Sărbători fericite, pline de sănătate și virtute vă doresc din tot sufletul, dragii mei !!!



...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



SĂ ÎNCURAJĂM CERCETAREA EXTRASENZORIALĂ

Sigur că cele pe care le scriu sunt părerile mele personale, născute din cercetare personală, şi nu am pretenţia să fiu crezută, dar rog întotdeauna un singur lucru: cei care au oarece capacităţi extrasenzoriale să cerceteze cele scrise aici, pe cât posibil - în meditaţie (astral) sau direct mental. Să dezbatem, să conlucrăm, să ne împărtăşim experienţa fiind mereu gata să ne deschidem orizontul. Să contribuim cu toţii la cercetarea de acest tip, pentru ca să nu mai fim datori exclusiv site-urilor şi altor scrieri străine. Căci fiecare popor are calea sa - dacă preluăm calea altora fără să o avem marcată pe a noastră personală, conform tradiţiei poporului propriu, atunci ne împrăştiem forţele, în loc să ne îmbogăţim reciproc destinul. Comparaţiile ar trebui făcute abia după ce ne cunoaştem tradiţiile şi cunoaşterile, cât de cât, căci de aceea apar exagerări de genul: poporul român a fost primul care a civilizat Europa, a fost singurul popor autohton... lucruri pe care le vom descoperi neadevărate, cu ruşine şi regret pentru orgoliul împrumutat din exemplul altor popoare orgolioase, care ne-au impus încredinţările lor...

Cercetarea începe, e drept, cu confuzii, stângăcii, asocieri multiple, dar treptat lucrurile se limpezesc, legăturile între domeniile cercetate încep să se vadă cu efectele lor echilibrate la nivele din ce în ce mai înalte. Pe măsura trecerii timpului, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare (de fapt: stelar-galactice, zonale), puterile noastre vor creşte şi ne lămurim asupra aspectelor confuze, îmbogăţindu-ne cunoaşterea privind universul în care ne aflăm.

Încurajaţi şi voi, la rândul vostru... Să nu agresăm, ci să încurajăm.

Oamenii cu capacităţi extrasenzoriale sunt sensibili, fac primii lor paşi temători, nesiguri, într-o lume puţin cunoscută; a crede că un astfel de om este "tare", că ar trebui să fie insensibil şi să confunde echilibrul cu nepăsarea şi duritatea, este o mare confuzie...

Mulţumesc. Vă doresc toate cele bune şi frumoase!!

Pentru cei interesaţi !!

ACEST BLOG NU SE VA DESFIINŢA !!!
Anunţurile temporare ale Blogger - Google sunt false. Exprimarile lasă de dorit sau sunt create spre a induce in eroare pe cei care le folosesc. Probabil ca ne pregatesc astfel de taxarea spaţiului web, aşa cum s-a procedat si in cazul siteurilor bazate pe tehnologie ning .

Deşi am raportat că nu este corect cum se procedează, Google cere mereu verificarea parolei şi, până la reintroducerea ei, blochează întreg contul Google. Dacă nu sunt pe gmail in acel moment, blogurile sunt blocate pana ce deschid computerul. Nu mi se pare de loc corect... dar nu avem ce face!!
Să-i iertăm şi să ne revedem puţin mai târziu.
Pentru toti cei care se confruntă cu astfel de probleme, sfatul meu este urmatorul: priviţi des, chiar de 3 - 4 ori pe zi, în coltul de sus, dreapta, unde apare din cand in cand cuvântul AUTENTIFICARE. Click pe el, puneţi parola şi se redeschide totul. Este buna o adresă de gmail, căci se cere imediat reintroducerea parolei şi totul revine la normal.
Cristiana

http://regasirea-interioara.blogspot.com/

La fel ca si filmele anterioare, si acesta este primit din partea prietenului blogurilor mele Gabriel , caruia ii multumesc din toata inima pentru suportul spiritual pe care ni-l ofera!!
Succes, Bucurie, Iubire si Lumina, Gabriel!!

miercuri, 30 septembrie 2009

PUTEREA GÂNDULUI ŞI PUTEREA CUVÂNTULUI

RĂSPUNSURI DETALIATE LA COMENTARIILE STUDIULUI "OMUL - CREATOR CONŞTIENT UNIVERSAL (1)" - 2 -
(Studiul se urmăreşte la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/09/omul-creator-constient-universal-1.html

(2)Care este diferenta dintre puterea creatoare a gandului si puterea creatoare a cuvantului rostit? Ma refer la diferenta in planul creatiei terestre, karmice.

(Să nu uităm că acestea sunt decât părerile mele despre fenomenologia discutată şi nu doresc neapărat aderare necondiţionată la ele!!..)

