CÂTEVA FILE DIN CUNOAŞTEREA APROFUNDATĂ A VAMPIRISMULUI ENERGETIC (3)

CUNOAŞTEREA, ÎNCOTRO?...
Când discutăm despre energetica corporală, de regulă mulţi dintre cei care abordează acest fel de discuţii cred, şi oferă ca certitudine, ideea că tot ceea ce se putea cerceta deja s-a făcut, iar cele ce se pot spune în plus nu pot fi decât analize de caz, aplicând cele cunoscute pentru explicarea celor cu care ne confruntăm în viaţa curentă. Tot ceea ce ar fi de făcut este să aşteptăm, căci am atins acum, în anul 2011, un fel de culme umană – pornind de la evoluţia omului din maimuţă şi coborând pe firul timpurilor. Iar următorul pas ar fi despărţirea Pământului înalt-dimensional de partea sa telurică, jos-dimensională: un fel de despărţire raiului de iad. Un fenomen care s-ar petrece în anul 2012, o dată la care o parte din oameni vor pleca cu noul Pământ, altă parte va rămâne în continuare cu un Pământ ce va păstra tot ce este actualmente rău.

Lucrurile sunt însă mult mai complexe: o astfel de privire este una de la depărtare, de la suprafaţa lucrurilor – lucruri care aşteaptă să fie cunoscute în continuare, căci suntem abia la începutul vremurilor asamblării cunoaşterii corespunzătoare unei evoluţii de tip mental, desfăşurată începând cu milioane de ani în urmă, până la ultima glaciaţiune, cu o cunoaştere proprie unei evoluţii de tip manual-tehnologic, desfăşurată în timpurile de la ultima glaciaţiune până în prezent. Pentru a înţelege o astfel de complexitate, pentru a ne înţelege bine rădăcinile şi dezvoltările, trebuie să cunoaştem lumea fluidică şi să-i înţelegem bine structurile, desfăşurările, funcţionările.

Trăim într-o lume pe care o putem numi, până la un moment dat: agresivă. O trăim pentru a-i cunoşte bine evoluţiile, pentru a-i înţelege dinamica: pentru a înţelege diferenţa între agresiv şi dinamic. Sunt diferenţe pe care le înţelegem abia atunci când începem noi, personal, să studiem – dincolo de a judeca, de a acuza. Să înţelegem diferenţa între acuză şi judecată, unde logica este folosită în ambele cazuri: ca să nu facem greşeli, contestăm orice fel de logică, propunând de multe ori să ne lipsim total de ea... Nu-mi vine să cred când citesc aceste lucruri... Dar da!! Sunt oameni care scriu acest lucru şi oameni care aderă necondiţionat la ele, căci nu doresc decât să fie de acord cu faptul că inima este aceea ce trebuie să fie urmată, iar „inima” exclude „logica”.
Eeeee... nu ştim că „Inima are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte...” ??!!! Încă, aş adăuga.
Există o „raţiune” în toate, care abia aşteaptă să o descoperim...

Dar iată, astfel ajungem la generalizare, un alt lucru pe care nu l-aş folosi fără multă grijă... Este comod, dar nu este de loc sănătos. Se vehiculează un set de generalizări, care însă nu se potrivesc decât unui segment restrâns de situaţii. Aşa ajungem la „vampiri energetici” care ar fi pe toate cărările... Cei care ne iubesc prea mult, cei care nu ne iubesc de loc, cei care ne ceartă, ne ocărăsc, ne agresează, concurează, împing, resping, care urlă, care nu vorbesc, care vorbesc prea mult sau comunică prea puţin din gândurile şi priceperea lor – ascunzând ei ceva-ceva, cu siguranţăăă!!... Tot ce ne fac alţii ajungem să credem că trebuie respins, şi cei care spun „Da!” şi cei care spun „Nu!”, tot ceea ce ne fac alţii ajunge să fie respins, rejectat, chiar dacă în acelaşi timp ne spunem că trebuie să-i iubim, chiar dacă nu simţim – măcar să spunem, sau să nu spunem dar măcar să ne rugăm. Şi aici: cine nu se roagă nu e bun, cine nu meditează – nici atât! cine nu face cursuri nu cunoaşte nimic, cine „vede” – vede de la diavol, cine nu „vede” să nu vorbească...
În general păstrăm multe mentalităţi de Ev Mediu, în care ceva ne-explicat sau prea-puţin-explicat devine rău, malefic, diabolic...
Învăţăm să ne protejăm de oricine şi de orice, fără să ne dăm seama de elementul negativ implicit: acuza că ne poate face un rău. Înainte de a face o protecţie, gândul necesităţii ei „bate” în multe părţi, şi vorba românului: „Hoţul cu un păcat şi păgubaşul cu şapte păcate!!”...

Totul ar fi comod să fie păstrat în aceleaşi limite. Dincolo de limite e greu de acceptat ceva, iar dacă acceptăm – să fie totuşi în limite foarte largi...
Adică să mutăm limitele.
Nu este de loc rău, astfel, pentru unii dintre noi, să mutăm limitele, căci după părerea mea mergem făcând paşi, şi fiecare pas este necesar să fie făcut în cunoştinţă de cauză. Chiar mi se pare mult mai bine aşa: să mutăm momentan limitele – decât să credem, fără limite, orice sfidează logica: iar dacă sfidează logica umană şi omul acceptă acest lucru, ar însemna că este evoluat: mult mai evoluat decât semenii lui „logici”.
Multe lucruri vin din intuiţiile noastre, multe comunicări astrale vin să sprijine intuiţiile noastre, să ne pregătească pentru plecare de pe Pământ – plecarea definitivă, după terminarea acestui ciclu de vieţi pământene. Dar ele se petrec pe alte meleaguri ale universului, chiar şi în alte universuri. Este foarte bine să le cunoaştem, dar să trăim conform clipei noastre pământene, până când vom ajunge din nou să trăim ceva altfel-dimensional decât ceea ce trăim azi: căci deocamdată multidimensionalitatea este aceea a trăirilor noastre, emoţionale, energetice în segmentele locale – nu o trecere în altă dimensiune structurală a universului. Ar trebui ca cei care iau comunicări astrale să meargă mai departe decât comunicarea în sine, care să devină punct de plecare în cercetarea proprie: să întrebe, să cerceteze, să aprofundeze particularităţile fiecărei forme de dimensionalitate specifică acestui loc din univers. Căci frumuseţea descoperirilor va face întotdeauna înţelegerea unei anumite forme de dimesiune sufletească deschisă cunoaşterii, pe care ajutătorii noştri astrali doresc să ne-o împărtăşească: dar nu fără lucru din partea noastră. Tocmai acest lucru trebuie să ne susţină şi să ne determine căutările: faptul că se doreşte înţelegerea şi nicidecum preluarea automată, purtarea automată a informaţiilor, fără efort de cercetare personal. Ele trebuiesc preluate şi duse mai departe, însă însoţite de cercetarea proprie. Măcar de încercare!! Specializarea vine numai încercând!!

Astfel de trepte ale atitudinii noastre, ale mersului nostru mai departe sunt de înţeles şi de discutat întotdeauna. De aceea nici nu acuz că se înţeleg lucrurile greşit sau deformat, doar încerc să echilibrez prezentând fapte şi desfăşurând cercetările mele, pe care nu le generalizez. Căci cele mai grele gânduri sunt cele ale oamenilor de bună credinţă, care ajung să se teamă şi, cu puritate multă, dau forţe necunoscute fricilor lor. Lumea e mai plină de gânduri rele – ale oamenilor buni şi răi deopotrivă – şi „foarte” goală de entităţi rele...
Iar de gândul rău nu e bine să ne ferim prin gând rău. Să cunoaştem şi să ne obişnuim cu cunoaşterea fenomenelor lumii, apoi să trăim cu curajul de a le face faţă tuturor celor existente, cu demnitatea de a primi ceva – chiar şi gândul rău al semenilor noştri. Este greu la început, dar treptat ne întărim, ne depărtăm puţin pentru a ne întări, apoi trăim aşa cum se cuvine: cu demnitate, cu curaj.
Căci părerea mea este că dacă un lucru, fenomen, eveniment nu este pe înţelesul meu, pot încerca să îl înţeleg, măcar în linii mari. Aştept însă să înţeleg, îmi doresc să înţeleg, rămân deschisă şi aştept să primesc informaţii, mă străduiesc să le caut, să le asamblez şi să înţeleg tot ceea ce ţine de ele.
Să nu uităm însă că fiecare om merge în ritmul său, în felul său. Generalizarea şi uniformizarea ne ajută, ne ordonează mereu cunoaşterile, dar numai până la un punct: dincolo de care fiecare om, fiecare vietate trăieşte în felul său, fiecare lucru, fenomen, eveniment are specificul său. Şi este bine să respectăm asta.

