Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 26 februarie 2011

CÂTEVA FILE DIN CUNOAŞTEREA APROFUNDATĂ A VAMPIRISMULUI ENERGETIC (1)

Toate cele pe care le studiem, le cercetăm, sunt importante, căci ne formează un câmp al cunoaşterii aflat în permanentă dezvoltare, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare. Ne formează o scară a cărei fiecare treaptă este în acelaşi timp şi sprijin de urcare spre o cunoaştere nouă, şi moment de odihnă, şi moment de reflecţie, de consolidare a cunoaşterilor vechi şi de analiză comparativă a celor cunoscute anterior.
Despre vampirismul energetic, deşi se scrie relativ mult, nu se ţine cont de faptul că multe cercetări trebuiesc realizate constant, din toate punctele de vedere care apar pe parcursul timpului. Cercetările proprii, chiar dacă uneori nu pot fi foarte mult aprofundate, pot întări alte păreri – proprii sau ale altora – le pot îmbogăți sau pot releva părţile de confuzie, de neînţelegere parţială sau totală a sensurilor existente şi care apar mereu în practica studiului fenomenologiei mai puţin cunoscute până în prezent. Fiecare om care conştientizează acest drum are datoria morală să intre în cercetări proprii, înţelegând că în acest moment contemplarea meditativă trebuie să devină un instrument de cercetare a realităţii înconjurătoare. Orice aspect astfel cercetat e bine să fie astfel studiat împreună cu alţi semeni aflaţi la rândul lor în cercetare, astfel încât în fiecare perioadă să existe cercetări şi aprofundări ale fenomenelor deja studiate sau care apar în câmpul studiilor aflate în curs. Cu cât înţelegem mai bine segmentele marginale ale acestui câmp al cunoaşterilor fiecăruia dintre noi, cu atât mai mult şi mai bine vor fi înţelese şi delimitate ele – dincolo de confuzii – în câmpul cunoaşterii umane universale.

1. MAI MULT SAU MAI PUŢIN VAMPIRISM
De fapt putem să numim cum vrem un fenomen, doar că titulatura sa va conduce către înţelegerea pe care o dă societatea la un moment dat şi astfel se pot naşte confuzii în cascadă. Nu doresc să desfiinţez această idee. Însă doresc să atrag atenţia asupra unui set de idei, de aspecte, pentru cei care generalizează un fapt perceput de cineva, la un moment dat, descris cu amănunte şi răspândit astfel în lumea largă ca fiind un fenomen universal.
Concret, de multe ari am simţit în spatele unui fenomen descris ca fiind vampirism energetic chiar iubirea sinceră şi foarte echilibrată a unui om faţă de altul, luată drept vampirism numai pentru că persoana în cauză nu putea percepe, în interiorul său, altruismul profund al celuilalt, pentru tangenţa cu care însă sistemul lui corporal se pregătea pe loc pentru a face faţă schimbării de la egoism la altruism… Voi mai da un exemplu, care se leagă de particularităţile sistemului nostru corporal de-a lungul diverselor etape ale vieţii noastre.
Ceea ce este, astfel, de notat în cazuri de explicaţie prin generalizare ca fiind vampirism energetic – şi nu numai, se referă la faptul că cei care pornesc la astfel de explicaţii generale se bazează chiar pe intuiţii reale, corecte: privind existenţa unei circulaţii de energii – fluxuri energetice între oameni, dar informaţia subconştientă se decodifică în conştient de multe ori deformat, din cauza unor necunoaşteri fundamentale:
1. Se porneşte de la ideea existenţei unui câmp de energie ataşată/atrasă de un corp fizico-eteric – unde sistemul eteric este singurul corp structurat care dublează corpul aşa-numit solid. Un astfel de câmp format din energie simplă, nestructurată, dar compactizată mai mult sau mai puţin în jurul corpului nostru (după cum corpul este mai mult sau mai puţin sănătos sau: mai tânăr ori mai bătrân) poate fi împrăştiată, rarefiată, preluată (furată) mai mult sau mai puţin conştient de alţi semeni, alte vieţuitoare din mediul natural de trai.
De fapt, mediul universic în care trăim, în care se desfăşoară tot cosmosul pe care îl cunoaştem parţial, se află într-un mediu de energie fundamentală care tinde către omogenizare permanentă, indiferent de circulaţiile care se desfăşoară în interiorul lui şi de acţiunile conştiente ale spiritelor. Dar ceea ce susţine efectiv viaţa şi desfăşurările activităţii noastre prin intermendiul corpurilor este existenţa şi circulaţia fluxurilor energetice şi materiale: fluxuri mai mult sau mai puţin compacte de filamente de diferite nivele de vibraţie, circulante în mediul de energie fundamentală aşa cum circulă peştii în apa oceanelor.
Un alt fapt discutat – dar nepreluat încă de majoritatea bioterapeuţilor şi nebăgat în seamă încă de clarvăzătorii care se mulţumesc deocamdată cu prea puţin studiu propriu, se referă la corpurile noastre. Nu avem un singur corp, ci un sistem corporal format – pentru oameni – din cel puţin 7 corpuri (maximum 9); fiecare dintre ele având structuri interioare şi structuri adiacente fiecărui corp în parte şi grupărilor de corpuri – după necesităţile întregului grup uman sau grupurilor aflate pe trepte speciale de evoluţie. Ele sunt solide, fixe, nedestructibile pe timpul vieţii, putând fi doar slăbite, rănite sau îmbătrânite. Prin puterea lor, fiecare corp atrage şi compactizează în jurul lui energie fundamentală nestructurată + fluxuri de materii şi energii care sunt preluate, apoi folosite şi eliminate în mediul universic înconjurător. Fiecare corp atrage şi preia fluxuri de filamente din acest mediu universic, din mijlocul unei bogăţii de fluxuri de o diversitate uluitoare, inimaginabilă pentru om. Inimaginabilă – pentru că omul nu foloseşte decât o mică parte din aceste fluxuri, circulate de planetă şi de întreg biosistemul planetar.
2. Cercetătorul porneşte de la percepţia proprie privind circulaţia energo-materială în mediul energetic fundamental – dar în lipsa unei înţelegeri profunde a circulaţiei fluxurilor în mediu, nu poate deduce decât mişcarea lor: o mişcare vie în mediul universic, prin atragerile stelei, planetei, fiecărei vieţuitoare planetare, o mişcare cu viteze diferite între corpuri, şi între corpuri şi mediul înconjurător. Astfel de mişcări energo-materiale sunt amplificate şi susţinute în primul rând prin activările de destin pe care le avem în preajma fiecărei persoane cu care avem tangenţă. Şi avem tangenţe mai mult sau mai puţin active, după necesitățile fiecăruia dintre noi. În cadrul acestor tangenţe, au loc intensificări momentane de preluări de energii din mediul de trai, mai mult sau mai puţin accelerate, prin plexurile energetice ale corpurilor noastre, pentru ca omul să poată face faţă propriilor acţiuni necesitate de activările de destin: în acţiunea/în preajma/cu persoana de contact destinic. Putem spune astfel că unele persoane ne activează elemente de destin doar prin propria apropiere sau trecere, elemente de destin care vor lua apoi amploare prin reîntâlniri sau deschiderea unor căi de destin care se vor amplifica pentru tangenţe ulterioare cu alte persoane asemănătoare (cu destine asemănătoare). Este o binecuvântare să avem parte de aşa ceva, căci suntem pregătiţi în avans de întâlniri cu diverse sarcini de destin, cu schimbări necesare evoluţiilor noastre. Toate sunt ajutoare deosebite pentru evoluţii deosebite în acest punct al universului.
De asemenea efortul propriu este ajutat de către propriile structuri corporale care dictează, în funcţie de împrejurări, de evenimente şi indivizii de contact, o anumită vibraţie generală a corpurilor, schimbată la necesitate prin amplificare de către structurile corpului cauzal. Selectorul de vibraţii de la corpul cauzal şi subselectorii de la corpurile mental si astral sunt aceia care schimbă registrul tangenţelor noastre, şi nu neapărat altă persoană. Aici este o confuzie, deocamdată. După necesităţile de destin, ne „lipim” sau nu de un anume loc (care, de asemenea, intensifică circulaţia proprie de energie între mediu şi corpurile noastre), de un om sau de un animal. Ne alegem partenerii sau ne aleg ei, ne alegem slujbele sau suntem refuzaţi dintr-o slujbă, ne alegem casele, maşinile, felul de îmbrăcăminte, podoabele, ne plac culorile sau muzica de un anume fel sau de altul. Toate de fapt „alese” de selectorii de vibraţii care amplifică diferenţiat, selectat, vibraţiile care pătrund în interiorul sistemului nostru corporal: doar în funcţie de destinele noastre.
Este un ajutor şi o protecţie cu totul speciale, pe care ar trebui să le cunoaştem, căci ne întăreşte mult cunoașterea rolului lor. Dacă am şti că nu poate nimeni să ne facă un rău energetic cu adevărat, am accepta mult mai bine viaţa noastră. Credincioşii au această putere, de a accepta, dar nu au întotdeauna puterea de a înţelege pe cei care nu au aceleaşi încredinţări cu cele proprii.
Toate acestea trebuie luate în consideraţie când discutăm despre fenomene corporale de a astfel de anvergură. Căci o informaţie de acest fel, pusă în circulaţie în mod eronat, poate conduce la devierea temporară a tangenţelor dintre oameni, să nu spunem chiar deviere de destin, căci de aceea avem îngeri în jurul nostru – să ne ajute să intrăm şi să navigăm cât se poate de fluid în canalul de curgere al destinului propriu.
Asemenea elemente generale de cunoaştere le vom mai dezvolta pe parcursul multor studii – nu numai privind viaţa contemporană, ci şi istoric, de-a lungul existenţei omenirii şi de-a lungul etapelor pe care ea le-a traversat.
Deocamdată să ne ocupăm de alte structuri care oferă sistemului nostru corporal o energizare puternică şi rapidă, care în plus ajută realizarea unor sarcini cu totul speciale, desfăşurate de mulţi pământeni, ajutători planetari de mare forţă energetică şi spirituală.