Când discutăm despre „puterea creatoare" a gândului şi a cuvântului trebuie să avem în vedere mai mulţi factori, pornind însă în primul rând de la puterea de manifestare a spiritului. De la puterea de emisie a radiaţiei spirituale, care susţine corpurile de manifestare a spiritului şi manifestarea sa propriu zisă.
De asemenea, în mediul de manifestare - pe Pământ, în cazul nostru, acum - trebuie să avem în vedere diferenţa dintre emisie de gând şi recepţie de gând, apoi - mai departe: emisie şi recepţie a cuvântului rostit.
Sunt lucruri foarte complexe, de aceea şi multe confuzii, care vin de cele mai multe ori din condiţiile de emisie şi de recepţie a gândului sau/şi a cuvântului rostit. Nu înţelegem concret puterea gândului şi puterea cuvântului - nu înţelegem puterea celor nevăzute, cu care drumul nostru se intersectează permanent. Nu înţelegem puterea formatoare a celor trăite de noi înşine şi de toate vieţuitoarele pe care le cunoaştem.
Dacă putem înţelege că azi cunoaştem multe elemente care ne pot determina să înţelegem cele pe care le trăim, am câştigat enorm de mult. Este adevărat că e foarte greu să ne remodelăm obişnuinţele, dar orice fărâmă de străduinţă ne poate canaliza pe drumuri nebănuite de înălţare spirituală.
Puterea creatoare a gândului, în etapa aceasta de evoluţie pe care o raportăm la vibraţia planetară, este diferită de aceea din etapele de vibraţie înaltă, aşa cum am explicat în postarea anterioară. Însă chiar dacă nu discutăm despre creaţie materială cu ajutorul mentalului nostru, discutăm despre puterea creatoare, de fapt modelatoare, a gândului nostru în planul comportamentului nostru.
Ceea ce este tot atât de important ca şi creaţia materială din etapele de vibraţie foarte înaltă ale planetei. Caci chiar creaţia materială de acel fel este influenţată de limitele acceptărilor noastre în planul social, în orice timpuri şi pe orice meleaguri universice. Cu cât gândurile şi vorbele noastre sunt mai echilibrate, cu atât avem energie mai multă de orientat în planul calităţii creaţiei noastre. Concentrarea - şi nu împrăştierea gândurilor şi vorbelor ne conduce către ridicarea calităţii tuturor celor pe care le efectuăm zi de zi.
Puterea cuvântului este planul mult mai direct, de conştientizare a mesajului. Şi nu numai... Dar amândouă aceste forme de lucru pe care le folosim în vieţile noastre sunt puternic formatoare şi în planul vizibil, şi în acela mai puţin sau de loc vizibil acum, deşi efectelor sunt vizibile - dar nu le prea înţelegem noi.
De aceea avem de discutat câteva aspecte importante privind emisia şi recepţia, în funcţie de care simţim puterea gândului şi puterea cuvântului. Le simţim efectele, dar de multe ori aceste efecte sunt amplificate sau estompate de tot felul de factori.
Diferit este şi mediul prin care se propagă radiaţia spirituală, cu efecte puternice în planul puterii cu care ea se răspândeşte în câmpuri. Oricât de senin ar fi cerul şi oricât de simplu ar părea a fi structurată o câmpie, ceea ce se află dincolo de limitele vederii noastre - a simţurilor noastre în general - este foarte bogat şi mai ales foarte diferit structurat. În funcţie de emisie şi de mediul său de propagare, impactul asupra receptorului este foarte diferit. Şi trebuie să ne gândim întotdeauna foarte serios asupra acestui aspect, căci avem tendinţa să judecăm lucrurile, şi oamenii, după propria noastră percepţie a celor pe care le emitem - gând sau cuvânt; şi să ne supărăm dacă mesajul a ajuns truncheat sau deformat, să disperăm că oamenii sunt proşti, răi, aşa vor muri şi niciodată astfel nu vor învăţa ceva, damnaţi prostiei şi inculturii pentru eternitate…
Şi că cei care ar fi judecaţi că nu au reuşit să schimbe acest statut ar fi cei care ştiu, care se simt vinovaţi, damnaţi la acelaşi fel de pedeapsă eternă…
Sunt realităţi ale dimensiunii trăirilor noastre.
Încă. Din nefericirea noastră de moment. Căci din fericire, dincolo de acest moment planetar, lucrurile nu stau de loc aşa. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să fim obositor de stăruitori sau, dimpotrivă, indolenţi, indiferenţi, dacă Dumnezeu mai are în spatele nostru încă 7000 (adică oricum un număr foarte mare) de ajutători pentru fiecare suflet!! (Moise spunea lui Dumnezeu: "Doamne, dacă eu nu-mi salvez poporul, cine o va mai face?!" Dumnezeu îi răspunde: "Mai am 7000 în urma ta!!!")
Da, suntem obişnuiţi ca înaintările noastre să ni le socotim în general cu fapta… nu cu gândul (dacă tot nu ştie nimeni ce gândim cu adevărat..) şi nici cu cuvântul (Da'ce mare crimă am făcut că am spus aşaa..). Chiar dacă ştim că religia ne precizeaă acest lucru, dincolo de zidurile bisericii pare că uităm acest lucru. Nu înţelegem puterea gândului propriu şi puterea de recepţie a gândului nostru de către alţii… nici pe aceea a cuvântului şi a complexităţii emisiei şi recepţiei sale…
1. SUNETUL MENTAL-TRUPESC (GÂND ŞI CUVÂNT), INFLUENŢELE MEDIULUI ASUPRA PROPAGĂRII SUNETULUI
