – pe porţiuni restrânse, care nu a avut repercusiuni vibraţionale decât în interiorul Peşterii. Pentru restrângerea influenţelor de acest fel s-au folosit pachete energetice extrem de fine, aproape microscopice, care amortizează în principal sunetele, dar păstrează echilibrul vibraţional prin menţinerea vibraţiei interioare în limitele diminuării vibraţiei generale a Pământului, fără mari variaţii în interior – variaţii care s-au menţinut înafara Peşterii, ajutând la derularea normală a vieţii şi destinelor vieţuitoarelor. 
Canalele au fost amplasate după cum dicta energetica locului, urmând drumul unor canale fine eterice planetare, din manşonul eteric al Pământului. Lucrarea aceasta nu a avut acelaşi fel de formatare ca şi lucrările exterioare despre care am discutat la capitolul Platoul munţilor Bucegi. În peşteră, Moşii au pornit lucrarea, iar vibraţia înaltă a pachetelor compactizate a lucrat în timp – dar rapid – asupra pietrei muntelui, astfel încât la plecarea Călătorilor (după plecarea Moşilor) ele erau deja la adâncimea necesară. 
Lucrările de şănţuire a stâncilor pentru crearea megaliţilor de pe platoul munților Bucegi (despre care am discutat în capitolul anterior) a NU fost realizată în acelaşi fel – lucrarea megaliților de pe platou NU a fost începută de Moşi, ci a fost realizată de Călătorii Moşilor, prin lucrare fizică, manuală întrucât era vorba despre şanţuri lungi la suprafața peretelui pietros și pe firul conglomeratului pietros, nu în adâncimea pietrei, filiforme, extrem de înguste – ca în peșteră. Dar, la baza şanţurilor de la megaliți, au fost totuşi folosite pachete de energii compactizate de către Moşi, mult mai subţiri decât cele din Peşteră întrucât nu era necesară rămânerea lor în spaţii, ci doar pentru protecţie, pentru ca piatra să nu se spargă decât încet, în perioade foarte lungi de timp, treptat, și numai pe anumite direcții care să formeze profilul pe care îl cunoaștem și noi, acum. Astfel încât sau păstrat şanţurile, nu s-au deteriorat repede ele înseşi, ci numai stânca din jur-împrejur a fost roasă de vânturi, de ploi, de ninsori, pentru ca la un moment dat să se disloce şi să rămână exact forma dorită, planificată. Crearea acelor şanţuri pe stâncile de pe Platou s-a limitat iniţial la o formă ca şi cum ai trage cu degetul o dâră pe nisip, dar pe fundul liniei în piatra muntelui au fost lăsate asemenea pachete de fluxuri energo-materiale compactizate, care au acţionat în timp, astfel descris. 
Sistemul de canale din Peştera Ialomicioarei a funcţionat şi mai funcţionează încă şi azi; alături de ele, mai acționează și liniile de aerisire din peşteră, care creează un scut antifonic la intrarea în Peşteră dinspre apa Horoabei şi la actualul punct terminus al Peşterii dinspre versantul opus al muntelui, împiedicând astfel vieţuitoarele să intre şi să trăiască în Peşteră, aşa cum făcuseră cândva, înainte ca peștera să fi fost folosită de oameni. 
Vibraţia pachetelor din fundul canalelor este pe de o parte şi păstrătoarea unei vibraţii generale echilibrată în Peşteră, iar pe de altă parte – în felul lor – păstrătoarele cunoaşterii oamenilor din vechime şi din străvechimi. În primul rând, prin existența lor, arată cunoaşterile extrem de avansate ale omenirii în acea perioadă, prin însăşi existenţa lor, pe de altă parte vibraţia lor impulsionează subconştientul uman să se apropie de conştient şi omul să înceapă să-şi amintească toată cunoaşterea pe care o poate avea orice spirit uman întrupat în acele vremuri. Așadar NU sunt concret înregistrate informaţii, înmagazinate astfel (aşa cum se crede şi despre cristalele din vechile civilizaţii atlante), ca într-o carte sau de pe un stick de memorie de azi, ci valorifică ÎNSĂŞI CUNOAŞTEREA UMANĂ, memoriile spirituale pe care le avem cu toții. În acest fel se activează memoriile noastre spirituale și, chiar dacă nu apar multe elemente acum, pe loc, multe vestigii lucrează tot în acest fel, pentru ca toată cunoașterea să fie decopertată mai devreme sau mai târziu. Deci înmagazinarea cunoașterii nu este niciodată în suport material, ci vibraţia locului cu diverse alte lucrări interioare determină reamintirea omului, activarea memoriilor spirituale, aşa cum este principiul general al manifestărilor spiritelor: sub impulsul energiilor, radiaţiilor exterioare. 
Impulsurile din întreaga peşteră, nu numai cele ale canalelor amortizoare, realizează o pregătire în plus (pe lângă multe altele, elemente materiale din lumea largă) pentru epoca mental-astrală care va veni, care începe să se ivească de pe acum deja. Am trăit – şi trăim încă, chiar dacă totul este pe sfârşite – o scurtă, dar extrem de densă perioadă de manifestare pe Pământ, aşa cum ştim acum: epoca fizică, dar ne pregătim, suntem mereu azi în pregătire, pentru următoarea epocă mental-astrală. De aceea unul dintre motivele pentru care spunem că nu contează dacă omul vine în peşteră doar ca turist, şi nu ca doritor de cunoaştere, este faptul că Peștera însăși lucrează, alături de multe alte elemente de acelaşi fel din lumea întreagă, aşa cum am mai scris, acţionează asupra subconştientului uman, pregătind spiritele pentru tot ceea ce va veni, va reveni curând pe Pământ. 
Canalele săpate în piatră au rămas foarte scurte azi: piatra s-a ros, s-a spart, nu numai din cauza apelor şi altor elemente de eroziune naturală, dar azi şi din cauza turismului intens şi mai ales fără reguli interioare (fără urlete în Peşteră, mai ales). Pachetele energetice au rămas în scobitura canalelor, în profunzime, sunt locuri cu multe la număr – dar şi locuri în care ele sunt rare, întrucât ele sunt răspândite în locuri ferite din parcursul Peşterii. Pe lângă existența lor, marile canale eterice, pe firul cărora s-au construit drumurile prin Peşteră, care au valori vibraţionale după care s-au creat aceste pachete (valorile vechi, din timpurile în care s-au creat la începuturi), au conservat lucrarea lor: dar în acelaşi timp, chiar canalele amortizoare au fost create în lungul canalelor eterice ale manşonului, ceea ce înseamnă că vibraţiile lor se transmit – ca şi curentul electric prin cablurile de transmitere – pe tot canalul eteric, care străbate Peştera, străbate muntele şi duc în exterior, la fel ca şi în interior, aceste vibraţii, întărindu-le. Aşadar, dacă există oameni care, la locul de obişnuire cu muntele şi Peştera, nu pot merge mai departe, nu au puterea de a se linişti chiar dacă spun o rugăciune, ei oricum sunt ajutaţi prin subconştientul lor şi în interior, dar şi în exteriorul Peşterii, unde își așteaptă grupul, familia, să-şi termine vizitarea. Sunt – în liniştea aşteptării înafara Peşterii – impulsionate corpurile lor fluidice, memoriile corespunzătoare vibraţiei lor din monadă, cu privire la cunoaşterea vieţii de înaltă spiritualitate cu care au fost obişnuiţi până acum doar câteva milenii. 
Este drept și că variaţia vibraţiei medii planetare determină formarea unor impulsuri de activare a memoriilor ancestrale, ale spiritelor de pretutindeni, corespunzătoare întregului biosistem: şi fizic şi astral, și uman și animal (să ținem cont că avem nevoie cu toții) – şi fac astfel tranziţia mult mai uşoară. Toate lucrează împreună asupra noastră, ajutându-ne să ne adaptăm treptat pentru epoca revenirilor.
Să mai spunem câteva idei privind locul de acomodare cu interiorul Peşterii. Am mai pomenit de acest loc din Peşteră: este locul de liniştire şi cu privire la obişnuirea trecerii de la tumultul vieții de afară la liniștea și puterea pătrunzătoare a Peșterii, dar mai ales cu privire la reacţiile organismului nostru la schimbările vibraţionale după trecerea prin fluxurile puternice de la intrarea în Peşteră. Tradiţia îndrumă să fie spusă acolo o rugăciune, care linişteşte sufletul vizitatorului, dar însăşi energetica locului creează o stare de echilibru prin străbaterea lui: sunt canale eterice ale locului cu vibraţia asemănătoare vibraţiei medii a corpurilor dublu eterice umane, care au fost special alese în momentul lărgirii peşterii, în mod special pentru acest nobil scop. 
De altfel, toate galeriile au fost create astfel încât să activeze corpurile noastre fluidice să susţină şi intensifice activitatea diverselor seturi de raze, corespunzătoare fiecărui corp în parte, şi ele la rândul lor să activeze şi glandele endocrine ale corpului fizic care, de regulă, se adaptează mult mai lent variaţiilor de vibraţie. Variaţia drumurilor – îngustările pe orizontală şi pe verticală, urcuşurile strânse cu diferenţe mari de nivel, cotind şerpuind în toate direcţiile – nu sunt făcute la întâmplare, cum s-ar crede, chiar dacă la origini nu erau trepte, ci drumul urca lin, urmând direcţiile canalelor eterice, în parcursul cărora au fost create cu o precizie remarcabilă, specifică pentru văzători mentali din vechime. Drumurile cu tavanul foarte jos, obligând drumeţul să meargă în „pasul piticului” are rostul de a arcui puternic spatele drumeţului, activând astfel plexurile corpului dublu eteric de pe partea dorsală a trupului – de regulă mult mai închise, cu activitate diminuată comparativ cu cele de pe partea ventrală (din față). O asemenea lucrare o fac şi practicile religioase: metaniile ortodoxe, am mai discutat noi pe acest blog despre faptul că religia ortodoxă (ca şi alte religii, în alte planuri) este o carte de învăţături din nefericire destul de închisă lumii: chiar foarte puţini călugări sau preoţi mai știu azi semnificaţia acestei ştiinţe spirituale şi interzic enoriaşilor practicile străvechi (reiki, qi gong, şamanism, etc.) fără să ştie de cele mai multe ori că toate practicile lor au aceleaşi origini, purtând toate la un loc aceeaşi pecete – A OMULUI ATOTCUNOSCĂTOR, ÎN CURS DE UNIVERSALIZARE. 