2. CIRCULAŢII ENERGO-MATERIALE FACILITATE DE SISTEMELE NOASTRE CORPORALE
Am început cândva un anumit fel de studii personale în urma unei atenţionări privind furt energetic (pe atunci nu se numea …vampirism!) între un copil şi un bătrân: să nu doarmă bătrânul cu copilul în acelaşi pat, pentru că bătrânul ar fura energia copilului. Eram de acord cu acest lucru, dar numai pentru că mi se părea mai normal să doarmă copilul cu propria mamă, şi nu cu bunica, din multe alte puncte de vedere, mai mult normale decât paranormale. Cercetarea unui caz concret, apoi şi a altora, m-au condus la primele concluzii pe care le-am considerat cu totul speciale.
1. Obişnuim să credem că respiraţia copilului, mult accelerată comparativ cu respiraţia adultului, este aceea care determină o serie de efecte “miraculoase” privind creşterea, adaptarea, acumularea de cunoaştere, şi altele. De fapt respiraţia noastră, indiferent de faza de creştere a organismului, este efectul funcţionării plexurilor energetice ale tuturor corpurilor din sistemul corporal.
Unele dintre ele funcţionează la capacitate maximă de-a lungul copilăriei şi adolescenţei, după care îşi diminuează mult din funcţionare: ceea ce nu înseamnă un defect, ci o concentrare a forţelor spirituale pe sarcinile principale de destin.
Sistemul corporal al copilului vehiculează un volum uriaş de fluxuri energo-materiale, care ajută la dezvoltarea organelor sale interne, la nivelul tuturor corpurilor sale, mai precis: la nivelul tuturor structurilor interioare ale fiecărui corp al sistemului său corporal. Câmpul fiecărui corp în parte îi este puternic protejat, deşi copilul nu are corpurile sale spirituale asupra sa, ci sunt constituite şi păstrate deasupra mamei, până la vârsta cuprinsă între 6 şi 8 ani. Cu toate acestea, departe de a fi „descoperit” sau „fragil”, câmpul său total este deosebit de puternic şi mai ales deosebit de variat reprezentat, iar acest lucru face ca protecţia sa să fie deosebit de puternică. La anii maturităţii (cca. 25 ani), protecţia rămâne puternică datorită preluării corpurilor sale spirituale (încă de la cca. 7 ani) – de mare forţe, cu înaltă vibraţie – dar şi datorită concentrării puternice a câmpului prin concentrarea pe sarcinile proprii de destin.
Într-adevăr,în momentul începerii sarcinilor personale de destin, varietatea acestor reprezentări de fluxuri în câmpurile proprii se limitează mult – dar acest lucru nu înseamnă o sărăcire – ci mai curând un ajutor deosebit pentru o concentrare a spiritului pe segmentele sale speciale de destin, după cum merg necesităţile sale de evoluţie momentană. Se creează ceea ce putem numi un „canal destinic” o marcare a unui drum, cu care fiecare om în parte se obişnuieşte treptat, dar repede, folosindu-şi experienţa spirituală, chiar dacă de multe ori doar vag intuită. Dar toate forţele sale îl canalizează treptat în lucrările pe care le are de făcut, ajutat de semenii din jur, precum şi de entităţile sale astrale şi dimensionale de grup spiritual propriu.
Cercetând cauzele unui asemenea câmp puternic reprezentat încă din copilărie, se poate ajunge lesne la înţelegerea funcționării corpurilor copiilor. Plexurile tuturor corpurilor sunt larg deschise, căci radiaţia spirituală a întregului spirit se repartizează pe o concentraţie corporală mică (chiar dacă în creştere permanentă şi relativ rapidă). Sarcinile de societate sunt relativ reduse – chiar dacă par a fi intense, căci concentrarea este mai curând pe percepţii şi pe memorare – decât pe asumarea unor sarcini de complexitate.
Spiritul nu se naşte şi nu creşte odată cu dezvoltarea copilului, el este puternic şi bătrân în felul lui, cu experienţă suficient de mare pentru a fi un creator conştient universal.
Folosirea percepţiilor şi memorarea aspectelor de viaţă socială şi de învăţătură şcolară nu se compară cu asumarea de responsabilităţi – cel mai dificil aspect al vieţii noastre omeneşti: care conduce la eschivarea majorităţii oamenilor în faţa a cel puţin o asumare din setul personal de destin.
Pe scurt: corpul mic, sarcini puţine = radiaţia concentrată pe ceea ce se dezvoltă – creşterea organică a sistemului corporal.
Vom vedea mai departe prin ce se concretizează structurile de creştere rapidă a sistemului nostru corporal.
2. Dacă discutăm despre bătrâni, pe lângă alte elemente specifice îmbătrânirii organismelor noastre, este necesar să ne oprim asupra unor aspecte deosebit de importante:
– un sistem corporal îmbătrânit nu poate prelua şi vehicula mai mult decât permit structurile lor – deja distruse de mediul de viaţă şi activitatea fizică proprie desfăşurată în exces. Corpurile fluidice ale bătrânilor au un aspect flasc, cu elasticitatea pierdută în cea mai mare parte. Ceea ce vehiculează corpurile lor este un volum relativ redus prin structuri blocate sau aflate în curs de blocare. Organic vorbind, ei pot lua fluxuri din acelaşi mediu de trai cu copilul, dar nu pot lua ceva în plus faţă de ceea ce pot vehicula corpurile lor: şi aşa foarte puţin;
– cu ultimele lor puteri energetice însă, pe care le au activate din rezervele de fond ale corpului lor vital (se pot percepe astfel de “rezerve” ca două “aripi” sau strânse ca doi “cilindri” de o parte şi de alta a coloanei vertebrale), ei preiau de la ultima generaţie venită la întrupare în familie noutăţile informaţionale – conştiente sau subconştiente – pe care le aduce aceasta, în planul spiritual complex şi subtil înscris în memoriile spirituale ale corpurilor lor. Tot ceea ce nu au acceptat până în acel moment este acceptat pe “ultima sută de metri”, chiar dacă este ceva mai mult sau mai puţin conştientizat. Este un efort energetic foarte puternic, care poate fi perceput ca o sforţare în planul subtil, şi astfel interpretat ca o luptă pentru ceva: pentru energie, dacă această „luptă” este în plan energetic.
(Fac o atenţionare pe această cale, pentru generaţia de mijloc, a părinţilor – între bunici şi nepoţii lor: să nu se mai supere că bunicii dau o atenţie deosebită unor lucruri de care au fost privaţi în perioada copilăriei şi tinereţii lor – dar pe care le acceptă din partea nepoţilor. Este ultima lor “şansă” de acceptare! Să-i înţelegem şi să ne risipim frustrările acumulate pentru cele din cauza cărora nu am fost înţeleşi cândva: neînţelegerile au fost şi de o parte, şi de alta… măcar acum să încercăm să înţelegem astfel de lucruri).

Să aprofundăm acum câteva aspecte dintre cele pe care le-am desfăşurat mai sus. Ele ţin de structurile corporal-fluidice prea puţin cercetate până acum. De asemenea, cunoaştem prea puţine lucruri despre relaţiile spirituale dintre noi, la nivelurile profunde ale proiecţiei lor în corpurile noastre, prin structuri care facilitează efectiv asemenea relaţii spirituale.
Un asemenea sistem structural de ajutor direct, care apare de multe ori între bunici şi nepoţi (tocmai din cauza greutăţii de suportare a diferenţelor mari între generaţii) se referă la prelungiri structurale ale plexurilor copilului sau ale bătrânului. Sunt structuri arhetipale: acum ştim bine ce este elementul arhetipal; pentru cei care sunt noi pe acest blog, găsiţi articolul cu explicaţii la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/02/elementul-arhetipal-parte-din-universul.html
şi ca element de dicționar la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
Sau, atunci când cei doi fac parte împreună din acelaşi grup de lucru spiritual, având sarcini comune de destin, astfel de cordoane se dezvoltă tot arhetipal: şi dintr-o parte, şi din alta. Asemenea legături se pot realiza frecvent între copii şi părinţi, cu alte rude, dar şi cu persoane diferite de rudele sale (prieteni de familie, vecini, colegi ai părinţilor). Ele nu sunt făcute prin voinţa expresă a unei părţi: tocmai de aceea pun accent pe faptul că astfel de legături nu sunt energetice – ci materiale, iar astfel de structuri nu cresc prin voinţa noastră – tot aşa cum nu ne cresc mâini în plus prin propria noastră dorinţă.
De asemenea, aici discutăm despre cazuri oarecum extreme, pe care suntem înclinaţi să le interpretăm negativ, tocmai pentru că ni se pare normal – dar nu şi moral, spiritual – să se „fure” de către cineva care nu are – de la cineva care are. Să ne lepădăm de astfel de înclinaţii, căci ele nu sunt de realiste în planul spiritual profund.
Astfel de legături au o importanţă covârşitoare pentru generaţiile mai vechi, reticente la nou, la schimbare. Prin asemenea legături arhetipale fixe, indestructibile, care se dezvoltă doar în prezenţa unei anumite vibraţii a corpului spiritual (şi nu a altuia) au loc direct, rapid şi clar: reamintiri rapide de experienţă proprie care abia aşteaptă să fie pusă în practică. Alături de ele vin şi consolidări, prin relaţia foarte apropiată între părţi, precum şi realizarea unei lucrări spirituale care poate fi şi concretă, în societate (adică să ţină de creaţie, comunicare, relaţionare) şi subtilă – prin împrăştierea radiaţiei de acceptare a noului în rândul generaţiei vechi – dar şi de acceptare a vechiului, pentru generaţia nouă. Căci ştim bine cât dispreţ este între generaţii de multe ori şi cât de greu se poate compensa acest dispreţ până să se poată ajunge la dragoste şi altruism.

Dar mai sunt şi alte motive pentru care intuiţia ne spune că au loc vehiculări ciudate în jurul nostru, iar cunoaşterea destul de limitată nu ne pune la dispoziţie prea multe cauze din care să alegem.
De fapt ar trebui să nu „alegem” varianta cea mai apropiată de intuiţiile noastre, pe care creierul o decupează imediat din valul de cunoaşteri proprii sau încearcă să o formuleze pe cea nouă: iar noi nu îi dăm de cele mai multe ori timpul necesar să o facă, pentru că ne grăbim să dăm un răspuns, ca să nu ne pierdem imaginea de cunoscători… De aceea, o cercetare necesită nu numai timp de înţelegere şi de formulare a realităţii doar fugar percepute, ci şi un timp de adaptare a cunoaşterilor anterioare – la cele noi. Vom mai discuta despre acest lucru.
Oricum ar fi însă, realitatea intuită sau percepută corect are mult mai multe rădăcini, precum şi mult mai multe aplicaţii în realitatea universală şi locală. Nu ar trebui să rămânem cu ideea că ceea ce am „descifrat” este ultima realitate posibilă, ci doar una dintre multiplele aspecte, posibilităţi, din multele cunoscute, aflate în curs de cercetare şi necunoscute.

3. PLEXURILE ENERGETICE – STRUCTURI MAI PUŢIN NEÎNŢELESE ALE CORPURILOR NOASTRE FLUIDICE
Ar trebui să presupunem că ştim cu toţii, cei care acceptăm literatura ezoterică, ce este un plex energetic. Câteva precizări sunt însă necesare la începutul acestui studiu, pe care eu îl consider deosebit de important şi, ori de câte ori voi avea ocazia, îl voi îmbogăţi cu noi elemente de cunoaștere.
Să reţinem că un plex energetic este de fapt o structură materială a unui corp material – având însă o vibraţie proprie mult mai mare decât aceea a corpului fizic, pe care îl cunoaștem concret. Dar să-l numim în continuare tot plex energetic, căci prin intermediul său sunt atrase şi vehiculate fluxuri energetice şi materiale: fluxuri formate nu numai din filamente-energii, aşadar, ci şi din filamente-materii. Filamentele materii: pe scurt – materii, se infiltrează osmotic în masa corpului fluidic, prin pereţii  plexurilor şi se opresc în structurile de aceeaşi vibraţie cu ale corpului care le-a atras. Şi pe care, astfel, îl hrănesc, înlocuind filamentele care şi-au pierdut o parte infimă – dar reală – din vibraţia proprie superficială, prin funcţionarea normală a corpului. Filamentele cu vibraţia diminuată sunt eliberate prin canale specifice de evacuare către „pielea” corpului: de fapt o pungă aflată la suprafaţa corpului, numită interstiţiu, care are rolul de a facilita evacuarea selectivă în mediul înconjurător a filamentelor astfel consumate.
Filamentele energetice (energiile) sunt şi ele atrase în interiorul corpului, odată cu materiile. Sunt mult mai flexibile, au o mişcare mult mai rapidă şi uşoară printre „fibrele” materiei corporale locale. Rolul lor este să cedeze o parte din energia lor superficială (de la suprafaţa filamentului) structurilor materiale pe care le străbat, aşa cum filamentele materiale au în principal rolul de a forma şi remodela permanent structurile corpurilor de manifestare a spiritelor în universul material în care se întrupează.
Nici corpul dublu-eteric, cunoscut în linii mari de noi azi, nu are numai 7 plexuri energetice, aşa cum s-a împământenit a se crede. Sunt sute de plexuri, subplexuri, canale cu structuri asemănătoare – dar nedezvoltate la nivelul celor anterioare. Însă toate au structuri arhetipale şi, în funcţie de vibraţia medie planetară, ele se dezvoltă sau se restrâng. Dar niciodată nu dispar din peisajul corpurilor noastre fluidice. Faptul că nu se mai percep în anumite situaţii nu înseamnă că ele nu există: acest fapt este datorat percepţiei umane mult mai dezvoltate în condiţiile unei vibraţii planetare mai mari şi a unei dezvoltări pe măsură a tuturor structurilor corporale.
La nivele mai joase de vibraţie planetară, percepţiile ne pot înşela la începuturile încercărilor noastre de descifrare a celor petrecute la nivele ale vibraţiei planetare de câteva sute – până la câteva mii de ori mai mari comparativ cu ceea ce cunoaștem azi. Clarvăzătorii care au pătruns în observarea străvechimilor şi au cercetat omenirea din vremuri care se numără cu milioanele de ani, nu au perceput multe din plexurile corpurilor umane pentru că plasa, reţeaua lor era uniformă şi astfel greu de perceput printre alte structuri corporale de mare luminozitate. În general se cercetează lumina, aura corpurilor – şi nu structurile din spatele luminii, ceea ce poate conduce de multe ori la confuzii. Detalierea lumii străvechi datorează multe astfel de confuzii cercetărilor mai vechi, cărora prea puţini le-au cercetat şi fiinţările, şi schimbările. Vom discuta mult despre asemenea lucruri, detaliind mult lumea mentală a străvechilor.