Fiecare gând este o energie clar propagată în spaţiul universal. Spun universal, cuprinzând aici toate cele despre care spuneam mai sus. Şi care sunt necesar a fi detaliate, pentru a înţelege ce amplifică, ce diminuează, cum pătrunde şi cum ajunge tot ceea ce facem către alţii şi tot ceea ce fac alţii - către noi. Este însă aici o trecere în revistă, nu un studiu detaliat.
Suntem în acelaşi timp şi emiţător, şi receptor pentru propriile noastre emisii şi pentru cele ale tuturor celor care ne înconjoară, indiferent de distanţa la care se află faţă de noi.
După cum spuneam, structura mediului în care trăim, ca oameni pe Pământ, influenţează puterea de transmisie şi modul de recepţie a semnalului. Discutăm despre structura mediului aerian, cu toate cele văzute şi toate cele nevăzute: vegetaţie, animale, construcţii naturale sau creaţii conştiente umane. Vin la rând structurile mai puţin - sau de loc - percepute, dar care sunt de aceeaşi natură cu cele perceptibile cu structurile noastre oculare (cu toate simţurile noastre, de fapt):
- marile structuri matriceale planetare: canalele energetice transcontinentale (parte a corpului eteric planetar, matriceal pentru structurile pământoase, cu numeroase alte structuri); corpul eteric planetar însuşi ne înglobează, se extinde cu mult dincolo de planetă, cuprinzând toate structurile de stabilizare vibratională. Dincolo de această parte, legăturile ei cu restul sistemului stelar cuprinde o serie de "coji" suprapuse, de care se leagă corzile structurilor stelar-galactice. În interiorul matricei, în imediata noastră apropiere, sunt acele găuri cu întărituri exterioare pe care le vedem ca pe nişte uşi, porţi - chiar le numim portaluri. Sunt celulele de stabilizare vibraţională a planetei şi a vieţuitoarelor sale, celule de material astral cu densitate diferită şi mai ales cu vibraţie diferită de aceea a altor structuri din jurul lor.
- structuri eterice mărunte ale planetei, o dantelărie de forme cu structuri, cu densităţi şi vibraţii diferite. Chiar dacă vibraţiile fac parte dintr-un segment de valori foarte apropiate, viteza de propagare depinde foarte mult de gradul de ocupare a teritoriului cu astfel de structuri, apoi cu gradul de folosire a lor: spunem încărcare cu vegetaţie şi alte vieţuitoare independente - insecte, păsări, reptile, mamifere.
- toate aceste feluri de structuri formează structura mediului de propagare a sunetelor: emisiilor spirituale: emisie de tip "gând" şi emisie de tip "cuvânt". Normal că este necesar să extindem cuvântul la orice fel de sunete emise de toate vieţuitoarele din acest mediu planetar, pe care nu le luăm în seamă - dar care fac parte integrantă din puterea de influenţare a mediului asupra noastră.
Şi pentru că sesizăm că ne aflăm în segmentul general de SUNET, este necesar să amintim cel mai important sunet planeto-stelar-galactic: SUNETUL FUNDAMENTAL al aglomerărilor materiale şi al circulaţiilor fundamentale energo-materiale în mediul local.
Toate aceste pot amplifica, pot diminua, pot modifica şi remodela permanent emisiile noastre, precum şi recepţionările noastre: ale tuturor semnalelor de sunet (ca şi de lumină) din mediul de trai.
Totul este într-o permanentă schimbare, frecvenţele se schimbă, în ritmuri sinusoidale - aşa cum am discutat. Totul este în acelaşi timp şi emitent, şi receptor, şi modelator-transmiţător, antene de emisie-recepţie şi relee de transmisie mai departe.
Efectele se modifică de la un moment la altul, dar în condiţiile în care totul păstrează o repetabilitate, percepţia - ca şi emisia - se adaptează din mers. Toate spiritele întrupate pe Pământ au o adaptare deja formată înainte de venirea pe Pământ, iar corpurile - mai ales cele fluidice, ale fiecărei fiinţe în parte, au senzori şi structuri de reglare fină, din mers, pe care deja vieţuitoarele le cunosc şi nici nu mai sesizează de fapt efortul de a se adapta permanent.
Doar de la perioade mari de timp, la diferenţe mari de vibraţie planetară, toate acestea devin treptat sesizabile şi spiritele învaţă chiar să folosească astfel de schimbări în favoarea învăţăturilor lor. Şi nu numai de adaptare la astfel de medii în schimbare, ci şi de folosire a fiecărui element în parte, pentru învăţătura diversificării creaţiei materiale. Omul în primul rând se află pe Pământ şi pentru a învăţa astfel de modelări ale creaţiei sale. Şi o face conştient, conştient de sarcinile, de misiunea sa, pe lângă faptul că însăşi creaţia sa este conştientă, cu grad foarte înalt de conştienţă comparativ cu vieţuitoarele din jurul său.
Mediul poate să amplifice sau să estompeze - spuneam la un moment dat - efectele propagării gândului şi vorbei noastre. Şi nu este vorba doar de mediul planetar, ci şi de schimbările produse de traversarea lui de către alte grupuri de întrupaţi, care intră şi ies din peisajul local, care produc un grad înaintat de dispersie sau de concentrare şi întărire, prin preluarea şi purtarea energiilor, fiind adevărate relee mai mult sau mai puţin conştiente.