Discutând despre energetica locului este corect să începem vizitarea Peşterii coborând la început „La Cascade” – sau, cum mai este numit locul: „La Vrăjitoare” – cu specificarea că doar religia Evului Mediu a denaturat complet, şi intenţionat, semnificaţia vraciului, vrăjitorului. Moşii din răsăritul continentului Africa erau numiţi Vraci, aşa cum în Europa au fost numiţi Moşi, Bătrâni şi în Orientul Mijlociu – Patriarhi. De aici şi până la ruşinoasa ameninţare a copiilor cu „Moşul cu sacul” („Vine să te ia moşul cu sacul dacă nu eşti cuminte!”) a fost numai un pas, pe care modernismul l-a desfiinţat în oraşe – dar am aflat de curând că încă mai dăinuie în unele sate, din nefericire. Vom reveni asupra acestui subiect când vom discuta despre mesaje tradiţionale în literatura orală şi pe suport material (decoraţiuni interioare şi exterioare, obiecte de uz gospodăresc, etc.). 
Să revenim: La Cascade are loc intrarea drumeţului în fluxul energetic şi vibraţional a tot ceea ce există în acest loc. Cunoscătorii artelor orientale (căci sunt mult mai mult decât sunt azi numite: practici energetice orientale: yoga, reiki, qi gong, etc.) au asemănat acest loc cu chakra muladhara – plexul rădăcinii – şi urcarea în peşteră cu activarea „şarpelui kundalini” și urcarea lui la sahasrara. 
De fapt este vorba despre o puternică echilibrare vibrațională a corpurilor noastre fluidice: corpul dublu-eteric, astral, mental, cauzal și, pe această bază, o circulație energetică superioară în, și între corpuri, diferită de aceea a trăirilor noastre curente. În plus, sunt activate toate corpurile – ceea ce în mod obișnuit nu se petrece, căci omul nu-și folosește în traiul lui curent toate forțele energetice pe care le are, ci doar cele corespunzătoare lucrărilor pentru care este obligat să le desfăşoare de către societatea contemporană. Pe de o parte este o stare de bine, odihnitoare, vitalizantă, pe care omul o va căuta în continuare, căutând dacă dorește manifestări tolerante, liniştitoare. Pe de altă parte ajută la uşurarea deschiderilor spirituale proprii omului înaintat sau chiar înălţat spiritual – baza, esenţa celui ce a fost cândva şi îşi doreşte să rămână tot aşa, oricare ar fi condiţiile sale de trai curent. 