Aş vrea să fac o precizare: după părerea mea, a discuta despre structuri materiale nu înseamnă a fi materialist. Ceea ce lumea ezoterică numeşte azi corpuri energetice, circulaţie energetică – peste 60% din această „lume” este o lume a materiilor, o circulaţie şi o remodelare permanentă materială care are însă o vibraţie mult mai mare decât aceea a corpului nostru fizic de azi. Materialism înseamnă, după părerea mea, a nega existenţa a orice altceva existent dincolo de ceea ce se vede cu structurile oculare, cu ochii trupului nostru de carne, creând astfel curentul materialist din toate timpurile.
Pentru că ar trebui să discutăm în continuare despre plexurile malaxor, pentru explicarea mai profundă a aşa-numitului vampirism energetic – iar acest subiect este vast, să ne oprim deocamdată aici şi să ne preocupăm de detalierea structurilor şi funcționarea lor, în partea a doua a acestui studiu.

sâmbătă, 19 februarie 2011

ILUZII, CONFUZII, VISE ŞI CELE TRECĂTOARE ALE VIEŢII NOASTRE PĂMÂNTEŞTI

Acest subiect a ponit de la titlul unei cărţi: „iubirea infinită este singurul adevăr, restul este iluzie” (David Icke).

Începusem să scriu câte ceva despre vampirismul energetic în accepţiunea sa contemporană, aşa cum promisesem la finalul postării trecute. Scriam despre transferurile energetice naturale, active mai mult sau mai puţin, după variaţia sinusoidală a ritmurilor vitale proprii şi cele ale grupurilor spirituale care formează biosistemul natural planetar, societatea umană desfăşurată în mijlocul lui. Şi mi-am dat seama că este necesar să dezbatem puţin acest subiect, pe care am promis că îl voi dezvolta pe Facebook, la Notes. Dar este necesară dezvoltarea lui în contextul celor pe care le dezbatem şi aici.

Am pornit, cum spuneam, de la titlul acestei cărţi, dar multe scrieri ne spun acelaşi lucru: că trăim în mijlocul unei iluzii, că viaţa noastră este o iluzie şi că scopul nostru trebuie să fie trezirea şi trăirea unei realităţi pe care omul ar fi uitat-o de mult timp.
Aş face câteva precizări, care formează încredinţările mele personale:
– să nu confundăm iluziile cu ceea ce este trecător, schimbător; apoi chiar cu rapiditatea schimbărilor. Sunt două lucruri complet diferite. Toate sunt trecătoare în viaţa noastră pământeană. VIAŢA SPIRITULUI ESTE ÎNSĂ ETERNĂ (acesta l-aş numi eu elementul fundamental al cunoaşterilor noastre), IAR MANIFESTAREA CEA MAI ÎNALTĂ A SPIRITULUI (din perspectiva pământeanului de azi), PE CARE ÎNVĂŢĂM ACUM S-O FACEM NEPIERITOARE ÎN SUFLETELE NOASTRE ESTE IUBIREA. Unii dintre noi învaţă acum ce este iubirea – primind-o în fel şi chip, alţii o consolidează şi îşi ajută semenii s-o înţeleagă, s-o aplice şi să privească lumea prin intermediul complexităţii sale. Dacă limităm totul la iubire, nu vom face decât să învăţăm să o primim, neînţelegând cum să o oferim, cum susţine ea astfel universurile – pe lângă multe alte simţiri ale spiritelor de pretutindeni: cum acţionează ea dincolo de orizontul simţirilor umane, unde se expandează în simţiri superioare, pe care le vom numi cândva altfel, după locul şi cerinţele momentului conştientizării lor;
– să nu confundăm trăirea inerţială – care are şi ea, până la un punct, avantajele ei – cu somnul conştiinţei înalte. Multe de spus aici, avem tot timpul să dezvoltăm astfel de subiecte.
Să ne dăm seama că am trăit în trecut într-un anume fel, legat de necesităţile spirituale ale epocilor care s-au derulat, fără de care însă nu am fi consolidat: curajul, gândirea alternativă, altruismul, sacrificiul, iubirea. Toate vin în valuri, în funcţie de „vânturile” cosmice care ne aduc o situaţie stelar-planetară, apoi alta, şi alta, iar noi trebuie să ne obişnuim să le primim, să le privim cu curaj în faţă, să găsim soluţii de adaptare, de folosire, să-i ajutăm şi pe alţii să şi le găsească pe ale lor, să ne unim puterile să creăm, să lucrăm, să aplicăm, să utilizăm, să mergem apoi mai departe. Valurile schimbărilor vin în funcţie de schimbările (de variaţia) vibraţiei medii planetare, stelare – zonale, de fapt: se poate studia complexitatea acestui fenomen la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/
Dacă se doreşte, pot fi studiate călătoriile astrale din punct de vedere spiritual:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/search/label/CALATORII%20ASTRALE

Aşadar, ideile principale sunt următoarele:
– câteva cuvinte despre iluzii, lucruri trecătoare şi confuzii;
– lumea visului existenţial şi a călătoriilor astrale.

1. ILUZII, CONFUZII: EXPERIENŢE TRECĂTOARE ÎNTR-O VIAŢĂ ETERNĂ
Sunt multe scrieri contemporane care, mai mult sau mai puţin voalat, ne trimit către dispreţ – sau cel puţin nepăsare la adresa corpurilor noastre, trăirilor noastre actuale. Se pune accent pe iluzia pe care am trăi-o, făcându-se confuzie între două elemente: “iluzie” şi “trecător”.
Aş fi dorit să fac eu o descriere a celor două elemente, însă mi-ar lua prea mult spaţiu. În plus, cred că fiecare dintre noi are o părere foarte clară despre ce poate fi iluzie, ce poate fi trecător şi ce poate fi confuzie.
Greutatea pe care astfel de scrieri o creează vine de la faptul că mulţi oameni chiar cred, la propriu, că viaţa noastră, totul este o iluzie, că nimic nu ar avea importanţă până la urmă, aducând omul către nepăsare, chiar dispreţ, cum spuneam, la adresa multor lucruri care fac la un loc viaţa noastră cea de toate zilele.
Aşadar, rămâne la gândirea fiecărui cititor să mediteze asupra fiecărui cuvânt în parte, dintre cele ale titlului: eu aici aş face doar o atenţionare asupra unor sensuri legate de subiectul postării. Doar câteva idei.
Iluziile sunt destul de puţine în viaţa noastră. mai multe sunt aşteptările neîmplinite, pe care nu le-aş confunda cu iluziile. Sunt oameni care şi-au făcut însă unele iluzii în, sau despre viaţa lor şi, pentru că au sesizat că nimic nu li s-a împlinit, au mers mai departe stând drepţi în faţa vieţii. Alţii nu s-au putut rupe de ele, au sperat în continuare, apoi, într-un târziu, s-au deziluzionat – dar nu au renunţat, extinzând mereu aria deziluziilor lor către grupuri de oameni asemănători cu cei pe care nu i-au putut atinge cândva. Care au dat vina pe alţii – şi dau în continuare: mereu ACEIA I-au deziluzionat, din cauza LOR ajung să nu mai aibă încredere, ajung acriţi de viaţă şi invidioşi pe cei care nu sunt asemenea lor. Mai mult, numesc asta realism – în timp ce restul s-ar zbate în iluzii sau cel mult un idealism mai mult sau mai puţin naiv: adică s-ar lăsa conştienţi în braţele unor idei plăcute, comode pentru ei înşişi, indiferent de realitatea de care ar fi mai mult sau mai puţin conştienţi. Mai bine ar fi ca şi alţii să sufere la fel ca şi ei înşişi, sau să devină indiferenţi şi reci, decât să fie atât de naivi…
Alţii s-au deziluzionat, au acuzat, s-au moderat, s-au echilibrat şi au mers mai departe, luând din viaţă partea pozitivă, încercând să-i determine şi pe alţii să procedeze la fel de echilibrat. Dar au văzut că şi asta este o iluzie: fiecare om este informat – dar singur schimbă drumul sau vehiculul cu care merg – propriile picioare, sau autobuzul (la comun), sau maşina condusă de partenerul de viaţă. Sau toate la un loc, dar folosindu-le pe rând, după cum este cazul.

Şi toţi suntem de acord că majoritatea celor cu care ne confruntăm sunt trecătoare: faze de viaţă, oamenii din viaţa noastră, sentimente, stări, situaţii materiale, informaţii, încredinţări… Trecătoare sunt şi acele încredinţări pe care le păstrăm, dar ele se dezvoltă atât de mult pe parcursul vieţii, încât avem impresia că cele de la care am pornit s-au schimbat întrutotul. De fapt natura lor rămâne, şi dacă avem răbdare, putem relua anumite aspecte ale începuturilor, le putem dezvolta cu cunoaşterea prezentului şi putem ajunge la împletirea aspectelor sale cu cele ale prezentului: în acest fel, prin convergenţa lor, se poate observa uşor că sunt de același fel, că sunt de aceeaşi natură.
De altfel, chiar aspectele complementare, la un anumit moment dat al înţelegerilor noastre, se dovedesc a fi de aceeaşi natură, mergând către dezvoltarea aspectului pe care în acest moment îl considerăm bun, benefic, luminos – în comparaţie cu celălalt aspect, pe care îl percepem complementar. De aceea putem spune azi că se poate trece dincolo de orice… chiar şi de bine, frumos, fericire – în acelaşi fel ca şi dincolo de orice sentiment negativ, nebenefic, întunecat. Totul devine necesar, în ultimă instanţă, pentru înţelegerea profunzimilor fiecărui aspect al vieţii noastre eterne. Nimic nu se opreşte undeva anume, nimic nu este pe Pământ ultimul aspect şi ultima cauză.
Confuziile pot fi privite ca fiind diferite cunoaşteri care pornesc dintr-o rădăcină corectă, dar pe parcurs sunt influenţate de alte cunoaşteri, de percepţia mai mult sau mai puţin superficială a unor aspecte care pot crea distorsiuni, de cursul unor evenimente, de interese umane de diferite forme şi naturi, deviind parcursul din rădăcină, ajungând să nu mai semene decât vag cu ceea ce arăta corect la vremea primilor paşi ale expunerilor. Apar în volum foarte mare la începutul dezvoltării fiecărui domeniu al cunoaşterii, când explicaţii sunt puţine în lume, părerile personale sunt alterate de bogăţia percepţiilor domeniilor cunoscute deja, cu care se fac comparaţii nu prea fericite: dar este necesar, totuşi, pentru a face trecerea sau a permite grefarea unui domeniu în mulţimea celor anterioare. Dar interesaţii şi oportuniştii sunt peste tot. De multe ori apar confuzii privind obiectul domeniului nou, datorate modului de manifestare a spiritelor care se folosesc de el. Avântul este destul de mare în orice noutate, oamenii sunt avizi de cunoaştere; distorsiunile sunt inerente (ceea ce se numea cu ani în urmă “telefonul fără fir” – adică vorba dusă de la om la om, “peste gard” sau “la colţ de stradă” – ca să nu se înţeleagă telefonia mobilă din ziua de azi!!!); puterile de înţelegere şi de corecţie ale purtătorilor de informaţie sunt reduse – chiar dacă sunt în permanentă urcare.
Acesta este domeniul ezoteric de azi. Mulţi purtători de informaţie – puţin cercetători, conjunctura religioasă şi politică a ultimelor milenii fiind mereu aceea care a limitat, şi limitează încă, o cunoaştere normală: NORMAL-UMANĂ.