ŞI REVENIND LA VAMPIRI ŞI VAMPIRISME…
Aşadar, nu vreau să contest, prin articolele pe care le-am expus până acum, ceea ce scriu sau spun alţii. Ceea ce vreau să relev este faptul că, printre multe altele, putem să facem confuzii din cauza lipsei unor studii aprofundate. CEI CARE LE FAC – NU LE FAC INTENŢIONAT …NICI PE DEPARTE!! Chiar dacă trag cu dinţii de cunoaşterea lor, pe care consideră că nu mai au timp să o schimbe, nu mai au titlul de glorie pe care se sprijină mereu. Atâta pot ei, şi mulţi nu dau voie lumii să se schimbe, căci ei au greutate mare de adaptare la noutate. Sunt de înţeles, arăt de ce îi înţeleg – dar nu consider că sunt şi de urmat, ca exemplu pozitiv: şi voi spune acest lucru ori de câte ori va fi nevoie.
Din nou spun că o seamă de fenomene au fost numite empiric vampirisme energetice, iar această numire a fost creată din confuziile pe care le facem la începutul drumului oricărei ştiinţe. Perceperea cu simţurile trupeşti, apoi cu aparatura de prelungire a simţurilor corpului nostru fizic, poate să ne conducă deseori la confuzii – chiar dacă suntem acum cât se poate de obişnuiţi cu folosirea privirii – ca simţ de bază pentru majoritatea oamenilor. Cu atât mai mult când este vorba despre privirea mentală – neîncurajată, şi astfel de puţine ori folosită în timpul vieţii noastre.
Şi mai ales atunci când se petrec două fenomene pe care ar trebui să el înţelegem bine de la bun început:
– suprapunerea celor două feluri de percepţii: mentală şi oculară – timp în care memoria oculară, cu care suntem obişnuiţi, joacă multe feste observatorului mental;
– necunoaşterea circulaţiilor energetice, a structurilor corporale materiale cu structuri ferme, fixe pe anumite perioade de timp, care facilitează funcţionarea structurilor corporale totale: structurile unui singur corp, structurile tuturor corpurilor din sistem, structuri adiacente unui corp sau întregului sistem corporal. Care funcţionează simultan şi lucrează împreună pentru impulsionarea corpului fizic: corpul nostru de manifestare curentă.

Funcţionarea corpurilor fluidice este strâns legată de corpurile de manifestare în planul fizic al planetei – în mijlocul structurilor ei fizice aflate în diverse feluri de agregare: pământoase (inclusiv: metalice, cristaline), apoase şi aeriene, pe care le cunoaştem bine azi cu corpul nostru fizic (de carne, sânge şi os).
Ceea ce nu ştim însă prea bine este că:
– atunci când sistemul corporal al unui spirit întrupat are şi corp fizic (materie de cea mai joasă frecvenţă planetară), corpul fizic nu este singurul corp de manifestare. Manifestarea prin corp fizic este întotdeauna dublată de manifestarea prin corp astral, pentru odihna corpului fizic şi pentru desfăşurarea unor cercetări proprii mai aprofundate decât poate susţine corpul fizic (prin ceea ce numim călătorie astrală). De multe ori rezultatele unor asemenea cercetări ne apar intuitiv în viaţa curentă (spunem că „ni s-au îndeplint visele” sau că „am avut premoniţii”). Toate corpurile fluidice din sistem lucrează pentru amândouă corpurile de manifestare simultan – chiar dacă spiritul nu se manifestă simultan cu amândouă. Dar se întreţine astfel fiecare corp de manifestare în parte, pentru ca oricând, în orice moment, să fie apt fiecare să lucreze în momentul de necesitate al spiritului.
Ceea ce nu înseamnă că se întrerup celelalte funcţii ale corpurilor fluidice: permanent ele lucrează pentru întreţinerea şi funcţionarea proprie, precum şi a celorlalte corpuri din sistem.
– atunci când părăsim definitiv corpul fizic şi corpul de manifestare curentă devine corpul astral (care se mişcă însă tot în mediul fizic al planetei), spiritul se manifestă ca entitate astrală, iar celelalte corpuri fluidice susţin permanent corpul de manifestare astral. În asemenea situaţie – de entitate astrală – spiritul nu mai are nevoie de un alt corp de manifestare: dintre celelalte corpuri pe care le are în continuare, asemenea situaţiei când el se manifestă prin corp fizic. Pentru că acest corp astral este de vibraţie medie în câmpul planetar din acest loc al universului: este un corp uşor de întreţinut de forţele radiante ale spiritului, uşor de folosit în deplasare, în comunicare, în cercetarea profundă a realităţii înconjurătoare ; este uşor de folosit în oferirea şi primirea de ajutor pe care le învaţă în preajma Pământului, cu prioritate în manifestările spirituale locale. De aceea spiritul nu mai are nevoie de un alt corp ajutător de manifestare în acest loc din univers.
Tocmai astfel de funcţionări, precum şi funcţionările între entităţi şi oameni, între oamenii care se manifestă când prin corpul fizic, când prin corpul astral, nu le cunoaştem foarte bine. De aceea apar confuzii deseori. Dar din confuzii învăţăm şi nu trebuie nici să ne fie ruşine că le facem, nici să nu ne fie ruşine să le îndreptăm, atunci când le descoperim. Să nu ne oprim niciodată din cercetare decât pentru odihnă, cât să ne tragem răsuflarea, timp în care să acceptăm percepţiile mare curg în continuare.
Să mergem un pic mai departe...
Funcţionările corpurilor fluidice presupun nu numai existenţa plexurilor care vehiculează fluxurile de energii şi materii, ci şi alte structuri corporale obişnuite, normale, ale corpurilor noastre: cordoane energetice care merg de la un corp la altul sau de la corpurile unui om la corpurile altuia – fără ca acest lucru să fie vampirism energetic. Corpurile fluidice au asemenea prelungiri, excrescenţe obişnuite: plexul frunţii are o asemenea formaţiune permanentă – pusă în valoarea cunoaşterii populare ca fiind capul de şarpe ataşat frunţii, pe care îl cunoaştem din arta antică egipteană. Pe astfel de structuri deja create arhetipal (se va studia elementul „Arhetipal” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/ ) se pot ataşa, conform destinului fiecărui om în parte, alte structuri, ale altor oameni – pe care ne-am luat sarcina prin destin să-i ajutăm: energetic, la fel cum îi putem ajuta cu fapta, cu vorba şi cu gândul nostru. Da, oferim sau primim energie de la unii semeni ai noştri, dar am uitat acest lucru, iar frica generalizată de „vampirism” energetic, din societate, ne conduce la rejectarea sarcinii pe care ne-am luat-o – ceea ce poate conduce chiar la ruperea acestei legături de destin.
Din toate învăţăm... Altă dată, vorba românului, nu mai facem !! Ne lecuim de frică!!
Luminiscenţa puternică a cordoanelor conduc la perceperea lor vizuală ca pe o preluare constantă a energiilor din mediul bogat populat, căci toate structurile corporale fluidice îşi intensifică activităţile când spiritele se află în mijlocul unui asemenea mediu: nu numai mediul social-uman care ne marchează puternic, ci întreg biosistemul animal + vegetal al planetei.
Nu intrăm în amănunte privind asemenea cordoane energo-materiale, arhetipale în felul lor şi ţinând de complexitatea încă şi mai profundă şi vastă a sistemelor noastre corporale. Abia după o prezentare destul de detaliată a sistemelor spirituale (spiritul care se întrupează + sistemul corporal de manifestare a întrupatului) vom putea merge mai departe şi cu detalierea acestor structuri corporale. Dar este bine să facem prezentări, obişnuiri cu elementele viitoare de studiu, pentru ca cunoaşterea să fie pregătită din timp. Am adus vorba acum despre ele, căci putem să înţelegem acum, mai extins încă, ce înseamnă arhetipalitatea unor structuri ale corpurilor fluidice, ceea ce relevă un aspect deosebit de important care ne priveşte direct, şi permanent: multe dintre condiţiile de corporalitate sunt predestinate. Unele le ştim: sunt structuri pe care ni le percepem direct. Altele le intuim: structuri mental-astrale, pe care începem să le studiem, să le cercetăm în profunzimea lor.
Altele le descoperim vizualizându-le în meditaţii, când în liniştea simţurilor trupeşti apar percepţii cu simţurile altor corpuri – cel mental şi cel astral.
Ceea ce este important de reflectat este faptul că există în egală măsură: predestinare şi liber arbitru.
Aceste două elemente nu se anulează nicidecum reciproc, aşa cum credem de multe ori, privind anumite aspecte printre nemulţumirile vieţii noastre trepidante.
Predestinarea înseamnă existenţa unor condiţii prin naştere, privind mediul planetar, mediul social, a unor puteri spirituale care se manifestă mai mult sau mai puţin influenţate de acest mediu.
Liberul arbitru înseamnă folosirea, gestionarea liberă a acestor condiţii de trai local şi momentan, conform experienţei personale a spiritelor care sunt întrupate astfel: după priceperea care se acumulează permanent în mediul de trai.
Condiţiile de trai, prin variaţia vibraţiilor cumulate, determină funcţionările corpurilor noastre prin impulsionarea lor, determină modalităţi diferite de preluare/cedare de fluxuri energo-materiale din mediul / în mediul de trai: pierdem uşor energii, luăm uşor energii, formăm câmpuri în jurul corpurilor noastre: câmpuri din care ne hrănim energetic şi material, şi toate se fac mai mult sau mai puţin voluntar, conştient.
Conştient putem să activăm cedări/preluări de energii şi materii prin comportamentul nostru, prin trăirile noastre. Este foarte uşor şi plăcut să spunem că ne oferă cineva ceva!! Şi nu este de loc plăcut să spunem că nu ne fură nimeni energie – ci pierdem energie din frică, mânie, furie, etc., cedăm energii involuntar, ca şi atunci când instinctiv întindem mâinile pentru a respinge pe cineva!! Fluxurile aruncate... circulă!! Ele sunt preluate de alte spirite întrupate, pentru că atragerea le este facilitată de câmpurile lor puternice: putere datorată lipsei de frică, curajului lor, puterii de a accepta (de a primi!!) cele din jur!!
Accept înseamnă primire: dau cuiva – el primeşte!! Ne deranjează acest lucru?! Să facem şi noi la fel: să nu mai întindem „mâinile” astrale (corpul astral este cel mai flexibil corp al nostru) cu teamă, ci să ne întărim curajul care densifică câmpul din jurul corpului nostru !! Să ne concentrăm atenţia asupra noastră, asupra celor pe care le avem de făcut, la fel cum ne concentrăm asupra unei probleme de rezolvat.
De remarcat şi faptul că se generalizează în mod defectuos conceptul “aici şi acum”: sensul nu este să nu ne gândim la nimic din trecut – care poate naşte chiar teama de trecut, din necunoaştere, şi la nimic din viitor, care abate atenţia omului de la a fi prevăzător: lucruri care pot deforma însăşi prezentul astfel supra-venerat. Omul trebuie să rămână astfel conştient, totuşi, de tot ceea ce se petrece în viaţa lui. Să detaliem:
– să rămână conştient şi de trecutul care formează experienţa ca atare, cu analizele sale comparative privind ceea ce a făcut, şi astfel mergând de la simplu la complex, de la imoral la moral – fără să-şi perpetueze stările învechite pe care se simte nevoit să le modernizeze, după cum îi dictează interiorul, supraconştientul mereu înnoitor;
– să rămână conştient şi de viitorul său, conform căruia are nevoie să-şi planifice acţiunile, să-şi extrapoleze învăţăturile şi să urmărească dezvoltarea lor, după puterile sale proprii, experienţa sa + experienţa celor din jurul său, la care este bine să ia aminte, ca o învăţătură colaterală, pe care cândva o va pune în practică.