Așadar, să reținem: vibrația nu crește pe măsura urcării în peșteră, dar echilibrarea și energizarea, vitalizarea organismelor noastre avansează cu fiecare pas pe care îl facem prin interiorul acestui neprețuit lăcaș spiritual !!!

Să nu uităm că întreaga regiune este echilibrantă prin constituţia matriceală a locului – în primul rând a canalelor eterice matriceale cu vibraţii foarte apropiate între ele: de la Bolboci până la vârful Omul – aşa-numita Gură de Rai, în care loc întregul sistemul nostru corporal se echilibrează trecând prin canalele eterice uriaşe foarte dese, fără mari diferenţe de vibraţie între ele, cu şiruri de celule de stabilizare vibraţională în poziții regulate, care echilibrează energetic-vibraţional orice drumeţ. Cu atât mai mult în condiţiile din peşteră, despre care discutăm, cu condiţiile sale speciale din punct de vedere vibraţional, care au un astfel de efect asupra vizitatorilor. 
Vom discuta separat despre luminozitatea în Peşteră, dar este bine s-o legăm şi de vibraţia cu totul specială a Peşterii: mental se poate vedea cum vibraţia echilibrată oferă un fond al interiorului foarte luminos. Ceea ce azi se poate vedea mental: un interior ca de cristal, cu aspect translucid – deşi nu se poate vedea prin piatra astfel străluminată – cândva se putea vedea cu ochii trupului, direct, imediat după ce a fost modelată de Moşi. Iar mental totul avea permanent sclipiri aurii şi argintii, ca şi cum ar fi fost presărată cu foiţe de mică, datorită celor mai înalte fluxuri energo-materiale cu care operează Moşii. 
De-a lungul timpului, vibraţia aceasta foarte înaltă s-a estompat treptat, căci lucrarea a fost realizată în faze scurte şi nu foarte dese, într-un ritm proporţional cu ritmul natural de diminuare a vibraţiei medii planetare în planul local (în funcţie de condiţiile geografice, geologice, de regimul de temperatură locală, etc., care sunt diferite în regimul polar, temperat, tropical şi ecuatorial cu toate derivatele locale). Să reţinem că acest ritm de diminuare a vibraţiei interioare a fost aşadar proporţional cu cel de diminuare din exterior, astfel încât Peştera Ialomicioarei a rămas totuşi la o limită inferioară, dar  din nivelul vibrației înalte eterice – fără să se depăşească nivelul mediu al locului. Aşadar şi azi se păstrează o vibraţie în medie puţin mai ridicată decât cea a exteriorului Peşterii. 

miercuri, 4 martie 2020

08. DETALII PRIVIND CANALELE DE AMORTIZARE A SUNETELOR DIN PEREȚII PEȘTERII

I. IDEI PRINCIPALE
1. Forme de estompare și amortizare a sunetelor în Peștera Ialomicioarei:
– intrarea lungă și cotită, care estompează propagarea sunetelor exterioare în peșteră;
– crearea unor microstructuri de amortizare a sunetelor sub forma unor canale săpate în peretele stâncos.
2. Structura unui canal de amortizare a sunetelor:
– un canal îngust săpat fin în peretele stâncos;
– în interiorul canalului se află un dop de filamente energo-materiale puternic compactizate: eterice în majoritate, în care sunt fixate filamente fizice.
Forma și direcția canalului au fost alese în funcție de grosimea și direcția stabilă a canalului eteric matriceal de-a lungul căruia s-a creat canalul fizic în peretele stâncos. 