Mai devreme sau mai târziu toţi ne facem iluzii, toţi facem confuzii, toţi prindem sensuri mai mult sau mai puţin profunde ale celor care sunt trecătoare. Toate ne sunt însă necesare, este bine să înţelegem acest lucru. Ele formează experienţa personală a fiecăruia dintre noi, singura avere pe care o păstrează fiecare spirit, fiecare monadă: din valurile trecătoare ale vieţilor de întrupat. Fiecare întrupare este trecătoare – dar nu este o iluzie. Viaţa spiritului este eternă. Întruparea prin constituirea de corpuri în radiaţia spiritului este necesară în primele trepte ale evoluţiilor noastre, pentru ca orice spirit să înveţe să conserve viaţa de orice fel, manifestată oricum, în orice condiţii. Renunţarea parţială (nicidecum definitivă) la corpurile de manifestare a spiritului are loc în momente înaintate de dezvoltare a forţelor spirituale, când este totală conştientizarea lor, folosirea lor în mod diferenţiat, dar fluid şi bogat reprezentată prin creaţie şi relaţionare, înţelegând în mod complex ajutorul oferit şi primit. Este momentul în care se conştientizează dorinţa consolidată pentru progres spiritual, folosind creaţia şi întreţinând relaţii inter-spirituale bazate pe demnitate, respect, altruism, într-ajutorare. Este momentul în care experienţa de viaţă adunată ridică spiritul pe treapta renunţării totale la distrugerea de orice fel a vieţii – dar concomitent înţelege necesitatea complexităţii folosirii învăţăturii vechi de mânuire, utilizare a corpurilor pentru generaţiile noi de spirite care intră în evoluţii mereu. Pentru care cei mai vechi în evoluţii devin mereu ajutători, din ce în ce mai experimentaţi în oferirea de ajutor celor mai mici, mai neexperimentaţi, dar primind ei înşişi ajutor specializat din partea celor mai experimentaţi decât ei înşişi. Tot ceea ce au primit ca ajutor la rândul lor, de-a lungul evoluţiilor proprii nu se pierde nicicum, totul este păstrat în memoriile spiritului, creând o bază permanentă de comparaţie între diferite stări, în diverse locuri, în diverse universuri.
Totul creşte abilitatea de adaptare a cunoaşterilor la specificul situaţiilor momentane, locale, creează maleabilitatea de a se apleca către semeni de orice evoluţie, acceptându-le felul limitat încă de a fi, dar fără a-şi schimba încredinţările privind respectul faţă de viaţa ca atare.
Dar, aşa cum spuneam mai sus, este doar o renunţare parţială (nicidecum definitivă) la corpurile de manifestare a spiritului: căci pentru a oferi ajutor semenilor care învaţă la rândul lor aceleaşi repere ale vieţii eterne, pentru a primi ajutor chiar în formele din care oferă ajutorul necesar altora, cei care au mai multă experienţă se întrupează în mijlocul celor lipsiţi de experienţă, pentru a le porni cunoașterile noi chiar din mijlocul celor vechi, oferind astfel o curgere fluidă a evoluţiilor din orice locuri, din orice condiţii de trai curent. Astfel încât ajutătorul care înţelege viaţa corect, la fel şi misiunea sa nobilă de a oferi ajutor semenilor săi, se va întrupa deseori alături de ei pentru a-şi duce la bun sfârşit orice misiune, în orice loc, în sânul oricărui popor spiritual. În acest fel oferă ajutorul său – dar în acelaşi timp îşi creşte, îmbogăţeşte şi experienţa sa personală de ajutător, ceea ce îi va face manifestarea din ce în ce mai fluidă, mai înţelegătoare, acceptând misiuni din ce în ce mai grele, mai sacrificiale. În acest fel nu vom mai discuta despre sensul actual al karmei – dinte pentru dinte, ochi pentru ochi – ci despre sensul lărgit, şi în continuă lărgire, privind misiunea de a ajuta grupuri spirituale din ce în ce mai largi.
Să ne oprim deocamdată aici, pentru a nu ne risipi dincolo de subiectul de la care am pornit. Cele de mai sus marchează doar teritoriul de înţelegere pentru sensul explicaţiei privind faptul că nu trăim o iluzie corporală şi social-spirituală, aflată înafara evoluţiei spirituale.

Din asemenea explicaţii, precizări, putem să ne dăm seama că ne confruntăm cu multe confuzii, ajungând să nu înţelegem corect anumite aspecte ale vieţii noastre. Să mai vedem şi alte precizări, la obiectul discuţiilor de acum. Din formularea de acest fel doresc să accentuez ideea de precizare – şi nu folosirea acuzelor sau corecţiilor agresive.

Dacă extindem sfera exprimărilor (considerăm că ar fi util) se mai foloseşte expresia „vis”. Am trăi un vis şi nu o viaţă adevărată. Într-un fel, rădăcina acestei idei aduce cunoaşterea străveche conform căreia ar exista mai multe feluri de vise:
– visul existenţial, ca formă a înţelegerii întrupării spiritului în universurile materiale;
– visele întrupaţilor sub forma unei părţi a călătoriilor astrale, a somnului nostru de fiecare zi;
– visele ca expresie a speranţelor pe care oamenii şi le fac, a dorinţelor care se pot transforma în realitate total sau numai parţial.

Să le luăm pe rând, subliniind că astfel de subiecte sunt vaste; voi veţi adăuga multe alte aspecte în funcţie de experienţa proprie.

2. LUMEA VISULUI: VISUL SPIRITUAL, PROFUND EXISTENŢIAL
Aduce cunoaşterea faptului că manifestarea spiritului s-ar putea face direct, fără intermedierea corpurilor materiale şi indirect, prin intermedierea lor. Necesitatea corpurilor a fost înţeleasă bine până acum câteva mii de ani, când toată lumea ştia acest lucru, fără excepţie.
Corpurile constituite material în radiaţia spiritului îi oferă acestuia posibilitatea de a se proteja de distrugere efectivă în cursul primelor etape ale evoluţiilor sale: adică până la conştientizarea necesităţii protecţiei vieţii de orice fel + până la însuşirea învăţăturilor spiritului de a-şi folosi radiaţia proprie după voinţă, direct, clar şi cu siguranţă, desfăşurând cu ele toate activităţile pe care le-a învăţat anterior. Iar aceasta are loc până când folosirea diverselor raze din cumulul celor care formează radiaţia spirituală totală se poate realiza în diverse feluri, după cum cer necesităţile lucrărilor spirituale: simultan sau consecutiv, sau simultan pe grupuri de faze cu sub-faze consecutive, etc. Manifestarea ajunge, în urma învăţăturilor primite şi consolidate de-a lungul evoluţiilor: sigură, clară, fluidă, precisă, atunci când spiritele de acelaşi fel trăiesc împreună, alături de ajutători mai evoluaţi. Însă, atunci când este necesar să ajute alţi semeni, aflaţi în treptele de evoluţie care nu au ajuns la nivelul lor, se vor întrupa din nou şi vor trăi alături de cei ajutaţi, după cum ştim acum.
O asemenea conştientizare comparând două feluri de manifestare a spiritelor (prin corpuri şi fără corpuri) conduce la folosirea expresiei „vis”: ar fi un vis viaţa manifestată prin radiaţia canalizată prin corpuri. Ar fi visul spiritului care stă la punct fix (într-un loc, numit de noi acum univers – Universul Spiritual Primar) – manifestându-se doar prin radiaţia sa, conservându-şi astfel o parte din energiile sale interioare. În acelaşi timp este protejat astfel de distrugere directă, inconştientă, pe timpul primelor trepte de evoluţie (adică: treptele evoluţiilor primare), când spiritele se ucid inconştient între ele: în cazul întrupărilor, îşi strică corpurile sau se ucid pentru a se hrăni sau din ură ori diverse alte motive personale.
O astfel de situaţie, de întrupat, este asemănătoare cu timpul perioadei umane de somn, de dormire: corpul stă în pat visând activităţi diverse.
Dar orice astfel de activitate, la modul general numind: manifestare a spiritului, este o formă de trăire profundă, totală, implicând toate felurile forţelor sale spirituale – chiar dacă mai mult sau mai puţin pentru fiecare în parte. Ceea ce nu înseamnă că spiritul nu se mobilizează total, ci îşi canalizează forţele în mod diferenţiat pentru desfăşurarea unora sau altora dintre elementele participative la fiecare manifestare în parte.
Fiecare manifestare, trăire, creează experienţă, iar experienţa este aceea care, chiar dacă este la început mai mult sau mai puţin conştientizată, este singura avere nepieritoare a spiritului. Ea este intens folosită la toate nivelele de vibraţie cu care spiritul este obişnuit, iar complexitatea folosirii ei creşte cu cât este mai bogată şi mai clar conştientizată. Iar în acest context este bine să înţelegem că activităţile spiritelor evoluate, superioare nouă, se ramifică şi se aprofundează prin întrupări în toate universurile, în mijlocul tuturor popoarelor spirituale aflate în evoluţii, în orice condiţii de trai, aducându-şi aportul la derularea  tuturor acestor evoluţii.
A fi entitate superioară nu înseamnă a avea o atitudine de superioritate dispreţuitoare faţă de cei care au experienţă mai puţină şi necesită ajutor pentru înaintările proprii. Experienţa se capătă prin ofertă de slujire şi nu prin primire de slujire. Entităţile superioare nu au finalizat pentru eternitate întrupările lor – chiar dacă ele, individual, au finalizat necesităţile individuale de întrupare, oriunde în universuri. Ele se pot manifesta prin întrupare în corp fizic, sau în corp astral, sau în corp spiritual, sau direct, prin fixarea propriei radiaţii în locul de desfăşurare a lucrării proprii: în creaţii de nivel macro-universic, de întreţinere şi de adaptare a creaţiilor de interes universic sau inter-universic: fixarea are loc direct din Universul Central – universul celor mai înaintaţi, al Creatorilor tuturor universurilor.
Până la un asemenea nivel, întrupările au loc în cicluri, iar după ajungerea la acest nivel, lucrările proprii devin mai largi, implicând în plus manifestarea directă a radiaţiei în locurile care cer o asemenea lucrare. Dar nicidecum renunţând la celelalte forme de manifestare – adică prin întrupare. Numai în acest fel se poate oferi un exemplu complex pentru fiecare lucrare pe care spiritele învaţă s-o desfăşoare, PE MĂSURA ÎNŢELEGERILOR celor mai mici, privind direcţiile de utilizare a propriilor forţe, mai departe, pe drumul lor şi cu particularităţile lor de manifestare: ale celor mai mici, pe care astfel – doar treptat – cei experimentaţi îi aduc la nivele din ce în ce mai profunde de manifestare.
În acest fel, nici cei mici nu rămân fără exemplu, preluat de la aceşti adevăraţi părinţi, nici aceştia din urmă nu rămân vreodată rupţi de realitatea celor pe care îi cresc cu toată dragostea lor: infinită şi eternă.
Superioritatea entităţilor evoluate constă aşadar în obţinerea unei fluidităţi în manifestarea deosebit de complexă şi profund iubitoare, atunci când entităţile ajung să se manifeste cu multă abilitate şi în universurile de manifestare directă (de la spirit la spirit: mai corect – de la monadă la monadă), pe lângă toate abilităţile obţinute în universurile de întrupare prin corpuri materiale.
Astfel de entităţi – numite de noi, pe Pământ, Fii de Dumnezeu – înţeleg cel mai bine că evoluţiile sunt fără de sfârşit! Până la obţinerea unor astfel de abilităţi complexe, nu complete – aşadar, este o scară a încercărilor şi astfel a obţinerilor de cunoaşteri pe care o străbatem, fără teamă, înainte şi înapoi, ca înaintări şi reveniri pentru consolidări şi îmbogăţiri, pentru înălţări ale propriilor noastre atitudini, comportamente: global spus – manifestări spirituale.