Aşadar, să nu ne mai fie frică, să nu mai întindem gândul şi oidată cu el prelungirile noastre astral-emoţionale pentru a respinge restul lumii.
Să învăţam să folosim înţelegerile pentru a ne schimba lumea interioară a gândurilor noastre. Până la reuşită avem diverse căi de sprijin pentru propriile noastre siguranţe.
Despre mulţumirea adresată divinităţii privind ceea ce ne oferă şi ceea ce ne ia – în egală măsură – deja ştim acum. Şi ne străduim mereu să o facem.
O altă cale la îndemâna noastră este folosirea sunetului, care sparge câmpurile de altă frecvenţă decât cele necesare personal: cel mai familiar ne este râsul, cu vocea noastră proprie. Orientalii retraşi din lume nu-l folosesc – pentru ca în regiunile foarte bine alese pentru protecţia pe care o oferă în mod special pentru activitatea umană spirituală, nu este nevoie de el şi astfel energia este îndreptată în mod constant către practicile curente spirituale. Faptul că ajunge la noi ideea ce râsul nu este bun, că oboseşte inima, că generează dispreţ (da! şi atenţie mare la acest aspect!!) este o exagerare care trebuie gândită şi moderată. Dar râsul nostru este bun: râsul cu hohote – atâta vreme cât nu deranjează pe cei care sunt necăjiţi (şi să nu-i dispreţuim…) sau pe cei care se odihnesc. Râsul cu zgomot sparge, aşadar frontul şi împrăştie direcţionările şi redirecţionările întâmplătoare sau susţinute de energii (gândurile agresive ale celor care nu ne agreează).
Alte metode. Gândiţi pozitiv ridicând mâinile spre cer şi vizualizaţi faptul că primiţi MEREU energii de la sursa infinită care se numeşte Univers, susţinută permanent de Divinitate!
Ar fi şi aici de adăugat câte ceva, deşi subiectul doar se poate deschide acum, urmând să fie dezvoltat ulterior. Avem un canal energetic central (aflat de-a lungul şirei spinării) de preluare, acumulare parţială şi redistribuire în corpul fizic a fluxurilor de energii şi materii filamentare. Şuvoiul pe care îl numim Kundalini curge mereu, fără oprire, şi doar se întăreşte, se îmbogăţeşte, îşi compactizează volumul, în condiţiile unei activităţi personale îndreptată către ridicarea spirituală personală.
Este eronat faptul că se crede că energia se “ridică” spre plexurile superioare, pornind de la bază – către frunte şi plexul coroană, iar asta numai în anumite condiţii: într-un canal care astfel se crede a fi gol. Fără o circulaţie permanentă a energiilor prin canalul central corpul fizic nu ar mai putea menţine legătura cu corpul dublu-eteric (vital): ceea ce ar conduce la eliberarea rapidă mai întâi a corpului astral, urmată de desprinderea în câteva ore a corpului eteric de legăturile sale cu corpul fizic. Adică exact procesul de deces, pe care îl cunoaştem destul de bine în acest moment. Canalul este o structură fixă în corpul dublu-eteric (vital), permanent vehiculând fluxurile de filamente de energii şi materii care vin către el de la toate corpurile fluidice din sistemul corporal, având structuri interioare de gestionare a fiecărui tip de fluxuri în parte. Se vizualizează de regulă o schimbare de imagine la creşterea activităţii spirituale: în prezent, omul poate percepe, în medie, doar o schimbare, o stare comparativă cu trecutul apropiat şi cu idealul personal, pe care îl are de atins în destinul în curs de derulare. Subconştientul şi conştientul fac simultan astfel de comparaţii, procese mai mult sau mai puţin conştientientizate în profunzimea lor. Tocmai de aceea am deschis discuţia despre acel “aici şi acum”, care ne concentrează pe activitatea curentă. Dar a merge mereu mai departe înseamnă a permite gestionarea, chiar dacă mai mult sau mai puţin conştientă, a celor trei stări temporale simultan: trecutul, prezentul şi viitorul.
Să le avem pe toate în vedere, căci ruperea de cele trei stări – chiar şi numai dorinţa manifestă – poate să ne încetinească, chiar dacă nu neapărat să ne întrerupă ritmul susţinut de înaintare. Corpul nostru dublu-eteric (vital) poartă marcaje privind nivelul până la care s-a ajuns în fiecare moment, prin puterile spirituale proprii, permiţând legătura cu idealul propriu (cel care poate fi atins în condiţiile cele mai proprice dezvoltării spirituale proprii).
Aşadar nu suntem … lipsiţi de energie, dar prin liniştea, echilibrul, moderaţia, bucuria şi deschiderea către nou şi calitate mereu înălţată a spiritualului cunoscut de fiecare dintre noi, toate fluxurile au cale dreaptă de curgere, fără blocaje; ele se compactizează (se întăresc) şi întreţin la cote maxime vitalitatea corpului dublu-eteric (vital), ajutându-ne să facem faţă tuturor evenimentelor. Evenimente care pentru alţii par a fi îngrozitoare, cumplite, chiar şi numai grele – dar care pentru cei care privesc viaţa cu curaj nu este decât o continuare a trăirilor lor. Şi acest lucru trebuie să-l urmărim: nu neapărat pentru a ne situa de-asupra altora, ci pentru a oferi sprijin altora, atunci şi acolo unde este cazul. Să oferim exemplu de trăiri moderate, de conservare a energiilor proprii, concentrându-ne cu bucurie asupra celor pe care le avem de făcut, învăţând şi pe alţii să-şi deruleze sarcinile lor prin forţe proprii şi să apeleze la ajutor abia după ce au încercat singuri să rezolve situaţiile apărute în cale.