Se poate face o analiză extrem de detaliată a fiecăruia dintre aceşti factori, şi încă mulţi alţii, după specificul local.
Toate acestea pot oferi o imagine a intensităţii efectelor, a felului în care emisiile modifică mediul şi sunt modificate de către mediul în care circulă.
2. CU GÂNDUL LA TOATE ACESTEA… ŞI MULTE ALTELE…
Poate - şi trebuie - să se ia în considerare impactul asupra lucrătorului, care devine observatorul propriei emisii, chiar de la începutul lucrării (emisiei: gândirii şi vorbirii). El percepe şi îşi poate echilibra, potenţa emisia, trăirea, în funcţie de percepţia la care este foarte atent.
Sau ar trebui să fie, căci nu suntem de cele mai multe ori atenţi la ceea ce gândim, la ceea ce rostim, nu ne ROSTUIM in funcţie de cele care se petrec, ci suntem atenţi numai la idee, la raspunsul şi reacţia de răspuns din ambele direcţii.
Şi aici s-a formulat noţiunea de karmă.
Eu nu folosesc nici noţiunea de karmă, nici aceea de păcat. Spun acest lucru ori de câte ori este nevoie.
Putem face lucruri bune sau lucruri rele. Cu fapta, cu vorba şi cu gândul. Adică - lucruri pe care le-am făcut anterior, în evoluţiile noastre, care ne-au fost de o deosebită utilitate, necesitate, cândva, care în prezent unora dintre noi ne mai sunt utile încă, altora nu le mai sunt momentan şi le înlocuiesc cu altele, după cum le este noua simţire. Complexul karmic desemneaza de regulă, în accepţiunea noastră, acţiuni petrecute doar pe Pământ, dar nu ne-am realizat evoluţiile de om în aceşti 10.000 de istorie pe care ne-o credem azi. Venim din eternitate şi mergem în eternitate…
Dar chiar şi aşa, teoriile oficiale spun că evoluţia omului este, raportată la ora biologică a vieţii pe Pământ, un răstimp de 5 minute - ultimele 5 minute ale orei evolutioniste. Şi că moştenim atavisme trupeşti şi comportamentale de la toate speciile de vieţuitoare anterioare. Ea ne ajută doar în măsura în care formează ideea că nu avem ce face… până la momentul în care desfiinţam complet ideea de luptă-muncă pentru remodelarea noastră comportamentală. Dacă suntem animale - nu mai am nici o pretenţie de la alţii şi nimeni să nu aibă nici o pretenţie de la mine…
Dar lucrurile nu sunt chiar aşa. Şi dacă vorbim de om, de activitatea sa mentală, şi mai rău este - de la un punct încolo - faptul că acum noi credem că şi civilizaţiile umane anterioare au fost tot aşa (…căci, nu?! nu puteau să fie altfel…), lucru complet eronat. Lemuria sau Atlantida nu erau populate cu oameni agresivi, aflaţi în mijlocul unor perpetue conflicte, care au condus, la rândul lor, la scufundarea propriilor lor continente din cauza unor războaie atomice. Aceste idei au fost formulate pe fundalul unor tensionări războinice puternice, în anii din preajma şi din timpul războaielor mondiale, de aceea poate chiar nu se puteau interpreta imaginile vizionate altfel, fără să se creadă că ele reflectă războaie terifiante dintr-un trecut asemănător.
Nici azi nu se crede altfel, nu putem să ne oprim din a crede că lucrurile au stat altfel. Dacă am crede însă că venim din civilizaţii nu neapărat superioare tehnologic, ci din simţiri superioare, ne-am gândi poate că, dacă am putut cândva - vom putea şi acum să devenim liniştitiţi, toleranţi, să conlucrăm pentru schimbarea propriei noastre vieţi. Căci tot noi am fost şi atunci, în majoritate, suntem şi azi - şi tocmai de aceea avem o experienţă deosebit de bogată. Suntem chiar mai puternici, mai perceptivi, suntem şi noi, şi creaţia noastră mai complexă, după experienţa ultimelor milenii.
Nu suntem căzuţi, suntem doar călători…
Ceea ce ne deosebeşte azi de felul în care trăiam în trecut se leagă de conştientizarea puterii gândului; şi cuvântului în continuarea gândului, dar un sunet trupesc care venea rar în completarea celor mentale. Percepute mental şi emise mental. Eram conştienţi de această epocă în care vom gândi doar prin planificarea pe care atunci o foloseam descriptiv prin imagine, ştiind bine că aceste vremuri ne vor aduce folosirea greoaie a explicaţiilor, a înţelegerii secvenţă cu secvenţă, şi nu simultam şi complet.
Dar se ştia şi faptul că tocmai acest lucru va aduce formarea toleranţei pentru cei care îi conştientizează necesitatea, dar şi observarea intoleranţei - pentru cei care nu şi-o ştiu. Se ştia bine că puterea gândului şi sunetului trupesc va scade mult, dar comparativ cu structurile şi densitatea corpurilor, va avea foarte multă putere. Şi nu constructivă, ci distructivă.
Într-adevăr, ar fi bine să vorbim mai puţin de karmă şi mai mult de prezent. Căci suntem bolnavi şi nu ştim de ce, credem că suntem noi de vină, fără să nuanţăm această cunoaştere. Fiecare om emite şi primeşte, aşadar gânduri şi vorbe, fiecare element în parte este de fapt energie, fiecare se amplifică sau se diminuează după vremuri, corpuri, puteri. Contribuim mereu acum la remodelarea mediului, natural şi social deopotrivă, şi ceea ce este mai greu de înţeles este faptul că toate la un loc, gânduri şi vorbe, crează o forţă deosebit de puternică în lumea noastră.