3. VISE ÎNTRE GHILIMELE…
Sigur că noi, pe Pământ, avem tot felul de expresii care folosesc comparaţii şi metafore privind „visul”. Am văzut câte ceva din „visul” spiritual – existenţial. Dar mai numim „vise” şi alte elemente pe care le primim din partea semenilor noştri:
– promisiuni: ne sunt făcute fără cunoaștere deplină privind modul lor de realizare, le primim făcându-ne speranţe care se pot împlini sau nu, sau doar parţial, sau doar cândva, într-un viitor greu sau imposibil de determinat. De regulă vrem totul – şi dacă nu este totul, atunci nu e nimic!! De fapt trebuie să lucrăm, să muncim, pentru a obţine ceva, trebuie să înţelegem că putem avea nevoie de mai mult în mod treptat sau chiar nu avem nevoie decât de ceva parţial. Învăţăm astfel să avem şi să gestionăm, după o scară a valorilor între „0” şi „Tot”. Vom relua acest subiect.
Acestea sunt promisiuni şi speranţe conştientizate. Sunt doar un exemplu, voi veţi găsi multe altele;
– induceri psihotronice: da, multe sunt reale (deşi nu toate, ceea ce ne împarte, pe noi – cei potenţial-supuşi acestor presiuni: în încrezători şi neîncrezători, după experienţa concretă sau intuitivă pe care o avem). Sunt acţiuni conştiente ale semenilor noştri, care învaţă că pot face multe lucruri cu forţele lor spirituale, că au libertatea de a le face, chiar dacă fac un lucru rău. Utilizând rezultatele muncii altora şi dispreţuindu-i în acelaşi timp, considerându-i servitorii lor. Ulterior învaţă că astfel de forţe trebuie folosite pentru alte feluri de lucrări, şi mai ales: altruist şi nicidecum interesat, nicidecum pentru a folosi activităţi umane în scopuri personale, detaşându-se cu dispreţ de munca omenească, de altruism, de iubire dezinteresată…
Departe de a desconsidera asemenea lucruri, departe de a dispreţui la rândul nostru asemenea oameni, trebuie să le cunoaștem resortul interior şi să ne învăţăm propriul conştient să se manifeste prin gândirea care are la bază cunoaşterea + omenia, demnitatea şi bunătatea omenească în acelaşi timp. Să conştientizăm ceea ce ne apare străin în minte şi să îndreptăm gândul, atitudinea, faptele noastre către modelele de încredinţare proprie.
Da, toate există. Noi trebuie să ne orientăm manifestările către cele mai înalte moduri cunoscute de noi, păstrând bucuria vieţii: o bucurie împletită însă cu conştienţa realităţilor în mijlocul cărora trăim.

4. CĂLĂTORIILE ASTRALE
Despre ele, cunoscute şi conştientizate, conduse volitiv, există o literatură întreagă în lume. Am scris şi eu (a se vedea eticheta Călătorii astrale, adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/search/label/CALATORII%20ASTRALE )
(actualizare în 2018: continuare despre Călătorii astrale pe blogul http://calatoriiastrale.blogspot.ro/)
De remarcat pe scurt un lucru: multe scrieri consideră visul ca fiind călătoria astrală: şi eu am considerat cândva acest lucru. Se face însă confuzie între aceste două noţiuni, unde visul ca atare este doar o mică parte din economia somnului nostru. Întregul somn este călătorie astrală.
Şi încă ceva: întreaga călătorie astrală poate fi conştientă, conştient condusă, cu exerciţiu, dacă există necesitatea unei astfel de lucrări pentru cel care îşi doreşte. Căci în această perioadă, de vibraţie planetară şi corporală încă foarte joasă, sunt greu de realizat şi sarcinile curente de destin al fiecăruia dintre noi, şi alte sarcini care se realizează prin intermediul călătoriilor astrale conştiente.

Dincolo de toate ciudăţeniile vieţii noastre… este o realitate care aşteaptă să fie cunoscută… re-cunoscută de fapt!! Căci am ştiut cu toţii astfel de lucruri cândva, dar o astfel de cunoaştere venea din vibraţia foarte înaltă a vremurilor de dinainte de potop (de ultima glaciaţiune). A trebuit să trăim o perioadă fără cunoaştere avansată, pentru ca, în acest moment, cei care încheiem acum, şi în următorii 100-120 de ani acest ciclu de vieţi, să ne obişnuim să facem trecerea de la vibraţie mică către vibraţie înaltă, recuperându-ne cunoaşterile pentru care azi avem doar intuiţii. Să cunoaştem şi ce confuzii facem, fără să ne facem iluzii că adevărurile cunoscute acum sunt şi ultimele posibile chiar aici pe Pământ. Nemaivorbind de cele care se profilează dincolo de orizonturile strâmte (oricât ni s-ar părea de largi!) ale cunoaşterilor noastre de azi…


Îmi cer iertare de întârziere... săptămâna aceasta am avut de reglat ceva la computer... dar totul este rezolvat si în curând continuăm!
Sper sa va placă acest filmuleţ !!! Vă îmbrăţişez din toată inima!
Chris

sâmbătă, 12 februarie 2011

FILELE ETERNITĂŢII: DIN NOU DESPRE CĂLĂTORIILE NOASTRE SPIRITUALE

Să reţinem aceste aspecte esenţiale:
În primul rând:
– elementul matriceal determină creşterea unor structuri corporale, în ORICE condiţii planetare;
– elementul arhetipal determină constituirea unor structuri corporale NUMAI în anumite condiţii planetare – dintre care, în condiţiile noastre de azi, putem înţelege complex influenţa marilor variaţii ale vibraţiei planetare.
În al doilea rând:
Elementele arhetipale ale corpurilor noastre nu prezintă variaţii de funcţionare în ritmul variaţiilor zilnice de vibraţie, nici lunare şi nici anuale, căci ceea ce constituie urcare acum poate fi coborâre de vibraţie mâine Compensarea scurt-periodică determină doar o respiraţie liniştită a corpurilor, care întreţine şi impulsionează creşterea lor. Ele variază după tendinţa generală de nivel stelar-planetar local, şi proporţional cu viteza de progresie a modificării vibraţiei zonale în perioade mari de timp. Ceea ce înseamnă că toate se armonizează între ele, chiar dacă aspectul general este deosebit la fiecare tip de corpuri în parte (stea, planetă, specii ale biositemului local).

IMPORTANŢA ELEMENTULUI ARHETIPAL ÎN CĂLĂTORIILE SPIRITUALE INTERZONALE
Călătoriile spirituale se derulează în spaţii foarte largi, cu viteze foarte mari: viteze care depăşesc viteza luminii în mediile cunoscute, simţite de noi, din condiţiile pământene (bine cunoscute şi în cercetările oficiale). Acest lucru este normal, căci ceea ce numim lumină pe Pământ este doar una dintre formele nenumăratelor elemente ale circulaţiei universice în planul local. Forma de lumină pe care o cunoaştem noi este aceea propoţională cu materiile obişnuite ale corpului nostru fizic şi eteric (amândouă aceste corpuri fiind de aceeaşi natură, chiar dacă vibraţia corpului eteric (dublu-eteric sau vital) este mult mai înaltă decât aceea a corpului fizic). Alte forme de lumină, aşa cum vom vedea de-a lungul altor studii, circulă cu alte viteze prin univers, contopindu-se sau împletindu-se cu aceleaşi feluri de luminiscenţă din parcursul de la sursă la receptor.
Astfel încât, dacă discutăm despre alte forme de materii, vom discuta despre alte forme de lumină şi de sunet, proporţionale cu natura şi substanţa fiecăreia în parte. Toate coexistă în câmpul universal, dar fiecare formă în parte dă naştere şi/sau întreţine câmpul de vibraţie apropiată (format din fluxuri energo-materiale circulante, structuri universice create conştient, sisteme corporale de întrupare a spiritelor în mediul universic local). În acest câmp propriu, fiecare formă existentă se naşte/emite, se dezvoltă, ajută la evoluţiile spiritelor, sunt modelate şi remodelate, retrase şi readuse: aşa se desfăşoară viaţa în universul nostru, la fel cum, pe principii asemănătoare – deşi cu particularităţi proprii – se desfăşoară viaţa în oricare alt univers.

Când discutăm despre corpurile de călătorie, avem în vedere faptul că ele sunt corpuri de natură spirituală întotdeauna, adică: corpul/grupul de corpuri dintr-un sistem corporal mai complex, unitar în mod obişnuit, însă putând să permită constituiri directe (întrupări directe), fără obligativitatea desprinderii de sistemul obişnuit local (prin deces, desprindere, finalizare de destin), în vedere desfăşurării unor sarcini – printre care şi călătorii spirituale regresive, interzonale. Din întreg sistemul corporal, corpurile de acest fel au vibraţia cea mai mare şi au structurile cele mai subtile + complexe din ceea ce poate fi util spiritelor care se pregătesc pentru astfel de călătorii. Pe timpul călătoriei, orice schimbare a acestora – în fiecare treaptă bine stabilită în parcursul călătoriilor de acest fel, se face cu înlocuirea corpurilor de la ultima treaptă cu altele de acelaşi tip – dar de vibraţie modificată, specifică locului de oprire următor: în diminuare de vibraţie (dus) şi creştere de vibraţie (întors).
Totodată astfel de corpuri sunt numite “spirituale” întrucât preiau, şi menţin de la o treaptă de regresie la alta, seturi de manifestări memorate în evoluţiile progresive anterioare: de către întreg spiritul – nu numai de către monada întrupată astfel. Şi, ceea ce este de asemenea foarte important: indiferent dacă ele au fost trăite efectiv de către fiecare monadă din spirit sau au fost preluate de la fraţii din acelaşi spirit, spre aplicare. În acest fel, chiar dacă elementul de trăire este nou pentru o monadă, există o obişnuire mai mult sau mai puţin conştientizată din preluarea de la fraţii de spirit. Este ca şi cum am vedea ceva manifestat în familie, înafara familiei în conjuncturi asemănătoare, şi aplicăm personal, atunci când condiţiile de trai efectiv permit.
Corpurile spirituale – în acest fel le numim pe Pământ – preiau din radiaţia spirituală aceste informaţii, în funcţie de cea mai înaltă vibraţie pe care ele o pot descripta la nivelul local: proporţională cu seturile existente în memoriile spiritului. Pentru că totul se sprijină pe memorarea unor elemente de manifestare, spiritele nu fac călătorii spirituale în circuit popriu în locuri de vibraţie mai mare decât aceea la care au ajuns în evoluţiile lor progresive. Oriunde ar fi, oriunde şi-ar constitui monada corpurile, ele au puterea de a reţine toate aspectele seturilor de manifestări: ceea ce înseamnă că, la nivelul celorlalte corpuri, informaţia se diminuează, pe măsura diminuării vibraţiei corporale de la nivelul fiecărui corp în parte. Astfel fiecare corp primeşte informaţiile pe măsura vibraţiei sale – cuprinsă în limitele câmpului specific local. Aşadar: NU în segmentul universic total – ceea ce înseamnă că, de pe Pământ (spre exemplu) nu se poate percepe decât acea parte a universului care are vibraţia medie în limite apropiate. Astfel:
– percepţia noastră pământeană NU este cuprinzătoare pentru întreg universul;
Fig. nr. 1: SENSUL CORECT al percepţiei dintr-un punct al universului: percepţia (privirea, în mare – dar orice alt simţ) merge în banda (subzona) universică cuprinsă în limitele sale de vibrație.
Fig. nr. 2: Acest sens NU este corect: percepţii în spaţiul total al universului.

Elementele arhetipale ale sistemelor noastre corporale sunt elemente de legătură ale acestora cu universul: ele ajută la integrarea fluidă a noastră – a evoluanţilor pământeni, în circuitul total, universal, al întrupărilor noastre. Totul face în aşa fel încât vieţile noastre pământene să fie verigi într-un lanţ neîntrerupt, care curge fluid, nesincopat, de la o treaptă la alta a evoluţiilor noastre. Prin variaţiile optime ale structurilor arhetipale din corpurilor noastre s-au desfăşurat cândva toate adaptările noastre: de la trăirile înalte, din locul (locurile) de unde am venit fiecare dintre noi, cu grupul său mai mare sau mai mic de călătorie universică – pe Pământ.
Călătoriile universice regresive se realizează întotdeauna în corpuri fluidice, spirituale (budhice), pentru ca fiecare spirit să perceapă universul în inima lui, prin toate – şi cele mai profunde – părţi ale intimităţii sale monadice: numai cu astfel de corpuri este posibilă o astfel de cunoaştere.
Cu ele se porneşte la drum; să precizăm însă că aceste corpuri sunt de fapt corespondente înălţimii de vibraţie faţă de corpurile fizice locale, de manifestare concretă şi curent la locul de pornire al călătoriilor. Pentru că astfel de corpuri nu rămân neschimbate pe tot timpul călătoriei, ci se schimbă de la o oprire la alta a călătoriei, până în punctul terminus al acesteia. Să reamintim că punctul terminus al unei călătorii regresive este punctul cosmic care are frecvenţa vibraţiei cu valoarea cea mai joasă care poate corespunde sarcinilor de învăţătură necesare în acel moment al evoluţiei călătorilor. Sunt sarcinile necesare remodelărilor periodice spirituale, conform forţelor interioare energetice ale spiritelor, căpătate în derularea ultimelor evoluţii progresive, individuale.
Astfel de corpuri de călătorie au elemente arhetipale complexe, care modifică gradul de percepţie a spiritelor, după cum se derulează parcurgerea distanţelor de la o treaptă a călătoriei – la alta. Distanţele sunt foarte lungi, modificările vibraţionale foarte mari de la o staţionare la alta, astfel încât elementele arhetipale ale corpurilor de călătorie reduc simţitor necesitatea opririlor numeroase, ceea ce conduce la limitarea oboselilor de călătorie.
Doar atunci când diferenţele de vibraţie devin foarte mari, depăşind astfel posibilităţile de modificare a corpurilor de călătorie, are loc oprirea grupului spiritual şi schimbarea corpurilor – cu altele noi, care au inserate la rândul lor, în structurile proprii, alte seturi de elemente arhetipale, pentru următoarea fază a derulării călătoriei.