II. DETALII, DISCUŢII
În articolul anterior ”Importanţa lucrărilor de amenajare complexă a peşterii Ialomicioarei”  am discutat despre amortizoarele de sunet (canale absorbante de sunet) create de Moși, necesare pe de o parte menținerii lăcașului de cercetare în perfectă liniște pentru lucrătorii din interior, iar pe de altă parte creării unei atmosfere nedorită de animalele care s-ar fi refugiat în interior, pe timpul cât Călătorii Moșilor erau plecați pe drumuri către așezările din văi: atmosferă nedorită, ceea ce nu înseamnă agresivă. Animalele se orientează mult după sunete, mai ales în perioadele de creștere a puilor, dar și în restul timpului vieții lor, de aceea o incintă care nu amplifică sunetele, ci le amortizează, dezorientează și animalele, și păsările (păsările spre exemplu, nu ”socializează” prin ciripit, ci pe de o parte descarcă inconștient energiile fizice acumulate prin nemișcare în timpul somnului sau pe timp de arșiță, iar pe de altă parte prin sunete cunosc/recunosc locurile în care trăiesc și se obișnuiesc între ele – se cunosc și se recunosc, formând un cumul de experiență de recunoaștere care nu se va pierde toată viața). 
Structurile de acest fel sunt suplimentare configurației peșterii la intrare – un culoar lung și cotit care estompează în mare parte pătrunderea undelor sonore din exterior în peșteră. În plus mai sunt și acele variații puternice de vibrație, acel ”vânt” energetic care se produce la intrarea în peșteră cu intensități variate, dar permanent existente și la intrarea, și în fundul peșterii, care necesită măsuri în acest sens. Asemenea măsuri erau neapărat necesare mai ales în perioada de început de folosire a corpului fizic, când se folosea în mare măsură corpul mental și corpul astral, astfel încât oamenii erau foarte sensibili la energii și vibrații. Tocmai de aceea era absolut necesară protejarea celor care lucrau în special prin percepții mentale și astrale în interiorul lăcașului, Călătorii Moșilor aveau o astfel de sensibilitate la cele mai mici variații de sunet și lumină pe timpul desfășurării lucrărilor lor de cercetare mental-astrală avansată. 
Astfel a fost ales acest sistem al micro-canalelor săpate în peretele muntelui – crearea canalelor (pot fi numite și celule) de amortizare a sunetelor, despre care scriam anterior că este un sistem vechi în experiența oamenilor de pretutindeni, folosit în străvechimi la construcția caselor și navelor de deplasare pe planetă, pentru estomparea sunetelor propagate din codrii înconjurători către așezările umane. 
Aceste micro-structuri au asigurat în plus o vibrație medie echilibrată în peșteră, necesară mai ales în perioada în care Pământul a trecut prin punctul de vibrație minimă zonală, dar și în perioada imediat-următoare, la începutul creșterii rapide a vibrației: cu variații foarte dese, rapide și puternice, prin care mai trecem încă și azi. 
Structura canalelor de amortizare a fost concepută astfel încât ele să funcționeze timp îndelungat, oricât de tocite ar ajunge ele să fie până la revenirea clar-simțurilor oamenilor. Azi ele sunt foarte tocite, pereții sunt foarte deteriorați. Chiar dacă apele nu au acoperit niciodată peștera până la nivelul tavanelor, s-a luat în considerare deteriorarea datorată fenomenelor atmosferice și telurice, chiar dacă incinta este modelată astfel încât să suporte un impact minim din aceste puncte de vedere. Astfel, canalele de amortizare au fost create la înălțime, și ele funcționează și azi, deși pereții sunt tociți, iar conținutul lor și-a pierdut de mult puterea de amortizare pe care a avut-o la începuturi. 
Un asemenea canal (sau celulă, sau por) de amortizare a sunetelor cuprinde:
1. un canal foarte îngust și lung de 5-7 mm, pe alocuri chiar puțin mai lungi, acolo unde peretele este mai fragil din constituția pietrei, și cu o lungime în funcție de structura fibrei pietrei muntelui, de variațiile peretelui în adâncimea lui. Canalul de amortizare este creat pe un canal eteric matriceal din matricea eterică locală, pe un canal eteric subțire, îngust, dintre cele foarte dese care se află la intrarea și la terminarea drumului în peșteră (Fundul Peșterii). În cuprinsul Peșterii, așa cum am mai scris, se mai află răspândite asemenea canale de amortizare a sunetelor care sunt create tot de-a lungul unor canale eterice matriceale subțiri, care le înconjoară pe cele groase și unele capete se infiltrează din exteriorul peșterii printre canalele groase care străbat peștera de la un capăt la altul. Așadar forma și direcția generală a unui canal de amortizare a sunetelor este stabilită conform profilului general al canalului eteric matriceal care dublează partea fizică, stâncoasă;
2. în interiorul canalului săpat în piatră se află un dop de filamente energo-materiale puternic compactizate: în principal eterice, dar care cuprind și filamente fizice în proporție bine gândită. Astfel, filamentele eterice sunt alese în funcție de vibrația canalului eteric matriceal pe care este creat canalul de amortizare și fixate în canal prin introducerea, între filamentele eterice, a unui număr limitat de filamente fizice, cu vibrația medie aleasă comparativ cu vibrația medie a corporalității fizice a oamenilor. Dopul de filamente împiedică astfel vibrarea peretelui la impactul cu sunetele și reverberațiile lor. 


Fig.nr.1: Canal de amortizare a sunetelor provenite din exterior și reverberațiilor lor în interiorul peșterii: la origine, la momentul creării canalelor de acest fel
Legendă:
(1) = peretele stâncos al peșterii, la momentul amenajării lăcașului;
(2) = canal de amortizare a sunetelor, cu variații de direcții, după cum dictează densitatea materialului stâncos și conformația canalului eteric matriceal pe care este creat canalul de amortizare a sunetelor;
(3) = dop de filamente energo-materiale puternic compactizate, care umple spațiul interior al canalului de amortizare, împiedicând vibrația peretelui la propagarea zgomotelor în interiorul peșterii. 