Vorbeam la un moment dat de moşii Pământului, de acţiunile lor echilibrante pentru mediul în care trăim. Dacă am trăi efectiv doar în mediul pe care îl influenţăm noi, dar şi celelalte vieţuitoare terestre, ne-am distruge rapid; viaţa planetară ar fi fost de mult distrusă, fără posibilitate de regenerare. Moşii lucrează astfel pentru binele întregii planete, în condiţiile în care mediul dimensiunilor planetare influenţează şi el puternic mediul nostru planetar, al dimensiunii noastre. Dar lucrarea lor este până la punctul în care totul nu se distruge - dar nici nu se estompează atât de puternic încât să nu mai percepem efectele activităţii noastre.
În acest fel se echilibrează toate lucrurile pe planetă - pe orice planetă care adăposteşte populaţii de acest fel. Pentru că coordonatorii evoluţiilor ştiu foarte bine că în condiţiile în care pe o planetă se află astfel de grupuri de creatori conştienţi, lucrurile nu au cum să stea altfel. Se înţelege de la sine orice fel de neputinţă. Rostul unor asemenea desfăşurări spaţiale este tocmai cunoaşterea felului în care trăim, conştientizarea neputinţelor noastre, nu monitorizarea lor. Ei ne cunosc bine - noi nu ne cunoatem. Nu-i arătăm lui Dumnezeu ceea ce vrem noi, El vede bine tot ceea ce noi ştim şi tot ceea ce nu ştim noi. Iată, nu ne cunoaştem nici laturile pozitive - nici cele negative. Dar totul este un început, mereu un început, indiferent cât de departe pe drumul evoluţiilor ne-am afla.
Trebuie să ne înţelegem neputinţele, nu numai să ni le cunoaştem. Fiecare dintre noi - mai mult sau mai puţin. Ne este greu, nespus de greu să luptăm cu noi înşine, dar orice străduinţă este bună, înţelegându-ne bine rădăcinile, devenirile curente şi mersul în viitor. Spuneam (şi voi spune cu orice ocazie) că toate determinările vieţii noastre, de natură emoţională, mentală, cauzală, este formată din obişnuinţe străvechi, acumulate într-o formă în care se împletesc clipă de clipă toate, dând o rezultantă care nu poate să fie estompată cu una - cu două. Mai mult, obişnuinţa de a lupta, de a ne strădui să ne învingem greutăţile, animozităţile, intoleranţele, este şi ea veche, şi tocmai de aceea trebuie să dăm permanent măsuri diferite pentru momente diferite… Nu se poate oferi o măsură medie, decât ca punct de pornire într-un moment, de la care avem nevoie să modelăm tot ceea ce gândim, facem şi vorbim: în funcţie de cele pe care le trăim, de oamenii cu care trăim, de situaţiile comune care ne dăltuiesc simţirea.
Astfel de obişnuinţe de luptă cu oamenii, împotriva oamenilor, cu situaţiile, împotriva situaţiilor, obişnuinţe de muncă cu oamenii în diverse situaţii, folosind mereu fapte, gânduri şi vorbiri sunt impulsionate de mediul acesta pe care îl simţim mai curând animalic decât echilibrant. Pentru că suntem veniţi aici, acum, să ne cunoaştem mai curând părţile negative: spunem că avem o gândire negativă şi trebuie să ne-a pozitivăm mereu. Este o luptă de care nu putem scăpa decât cu foarte mare efort. Efortul ar trebui să meargă către înţelegerea faptului că impulsul va exista întotdeauna, dar imediat trebuie să-l conştientizăm şi să-l estompăm conştient, indiferent dacă el se manifestă interior sau exterior. De aceea ne este dat să nu ne cunoaştem reciproc gândurile direct, concret. Este si acesta un impuls de conştientizare a modului în care ne ascundem gândurile, crezând că ele nu sunt percepute de semeni. Da, dar ele sunt energii circulante, le-am dat drumul - gata! S-au dus!! Toţi oamenii le primesc!! Însă dacă conştientizam un gând rău de o clipă, avem în continuare posibilitatea de a emite gânduri bune, înţelegându-ne şi pe noi, şi restul lumii.
Aş vrea să spun, într-o formă de încheiere relativă, că nu ar trebui să facem deosebire între puterea gândului şi puterea cuvântului. Amândouă au puterea spiritului, indiferent de forma exprimării. Amândouă sunt formatoare şi modelatoare în egală măsură. Amândouă formează caracterul nostru dominant, mai departe totul se vede pe faţa noastră, şi nu după mult timp de trai în lume!! De asemenea, măsura celor interioare şi exterioare deopotrivă stă şi în aspectul lucrurilor din jurul nostru: ele se uzează mai repede, se deteriorează văzând cu ochii!! Chiar dacă intuiţiile omeneşti extrem de puternice în aceste timpuri se scaldă în relativul cotidian (schimbăm hainele anual, încălţămintea, mobila la câţiva ani, maşina cât mai repede, etc.) avem nevoie să ne cunoaştem limitele, nu să ni le ascundem. Mulţi profită de acest lucru - mai mult sau mai puţin conştient. Dar măsura interiorului se exteriorizează mereu. Ne-am obişnuit să ne acceptăm aşa cum suntem, este foarte bine, dar până la un punct, după care luăm măsuri privind echilibrarea noastră.
Liniştea sufletească construieşte mult. Cred că aceasta este construcţia cea mai puternică a zilelor noastre. Poate şi cea mai grea…
Orientalii o numesc foarte frumos: LINIŞTEA LĂUNTRICĂ LUMINATĂ.
LUMINATĂ DE CUNOAŞTERE.