Aşadar, spiritele nu călătoresc în astfel de deplasări cu roiuri de nave cosmice de la un punct universic la altul: de aceea le şi numim călătorii spirituale. Nu spun că întrupaţii din diferite locuri universice nu ar călători cu nave cosmice de la un punct universic la altul, de la o stea la alta, de la o galaxie la alta. Aici este vorba despre călătorii speciale, de foarte mare amploare, parcurgând cu foarte mare rapiditate spaţii universice uriaşe.
Sunt multe puncte de vedere pentru care se procedează la călătorii de acest fel, dintre care cele mai util de înţeles pentru noi, acum, se referă pe scurt la:
1. obişnuirea parcurgerii spaţiului cosmic prin forţe proprii, treptat, în funcţie de treptele de evoluţie proprie. Să le amintim pe scurt, căci avem suficientă cunoaştere acum pentru a înţelege sintetic desfăşurările:
– obişnuiri de călătorie prin cosmos (prin spaţiul universic) în grup protejat de către secundarii coordonatori de grup propriu de călătorie interzonală: care sunt ajutători avansaţi, de la care se preiau învăţături pe întreg parcursul călătoriei şi se efectuează consolidări în domeniile pe care le pot decela numai astfel de ajutători-coordonatori, cu experienţa lor bogată (dar şi ea aflată în permanentă îmbogăţire în astfel de călătorii). Evoluanţii aflaţi la începutul evoluţiilor lor au nevoie de protecţii complexe. Protecţia lor nu se referă la cine-ştie-ce pericole monstruoase aflate în calea de parcurs, ci se referă la echilibrarea variaţiilor de vibraţie, în preajma structurilor universice uriaşe (macro-structurile universului): vibraţia spiritelor călătoare este protejată de variaţiile mari ale câmpurilor din preajma stelelor, de influenţele barierelor inter-subzonale (prin structurile cărora permanent au loc schimburi de fluxuri energo-materiale între diverse subzone şi, în anumite locuri, între zona locală şi Universul Central unde filamentele sunt remodelate energetic), în preajma altor lucrări materiale, realizate pentru susţinerea universului şi a evoluţiilor spiritelor. În lipsa unor echilibrări de acest fel, realizate de secundarii însoţitori, grupurile de călători pot suferi influenţe obositoare în călătoriile lor, care pot conduce la prelungiri ale timpului de călătorie pentru echilibrări proprii sau dimpotrivă, la scurtări cu efecte aflate în spaţiul de remodelare şi de consolidare a celor mai noi manifestări posibile.
La fel, şi populaţiile locale sunt protejate de influenţele care vin de la grupurile mari de spirite aflate în astfel de călătorii, regresive, căci călătorii sunt pregătiţi şi impulsionaţi/auto-impulsionaţi de elemente specifice regresiei proprii, prin necesităţile care au creat cursul călătoriei. Adică călătorii pot purta în sinea lor tendinţe de trăire, de conştientizare, aflate pe curs de diminuare rapidă de vibraţie personală. Sau, dimpotrivă, pe curs de creştere de vibraţie – la întoarcere: când populaţiile locale sunt şi ele pe curs de creştere de vibraţie, dar pot avea nevoie, în momentul acela, de cu totul alte feluri de impulsuri vibraţionale: determinate de o viteză mult mai redusă, mult moderată, de creştere de vibraţie planetară, căci întrupaţii locali au mult mai mult timp pentru manifestări, ei nu se grăbesc, nu au obiective în desfăşurare rapidă. Şi tocmai de aceea pot fi deranjaţi.
Secundarii însoţitori au puterea şi cunoaşterea modului de moderare a vibraţiei proprii şi de grup de călătorie, menţinând permanent un echilibru între interiorul grupului de călătorie şi exteriorul lui.
Un astfel de echilibru înseamnă preluarea conştientă de fluxuri din mediu, dezvoltarea rapidă, tocmai prin intermediul elementelor arhetipale ale corpurilor lor de călătorie, dezvoltarea cu precădere a structurilor care vor vehicula fluxuri moderatoare pentru grup (nu fluxurile care le-au dezvoltat lor, secundarilor, elementele arhetipale: uneltele cu care vor desfăşura lucrarea lor de ajutor; ajutorul în sine este diferit);
– treptat, spiritele se obişnuiesc cu drumurile regresive, radiaţia lor fiind în creştere, căci evoluţiile le ajută la creşterea forţelor lor interioare, radiante. Astfel, pot călători treptat în grup propriu mai restrâns (nu numai în bloc de grupuri – cum sunt la începuturi blocurile spirituale piramidale de călătorie regresivă), după care adaptările, obişnuinţele de autoreglare rapidă a vibraţiei medii personale, după necesităţile parcursului, vor conduce la efectuarea de călătorii în astfel de grupuri şi mai restrânse, grupuri spirituale proprii (doar monadele dintr-un spirit);
– ca entitate individuală aflată în călătorie de lucru de la o structură a universului la alta. Este specifică treptelor superioare de evoluţie ale secundarilor (numiţi de noi îngeri şi arhangheli) sau a monadleor centrale, coordonatoare ale evoluţiilor, efectuate în zonele II şi III ale universului sau de la o dimensiune structurală paralelă în dimensiunea noastră de evoluţie (a spiritelor primare şi ajutătorilor întrupaţi în mijlocul lor); dar şi în interiorul dimensiunii noastre, în diverse locuri care necesită ajutorul lor direct.

2. Altă necesitate de parcurgere în corpuri spirituale a spaţiilor universice este aceea a cunoaşterii schimbărilor care s-au produs în universul permanent remodelat de marii Creatori, de la o perioadă la alta: în speţă – de la ultima lor călătorie la călătoria aflată în curs de derulare;

3. Adaptarea, şi obişnuirea cu percepţiile, cu seturile de percepţii a corpurilor de călătorie personală, în funcţie de dezvoltarea forţelor proprii de la o călătorie la alta. Intervalul de timp între astfel de călătorii este foarte mare, timp în care evoluţiile conduc la creşterea forţelor interioare proprii. Spiritele pot folosi chiar acelaşi tip de corpuri de călătorie, dar vor observa cum alte elemente arhetipale funcţionează, fără să fi perceput ele, personal, unele lucruri în călătoriile anterioare. Sau să fi perceput ceva, dar fără să dea importanţă, fără să profundeze aspecte care au rămas astfel puţin înţelese atunci: existente doar pentru obişnuirea spiritelor cu existenţa lor, după care abia la călătoriile ulterioare au loc şi aprofundări, treptat;

4. Cunoaşteri de la diferite distanţe: din depărtări mai mari sau mai mici, din apropiere, din staţionare (1-2 întrupări) în mijlocul unor populaţii stelare cu care vor colabora ulterior, în diferite faze: la a II-a întrupare, la întoarcere, în cicluri ulterioare călătoriilor în derulare. Rostul unor asemenea diferenţieri este acela al unor deschideri treptate în relaţiile dintre popoare spirituale cu modalităţi de evoluţie foarte diferite, în care astfel de deschideri, chiar şi consolidările lor, au loc treptat, la venire şi la întoarcere, pentru ajutor oferit în acelaşi timp cu cunoaşterea particularităţilor de evoluţie. Întotdeauna astfel de tangenţe sunt asemănătoare altora, din alte locuri din univers, de aceeaşi natură, astfel încât fiecare tangenţă în parte deschide drum altor tangenţe, pentru alte călătorii viitoare.
În orice oprire, se vor oferi diverse tipuri de ajutor: şi cu corpurile cu care au sosit călătorii în punctul intermediar, şi cu corpurile pe care le vor schimba:
– un ajutor de tip superior la drumul către punctul terminus al călătoriei (căci la dus punctele intermediare sunt în scădere de vibraţie până în punctul terminus al călătoriei regresive: Pământul în situaţia noastră). De aceea, perceptiv, călătorii sunt în acest caz, la nivele mult mai înalte decât majoritatea rezidenţilor locali, util pentru ajutători (îmbogăţirea experienţei), ca şi pentru rezidenţi (crearea experienţei);
m– acelaşi ajutor de tip superior – dar de altă natură, pe drumul de întoarcere (de plecare din punctul terminus: cum va fi plecarea noastră de pe Pământ, după terminarea ciclului de vieţi pe care ni l-am propus). Călătoria de întoarcere va fi tot în trepte, asemănătoare celei de la venire, însă pe sens de creştere a vibraţiei, până acasă. Venind cu corpuri de vibraţie mai mică (în călătorie cu trepte de vibraţie, de data aceasta, din ce în ce mai mare) corpurile de călătorie au (invers decât la venire) o vibraţie mai mică decât media întrupaţilor rezidenţi. Astfel, călătorii au o înţelegere mult mai mare decât şi-o pot acorda ei, între ei, localnicii, privitor la greşeli, neînţelegeri. Având un grad de permisivitate mare, întrucât călătorii vin din vieţi cu greşeli proprii mult mai grave decât pot avea loc la un nivel superior Pământului, în acest fel, ei pot oferi învăţături rezidenţilor, cu înţelegere, toleranţă, răbdare. Chiar dacă au făcut parte din acele blocuri spirituale piramidale care azi, acum, pe Pământ, fac ravagii – când ies din destin ei conştientizează toate nedreptăţile făcute, le înţeleg şi imediat intră în ajutor radiant pentru cei care sunt la întrupare, în continuare. Cu atât mai mult când vor pleca de pe Pământ, vor conştientiza încă şi mai profund, în medii de vibraţii mai mari, elemente de contrast faţă de neputinţa de acceptare a realităţii din timpul vieţii pământene. Îşi vor face reparaţiile personale prin manifestări de înaltă moralitate, spiritualitate, oferind astfel exemplu, ajutor, populaţiilor locale.