Să ne oprim deocamdată aici, cred eu, şi să continuăm cu alte subiecte, tema însă rămânând deschisă. Voi crea o etichetă – Vampirismul energetic – şi voi dezbate exemplele pe care le-am primit, şi le voi primi în continuare din partea voastră.

CÂTEVA FILE DIN CUNOAŞTEREA APROFUNDATĂ A VAMPIRISMULUI ENERGETIC (2)

M-am gândit mult dacă să merg mai departe cu acest subiect după cum mi-am planificat sau să răspund avalanşei de teme şi întrebări pe care le primesc (cu bucurie! pentru că lumea vrea să cunoască!) referitoare la acest subiect.

Mi se pare mai corect să explic în continuare ceea ce doream, pentru a avea o bază, un fundament pentru răspunsurile la temele propuse.

Voi face legătura cu articolul anterior prin prezentarea unei schiţe care detaliază circulaţia energo-materială între elementele principale participante la acest circuit: care se formează între univers (cosmosul apropiat, apoi aerul planetar) şi fiecare întrupat în orice fel de corp: astral sau fizic.

Fig. nr. 1: Aprovizionarea fiecărui corp fluidic cu fluxuri de filamente energo-materiale se efectuează prin câmpul său propriu:

(1) Atragerea fluxurilor de filamentele către corp prin puterea de atracţie a corpului+câmpului propriu format anterior;

(2) Aprovizionarea corpului cu fluxuri preluate din câmpul propriu, care se va reface concomitent prin atragerea de noi fluxuri de filamente din mediul existenţial.

De asemenea, este necesar să amintesc faptul că, în articolul anterior, am discutat despre două structuri ale sistemului nostru corporal care ne ajută să ne gestionăm corpurile şi să derulăm diverse activităţi prin intermediul lor. Chiar dacă nu putem, prin propria noastră voinţă, să acţionăm direct asupra lor, prin acţiunile noastre putem să iniţiem şi să susţinem activităţile lor de-a lungul întregii noastre vieţi.

Şi pentru că a venit vorba despre gestionare, să mai reţinem un aspect, pe care l-am discutat de multe ori cu bioterapeuţi avansaţi: mulţi dintre cei ce practică bioterapia sunt încredinţaţi că, prin puterea lor, au schimbat definitiv starea de sănătate a pacientului lor. Acest lucru poate fi adevărat pentru o anumită perioadă de timp sau poate fi definitiv, dar totul este acţiunea coroborată a mai multor factori:

– vibraţia medie planetară aflată în creştere, iar un clarvăzător care a acceeptat să privească dincolo de lumina emisă de structurile corporale – adică: chiar în interiorul structurilor care emit lumina – observă că, deşi omul nu este un credincios sau un om cu adevărat “cuminte”, ci mai calcă prin străchini, canalele sale sunt spre eliberare şi corpurile sale – spre recăpătarea sănătăţii şi vigorii normale. Radiaţia de fond a universului creşte, vibraţia medie personală a sistemului nostru corporal creşte, structurile corpurilor îşi măresc activităţile de vehiculare a fluxurilor cu vibraţie mare, înaltă, cu care ne aprovizionează din belşug azi planeta şi steaua care o guvernează. Numim acest lucru Iubirea Divină, care ne însănătoşeşte pe toţi – şi nu este de loc neadevărat, chiar dacă unii spun că exagerăm… Cei care simt deja într-un mod mai înaintat, atenţi la tot ceea ce se petrece cu ei şi în jurul lor, ştiu bine toate acestea…

– alt factor de îmbunătăţire a situaţiei noastre energetice fundamentale este format din eforturile personale – indiferent în ce direcţie se îndreaptă acţiunile omului: căci orice acţiune umană necesită, şi formează o concentrare mare chiar pentru a face faţă celor cu care se confruntă fiecare om în fiecare zi a vieţii sale. Este eronat să credem că numai activităţile înalt-spirituale conduc la cucerirea şi păstrarea sănătăţii noastre. Activitatea înalt-spirituală conduce la ridicarea mai rapidă şi de mai mare înaintare pentru cel CARE POATE FACE ACEST LUCRU, CARE ARE MAI MULTĂ EXPERIENŢĂ. O experienţă din care trebuie să ofere la rândul său AJUTOR – nicidecum să blameze pe cel care nu se poate ridică – ÎNCĂ, deocamdată – la înălţimea recunoscută a sa… Numai orientativ ne putem compara, fiecare om în parte, cu fiecare seamăn al nostru. În societatea umană contemporană, fiecare om este bun pentru el însuşi, chiar şi numai pentru că trăieşte şi se implică într-un anume fel de acţiune: acel fel care îi pune în valoare lui, personal, un „ceva” din care poate învăţa multe lucruri în viitor: în primul rând să se cunoască pe el însuşi, apoi să se manifeste cu aceeaşi aplecare, ardoare, în continuare – însă fără să distrugă, fără să creeze durere, frică semenilor săi. Să nu creeze dorinţa de a fi distrus de către semenii săi, pentru ca nici ei să nu fie distruşi de el…

Dacă nu am şti despre noi înşine că putem face şi rău semenilor noştri – nu am putea învăţa să le face şi bine… Este bine să ştim asta atunci când ne întrebăm de ce Dumnezeu lasă omul să facă atâta rău…

Este un efort să trăim în această lume, în condiţiile actuale, deşi un efort de supravieţuire a fost în orice situaţie planetară: fie în vibraţie planetară înaltă – fie joasă. Deosebirea constă în conştiinţa cu care, în vibraţie înaltă, fiecare om avea o grijă infinită de fiecare fiinţă pământeană, indiferent dacă era om, plantă sau animal. De toată planeta şi de întreg acest „colţ” de rai ceresc care este galaxia noastră!!

– de asemenea, factorilor anteriori de îmbunătăţire a situaţiei noastre energetice li se adaugă şi eforturile de ajutor pe care fiecare om le primeşte din partea celor care îl iubesc, chiar dacă ştim, conştientizăm sau nu acest lucru. Eforturile necunoscute ale entităţilor care au fost cândva rudele noastre, sau nu – dar toate entităţile ajută cu drag toată omenirea – dincolo de răutatea pe care poate că au manifestat-o în timpul vieţii lor pământene. Mai sunt în plus: eforturile entităţilor astrale ajutătoare personale + ajutătoare ale întregului biosistem planetar + ajutătoare ale planetei şi ale sistemului stelar local – al întregii galaxii, de altfel.

Şi, deasupra tuturor, ajutând astfel pe toţi ajutătorii locali, galactici zonali şi universici: verticala coordonatoare spirituală inter-universică, care lucrează cu iubire infinită pentru fiecare clipă a vieţii noastre! Noi simţim, dorim ceva… sau altceva… în fiecare moment al vieţii, dar faptul că ni se împlinesc. sau nu multe aşteptări… ne face să credem sau să nu credem în existenţa ajutătorilor noştri… Dar această verticală coordonatoare spirituală există… ea este acolo unde trebuie şi este perfect centrată cu iubirea prin care ne oferă permanent putere să rezistăm pentru a putea face faţă greutăţilor pentru care am intrat la întrupare: să ne obişnuim cu ele – tocmai pentru a nu le mai considera greutăţi. Ci doar normalităţi ale fiecărui loc din univers…

Să intrăm, aşadar, la tematica plexurilor corpurilor noastre fluidice.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE PLEXURILE ENERGETICE

Să începem prin a prezenta o schemă simplificată a unui plex energetic: care este o structură materială, a unui corp material, creat pentru vehicularea fluxurilor energo-materiale hrănitoare pentru corpul fluidic propriu.

Fig. nr. 2: Schema simplificată a unui plex energetic obişnuit.

Plexurile corpurilor fluidice sunt structuri de vehiculare a fluxurilor de filamente energetice şi materiale, care străbat corpurile fluidice:

– de cele mai multe ori: toată structura corpului, cu direcţionarea fluxurilor de la partea superioară a corpului (adică: de vibraţia cea mai înaltă) către partea inferioară: de vibraţia cea mai mică a corpului. Rostul unei asemenea distribuţii este acela de a primi fluxuri de vibraţie mare, de a le oferi condiţii de circulaţie prin corp şi de a le evacua când vibraţia lor devine mai mică. Pierderea de vibraţie a fiecărui filament în parte se datorează faptului că filamentele lasă în masa corpului pe care îl străbat o cantitate infimă din energia lor superficială: infimă – dar considerabilă comparativ cu volumul uriaş de filamente care străbat corpurile noastre zilnic;

– unele plexuri pornesc de la partea superioară, de vibraţia cea mai mare, dar se opresc la cca. o treime din corp, având astfel forma unui con (şi nu trunchi de con, aşa cum este forma unui plex care străbate întregul corp), orientat cu vârful către partea inferioară, pe care, astfel, nu o atinge. Aceste plexuri au o sarcină specială, pe care o vom detalia în continuare şi se numesc plexuri-malaxor.