Suntem abia la începutul dezbaterilor, este un subiect vast, despre care fiecare în parte avem câte ceva de reflectat: de gândit şi de vorbit!!!!

15 comentarii:

Anonim spunea...

"...nu ar trebui să facem deosebire între puterea gândului şi puterea cuvântului. Amândouă au puterea spiritului, indiferent de forma exprimării."
Puterea spiritului!
Ce frumos si limpede!
Spiritul = esenta care se manifesta prin diverse forme: gand, cuvant, fapta.

Cristiana spunea...

Pai daaa!!... Ar fi foarte multe de spus, dar treptat...
Siii... invataturile si directionarile pe care le am permanent sunt frumos si limpede oferite (de complexitate nu mai vorbim...) de ajutatorii nostri !!!
Urmatoarea problema este legata tot de gand.
Mergem mai departe.

ioana spunea...

Asa de mult as vrea sa-mi pot controla gandurile... Nu am ganduri rele directionate (sau f putine), problema mea e ca am ganduri f triste legate de mine...Of...nu stiu, o sa mai citesc aici.

Cristiana spunea...

GANDURILE NU AR TREBUI ALUNGATE, GANDURILE AR TREBUI SUBLIMATE!!
Ioana, draga mea, este normal sa avem ganduri triste despre propria persoana atunci cand nu ne incurajeaza lumea din jur.. Eu am avut si ganduri de sinucidere, pana cand am simtit ca nu mai pot sa le suport.. Am urlat: NU MAI POT!! Si nu s-a terminat, caci in jurul meu toata lumea era la fel cu mine. Nemultumiti de noi insine, caci nimeni nu ne spunea un cuvant bun, de viata, de greutati, de frig, de cozi interminabile de care nu mai puteam si atunci ramaneam nemancata.. macar aveam tigari si mi se ura si de tigari si de nechezol. Nu pot spune ca am ajuns sa am revelatia ca Dumnezeu ma iubea si gata! mi s-a schimbat viata.. dar am descoperit ca aveam o relatie cu totul speciala cu florile din balcon! Un trandafir chinezesc care crescuse ca o balarie drept in sus, fara sa faca nici o floare, pe care il tot amenintam cu gandul ca "o sa-l tai, stau cu balaria aia acolo.."
Si intr-o dimineata am bagat de seama ca toate cracutele lui erau intoarse catre fereastra de la care imi tot spuneam eu ca o sa-l tot tai si nu aveam niciodata timp sa-l tai.. Cateva frunze erau intinse ca niste palme chiar peste tocul ferestrei, cu frunze mari, desfacute de parca ar fi intins o mana de prietenie..
Zau ca nu mint! Cativa prieteni care nu m-au crezut au venit sa vada.. intre timp mai crescuse un pic si se vedea clar, chiar cineva mi-a spus ca e aiurea, caci bucatarioara era intunecoasa si lumina venea dinspre partea opusa directiei cracutelor... Cineva mi-a spus sa ma duc la biserica, altul sa-l tai de tot, ca nu e lucru curat..
Cum sa-l tai?? Era singura fiinta pe care o simteam apropiata sufletului meu, stiam ca e aiurea, dar asa simteam eu..
Dragostea de flori mi-a luminat de tot viata, atunci. Gandurile rele, ostile propriei mele persoane ... nu stiu unde si cand s-au dus... Cand am avut biroul meu, separat, pentru ca stateam mai mult la serv. decat acasa, l-am luat si l-am dus in birou. Era un birou luminos, mare, in care ma simteam bine. In cateva zile colegii din alte compartimente mi-au adus flori.. multe flori.. ghivece cu rasaduri ca sa mai pun inca..
A fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele sociale de atunci!! Oameni straini veneau de drag sa stea in "sera"!! Un plaman urias facea flori neincetat, ferigi crete radeau de jos, de la umbra, violetele vrednicute munceau sa-mi bucure ochiul in curcubee de o vraja pe care numai ele sunt in stare sa ofere..
Langa mine, trandafirul care facea acum flori.. cineva mi-a spus sa-l tai ca sa faca flori... si el parca sa indesat in mine, ferindu-se de lume.. si a inceput sa faca flori!! De fel, toamna ii cad acestei specii toate frunzele, si atunci a inceput sa faca flori.. pana in februarie ramurile erau cam golase, dar varfurile izbucneau in flacari rosii, inveselind peisajul in lumina..
Si cand cineva a spus "Cristina, erai atata de trista inainte.. ce bine ca razi atat de mult in ultima vreme!!" am zis fara jena: "Pai florile astea m-au tinut in viata si in bucurie!!"
Nu mai era nici un gand de tristete, de neapreciere, de incapacitate in viata mea.. Lumea venea la mine nu neaparat pentru ca era "sera" mea, ci pentru ca ma deschisesem fata de lume!! Un colectiv de 200 de oameni care era ermetic de felul lui, care avea o imagine rece si dura.. care observase ca eram trista mereu.. care s-a deschis total catre mine, o intrusa, din care am ramas cu prieteni pe viata... care ne citesc acum!!

Cristiana spunea...