5. Efectuarea de lucrări universice în drumul de la o subzonă la alta a zonelor parcurse, în cazul grupurilor înaintate în evoluţie. Pentru ele drumurile, chiar cele regresive, nu sunt nicidecum o plimbare, o croazieră – ci drumuri lucrative, alături de însoţitorii-învăţători ai popoarelor spirituale sau grupurilor spirituale care circulă pe cont propriu.
Fig.nr.3 : Imaginea generală a parcursului unei călătorii spirituale:
 a) de la punctul de pornire, numit de noi “acasă” (în partea de sus a imaginii), adică: locul de desfăşurare a ultimei trepte de evoluţie progresivă, mergând pe sensul de diminuare în trepte a vibraţiei locale, cu schimbarea progresivă a corpurilor, de la un nivel de vibraţie la altul inferior, pentru obişnuirea treptată cu schimbarea vibraţiei; până în punctul terminus al călătoriei – punctul de vibraţia cea mai joasă a parcursului, stabilit în funcţie de puterile de regresie vibraţională conştientizate de spirite în ultima treaptă de evoluţie progresivă, personală;
b) Staţionarea în punctul terminus al călătoriei regresive (în cazul nostru: Pământul) pe parcursul unui ciclu de vieţi care să cuprindă marile variaţii de vibraţie planetară locală;
c) Şi retur, pe alt drum, pentru cuprinderea multor puncte diferite din cuprinsul universului: drumul creşterii în trepte a vibraţiei locale, cu schimbarea progresivă a corpurilor, de la un nivel de vibraţie locală – la altul superior.
________________________

Să reţinem:
Sistemele corporale locale – în cazul nostru: pământene, au două elemente particulare deosebite:
– elemente corporale care fac ele înseşi legătura cu evoluţiile desfăşurate în condiţii de manifestare înaintată a spiritelor decât în mediul actual-local: adică desfăşurate înainte de venirea spiritelor în mediul local (pământean). De exemplu, structuri ale corpului mental adaptate creaţiei prin materializare/dematerializare/remodelare, ori corpului astral pentru cercetare complexă a mediului de trai curent, comunicare mentală prin translaţie de percepţie de la emitent la receptor, deplasare mental-astrală pentru reducerea efortului prin corpul fizic. Aceste elemente nu sunt elemente arhetipale, nici matriceale, ci elemente constitutive speciale ale corpurilor noastre în prima parte a evoluţiilor noastre pământene (înainte de ultima glaciaţiune). Şi au fost special date pentru ca spiritele să poată face o trecere lină de la o formă – ultima formă – de manifestare dinaintea Pământului, la formele de manifestare pământeană. De fapt astfel de elemente constitutive sunt valabile în cazurile oricărui grup de călătorie regresivă, pe orice planetă de oprire şi orice punct-terminus al călătoriilor lor prin univers. La finalul ciclului de vieţi în punctul terminus al călătoriei, dacă au existat diferenţe mari de-a lungul ciclului de vieţi, spiritele vor avea parte de reveniri la tipuri de corpuri care să le facă trecerea mai uşoară la cele particulare drumului de întoarcere. Căci treptele de oprire ale acestui drum de întoarcere vor fi planete cu vibraţiile mult mai înalte şi cu localnici mult mai elevaţi decât pe Pământ;
– elemente arhetipale: care fac punţi de legătură între perioade mari de vibraţie planetară, pentru ca spiritele să se poată adapta din timp, treptat, lin, la condiţiile aflate în schimbare.
Există perioade în care spiritele sunt conştiente de schimbările corpurilor lor – şi mă refer la creatorii conştienţi, cu stare înaintată de conştientizare a condiţiilor lor de mediu, cu cunoaştere înaintată a modurilor de folosire a condiţiilor momentului şi de adaptare din timp la condiţiile viitoare de trai. Este cazul oamenilor în trecutul îndepărtat al evoluţiei pământene, în etapa mentală de trăire umană, când condiţiile de trai se schimbau mereu, treptat dar lin, ei le simţeau de timpuriu şi îşi adaptau activităţile la schimbările planetare. Având în vedere şi propriile lor trăiri în mediul local, dar şi desfăşurările proprii de activitate, care puteau afecta întreg biosistemul planetar, căutau cele mai elevate metode de a preîntâmpina asemenea efecte asupra biosistemului planetar. Cunoaşterea elementelor arhetipale ale propriului lor sistem corporal îi determinau pe oameni să le studieze şi pe cele ale altor vieţuitoare planetare, coordonându-şi activităţile sub îndrumările ajutătorilor comuni: planetari, dimensionali şi, în general, din întreaga verticală spirituală coordonatoare locală.
Când vibraţia medie planetară a ajuns la o valoare joasă, elementele arhetipale au pornit modificările speciale ale structurilor fluidice, cu rolul de a vehicula volume mari de fluxuri energo-materiale cu vibraţie corespunzătoare, joasă, şi aflată mereu în diminuare. Astfel de vehiculări au contribuit în primul rând la schimbarea rapidă a fondului material al fiecărui corp fluidic în parte, iar acesta a dezvoltat un sistem de canale menit vehiculării fluxurilor de energii din mediul mult schimbat.

În prezent trăim fenomenul invers: corpurile noastre dezvoltă sisteme de vehiculare a fluxurilor energetice şi materiale de înaltă şi foarte înaltă frecvenţă, cu rol de reînnoire rapidă a structurilor materiale: pentru a face faţă în continuare schimbărilor de amploare şi mai mare, aflate în curs de derulare. În asemenea condiţii se dezvoltă senzaţii noi, percepţii lărgite pe care încă nu suntem obişnuiţi să le evaluăm corect, de unde şi multe confuzii, nesiguranţe, neînţelegeri care se generalizează cu multă uşurinţă.
Aş fi dorit să dezvolt puţin fenomenul deosebit de complex al vampirismului energetic, dar având în vedere complexitatea celor deja discutate, las acest subiect pentru postarea viitoare.

duminică, 6 februarie 2011

ELEMENTUL ARHETIPAL: PARTE DIN UNIVERSUL ŞI DIN VIAŢA NOASTRĂ CONCRETĂ

(se face referire la studiile anterioare despre elementul arhetipal:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/01/sistemul-nostru-corporal.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/01/sistemul-nostru-corporal-pasul-catre_24.html )
Studiul elementelor arhetipale este necesar din multe puncte de vedere. Studiem elementele arhetipale implicate în:
– constituirea macro-sistemelor corporale: galaxiile matriceale – cu stelele şi cu planetele lor; în acest caz, elementul arhetipal este un factor determinant în constiturea reţelelor stelare ale galaxiilor matriceale (galaxiile pe care le putem percepe, conştientiza de pe Pământ)
(http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/1-energetica-stelar-planetara/ );
– şi, mai aproape de viaţa noastră curentă: propriile noastre sisteme corporale; elementul arhetipal este factor de constituire a corpurilor fluidice, care susţin generarea şi regenerarea corpului fizic de manifestare curentă.

Înţelegem astfel din ce în ce mai bine modul în care viaţa noastră este cu adevărat legată de universul înconjurător, cât de mult ne influenţează acesta: viaţa, trăirile, evoluţiile. Se dovedeşte eronată concepţia conform căreia spunem că tot ceea ce trăim se datorează exclusiv manifestărilor noastre şi ale strămoşilor noştri, indiferent dacă faptele sunt măreţ-spirituale sau în mod interesat – egoiste, agresive. Având parte de fondul de experienţă personală şi anterioară a grupului spiritual de întrupare, avem posibilitatea de A ALEGE manifestarea optimă în cadrul fiecărui set de condiţii de trai local. Ceea ce schimbă fundamental termenii ecuaţiilor de evoluţie.
Când vorbim despre evoluţie, să avem în vedere simbolul crucii: linia verticală simbolizează legătura noastră cu universul (cu cerurile); linia orizontală simbolizează fluxul temporal trecut-prezent-viitor. Elementul arhetipal al sistemului nostru corporal, urmărit în cursul acestui flux, dezvăluie – studiat după cum am început (căci da! aceste studii sunt doar un palid început) anumite lucruri care nu au fost înţelese de la bun început. Fără să acuzăm şi fără să dispreţuim, se poate atrage atenţia cu respect asupra unor concepte destul de putenic înrădăcinate în conştiinţa celor interesaţi de astfel de cunoaşteri.
Concret, legat de studiul elementelor arhetipale ale sistemelor corporale: studiile mentale care au privit cunoaşterea străvechimilor, realizate în mileniul trecut sau preluate din perioadele chiar mai vechi, au fost tributare de regulă interpretării conform atitudinii generale actuale a multor oameni: mulţi fiind consumatori dezechilibraţi ai resurselor materiale pământene, egoişti, răuvoitori, lucrători leneşi şi neiubitori de muncă, căutând subterfugii, eschivări în faţa asumării unor responsabilităţi. Încercând să supună planeta şi lumea semenilor săi, încercând să transforme totul după interese înguste, meschine: simţindu-se în felul lor limitaţi (de altfel, cât se poate de normal, după limitările impuse chiar de ei – întregii lor societăţi) şi încercând din răsputeri să limiteze trăirile semenilor lor.

După părerea mea, nu s-au înţeles însă cel puţin două lucruri fundamentale:
– evoluţia generală a spiritelor umane este mult mai înaintată decât ceea ce pot ele să manifeste în acest moment planetar, conform vibraţiei locale. Spiritele umane au venit cu o experienţă uriaşă de creatori universali, însă experienţa lor, şi gradul lor înaintat de conştiinţă planetară se poate manifesta în mod optim numai la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, precum şi în condiţiile în care corpurile de manifestare sunt adaptate folosirii optime a capacităţii de creator universal: adică de lucru cu materiile fundamentale ale lumii, ale universului, de formă filamentară de vibraţie ridicată. O astfel de creaţie, de lucrare creativă, întreţine la rândul ei vibraţia foarte înaltă a corpurilor, creând astfel o spirală vibraţională de care omul astfel creator este cât se poate de conştient.
În acest sens, evoluţia omului pe Pământ nu este o evoluţie trupească din latura patrupedă a biosistemului planetar, având doar un singur corp (corpul fizic – numit în general solid), al cărui electromagnetism ar crea o aură, o liminiscenţă proprie puţin înţeleasă: înţeleasă doar sub aspectul manifestării influenţelor genetice ale generaţiilor anterioare, care ar crea în mod unic, fără alte influenţe, şi ar remodela corpul urmaşului, doar în limitele liniilor genetice. Linii genetice care au fost, şi sunt şi ele destul de puţin înţelese momentan – chiar dacă structurile genetice au fost studiate intens in chimismul lor intim;
– în al doilea rând, nu s-a înţeles bine, şi în mod complex, influenţa variaţiei vibraţiei medii zonale asupra sistemului nostru corporal complet. Avem un sistem a cărei formă, prin structurile sale interioare, variază în ritmuri susţinute tocmai de această variaţie a vibraţiei zonei, cosmosului: adică a exteriorului său. O astfel de variaţie structurală a corpurilor presupune dezvoltări/retrageri ale unor structuri, după cum dictează elementele matriceale, elementele cu caracter arhetipal din cadrul sistemului matriceal propriu. Astfel de structuri matriceale formează un adevărat procesor, de mare complexitate, facilitând manifestări deosebite ale forţelor spirituale radiante prin sistemul corporal astfel constituit. Constituenţii săi facilitează variaţii până la mlădieri subtile de manifestare, de comportament al spiritului, de atitudini adaptate oricăror situaţii cu care acesta se confruntă în mediul de trai.

Aceste aspecte au fost deja – cred ! – înţelese în acest moment – sub aspectul particularităţilor lor reale: şi evoluţiile, şi sistemele corporale, şi influenţa vibraţiei medii planetare asupra lor.
Ceea ce ar fi de adăugat de fiecare dată când discutăm despre asemenea lucruri este faptul că vibraţia mediului înconjurător creează tipul de manifestare specific momentului vibraţional planetar: influenţează, scoate o parte la suprafaţă, din cumulul de manfestări care formează experienţa totală a monadelor întrupate. Oriunde, în orice situaţii, apare acel set particular, bagaj, volum de manifestări specifice nivelului propriu de experienţă – dar raportat la vibraţia mediului: nu este un automatism care scoate ceva dintr-o experienţă totală, a celui mai evoluat spirit din biosistemul planetar – ci ceea ce este specific fiecărui spirit în parte, conform propriei sale evoluţii.
Adică: nu putem manifesta, fiecare dintre noi, nici ceea ce este ideal pentru întreaga societate, nici ce este maxim pentru fiecare spirit în parte. De aceea nu trebuie să ne cerem imposibilul unii altora. Dar nici să cedăm tentaţiei de a urma ceea ce nu se potriveşte cu propriile noastre încredinţări.
Ştim, putem să ne manifestăm cu seturi de atitudini specifice vibraţiilor înalte, medii şi joase – variaţii cărora sunt supuse permanent stelele, planetele din mediul nostru de trai, dar avem şi posibilitatea, experienţa de a alege din setul particular vibraţiei momentului ceea ce ni se pare cel mai adecvat situaţiei din toate punctele de vedere pe care le putem conştientiza în fiecare moment. În acest fel, experienţa noastră se îmbogăţeşte la nivelul fiecărui punct al vibraţiei noastre, personale, dar şi la nivelele vibraţionale ale mediului de trai. Îmbogăţirea presupune ceea ce oferim (căci ni se întoarce tot nouă, la un moment dat, şi o primim îmbogăţită) şi ceea ce primim. Este o îmbogăţire cu noi termeni, care impulsionează adaptarea experienţei la condiţiile mereu noi de trai. Chiar dacă acest lucru presupune sacrificii oferite societăţii de întrupare. Un sacrificiu asumat, prin care se oferă astfel ajutor întregii societăţi, exemplu de atitudine superioară.
Se ajunge astfel, în timp, să se poată folosi nuanţe, subtilităţi ale aceluiaşi fel înălţat de atitudine în faţa vieţii, în orice condiţii de vibraţie, fie ea înaltă sau joasă, dar întotdeauna având în vedere modul specific de trăire al societăţii în momentul său propriu: este un nivel mediu care presupune particularul treptelor de evoluanţi care participă la formarea societăţii, fie în calitate de rezidenţi, fie în calitate de ajutători.