Fig. nr. 3: Schema simplificată a unui plex-malaxor.

Sunt şi sub-plexuri, şi canale care se formează şi funcţionează în acest fel. Energia este difuzată prin pereţii plexului, permeabili la fluxurile care sunt atrase de plex în masa corpului, ajutând la energizarea permanentă a acestuia: la creşterea şi întreţinerea permanentă a corpului. În această categorie intră şi plexurile-malaxor, pe care doresc să le discutăm: plexuri care au o viteză de atragere a fluxurilor foarte mare şi o structură interioară care nu permite decât unei cantităţi mici de filamente să penetreze pereţii şi să intre în masa corpului. Volumul cel mai mare al fluxurilor vor „spăla” interiorul plexului şi vor lua vibraţia mare a structurii interioare a plexului, vor fi dezamprentate de vibraţia lor joasă şi vor ieşi „curate”, chiar cu vibraţia uşor crescută: nu mult, dar suficient pentru a reîmprospăta mediul înconjurător. Vom dezvolta detaliile acestor plexuri, în continuare.

– plexuri care pornesc din interiorul corpului şi se deschid în partea inferioară a corpului. Astfel de structuri sunt destul de rare, ajutând spiritul să se manifeste în cadrul unor sarcini extrem de complexe. Au rolul de a concentra activitatea corpului pe acţiuni cu vibraţie mare, în timp ce partea sa de vibraţie mai mică, partea inferioară a corpului, se ocupă exclusiv de evacuarea rapidă, permanentă, a fluxurilor de vibraţie mică care ar putea să influenţeze lucrarea de vibraţie înaltă. Asemenea oameni sunt supuşi unor presiuni mari în aglomeraţii planetare: în regiuni planetare unde însă vibraţia medie este mare, dar şi sarcinile populaţiei sunt pe măsură, indiferent dacă astfel de sarcini sunt subtile sau la vedere. Întreaga populaţie este supusă unor presiuni mari în totalul populaţiei globale – dar astfel de oameni pot face faţă, cu ajutor pe măsura sarcinilor lor, ajutând alături de alte grupuri specializate în alte sarcini, la menţinerea populaţiilor globale în trăiri care altfel pot ajunge obositoare.

Structura interioară a unui plex nu face deocamdată obiectul unui studiu detaliat: dar în linii mari cunoaștem şi structura, şi funcţionalitatea sa. Un plex atrage fluxuri de aceeaşi vibraţie medie cu vibraţia corpului din ale cărei structuri face parte. Fluxurile străbat plexul în toată lungimea sa, şi parte din volumul de filamente sunt difuzate în masa corpului, prin pereţii permeabili ai plexului: atât cât viteza de deplasare a fluxurilor permite transferul osmotic din plex către corp. Astfel, nu întreg volumul de filamente va pătrunde în corp, majoritatea lor vor străbate plexul în toată lungimea sa, revărsându-se către exterior, în câmpul de vibraţie mai joasă a corpului. Din punctul de revărsare al plexului, fluxurile sunt împrăştiate în câmpul universal, dar cea mai mare parte a volumului lor va fi imediat atrasă de către plexurile corpului următor din sistemul corporal propriu, acela care are vibraţia asemănătoare cu materia corpului anterior, de unde curg fluxurile.

Rezultă astfel că nici un corp nu este lipit de altul, ci plutesc atrăgându-se reciproc prin forţele câmpurilor lor şi materiei lor puternic compactizate, prin forţele de aceeaşi natură ca şi cele electromagnetice: dar nu sunt chiar electromagnetice – pentru că materiile sunt de vibraţii diferite. Iar astfel de forţe sunt proporţionale – mereu la altă scară însă – cu cele ale materiei fizice, pe care o cunoaştem azi cât de cât. Puterea pe care o dezvoltă însă astfel de forţe, raportate la nivele vibraţionale mult mai mari decât cele fizice, este şi ea mult mai mare, dar şi mult mai maleabilă la nivelele de vibraţie proprie, ceea ce face loc coordonatorilor de evoluţie pentru a crea condiţii specifice, personale, fiecărui grup spiritual în parte, în funcţie de greutăţile personale cu care se confruntă în trăirile lor curente.

Acesta este şi fondul intuitiv pe care omul – orice întrupat conştient de ajutorul oferit de coordonatorii de evoluţii – se roagă divinităţii pentru modelarea condiţiilor existenţiale curente, atunci când simte că nu mai poate face faţă – el sau semenii săi – greutăţilor planetare. Este mult mai greu de modificat întreg mediul planetar şi nici nu ar fi propice dezvoltării tuturor spiritelor mici care formează acest biosistem – variat şi inconştient încă de căile spiritualităţii înaintate. Este mult mai uşor de modificat mediul local al unui grup, modul de funcţionare al plexurilor spiritelor din grup – nu mult, ci folosind elasticitatea şi puterea lor de funcţionare, de loc mecanică. Este o acţiune care poate fi realizată de către entităţile ajutătoare de grup, cu permisiunea şi cu asistenţa verticalei spirituale coordonatoare locale.

În acest fel se modifică momentan numai legăturile sistemului corporal cu mediul în care evoluează grupul, urmând ca, în mod arhetipal, structurile să revină la funcţionarea obişnuită, normală, atunci când:

– greutatea se sfârşeşte;

– omul se obişnuieşte cu mediul său şi nu simte nevoia să facă un efort deosebit pentru îndurarea traiului său cotidian.

 DETALII PRIVIND FUNCŢIONAREA PLEXURILOR-MALAXOR

Am pornit această discuţie de la tema vampirismului energetic, mai ales privind situaţia legată de furt energetic de la copii. Şi discutam la acel început de plexurile-malaxor, care sunt foarte multe în corpurile copiilor, la toate corpurile lor din sistemul corporal. Însă ele nu sunt specifice doar copiilor: volumul lor se diminuează pe timpul adolescenţei, rămânând la nivelul de sub-plexuri şi canale înguste, cu activitatea normală a tuturor corpurilor de la nivelul oamenilor maturi.

Totuşi, cei care au sarcini de anvergură spirituală mare sau foarte subtilă în cadrul societăţii şi mediului planetar local (ajutători secundari), au o structură a corpurilor lor spirituale mult mai puternică şi, la ultimul lor corp spiritual (enesic sau supraenesic) au plexuri malaxor foarte dezvoltate. Ele rămân în funcţiune pe tot parcursul vieţii, în timp ce majoritatea plexurilor de acest fel ale celorlalte corpuri din sistemul propriu îşi reduc mult activitatea la anii maturităţii.

Rolul plexurilor-malaxor este aşadar complex:

– pe timpul copilăriei până la maturitate ele ajută la creşterea treptată a corpurilor fluidice din sistem. Corpurile cresc în toată această perioadă, la o vibraţie maximă corespunzătoare treptei de evoluţie şi destinului în curs, formând şi un mediu de vibraţie înaltă care ajută copilul în mediul social pământean – creând dorinţa adulţilor de a-l ajuta. El ajută mediul planetar prin vehicularea unor energii cu viteză foarte mare: o viteză de vehiculare foarte mare, căci sunt plexuri scurte şi foarte elastice, având puterea de a ajuta rapid la împrospătarea energiilor locale, cu o capacitate maximă de deschidere, specifică corpului pe care îl reprezintă: eteric (vital), astral (emoţional), mental şi cauzal;

– pe timpul maturităţii, numai corpurile enesic şi supraenesic rămân cu plexurile-malaxor în funcţie totală. În timp ce plexurile-malaxor ale celorlalte corpuri îşi diminuează treptat activitatea. Rămân în funcţie de destin la nivelul de: sub-plex (cu deschidere maximă la jumătate din capacitatea originară, aşa fiind ele croite din structura lor arhetipală) sau sub formă de canal îngust: cu deschidere îngustă şi constantă de-a lungul întregii vieţi.

Lucrarea de maturitate a tuturor plexurilor-malaxor (plus canalele şi sub-plexurile care rămân cu activitate diminuată – să nu le uităm) este ceea ce echilibrează vibraţia tuturor fluxurilor circulante în mediul de trai al oamenilor-creatori-conştienţi. Astfel de structuri fac din toţi oamenii ajutători planetari: care ajută, după propriile lor puteri omeneşti mici – dar reale – la menţinerea unei vibraţii planetare la un nivel care să nu afecteze prea mult biosistemul planetar, şi aşa afectat de vibraţiile cosmice de joasă frecvenţă + activităţile trupeşti umane, generatoare de vibraţii joase.