Ioana, fiecare om are o calitate speciala, societatea in general are o calitate speciala si ea: abuz de indiferenta, de raceala, de lipsa de apreciere.. Daca faci bani, esti ok, daca nu.. jos si la gunoi!! Ca sa schimbam ceva, trebuie sa oferim altora cat mai mult si orice. Sa ne umplem viata cu frumos, cu util, sa ne facem ceva frumos..ca din tantar.. armasar!! De ce sa nu se potriveasca si ceva frumos acestei expresii?? De ce spunem numai la ceva rau, ca cineva a exagerat ceva rau facand din tantar - armasar.. Unii au o pisicuta, altii un hamster, altii catelusi.. Dimineata ma asteapta o haita de catei iar stapanii - oameni batrani, care stau de vorba pe alei, asteapta glasul meu vesel de dimineata!! Cateii vin la picioarele mele, mai incolo pisicuta asteapta finuta, cu coada adusa frumos in fata.. II dau si ei Buna dimineata.. Tinerii care stiu povestea cu aia care spune Buna dimineata la pisoi si pupa trandafirul pe care l-a mirosit, zambesc amuzati!!
Este o viata pe care o traiesc plina de ganduri linistite.
Asadar, inchei cu aceeasi fraza de la inceput, si ar trebui s-o pun undeva pe partea dreapta a blogului.. GANDURILE NU AR TREBUI ALUNGATE, GANDURILE AR TREBUI SUBLIMATE!!

Roxana spunea...

"nu ar trebui să facem deosebire între puterea gândului şi puterea cuvântului. Amândouă au puterea spiritului, indiferent de forma exprimării. Amândouă sunt formatoare şi modelatoare în egală măsură."

O deosebire exista, cred ca este vorba de energia / puterea lor.

Dar daca le-ai aliniat, adica vorba ti-e una cu gandul, atunci puterea este imensa. Ia gandeste-te ce putere si ce manifestare ar fi posibile daca am alinia cine suntem ( intotdeauna este in "a fi" si, in sine, este o alegere a felului de a fi pe care il manifestam), cu intentia noastra ( intotdeauna este tot in "a fi", este despre ce traire vrem sa experiemntam), cu gandul, cuvantul, emotia, sentimentul, actiunile si toate astea cu Doamne Doamne?

"Este adevărat că e foarte greu să ne remodelăm obişnuinţele, dar orice fărâmă de străduinţă ne poate canaliza pe drumuri nebănuite de înălţare spirituală."

hmm .. nu, nu este greu! Tine doar de frica de a pierde. Mintea noastra este cea judeca, evalueaza, clasifica, masoara etc .. totul pentru o mica strategie asa incat sa minimalizeze pierderea. Dar programul "pirat" care ruleaza in fundal este ca "oricum pierzi" ceva. Ei bine, exact programul asta este de sters. Din momentul in care te prinzi ca NU exista a pierde, toata creatia iti apare complet altfel. Si nu este greu nimic.

Doar mintea noastra "spune" ca este greu; si nu prea ne vine sa renuntam la ceea ce este deja judecat de mintea noastra, chiar daca porunca este "sa nu judeci". :) da.. atunci cand judeci, lucrurile devin brusc complicate si grele.

Si "instructiunea" cu care am venit era sa traim, sa experimentam .. nu sa judecam :D

Anonim spunea...

Iulie, august si septembrie au fost 3 luni cu energii extraordinare. Pozitive. De inaltare.
De vreo 3-4 zile "curge" iar amaraciunea din luna mai...
Sunt aceleasi energii de atunci?

Cristiana spunea...

Roxana, iti raspund maine dimineta,în cele spuse de tine am de accentuat ceva.
Deocamdata raspund ultimului text, am prietenului anonim , despre energiile momentului.

Cristiana spunea...

Nu, nu este acelasi lucru. Dar se poate ca totul să aibă cam aceleaşi efecte în planul reacţiilor de răspuns ale oamenilor din aceeaşi societate.
Energiile verii au un punct asemanator cu punctul maxim al energiilor iernii. Punctul maximal verii se referă la energiile corpului de manifestare (fizic) cu cel de energizare al său (vital, sau dublu eteric) şi cel de echilibru în manifestare (emoţional). Punctul iernii se leagă de spiritual - manifestându-se în domeniul cauzal - al înţelegerilor profunde ale vieţii sau elemente care conduc treptat către cele profunde.
Perioada următoare a acestor puncte este destul de obositoare, căci aceste puncte nu sunt asemănătoare cu energiile anterioare cu care suntem obişnuiţi, ci oferă întotdeauna punctul mediul al anului viitor, atât, doar un punct, pentru a obişnui întrupaţii cu cele care vor face obiectul întregului an următor. Dar acest punct poate să ofere un fel de dezorientare momentană, care de fapt este o adaptare, acesta este şi motivul pentru care steaua trimite astfel de energiile. De fapt este o formă de simţire, ca o acumulare trecătoare, căci toate sunt in schimbare.
În perioadele istorice în care vibraţiile erau pe coborâre, astfel de puncte erau cu energii de vibraţii mai scăzute, iar oamenii ştiau bine să fructifice astfel de momente, adaptându-se pe toate căile celor care aveau să vină.
Dar în acelaşi timp ştiau bine că trebuie să se odihnească, să reducă mult activitatea, pentru că fiecare astfel de moment produce populaţiilor cu experienţă medie greutăţi în trăire. Chiar şi lucrătorii spirituali din toate timpurile diminuau activitatea , căci se acumulează neputinţa acomodărilor cu oboseala unor activitati curente. În mod fals se poate simti o impulsionare de activitate în astfel de momente de maxim, omul le speculează şi oboseşte în perioada următoare..
De fapt, ar trebui să ştim şi să ne luăm concediul acum, în septambrie! Dar luând concediul în vară este bine, pentru că totul vine pe un fond de odihnă. Însă cum noi concediul îl asociem mai curând cu distractii nocturne, cu drumuri lungi, cu mancare multa, dezordonată, băutură, sex, etc.totul devine obositor.