Fig.nr.2: Rest din canalul de amortizare a sunetelor în peretele corodat (tocit) de intemperii și activități telurice (vibrații fizice), dar și diverse activități umane în mileniile din urmă
Legendă:
(1) = locul peretelui la origine; tot spațiul până la dimensiunile actuale s-a corodat (tocit) de-a lungul timpului;
(2) = poziția actuală a peretelui care s-a corodat (tocit) și a ajuns la această poziție astăzi;
(3) = rest din canalul de amortizare rămas în piatra muntelui, în zilele noastre;
(4) = rest de dop de filamente energo-materiale compactizate, rămas în zilele noastre. Aceste resturi de dopuri au rezistat până azi datorită vibrației foarte înalte a filamentelor din care a fost creat dopul, acum cca.8-9.000 ani și a compactizării lor, realizate de către Moși.
Este bine să știm că de la origine până spre a doua jumătate a mileniului I d.H., când au plecat Moșii de pe teritoriul Daciei, compactizarea puternică a dopurilor de filamente energo-materiale crea o luminiscență puternică în locurile unde erau amplasate. Structurile de acest fel sunt foarte dese, ele aveau un aspect asemănător ledurilor din zilele noastre. În locurile strâmte din cuprinsul peșterii, ele au fost create pentru luminarea lor în perioadele în care oamenii de legătură cu Moșii aveau să vină și să locuiască vremelnic în peșteră.
Așadar să reținem că aceste canale și conținutul lor au fost create integral de către Moși; și în alte asemenea lăcașuri s-a folosit acest procedeu, cu excepția celor care au fost create special pentru vindecători, care și-au desfășurat sarcinile și pentru oameni, și pentru animale. 

joi, 27 februarie 2020

07. IMPORTANŢA LUCRĂRILOR DE AMENAJARE COMPLEXĂ A PEŞTERII IALOMICIOAREI

1987... 
Frig: afară și în casă. 
Foame: rareori aveam ceva ”bun” pe masă, iar în timp ce eu lucram la serviciu până la 10-11-12 noaptea, părinții mei stăteau la cozi toată noaptea pentru pentru o ciosvârtă de carne. Uneori, în preajma sărbătorilor primeam de la un unchi din Botoșani ”bunătăți”: salam, cârnați, cașcaval, fasole, unt, vin și ”ceva dulce” – cozonac de casă mai ales.
Familia făcea presiuni asupra mea să plec în USA – în acel moment aș fi avut condiții bune să emigrez. Simțeam că nu mă trage de loc ”ața” – destinul - și tărăgănam cât puteam de mult să dau un răspuns pozitiv. Într-o seară mi s-a dat un ”ultimatum” să mă hotărăsc să depun actele.
Am ajuns plângând acasă – pe tot drumul îmi spuneam că poate condițiile se vor mai îmblânzi, că am un serviciu care îmi place, am o casă frumoasă, iar de măritat puteam să găsesc un bărbat și în România, nu numai în USA (hmm! Era vorba despre un bărbat frumos, deștept, bun la suflet, părinții mai adăugau ... cu barcă! și un câine-lup extraordinar!) Când am ajuns acasă, m-am agățat cu unghiile de un perete, urlând: ”Știu! știu bine că dacă rămân aici or să-mi vorbească Moșii pământului!!!”
M-am prăbușit în genunchi, plângând cu spasme. Nu știusem de ce am spus asta, nu gândisem niciodată asta. Și a doua zi aveam să uit, dar în acele momente m-am ridicat de jos cu ochii uscați și cu sufletul hotărât. Răspunsul meu negativ l-a durut pe tatăl meu, dar eu nu mai aveam drum de întors...
Știu sigur că m-a iertat..
În 1994 am intrat în comunicare cu ajutătorii mei astrali și din acel moment am început studiile spirituale.
Prin 2011, pe o ninsoare ca în basme, eram sus, pe Platoul munților Bucegi; ieșisem de la căldură, din cabana Salvamontului, să mai savurez ninsoarea aceea minunată. Era o liniște ireală, cum nu mai întâlnisem vreodată. Vorbeam cu ajutătorii mei astrali cu privire la declarația publică a unei doamne că ”Cristiana vorbește cu Moșii!” Ei mi-au spus așa: ”Cristiana! Nu, noi nu suntem Moși, dar cu toții, tu și noi, lucrăm în trimiterea lor din capul vecilor!”
Am simțit o mare ușurare, pentru că eu însămi simțeam că nu eram atât de virtuoasă ca să fiu în vorbă cu dânșii, și nici nu am vrut să o fac de rușine pe doamna aceea: și eram cu sufletul îndoit, frământat, nu voiam nici să deranjez ajutătorii (sigur că nu erau deranjați, dar așa suntem noi, oamenii, avem rușine din varii motive, întemeiate sau nu). 
Mi s-a spus să stau liniștită: venisem pe lume ca să spun și eu lumii, ca și alții, despre Moși și erau ceva oameni care înțelegeau, acceptau, voiau să fie adevărat ceea ce scriam, publicam pe blog. Și asta era bucuria mea cea mai mare, ceea ce eram îndrumată și corectată venea din vremurile când călcam pe urmele sfinte ale Moșilor: din drumurile carpatice, din Alpi sau Urali, din peregrinările mele prin munții Africii sau de pe meleagurile toltece...
Facem ce trebuie... Toți, în cele ce ni le-am luat drept sarcini de destin...



I. IDEI PRINCIPALE
1. Lucrările de amenajare au început înainte de începerea lucrărilor la megaliții de pe Platoul munților Bucegi, înainte de începutul drumețiilor spirituale ale oamenilor din așezări. 
2. Lucrările de amenajare au fost realizate și la început, pentru a fi folosită în diferite scopuri, dar și ulterior, pe măsura trecerii timpului și derulării activităților în Peșteră:
– lărgirea spațiilor înguste, după devierea temporară a apelor din Peșteră;
– crearea unor drumuri laterale celui principal, pentru derularea cercetărilor Călătorilor Moșilor;
– amprentări speciale și la intrarea în Peșteră, și la o distanță special aleasă de la intrare, și din loc în loc prin Peșteră, dar de mai mică anvergură;
– modelarea a două direcții de vânt (de curent) pentru aerisire și pentru asigurarea unei circulații energetice care să protejeze amprentările și alte lucrări;
– crearea unor canale fine în pereții Peșterii pentru estomparea zgomotelor din exterior și păstrarea unei vibrații echilibrate în Peșteră;
– amenajarea unui loc pentru liniștirea oamenilor care intră în Peșteră, prin echilibrarea vibrațională a corporalității lor;
– crearea megalitului principal și a altor sculpturi în Peșteră;
– crearea hărților sculptate în piatra muntelui în mai multe locuri, pe mai multe nivele.