Iată de ce cercetătorii care privesc rapid – să nu spun chiar superficial – cele care se petrec în mediul nostru de trai, pot ajunge cu uşurinţă la o concluzie eronată privind preluarea de energii, cu viteză mare: nicidecum pentru consum propriu – ci pentru împlinirea sarcinii naturale a acestor plexuri, sub-plexuri şi canale. Totul este creat pentru uşurarea traiului nostru, având totodată şi latura, aspectul de învăţătură referitor la a nu privi viaţa superficial, grăbit, ci a derula activităţi în mod moderat şi echilibrat în spaţiile planetare.

Nu am încheiat aceste discuţii. Concluziile le-aţi tras însă şi voi, eu voi veni doar cu câteva completări în plus.

CÂTEVA FILE DIN CUNOAŞTEREA APROFUNDATĂ A VAMPIRISMULUI ENERGETIC (1)

Toate cele pe care le studiem, le cercetăm, sunt importante, căci ne formează un câmp al cunoaşterii aflat în permanentă dezvoltare, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare. Ne formează o scară a cărei fiecare treaptă este în acelaşi timp şi sprijin de urcare spre o cunoaştere nouă, şi moment de odihnă, şi moment de reflecţie, de consolidare a cunoaşterilor vechi şi de analiză comparativă a celor cunoscute anterior.
Despre vampirismul energetic, deşi se scrie relativ mult, nu se ţine cont de faptul că multe cercetări trebuiesc realizate constant, din toate punctele de vedere care apar pe parcursul timpului. Cercetările proprii, chiar dacă uneori nu pot fi foarte mult aprofundate, pot întări alte păreri – proprii sau ale altora – le pot îmbogăți sau pot releva părţile de confuzie, de neînţelegere parţială sau totală a sensurilor existente şi care apar mereu în practica studiului fenomenologiei mai puţin cunoscute până în prezent. Fiecare om care conştientizează acest drum are datoria morală să intre în cercetări proprii, înţelegând că în acest moment contemplarea meditativă trebuie să devină un instrument de cercetare a realităţii înconjurătoare. Orice aspect astfel cercetat e bine să fie astfel studiat împreună cu alţi semeni aflaţi la rândul lor în cercetare, astfel încât în fiecare perioadă să existe cercetări şi aprofundări ale fenomenelor deja studiate sau care apar în câmpul studiilor aflate în curs. Cu cât înţelegem mai bine segmentele marginale ale acestui câmp al cunoaşterilor fiecăruia dintre noi, cu atât mai mult şi mai bine vor fi înţelese şi delimitate ele – dincolo de confuzii – în câmpul cunoaşterii umane universale.

1. MAI MULT SAU MAI PUŢIN VAMPIRISM
De fapt putem să numim cum vrem un fenomen, doar că titulatura sa va conduce către înţelegerea pe care o dă societatea la un moment dat şi astfel se pot naşte confuzii în cascadă. Nu doresc să desfiinţez această idee. Însă doresc să atrag atenţia asupra unui set de idei, de aspecte, pentru cei care generalizează un fapt perceput de cineva, la un moment dat, descris cu amănunte şi răspândit astfel în lumea largă ca fiind un fenomen universal.
Concret, de multe ari am simţit în spatele unui fenomen descris ca fiind vampirism energetic chiar iubirea sinceră şi foarte echilibrată a unui om faţă de altul, luată drept vampirism numai pentru că persoana în cauză nu putea percepe, în interiorul său, altruismul profund al celuilalt, pentru tangenţa cu care însă sistemul lui corporal se pregătea pe loc pentru a face faţă schimbării de la egoism la altruism… Voi mai da un exemplu, care se leagă de particularităţile sistemului nostru corporal de-a lungul diverselor etape ale vieţii noastre.
Ceea ce este, astfel, de notat în cazuri de explicaţie prin generalizare ca fiind vampirism energetic – şi nu numai, se referă la faptul că cei care pornesc la astfel de explicaţii generale se bazează chiar pe intuiţii reale, corecte: privind existenţa unei circulaţii de energii – fluxuri energetice între oameni, dar informaţia subconştientă se decodifică în conştient de multe ori deformat, din cauza unor necunoaşteri fundamentale:
1. Se porneşte de la ideea existenţei unui câmp de energie ataşată/atrasă de un corp fizico-eteric – unde sistemul eteric este singurul corp structurat care dublează corpul aşa-numit solid. Un astfel de câmp format din energie simplă, nestructurată, dar compactizată mai mult sau mai puţin în jurul corpului nostru (după cum corpul este mai mult sau mai puţin sănătos sau: mai tânăr ori mai bătrân) poate fi împrăştiată, rarefiată, preluată (furată) mai mult sau mai puţin conştient de alţi semeni, alte vieţuitoare din mediul natural de trai.
De fapt, mediul universic în care trăim, în care se desfăşoară tot cosmosul pe care îl cunoaştem parţial, se află într-un mediu de energie fundamentală care tinde către omogenizare permanentă, indiferent de circulaţiile care se desfăşoară în interiorul lui şi de acţiunile conştiente ale spiritelor. Dar ceea ce susţine efectiv viaţa şi desfăşurările activităţii noastre prin intermendiul corpurilor este existenţa şi circulaţia fluxurilor energetice şi materiale: fluxuri mai mult sau mai puţin compacte de filamente de diferite nivele de vibraţie, circulante în mediul de energie fundamentală aşa cum circulă peştii în apa oceanelor.
Un alt fapt discutat – dar nepreluat încă de majoritatea bioterapeuţilor şi nebăgat în seamă încă de clarvăzătorii care se mulţumesc deocamdată cu prea puţin studiu propriu, se referă la corpurile noastre. Nu avem un singur corp, ci un sistem corporal format – pentru oameni – din cel puţin 7 corpuri (maximum 9); fiecare dintre ele având structuri interioare şi structuri adiacente fiecărui corp în parte şi grupărilor de corpuri – după necesităţile întregului grup uman sau grupurilor aflate pe trepte speciale de evoluţie. Ele sunt solide, fixe, nedestructibile pe timpul vieţii, putând fi doar slăbite, rănite sau îmbătrânite. Prin puterea lor, fiecare corp atrage şi compactizează în jurul lui energie fundamentală nestructurată + fluxuri de materii şi energii care sunt preluate, apoi folosite şi eliminate în mediul universic înconjurător. Fiecare corp atrage şi preia fluxuri de filamente din acest mediu universic, din mijlocul unei bogăţii de fluxuri de o diversitate uluitoare, inimaginabilă pentru om. Inimaginabilă – pentru că omul nu foloseşte decât o mică parte din aceste fluxuri, circulate de planetă şi de întreg biosistemul planetar.
2. Cercetătorul porneşte de la percepţia proprie privind circulaţia energo-materială în mediul energetic fundamental – dar în lipsa unei înţelegeri profunde a circulaţiei fluxurilor în mediu, nu poate deduce decât mişcarea lor: o mişcare vie în mediul universic, prin atragerile stelei, planetei, fiecărei vieţuitoare planetare, o mişcare cu viteze diferite între corpuri, şi între corpuri şi mediul înconjurător. Astfel de mişcări energo-materiale sunt amplificate şi susţinute în primul rând prin activările de destin pe care le avem în preajma fiecărei persoane cu care avem tangenţă. Şi avem tangenţe mai mult sau mai puţin active, după necesitățile fiecăruia dintre noi. În cadrul acestor tangenţe, au loc intensificări momentane de preluări de energii din mediul de trai, mai mult sau mai puţin accelerate, prin plexurile energetice ale corpurilor noastre, pentru ca omul să poată face faţă propriilor acţiuni necesitate de activările de destin: în acţiunea/în preajma/cu persoana de contact destinic. Putem spune astfel că unele persoane ne activează elemente de destin doar prin propria apropiere sau trecere, elemente de destin care vor lua apoi amploare prin reîntâlniri sau deschiderea unor căi de destin care se vor amplifica pentru tangenţe ulterioare cu alte persoane asemănătoare (cu destine asemănătoare). Este o binecuvântare să avem parte de aşa ceva, căci suntem pregătiţi în avans de întâlniri cu diverse sarcini de destin, cu schimbări necesare evoluţiilor noastre. Toate sunt ajutoare deosebite pentru evoluţii deosebite în acest punct al universului.
De asemenea efortul propriu este ajutat de către propriile structuri corporale care dictează, în funcţie de împrejurări, de evenimente şi indivizii de contact, o anumită vibraţie generală a corpurilor, schimbată la necesitate prin amplificare de către structurile corpului cauzal. Selectorul de vibraţii de la corpul cauzal şi subselectorii de la corpurile mental si astral sunt aceia care schimbă registrul tangenţelor noastre, şi nu neapărat altă persoană. Aici este o confuzie, deocamdată. După necesităţile de destin, ne „lipim” sau nu de un anume loc (care, de asemenea, intensifică circulaţia proprie de energie între mediu şi corpurile noastre), de un om sau de un animal. Ne alegem partenerii sau ne aleg ei, ne alegem slujbele sau suntem refuzaţi dintr-o slujbă, ne alegem casele, maşinile, felul de îmbrăcăminte, podoabele, ne plac culorile sau muzica de un anume fel sau de altul. Toate de fapt „alese” de selectorii de vibraţii care amplifică diferenţiat, selectat, vibraţiile care pătrund în interiorul sistemului nostru corporal: doar în funcţie de destinele noastre.
Este un ajutor şi o protecţie cu totul speciale, pe care ar trebui să le cunoaştem, căci ne întăreşte mult cunoașterea rolului lor. Dacă am şti că nu poate nimeni să ne facă un rău energetic cu adevărat, am accepta mult mai bine viaţa noastră. Credincioşii au această putere, de a accepta, dar nu au întotdeauna puterea de a înţelege pe cei care nu au aceleaşi încredinţări cu cele proprii.
Toate acestea trebuie luate în consideraţie când discutăm despre fenomene corporale de a astfel de anvergură. Căci o informaţie de acest fel, pusă în circulaţie în mod eronat, poate conduce la devierea temporară a tangenţelor dintre oameni, să nu spunem chiar deviere de destin, căci de aceea avem îngeri în jurul nostru – să ne ajute să intrăm şi să navigăm cât se poate de fluid în canalul de curgere al destinului propriu.
Asemenea elemente generale de cunoaştere le vom mai dezvolta pe parcursul multor studii – nu numai privind viaţa contemporană, ci şi istoric, de-a lungul existenţei omenirii şi de-a lungul etapelor pe care ea le-a traversat.
Deocamdată să ne ocupăm de alte structuri care oferă sistemului nostru corporal o energizare puternică şi rapidă, care în plus ajută realizarea unor sarcini cu totul speciale, desfăşurate de mulţi pământeni, ajutători planetari de mare forţă energetică şi spirituală.