Lumea dinainte de ultima glaciaţiune nu se putea manifesta asemănător lumii post-glaciaţiune. Numai pornind de la o asemenea înţelegere se poate privi corect trecutul, străvechimile omenirii.
Lumea care se manifestă printr-un singur corp nu are ce căuta în acest univers: indiferent dacă evoluantul este primar, secundar sau central. Nici un întrupat în Universul Fizic nu va avea un singur corp în constituirea sa universică locală. La fel cum sunt, de altfel, şi entităţile astrale – dar nu discutăm despre ele acum, amintim în treacăt, la fel ca şi despre entităţile dimensionale. Dar pentru ajutătorii cu multă experienţă, acest lucru devine un adevăr sacru, sfânt. Se vor întrupa după cum se întrupează spiritele aflate deja la întrupare, pe care îşi asumă să le ajute, şi vor ajuta în mijlocul lumii universice locale, din modul de fiinţare şi de manifestare acceptat.

Studiile din perioadele anterioare – ca şi cele din prezent, chiar dacă acum sunt destul de rare, încă – au mers pe două căi: studii personale mental astrale şi comunicări de tip mental-astral. Studiile, cercetările mental-astrale personale constituie o activitate care ar fi trebuit să se desfăşoare întotdeauna liberă, mai mult sau mai puţin de către fiecare om în parte: direct sau intuitiv, intuiţia fiind susţinută de cei cu abilităţi mai înaintate, susţinând la rândul lor pe cei pe cei cu abilităţi, dar fără experienţă prea multă în lucrul mental la vibraţie joasă şi în condiţii de variaţii rapide ale vibraţiei, chiar şi în creştere. S-ar crea astfel o spirală a susţinerii la care ar trebui să participe fiecare om în parte, indiferent dacă au experienţă multă sau puţină.
Dacă oamenii s-ar încuraja unii pe alţii, ei ar putea intui mult mai multe lucruri şi astfel i-ar putea susţine pe lucrătorii direcţi, susţinându-se pe ei înşişi pe drumul dezvoltării cunoaşterilor şi aplicaţiilor: pe drumul folosirii tuturor forţelor spirituale pe care fiecare om, şi societatea întreaga le beneficiază în fiecare moment al evoluţiilor.
Nu au fost condiţii prea extinse până acum; cine beneficiază de ele azi poate contribui la cunoaşterea umană, prin corecţiile care pot fi realizate pe măsura creşterii vibraţiei planetare, a orientării tuturor în folosirea forţelor radiante ale tuturor spiritelor, pentru întărirea încredinţărilor proprii şi extinderea lor în direcţiile cunoaşterilor, conlucrând pentru înţelegeri detaliate, aprofundate.
Treptat vom înţelege multe lucruri, din multe domenii:
– de pe axa legăturilor noastre cu universurile şi cu coordonatorii evoluţiilor noastre – marii Creatori, Făuritorii permanenţi ai universurilor: permanenţi prin remodelările speciale pe care ei le fac pentru evoluanţii de pretutindeni (normal: nu numai pentru noi);
– de pe axa timpului: a trecut-prezent-viitorului evoluţiilor noastre, indiferent dacă este sau nu vorba despre evoluţiile noastre pe Pământ. Vom ajunge să înţelegem, în toate detalii care ne sunt posibile de pe Pământ: ce forţe am folosit, folosim şi vom folosi în continuare – indiferent dacă vom rămâne pe Pământ sau dacă vom pleca de aici. Vom înţelege că nu cei mai răi dintre oameni vor rămâne – ca la pedeapsă – aici, pe Pământ (căci Pământul nu este o închisoare pentru pedepsiţii universului). Vor rămâne aici dintre cei care sunt foarte pricepuţi şi mai mult: dintre aceştia din urmă, cei care vor coordona aplicaţiile rezidenţilor sunt cei care îşi vor continua întrupările pe Pământ, după plecarea blocurilor piramidale: cu toţii, împreună, vor face faţa cea nouă a Pământului celui nou, renăscut, reîntinerit, îmbogăţit aşa cum ne-am dori acum să fie el... şi încă mult mai mult!

Vom discuta despre multe elemente care se pot cerceta încă de pe acum, după părerea mea: „cristalele” din centrul oraşelor atlante – care nu erau chiar „cristale”, deşi imaginea generală oferă această confuzie cercetătorului mental al acelor timpuri. Sau adevăratul sens al folosirii „aurului” şi „argintului” în societatea atlantă – care nu era nici aur şi nici argint – aşa cum cunoaştem azi aceste metale. Sunt multe lucruri care ţin de o altă realitate a vieţii aceleia, ale unor lucruri pe care azi nu suntem obişnuiţi să le luăm în considerare şi ne conduc la multe confuzii.

Deocamdată, am început să scriu despre elementul arhetipal având de mult intenţia să deschid şi unele discuţii despre unele încredințări actuale privind folosirea „ingineriei genetice” în străvechimi – adică de către atlanţi: în direcţia modificării propriilor lor corpuri, ale lor sau ale semenilor lor de pe alte meleaguri pământene. Sau alte încredințări de tipul: extratereştrii au venit aici şi au făcut inginerie genetică asupra animalelor celor mai evoluate în acel moment pe Pământ: primatele. Încă suntem în „patria” necunoaşterii, neacceptării altor elemente de care ştim la modul general – dar nu le luăm în considerare, nu facem legături: rădăcinile lor însă se află în cunoaşterea noastră de azi, aşteptând să ne folosim toate forţele spirituale pentru a o aprofunda.
Comunicările astrale pe care le primim ne îndrumă pornind de la lucrurile ştiute de noi, pe diverse căi, virând treptat, pe măsura dezvoltării impulsurilor noastre de a căuta cunoaşterea. Nimeni nu ne dă nimic integral, aşteptând ca noi doar să le luăm şi să le ducem mai departe. Dimpotrivă, suntem aşteptaţi să ne punem întrebări, să căutăm răspunsuri, să punem întrebări entităţilor astrale (ghizilor spirituali) care sunt în jurul nostru pentru a ne ajuta, pentru a ne orienta, pentru a ne forma dorinţa de a cerceta noi înşine: nu de a lua de-a gata permanent.
Asta trebuie să înţelegem noi: că nu suntem doar un instrument simplu de channeling, ci suntem spirite căutătoare, în orice vremuri, în orice situaţii, ajutaţi – dar nu ca nişte neajutoraţi, ci ca nişte înaintaţi.

Elementul arhetipal ne ajută să înţelegem mare parte a proceselor de dezvoltare ale unor structuri din acest univers: de la formarea stelelor şi planetelor pe care ele le guvernează – până la creşterea, dezvoltarea corpurilor vieţuitoarelor planetare, printre care şi ale noastre, ale oamenilor. Vom înţelege numai studiind acest aspect al corpurilor universice – elementul arhetipal. Este o părticică din cunoaşterea care ne va ajuta să ne înţelegem istoria, vom înţelege mult mai bine cum evoluăm şi cum suntem ajutaţi permanent să folosim tot ceea ce se află în jurul nostru: tot ceea ce a fost, este şi va fi creat în mod special pentru viaţa şi învăţăturile noastre. De fapt, ale tuturor vieţuitoarelor, care învaţă la fel ca şi omul: dar fiecare în felul său.
Corpurile omeneşti, la fel ca şi corpurile tuturor întrupaţilor din acest univers, au din crearea lor – în mod special pentru fiecare treaptă de evoluţie, şi tot în mod special pentru fiecare mod de trăire-împreună a unui grup de spirite sau mai multor grupuri de spirite – tot ceea ce le trebuie acestora pentru a străbate timpurile unei planete sau a unui grup de planete, după cum este cazul.
Fiecare tip de sistem corporal are – sau nu are, după necesităţi – elemente arhetipale inserate în sistemul corporal-fluidic: în corpurile-matrice pentru alte structuri sau chiar pentru corpuri întregi ale aceluiaşi sistem.
În cazul sistemului corporal uman, corpul spiritual (sau budhic) este corp matriceal pentru corpul dublu-eteric (sau vital), care la rândul său este corp matriceal pentru corpul fizic. Fiecare dintre aceste corpuri are în structurile sale elemente arhetipale.
Şi aici aş mai discuta şi o altă problemă, despre care am citit în unele scrieri, de-a lungul ultimilor ani. Unii clarvăzători au vizualizat, în trecutul foarte depărtat al planetei noastre, ceea ce au crezut a fi veriga de legătură între două populaţii majoritar răspândite pe Pământ: saurienii şi oamenii, în fiinţa unui „om-morsă”. Era vorba despre un tip de uriaş cu caractere umane (aspect general uman: mers biped, membre superioare special dotate pentru apucat şi abilitate pentru creaţie manuală simplă, membre inferioare pentru mers pe sol, abilitatea răsucirii trunchiului sau aşezării pe fund, etc.), dar şi cu aspectul constituţiei asemănătoare unei morse: corp masiv, piele groasă, elefantiformă. În capitolul 2 – Madrit al Studiilor Istorice (adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/madrit/1-madrit/ ) am arătat că şi eu, personal, am crezut acest lucru la început: dar la un moment dat, când am studiat sistemul fluidic al acelor „oameni”, am sesizat diferenţele fundamentale privind ceea ce ajută dezvoltarea omului-spirit şi ce putea ajuta dezvoltarea saurianului. A fost începutul unor cunoaşteri detaliate (expuse) privind fiinţarea şi importanţa grupurilor de înaintaşi ai fiecărui popor spiritual aflat la întrupare pe o planetă. Acel fel de evoluanţi nu erau nicidecum strămoşii oamenilor. Strămoşii oamenilor trebuiau căutaţi în cu totul altă parte. Şi i-am „descoperit” în locuri speciale, consacrate deja acelor „începuturi omeneşti” (capitolul 3 – Yuka, adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/yuka/1-yuka/ )
: erau entităţile dimensionale care pregăteau deja întreg procesul de creare a omului, din propriile lor corpuri, cu tot ceea ce era necesar spiritelor umane să evolueze multe zeci de milioane de ani din acel moment – înainte.
Studiul sistemelor corporale umane determină imediat cunoaşterea elementelor specifice lor, căci:
1. omul are sistemul corporal cel mai complex al întregului biosistem actual pământean;
2. nu există două civilizaţii de tip creativ-universal una după alta, iar saurienii şi-au împletit viaţa, trăirile, pe ultima porţiune de evoluţie pământeană, cu oamenii – creatori conştienţi înaintaţi, universali;
3. din populaţiile sauriene ale înaintaşilor nu au existat urmaşi spirituali care să le ducă mai departe caracterele. Nici pentru oameni, nici pentru alte vieţuitoare. Astfel, între saurieni şi reptilele contemporane cu ei şi contemporane acum cu noi, oamenii de azi, sunt diferenţe mari privind sistemele corporale, astfel încât corpurile înaintaşilor lor, pe lângă faptul că nu aveau elemente arhetipale, nu pot fi corpurile moştenite de reptile, căci:
– saurienii au fost vieţuitoare cu spirite mai înaintate în evoluţie, corpurile lor având o structură matriceală spirituală proprie pentru celelalte corpuri fluidice din sistem şi pentru corpul fizic din sistemul propriu;
– reptilele au fost, şi sunt vieţuitoare cu spirite intra-planetare: vieţuitoare care nu au structură spiritual-corporală, corpurile lor fiind realizate din structura fluidică a planetei: căci numai prin forţele spirituale proprii aceste spirite nu au puterea de a constitui sisteme corporale de întrupare, care să fie susţinute în continuare de forţele spiritului şi să mai şi aibă puteri în plus pentru a se manifesta într-un mediu biologic de o asemenea complexitate – cum este mediul pământean.

Iată aşadar cum, din asemenea studii, ale căror concluzii le-am prezentat aici, rezultă adevăratele diferenţe între vieţuitoarele planetare. Vom vedea tot în acest fel, sprijinindu-ne pe elementul arhetipal, ce înseamnă adevăratul element reptilian, cum a apărut el în viaţa şi corpurile omului şi care a fost, este, şi va fi semnificaţia lui pentru viitor.