II. DETALII, DISCUŢII
Peştera Ialomicioarei este unul din locurile cele mai importante ale istoriei antice a poporului român; chiar dacă se ştiu anumite lucruri, ele sunt considerate mituri, legende locale – fără ca să ne dăm seama că legendele au la rădăcina lor file de istorie neconsemnate oficial decât prea rar. Au existat puţine lăcaşuri de sfat şi îndrumare, iar dintre cele cunoscute drept cetăţi dacice – ele au fost la origine tot astfel de lăcaşuri. Multe locuri au fost ascunse cunoaşterii lumii, datorită unor conjuncturi istorice de care astfel de lăcaşuri trebuiau protejate: migraţii, războaie. Dar ele au fost, şi au rămas până în contemporan: multe au fost distruse, altele sunt în paragină, necunoscute, altele sunt degradate sau vestigiile din interior distruse sistematic nu numai din necunoaştere, ci şi cu intenţia de a se pierde căi de studii aprofundat care să dezvăluie faptul că dacii NU au fost barbari – cu trimitere la religie şi cultura diferită, aşezată pe alte baze, alte principii decât cele ale conducerilor de azi. 
Dar se cunosc deja asemenea lucruri, astfel încât este mai bine să ne ocupăm cu punctarea celor care au fost, reale şi concrete, dar ale căror vestigii dispar de la un an la altul, din nefericire. 
Moşii nu au „dispărut” – ei sunt mereu activi, în activităţi care ne lasă să ne manifestăm după cum suntem noi, dar dânşii echilibrează mereu, fără încetare, vibraţiile pe care societatea umană le răspândeşte în lume. 
Călătorii Moşilor au fost păstrătorii dintâi ai tradiţiilor, ei au răspândit, susţinut şi dăltuit în toate spaţiile învăţături, cunoaşteri vechi şi adaptarea lacestor cunoașteri la evenimentele noi: îndrumați astfel, oamenii din popor au păstrat linia artelor populare păstrătoare la rândul lor de frumuseţi atotcunoscătoare. Chiar dacă nu suntem conştienţi, folosim darul lor și acesta se va recunoaşte plenar – pe lângă aura de frumuseţe pe care azi doar o admirăm, care ne înalţă sufletele: vom accepta aceste adevăruri când din ce în ce mai mulţi oameni vor redobândi capacităţile lor naturale multisenzoriale, şi toate artele tradiţionale li se vor deschide ca fiind adevărate cărţi de profundă cunoaştere. Vor fi vremuri de întărire a „descoperirilor” proprii din cunoașterile pe care le avem ascunse în subconștient, a re-cunoaşterii temeliilor vieţii şi universului în care trăim. 
În acest context, aşa cum am văzut în capitolul anterior (Platoul munţilor Bucegi) cunoașterea purtată de tradiții, cu toate ramurile lor (de la medicină la construcții și toate artele cunoscute de noi azi) a fost, și a rămas încă platforma noastră de învăţătură, pe lângă rolul de echilibrant – neînţeles încă azi – pentru corporalitatea umană, cu toate cele ale sale, necesare vieţii umane, potenţialului activ uman. 
Este bine să reţinem că:
– creațiile existente în munţii Bucegi nu sunt singurele din ţară; iar cele ce sunt la noi au corespondent pe toate continentele planetei;
– lăcaşurile nu au fost create numai în peşteri naturale, prin lărgirea şi amenajarea lor interioară, ci au fost rădăcinile unor creaţii care s-au menţinut în lume prin folosirea lor ulterioară, fie de natură laică, fie religioasă. 
Chiar dacă unii dintre noi se vor revolta cu gândul la astfel de folosiri fără respect față de străbunii noștri, e bine să înţelegem că multe dintre construcţiile de azi, şi laice, şi religioase, vor recăpăta în viitor sensul de lăcaşuri de cercetare spirituală de o importanţă covârşitoare pentru generaţiile următoare. 