2. CIRCULAŢII ENERGO-MATERIALE FACILITATE DE SISTEMELE NOASTRE CORPORALE

Am început cândva un anumit fel de studii personale în urma unei atenţionări privind furt energetic (pe atunci nu se numea …vampirism!) între un copil şi un bătrân: să nu doarmă bătrânul cu copilul în acelaşi pat, pentru că bătrânul ar fura energia copilului. Eram de acord cu acest lucru, dar numai pentru că mi se părea mai normal să doarmă copilul cu propria mamă, şi nu cu bunica, din multe alte puncte de vedere, mai mult normale decât paranormale. Cercetarea unui caz concret, apoi şi a altora, m-au condus la primele concluzii pe care le-am considerat cu totul speciale.
1. Obişnuim să credem că respiraţia copilului, mult accelerată comparativ cu respiraţia adultului, este aceea care determină o serie de efecte “miraculoase” privind creşterea, adaptarea, acumularea de cunoaştere, şi altele. De fapt respiraţia noastră, indiferent de faza de creştere a organismului, este efectul funcţionării plexurilor energetice ale tuturor corpurilor din sistemul corporal.
Unele dintre ele funcţionează la capacitate maximă de-a lungul copilăriei şi adolescenţei, după care îşi diminuează mult din funcţionare: ceea ce nu înseamnă un defect, ci o concentrare a forţelor spirituale pe sarcinile principale de destin.
Sistemul corporal al copilului vehiculează un volum uriaş de fluxuri energo-materiale, care ajută la dezvoltarea organelor sale interne, la nivelul tuturor corpurilor sale, mai precis: la nivelul tuturor structurilor interioare ale fiecărui corp al sistemului său corporal. Câmpul fiecărui corp în parte îi este puternic protejat, deşi copilul nu are corpurile sale spirituale asupra sa, ci sunt constituite şi păstrate deasupra mamei, până la vârsta cuprinsă între 6 şi 8 ani. Cu toate acestea, departe de a fi „descoperit” sau „fragil”, câmpul său total este deosebit de puternic şi mai ales deosebit de variat reprezentat, iar acest lucru face ca protecţia sa să fie deosebit de puternică. La anii maturităţii (cca. 25 ani), protecţia rămâne puternică datorită preluării corpurilor sale spirituale (încă de la cca. 7 ani) – de mare forţe, cu înaltă vibraţie – dar şi datorită concentrării puternice a câmpului prin concentrarea pe sarcinile proprii de destin.
Într-adevăr,în momentul începerii sarcinilor personale de destin, varietatea acestor reprezentări de fluxuri în câmpurile proprii se limitează mult – dar acest lucru nu înseamnă o sărăcire – ci mai curând un ajutor deosebit pentru o concentrare a spiritului pe segmentele sale speciale de destin, după cum merg necesităţile sale de evoluţie momentană. Se creează ceea ce putem numi un „canal destinic” o marcare a unui drum, cu care fiecare om în parte se obişnuieşte treptat, dar repede, folosindu-şi experienţa spirituală, chiar dacă de multe ori doar vag intuită. Dar toate forţele sale îl canalizează treptat în lucrările pe care le are de făcut, ajutat de semenii din jur, precum şi de entităţile sale astrale şi dimensionale de grup spiritual propriu.
Cercetând cauzele unui asemenea câmp puternic reprezentat încă din copilărie, se poate ajunge lesne la înţelegerea funcționării corpurilor copiilor. Plexurile tuturor corpurilor sunt larg deschise, căci radiaţia spirituală a întregului spirit se repartizează pe o concentraţie corporală mică (chiar dacă în creştere permanentă şi relativ rapidă). Sarcinile de societate sunt relativ reduse – chiar dacă par a fi intense, căci concentrarea este mai curând pe percepţii şi pe memorare – decât pe asumarea unor sarcini de complexitate.
Spiritul nu se naşte şi nu creşte odată cu dezvoltarea copilului, el este puternic şi bătrân în felul lui, cu experienţă suficient de mare pentru a fi un creator conştient universal.
Folosirea percepţiilor şi memorarea aspectelor de viaţă socială şi de învăţătură şcolară nu se compară cu asumarea de responsabilităţi – cel mai dificil aspect al vieţii noastre omeneşti: care conduce la eschivarea majorităţii oamenilor în faţa a cel puţin o asumare din setul personal de destin.
Pe scurt: corpul mic, sarcini puţine = radiaţia concentrată pe ceea ce se dezvoltă – creşterea organică a sistemului corporal.
Vom vedea mai departe prin ce se concretizează structurile de creştere rapidă a sistemului nostru corporal.
2. Dacă discutăm despre bătrâni, pe lângă alte elemente specifice îmbătrânirii organismelor noastre, este necesar să ne oprim asupra unor aspecte deosebit de importante:
– un sistem corporal îmbătrânit nu poate prelua şi vehicula mai mult decât permit structurile lor – deja distruse de mediul de viaţă şi activitatea fizică proprie desfăşurată în exces. Corpurile fluidice ale bătrânilor au un aspect flasc, cu elasticitatea pierdută în cea mai mare parte. Ceea ce vehiculează corpurile lor este un volum relativ redus prin structuri blocate sau aflate în curs de blocare. Organic vorbind, ei pot lua fluxuri din acelaşi mediu de trai cu copilul, dar nu pot lua ceva în plus faţă de ceea ce pot vehicula corpurile lor: şi aşa foarte puţin;
– cu ultimele lor puteri energetice însă, pe care le au activate din rezervele de fond ale corpului lor vital (se pot percepe astfel de “rezerve” ca două “aripi” sau strânse ca doi “cilindri” de o parte şi de alta a coloanei vertebrale), ei preiau de la ultima generaţie venită la întrupare în familie noutăţile informaţionale – conştiente sau subconştiente – pe care le aduce aceasta, în planul spiritual complex şi subtil înscris în memoriile spirituale ale corpurilor lor. Tot ceea ce nu au acceptat până în acel moment este acceptat pe “ultima sută de metri”, chiar dacă este ceva mai mult sau mai puţin conştientizat. Este un efort energetic foarte puternic, care poate fi perceput ca o sforţare în planul subtil, şi astfel interpretat ca o luptă pentru ceva: pentru energie, dacă această „luptă” este în plan energetic.
(Fac o atenţionare pe această cale, pentru generaţia de mijloc, a părinţilor – între bunici şi nepoţii lor: să nu se mai supere că bunicii dau o atenţie deosebită unor lucruri de care au fost privaţi în perioada copilăriei şi tinereţii lor – dar pe care le acceptă din partea nepoţilor. Este ultima lor “şansă” de acceptare! Să-i înţelegem şi să ne risipim frustrările acumulate pentru cele din cauza cărora nu am fost înţeleşi cândva: neînţelegerile au fost şi de o parte, şi de alta… măcar acum să încercăm să înţelegem astfel de lucruri).