Cristiana spunea...

Asadar, omul se impiedica de la perioada Sanzienelor acum, acumuland oboseli si avand comportamente haotice. Se echilibreaza abia pe timpul toamnei, cand se acumulează energie pentru intrarea în iarnă.
Nici eu nu am intrat mai mult în astfel de studii.
Dar ma orientez căci simt că nu mai pot dormi bine vara şi am tendinţa să stau pana tarziu ca să fiu sigură că adorm obosită. Dar nu este o cale bună. Sfatul este sa ma culc devreme, la 11 noaptea şi să ma scol la 4 dimineata. Destul de greu!!! Am discutat chiar duminica trecuta acest aspect cu niste prieteni care se culca la 2 3 dimineata si dorm cat pot spre ziuă. Ficatul şi inima se revoltă în primul rând. Omul devine sensibil spre nervos, mai ales în serviciu, dar şi în familie, căci ne controlăm în societate şi ne relaxăm în familie!!..
Ar trebui să ne echilibram permanent de fapt activitatea, permanent să facem ce putem , lucruri principale, fiecare să facă ce trebuie, părinţii să-şi obişnuiască copiii să se preocupe de treburi personale si familiale, cei maturi între ei trebuie să realizeze exact ceea ce le este specific... Multe de spus... tragem unii pentru alţii... Si trăim apoi greu, peste greutăţile despre care chiar voi scrie accentuând fondul greu pe care se desfăşoară viaţa în general.
Iar conştienţa acestor lucruri nu înseamnă gândire negativă, atenţie!! ci conştientizarea pentru a nu acuza în stânga şi în dreapta...Pentru a nu ne amărâ, descuraja...
Ne izbim de noi înşine sau de cei din jur. Tristeţi, amaraciuni apar normal pe acest fond, dar cand simtim primele senzaţii, imediat sa ne indreptam atentia catre cele care ne fac placere, catre lucruri pe care stim că este nevoie să le facem... Adica sa nu dam voie amaraciunii sa ne invadeze. Flori, muzica, autoincurajare... AUTOINCURAJARE!!! Sa avem oameni tonici cu care sa stam... Eu am oameni carora le spun : Ajuta-ma să râd, că mi-s boii plecaţi de acasă!! Si când mă aud spunând... chiar eu mă binedispun...
Incurajare, apreciere.. avem nevoie..Sunt realităţi ale vieţii noastre..
Capul sus! privirea inteligentă! Sufletul înălţat! Zâmbetul pe buze!!
Cu exerciţiu zilnic!!
PENTRU CĂ MERITĂM!! SĂ NE FIE BINE!!
(bun e televizorul ăsta câteodată!! uite cum o reclamă îţi dă idei bune!!)
Si să auzim numai de bine!!

Anonim spunea...

Energiile sunt in schimbare, vremea este in schimbare.
A venit vremea rece, ploioasa, buna de dormit si de numarat bani.
Si de visat la zilele frumoase si la sentimentele mai bune.
Rapunsurile tale, Cristiana, sunt tocmai la fix pentru ridicarea moralului. Super!

Cristiana spunea...

Eeeei!!! iti place răspunsul meu-postare cu.. ploaia?!????
Drept să-ţi spun... pe mine chestia asta m-a incantat teribil, am facut o pauză şi eu, căci mi-am înnodat urechile cu gândurile şi cu cuvintele!!! Este un subiect atât de vast, încât aş scrie uite-acuş' o carte întreagă!!! M-am cam eschivat eu până acum să mă apuc de acest subiect... iar acum parcă nu m-aş opri !!!
Week end placut in continuare!!!

Anonim spunea...

Sa raspund si aici:
IMPRESIONANT!!!
Extraordinara idee si magnifica punere in scena!!!

Ploaia la scena deschisa!

Andrei S. spunea...

Un minieseu deosebit de interesant. Intuiam multe aspecte din cele pe care le-ai prezentat. De cîţiva ani încoace simt nevoia să gîndesc cît mai "luminos". Iar de aproape 1 an de cînd am început să scriu, sub diverse forme, nu pot scrie decît despre lucruri frumoase, linştitoare, înălţtătoare, reale sau ireale... Simt că dacă aş scrie despre un subiect ceva mai "întunecat" m-aş abate de la un fel de traseu pe care trebuie să îl urmez. Astfel am început să intuiesc puterea pe care o au cuvintele şi gîndurile. Mulţumesc pentru completări şi lămuriri.

Numai bine.

Cristiana spunea...

Draga Andrei, este o bucurie cu totul deosebita pentru mine sa scrie pe blogul meu oameni ca tine, care sa intareasca pe cei care simt nevoia de ganduri si cuvinte bune si frumoase. Daca ti-a fost de folos ceea ce am scris, iarasi ma bucur din tot sufletul!!
In plus, tanjesc dupa timpul in care voi putea sa citesc tot ceea ce scrieti voi, sa reflectam la ele... Dupa ce ies din focurile de la serv. imediat de sarbatori, sa fii convins ca imi fac domiciliu stabil pe blogul tau si al Irinei!!
Deocamdata ma intorc la contabilitate!! Are si ea ... farmecul ei, atata timp cat cel care se foloseste de ea nu are mintea si sufletul pervertite de bani..
Iti doresc si eu toate cele bune!! Pe curand !!