Lucrările în interiorul peşterii au început mult mai devreme decât cele din exterior, pe platoul munţilor, sus pe vârfuri – aşadar înainte de începutul drumurilor spirituale. Drumurile exterioare erau realizate pentru oameni după ce aveau să se obişnuiască cu noua corporalitate în mediul terestru schimbat după glaciaţiune. În schimb, corporalitatea Moşilor a rămas neschimbată faţă de perioada dinaintea glaciaţiunii, ei doar şi-au modificat după glaciațiune, prin voinţă proprie, intensitatea radiaţiei lor spirituale şi complexitatea seturilor de raze din radiaţia proprie totală: astfel s-a modificat și corporalitatea lor, diminuându-și structura după necesitățile noilor condiții. Iar după nașterea tuturor copiilor lor de după glaciațiune, tot prin voință proprie au revenit la capacitățile lor anterioare, chiar dacă în mijlocul lumii nu le-au mai folosit decât foarte puțin, în situații de maximă nevoie. Copiii Moşilor au moştenit straturile profunde interioare ale corpurilor fluidice în stare redusă de funcţionare, urmând ca ele să-şi diminueze funcţionarea treptat, după cum se modifica vibrația planetei, treptat, nu brusc și astfel distructiv. Doar cel mai profund strat al corpului mental a rămas în stare latentă, în minimum de funcţionare, astfel încât oamenii din liniile genetice astfel nou-formate nu au mai putut crea mental, ca până atunci. Părinţii lor, Moşii, au rămas însă cu toate straturile în funcţiune, diminuându-şi activitatea mentală prin voinţă proprie la strictul necesar în stratul nostru dimensional – dar purtând o astfel de activitatea creatoare mentală în alte spații ale universului, cele interdimensionale, de unde mereu au putut să treacă şi în straturile dimensionale, alături de coordonatorii evoluţiilor primare şi secundare de pretutindeni. De acolo au lucrat în continuare tot spre binele omenirii și întregii planete.
Activitatea perceptivă şi de comunicare mentală şi astrală pentru oamenii din așezări a continuat o perioadă îndelungată, dar oamenii şi le-au diminuat treptat prin voinţă proprie, folosind treptat percepţii şi comunicare fizică, așa cum am ajuns să trăim și noi, azi. 
Să reţinem că:
a. Atâta timp cât au trăit  în preajma oamenilor, Moşii au rămas la un nivel vibraţional cuprins între mediu şi maxim pentru cele suportate de planetă în acea conjunctură cosmică;
b. Oamenii au rămas la un nivel vibraţional cuprins între mediu şi o diminuare treptată până la minim vibraţional al speciei umane.
Este important să ştim aceste lucruri (şi vom mai adăuga pe parcurs şi alte precizări în acest sens) în vederea înţelegerilor legate de lucrările care au avut loc în Peştera Ialomicioarei. 
Lucrările de amenajare interioară au fost realizate de-a lungul timpurilor – nu toate dela bun început – pe măsura derulării activităţilor pentru care peștera a fost folosită. Este dureros că cele care au fost realizate şi pentru această perioadă pe care o trăim acum au fost distruse sistematic de autorităţi în ultimii 20 de ani mai ales, dar totuşi ele au dăinuit până când o parte dintre cei care au avut sarcina de a cerceta vestigiile şi-au încheiat observarea generală şi munca de înţelegere a celor din peşteră. Astfel încât se pot povesti pentru a fi cunoscute destul de multe despre cele care au fost realizate cândva, despre modul în care peștera a fost de un real folos oamenilor: acum pentru cei mai mulți sunt informații, până când capacităţile noastre multisenzoriale se vor deschide suficient de mult pentru a cerceta singuri, individual, trecutul omenirii. Vom înțelege cu toții că aceste lucrări au fost realizate cu cunoaştere multă, profundă şi mai ales cu inteligenţă cu totul deosebită. 
Cu promisiunea că vom detalia unele dintre lucrările realizate aici, în Peştera Ialomicioarei, de-a lungul timpului, să enumerăm deocamdată principalele astfel de lucrări. 
1. Lărgiri de spaţii înguste la originea lor naturală, după devierea apelor din peşteră. Apele care traversau peştera au fost deviate, și se vor menține așa până la terminarea lucrărilor; infiltraţiile au fost parţial obturate, restul a fost drenate către pânzele de apă freatică din adâncime, fără să se scurgă în apa învecinată: apa pe care azi o numim a Horoabei (nu este Ialomicioara, mulți fac această confuzie – Ialomicioara izvorăște din locurile aflate dincolo de fundul actual al Peșterii, și nu ajunge în regiunea Padina; așadar apa Horoabei vine din munte, nu din peştera Ialomicioarei). Fiecare dintre aceste ape curgătoare au un rol deosebit de important pentru întreaga regiune, de aceea s-a avut în vedere acest lucru la realizarea lucrărilor, ținând cont de energetica muntelui şi a peşterii. Nu au fost doar simple lucrări de lărgire a peşterii, iar lucrătorii au ţinut cont şi de lucrările care aveau să se desfăşoare în acele vremuri, dar şi de cele care aveau să se petreacă de-a lungul timpului până spre mijlocul secolului XVII şi mai târziu. 
2. Crearea unor drumuri laterale celui principal, care străbate toată peştera: cele laterale sunt limitate – în trecut ele aveau roluri deosebit de importante pentru desfăşurarea cercetării schimbărilor planetare pentru Călătorii Moşilor, în perioadele lor de studii. Fiecare astfel de drum este creat pe filon de canale matriceale eterice, cu vibraţii diferite, dar apropiate, care creează posibilităţi speciale derulării studiilor extinse. 
3. Amprentări speciale în interiorul Peșterii:
– la intrarea în Peşteră;
– la o distanţă relativ mică faţă de intrare, după ce amprentările de la intrare acţionează vibraţional asupra oamenilor: este locul de liniştire, de pregătire interioară după acomodarea cu vibraţiile din peşteră: pregătire pentru oamenii care aveau să intre pe parcursul timpului în Peșteră, în vederea desfășurării de sfătuiri și chiar unele lucrări. Însă au fost avute în vedere și necesitățile pentru vizitatorii de azi, în vederea primirii liniștite, prin subconştient pentru majoritatea oamenilor, de informații pregătitoare pentru vremurile ce vor reveni, dar și direct conștientizate de cei care ştiu despre toate cele pe care le discutăm acum – privind structurile fizice și eterice, la fel ca și unele îndrumări ale entităților care derulează sarcini în Peșteră. 