Să aprofundăm acum câteva aspecte dintre cele pe care le-am desfăşurat mai sus. Ele ţin de structurile corporal-fluidice prea puţin cercetate până acum. De asemenea, cunoaştem prea puţine lucruri despre relaţiile spirituale dintre noi, la nivelurile profunde ale proiecţiei lor în corpurile noastre, prin structuri care facilitează efectiv asemenea relaţii spirituale.
Un asemenea sistem structural de ajutor direct, care apare de multe ori între bunici şi nepoţi (tocmai din cauza greutăţii de suportare a diferenţelor mari între generaţii) se referă la prelungiri structurale ale plexurilor copilului sau ale bătrânului. Sunt structuri arhetipale: acum ştim bine ce este elementul arhetipal; pentru cei care sunt noi pe acest blog, găsiţi articolul cu explicaţii la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/02/elementul-arhetipal-parte-din-universul.html
şi ca element de dicționar la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
Sau, atunci când cei doi fac parte împreună din acelaşi grup de lucru spiritual, având sarcini comune de destin, astfel de cordoane se dezvoltă tot arhetipal: şi dintr-o parte, şi din alta. Asemenea legături se pot realiza frecvent între copii şi părinţi, cu alte rude, dar şi cu persoane diferite de rudele sale (prieteni de familie, vecini, colegi ai părinţilor). Ele nu sunt făcute prin voinţa expresă a unei părţi: tocmai de aceea pun accent pe faptul că astfel de legături nu sunt energetice – ci materiale, iar astfel de structuri nu cresc prin voinţa noastră – tot aşa cum nu ne cresc mâini în plus prin propria noastră dorinţă.
De asemenea, aici discutăm despre cazuri oarecum extreme, pe care suntem înclinaţi să le interpretăm negativ, tocmai pentru că ni se pare normal – dar nu şi moral, spiritual – să se „fure” de către cineva care nu are – de la cineva care are. Să ne lepădăm de astfel de înclinaţii, căci ele nu sunt de realiste în planul spiritual profund.
Astfel de legături au o importanţă covârşitoare pentru generaţiile mai vechi, reticente la nou, la schimbare. Prin asemenea legături arhetipale fixe, indestructibile, care se dezvoltă doar în prezenţa unei anumite vibraţii a corpului spiritual (şi nu a altuia) au loc direct, rapid şi clar: reamintiri rapide de experienţă proprie care abia aşteaptă să fie pusă în practică. Alături de ele vin şi consolidări, prin relaţia foarte apropiată între părţi, precum şi realizarea unei lucrări spirituale care poate fi şi concretă, în societate (adică să ţină de creaţie, comunicare, relaţionare) şi subtilă – prin împrăştierea radiaţiei de acceptare a noului în rândul generaţiei vechi – dar şi de acceptare a vechiului, pentru generaţia nouă. Căci ştim bine cât dispreţ este între generaţii de multe ori şi cât de greu se poate compensa acest dispreţ până să se poată ajunge la dragoste şi altruism.

Dar mai sunt şi alte motive pentru care intuiţia ne spune că au loc vehiculări ciudate în jurul nostru, iar cunoaşterea destul de limitată nu ne pune la dispoziţie prea multe cauze din care să alegem.
De fapt ar trebui să nu „alegem” varianta cea mai apropiată de intuiţiile noastre, pe care creierul o decupează imediat din valul de cunoaşteri proprii sau încearcă să o formuleze pe cea nouă: iar noi nu îi dăm de cele mai multe ori timpul necesar să o facă, pentru că ne grăbim să dăm un răspuns, ca să nu ne pierdem imaginea de cunoscători… De aceea, o cercetare necesită nu numai timp de înţelegere şi de formulare a realităţii doar fugar percepute, ci şi un timp de adaptare a cunoaşterilor anterioare – la cele noi. Vom mai discuta despre acest lucru.
Oricum ar fi însă, realitatea intuită sau percepută corect are mult mai multe rădăcini, precum şi mult mai multe aplicaţii în realitatea universală şi locală. Nu ar trebui să rămânem cu ideea că ceea ce am „descifrat” este ultima realitate posibilă, ci doar una dintre multiplele aspecte, posibilităţi, din multele cunoscute, aflate în curs de cercetare şi necunoscute.

3. PLEXURILE ENERGETICE – STRUCTURI MAI PUŢIN NEÎNŢELESE ALE CORPURILOR NOASTRE FLUIDICE

Ar trebui să presupunem că ştim cu toţii, cei care acceptăm literatura ezoterică, ce este un plex energetic. Câteva precizări sunt însă necesare la începutul acestui studiu, pe care eu îl consider deosebit de important şi, ori de câte ori voi avea ocazia, îl voi îmbogăţi cu noi elemente de cunoaștere.
Să reţinem că un plex energetic este de fapt o structură materială a unui corp material – având însă o vibraţie proprie mult mai mare decât aceea a corpului fizic, pe care îl cunoaștem concret. Dar să-l numim în continuare tot plex energetic, căci prin intermediul său sunt atrase şi vehiculate fluxuri energetice şi materiale: fluxuri formate nu numai din filamente-energii, aşadar, ci şi din filamente-materii. Filamentele materii: pe scurt – materii, se infiltrează osmotic în masa corpului fluidic, prin pereţii  plexurilor şi se opresc în structurile de aceeaşi vibraţie cu ale corpului care le-a atras. Şi pe care, astfel, îl hrănesc, înlocuind filamentele care şi-au pierdut o parte infimă – dar reală – din vibraţia proprie superficială, prin funcţionarea normală a corpului. Filamentele cu vibraţia diminuată sunt eliberate prin canale specifice de evacuare către „pielea” corpului: de fapt o pungă aflată la suprafaţa corpului, numită interstiţiu, care are rolul de a facilita evacuarea selectivă în mediul înconjurător a filamentelor astfel consumate.
Filamentele energetice (energiile) sunt şi ele atrase în interiorul corpului, odată cu materiile. Sunt mult mai flexibile, au o mişcare mult mai rapidă şi uşoară printre „fibrele” materiei corporale locale. Rolul lor este să cedeze o parte din energia lor superficială (de la suprafaţa filamentului) structurilor materiale pe care le străbat, aşa cum filamentele materiale au în principal rolul de a forma şi remodela permanent structurile corpurilor de manifestare a spiritelor în universul material în care se întrupează.
Nici corpul dublu-eteric, cunoscut în linii mari de noi azi, nu are numai 7 plexuri energetice, aşa cum s-a împământenit a se crede. Sunt sute de plexuri, subplexuri, canale cu structuri asemănătoare – dar nedezvoltate la nivelul celor anterioare. Însă toate au structuri arhetipale şi, în funcţie de vibraţia medie planetară, ele se dezvoltă sau se restrâng. Dar niciodată nu dispar din peisajul corpurilor noastre fluidice. Faptul că nu se mai percep în anumite situaţii nu înseamnă că ele nu există: acest fapt este datorat percepţiei umane mult mai dezvoltate în condiţiile unei vibraţii planetare mai mari şi a unei dezvoltări pe măsură a tuturor structurilor corporale.
La nivele mai joase de vibraţie planetară, percepţiile ne pot înşela la începuturile încercărilor noastre de descifrare a celor petrecute la nivele ale vibraţiei planetare de câteva sute – până la câteva mii de ori mai mari comparativ cu ceea ce cunoaștem azi. Clarvăzătorii care au pătruns în observarea străvechimilor şi au cercetat omenirea din vremuri care se numără cu milioanele de ani, nu au perceput multe din plexurile corpurilor umane pentru că plasa, reţeaua lor era uniformă şi astfel greu de perceput printre alte structuri corporale de mare luminozitate. În general se cercetează lumina, aura corpurilor – şi nu structurile din spatele luminii, ceea ce poate conduce de multe ori la confuzii. Detalierea lumii străvechi datorează multe astfel de confuzii cercetărilor mai vechi, cărora prea puţini le-au cercetat şi fiinţările, şi schimbările. Vom discuta mult despre asemenea lucruri, detaliind mult lumea mentală a străvechilor.

Aş vrea să fac o precizare: după părerea mea, a discuta despre structuri materiale nu înseamnă a fi materialist. Ceea ce lumea ezoterică numeşte azi corpuri energetice, circulaţie energetică – peste 60% din această „lume” este o lume a materiilor, o circulaţie şi o remodelare permanentă materială care are însă o vibraţie mult mai mare decât aceea a corpului nostru fizic de azi. Materialism înseamnă, după părerea mea, a nega existenţa a orice altceva existent dincolo de ceea ce se vede cu structurile oculare, cu ochii trupului nostru de carne, creând astfel curentul materialist din toate timpurile.
Pentru că ar trebui să discutăm în continuare despre plexurile malaxor, pentru explicarea mai profundă a aşa-numitului vampirism energetic – iar acest subiect este vast, să ne oprim deocamdată aici şi să ne preocupăm de detalierea structurilor şi funcționarea lor, în partea a doua a acestui studiu.