Amprentările sunt aplicații de materiale cu vibrații diferite, special alese pentru crearea de impulsuri pentru corporalitatea oamenilor: sunt puternic incastrate în pereţii peşterii şi se autosusţin acum prin creşterea vibraţiei medii planetare. Ele au o formă de suprapunere asemănătoare unor foiţe puse una peste alta, cu vibraţii diferite care radiază şi influenţează astfel în mod benefic lumea care pătrunde în peşteră. 
Azi vibrația medie planetară a crescut şi nu mai este nevoie de influenţă mare pentru ca orice om – nu numai cunoscătorii – să poată susţine în condiţii normale o şedere fără să simtă oboseală. Astfel încât ele au azi o influență mai mică decât odinioară - și nu neapărat pentru că ele sunt în cea mai mare parte consumate de trecerea timpului, ci datorită schimbării timpurilor, vibrației planetare în principal. Totuși deocamdată unii pot parcurge peştera ori de câte ori vor ei, la rând, alţii nu pot parcurge peştera decât o dată şi, dacă vor să o mai parcurgă odată în aceeași zi, până la următoarea intrare în peşteră au nevoie de somn – adică de autostabilizare vibraţională. 
Legat de modelările de vânt din peşteră, actualmente – datorită sistemului de scări – observatorul nu mai poate parcurge lin, aşa cum au fost create iniţial drumurile prin peşteră, urmând firul de circulaţie a energiilor în peşteră. Cercetătorul nu mai simte virările de energii, cu vibraţiile lor de la un punct la altul, urmând strict canalele eterice matriceale din manşonul eteric, optime pentru cel ce străbate peştera. S-a creat în ultima vreme un sistem de scări care simplifică drumul prin peşteră, unind rapid punctele principale de vizitat – fapt pentru care mulţi obosesc şi se întorc din drum, înainte de a ajunge la punctul terminus al peşterii. Înainte, oamenii hipersensibili – cei care au folosit cândva peştera în sensurile discutate – puteau să considere că tot spaţiul interior era uşor de parcurs, drumurile urmând canalele eterice fără a trece brusc de la unul la altul decât dacă erau de vibraţii foarte apropiate. Necunoaşterea, şi imposibilitatea de a le percepe, au determinat punerea rapidităţii parcurgerii peşterii înaintea susţinerii unui drum lin care ar fi condus la o diminuarea substanţială a oboselii. 
4. Modelarea a două direcţii de vânt (de curent) pentru aerisirea peşterii, care permite şi asigurarea unor circulaţii energetice speciale care să împiedice deteriorarea amprentărilor vechi şi a canalelor din pereţi create special pentru estomparea sunetelor din exterior şi păstrarea unei vibraţii echilibrate în peşteră după plecarea Moşilor. 
5. Crearea unor canale foarte fine, ca nişte capilare: proporţional cu mărimea peşterii ele au un diametru de cca. 5-10 mm. Prin structura şi conţinutul lor, ele au un dublu rol:
a. Estomparea zgomotelor din exterior pentru păstrarea liniştii perfecte în interor, dar şi de alungare a animalelor care ar pătrunde aici în perioadele în care peştera nu este locuită. Canalele au, de la fundul lor spre exterior, pachete de fluxuri energo-materiale alese cu grijă şi compactizate în foiţe suprapuse – una dintre puţinele lucrări mentale realizate de Moşi în peşteră. Ele împiedică undele sonore să se spargă şi să creeze reverberaţii în peşteră: sistemul este vechi, folosit în străvechimi de absolut toţi oamenii la construcţia caselor şi navelor lor de deplasare pe planetă, pentru estomparea sunetelor propagate din codrii înconjurători către aşezările umane. Vom detalia într-un studiu separat despre sunet şi lumină în peşteră. 
b. Aceleaşi pachete de fluxuri au asigurat de-a lungul vremurilor o vibraţie medie echilibrată în peşteră, indiferent cât de mult a variat această vibraţie în timp, în exterior: vibrația a cunoscut, și cunoaște încă nu numai trecerea prin punctul de vibrație minimă zonală (cu câteva milenii în urmă), dar și începutul creșterii ei însoțită de variații extrem de puternice, pe care le resimțim azi din plin. 
Întreaga peşteră s-ar fi deteriorat mult mai rapid până acum dacă nu ar fi existat o asemenea amenajare specială. 
6. Am amintit în treacăt mai sus despre un loc de pregătire a vizitatorului: de liniştire de viaţa exterioară (liniştirea gândurilor în liniştea bruscă a locului), precum şi liniştirea corpului fizic după reacţia sa normală la schimbarea planului existenţial: trecerea din trăirea agitată exterioară la trăirea interioară liniștită. Vizitatorii trec printr-o adevărată perdea vibraţională – energii vehiculate cu viteză mare care conduc la schimbarea registrului vibraţional în câmpurile corpurilor, influenţează pozitiv corpurile cu vibrație înaltă din sistemul nostru corporal: prin echilibrarea lor la nivele de vibrație înaltă ele trimit relaxate fluxuri de energii fără blocaje, care măresc activitatea glandelor endocrine – mai ales hipofiza şi epifiza, făcând mai ușoară trăirea în Peșteră, fără multă oboseală, dar le şi pregătesc pentru creşterile impulsionate în continuare în parcursul peşterii. 
7. Crearea megalitului principal şi a celorlalte sculpturi pentru păstrarea unei moşteniri spirituale deosebite pentru popor. Vom detalia într-un studiu separat. 
8. Crearea hărţilor (sculptate în piatra muntelui):
– la intrarea în peşteră, reprezentând Europa şi înaintarea „dragonului” din răsărit către vestul Europei până la Oceanul Atlantic (migratorii);
– la Cascade, deasupra scărilor de coborâre, pe lângă o serie de alte sculpturi: capul de atlant şi peretele din dreapta cu capete de femei bătrâne (de aceea se mai numeşte locul şi „La Vrăjitoare”). Tot în acest loc, pe perete în partea cea mai înaltă deasupra scărilor, este sculptată harta României până la pragul matriceal din sudul subcarpaţilor meridionali;
– Sala Hărţilor: o sală specială, destinată marilor hărţi: fosta hartă a Atlantiei, imediat după ruptura vechiului continent A’Tlan în două continente separate (America de Nord şi Europa) – din nefericire distrusă prin anii 2002-2003: eu am apucat să o văd în 2001, după care am mai văzut anul următor cum bucăţile sparte erau duse la vale de ape şi prin 2004 nu mai era nici urmă din ceea ce fusese harta care mă făcuse să plâng de bucurie cândva (văzusem în viziunile mele exact la fel, în vieţile mele anterioare). 
Să ne oprim deocamdată aici, urmărind să detaliem câteva din cele de mai sus în studiile următoare.