UN CUVÂNT ÎN PLUS DESPRE ENERGIILE VERII

Am discutat deseori despre energiile verii. Se spun multe despre energiile fiecărei luni, sunt site-uri specializate pe acest subiect. Eu mai vin cu câte o idee, atunci când ceva îmi atrage atenţia.

În mijlocul verii, unii se simt bine, alţii se simt rău... alţii folosesc unde, şi cum ştiu ei energiile şi fac ravagii în jur, iar cei care le suferă efectele fac ravagii încă şi mai mari, prin zbuciumul lor...
În general mă feresc să spun lucrurile tranşant, nu pentru că mi-ar fi frică, ci pentru că şi aşa oamenii sunt obosiţi, dacă pot să le ofer un zâmbet şi un cuvânt bun – o fac... Ănsă am observat în ultima vreme cum oamenilor le este frică să fie liniştiţi, unii – dacă sunt singuri acasă – aprind toate luminile şi dau drumul la toate televizoarele şi radiourile de prin casă, după care se aruncă pe telefon...
Şi tot în general mă feresc să spun că este normal... Dar uneori chiar trebuie să arăt că este normal, să detaliez de ce este normal ca lucrurile să „curgă” în acest fel.
Pe de o parte este ultimul moment planetar al zbuciumului pământean, când lumea îşi reglează „conturile”, timpul pare scurt pentru câte ar fi de „reglat”. Unii îşi precizează în interiorul lor lucrurile pe care încă nu au curajul să le spună cu voce tare... Alţii chiar vor să fie furioşi, nu vor să se liniştească pentru că aşa vor ei, căutând să acuze peste tot: căci au ÎN SFÂRŞIT acest curaj... Ştiu... dureros să scriu asta, dar evoluţiile noastre au nevoie TOCMAI DE ACEST TIP DE CURAJ, pentru ca fiecare dintre noi să mergem mai departe. Ca să ne înţelegem unii pe alţii, mai întâi trebuie să vedem că nu putem să-i înţelegem pe ceilalţi, după care începem să căscăm bine ochii şi urechile – trupului şi sufletului deopotrivă – pentru a ne linişti: încă dinainte de a acumula atâta zbucium, clocot în noi, chiar atunci când începem să conştientizăm ce se acumulează în sufletul nostru...
Şi fiecare mai are măcar un clocot în suflet ...
Pe de altă parte, intuiţiile aduc din subconştient simţământul de clocot universal, de aglomeraţie universală, de atenţie pe lumea din ce în ce mai mare, mai multă, dincolo de orice limite cunoscute până acum... Căci a venit vremea să ne pregătim să plecăm acasă, adică dincolo de liniştea din această zonă a universului: nu venim, cum cred mulţi aomeni azi, din întinsurile acestei – uneia şi aceleiaşi – galaxii, ci din depărtări cu mult, mult mai mari. Dar într-adevăr fiecare bloc spiritual a venit pe Pământ prin „porţile” sau liniile, direcţiile, drumurile deschise pe vibraţiile unor anumite locuri din această galaxie. Însă galaxia aceasta, ca şi multe altele din această zonă a universului este un loc în care fiecare planetă este paşnică, cu populaţii care îşi văd de treburile lor, frumoase sau urâte, însă sub puterea ajutorului oferit de ajutătorii dimensionali coordonatori proprii, ai locului din galaxie pe care îl ocupă steaua lor sau cuplurile lor de stele în lumina cărora trăiesc...
Dar sufletele noastre tind către simfoniile galaxiilor înfrăţite din zone în care planetele sunt apropiate ca şi oraşele de pe Pământ – micuţă planetă până la urmă!!! – iar stelele ca şi planetele de aici: puzderie, dar şi prietene, înfrăţind populaţiile stelare şi oferindu-le condiţii de învăţături extrem de variate. Locuri faţă de care SF-urile de calitate sunt doar amintiri vagi, de cele mai multe ori transformându-se în războaie inter-galactice... Ceea ce nu este de loc cazul locurilor cu vibraţie extrem de înaltă de unde vine majoritatea covârşitoare a spiritelor întrupate azi pe Pământ: conlucrarea şi prietenia sunt în acele locuri la cote incredibil superioare celor mai frumoase simţăminte de pe Pământ – rădăcinile celor de acasă... Sunt locuri despre care putem spune că formează raiul din care descind spiritele prin lungi călătorii pentru a ajunge pe Pământ...

Să revenim... pe Pământ !!! ...
Apar acum – da, tocmai acum, astfel de clocote, în momentul imediat după Sânziene... Toate acumulările energetice care s-au săltat pe vârf natural de val se descarcă, precum cerurile Sfântului Ilie... Unii le adoră, alţii sunt obosiţi şi necăjiţi că nu se mai termină... În cascadă, ritmurile cresc şi scad, dar toate se desfăşoară în ritm pe creştere.

De fapt, greul este cu noi pentru că nu ştim CÂND şi CUM să ne echilibrăm energiile DIN MERS... Până când vom înţelege, ne vom orienta diferit – unii mai iute, alţii mai lent – şi ne vom împiedica unii de alţii. Deja unii dintre noi îşi dau seama că tot ceea ce trăim sunt învăţături şi le acceptă cu stoicism, dar cu toate simţurile în alertă, cu toţi „ochii” sufletului larg deschişi pentru a surprinde toate iţele de descurcat, de pieptănat, de aranjat !!! din care să croiască drumuri line, netede, frumoase, în viitor...

Asemenea momente vor veni în fiecare an, cu intensitate mare la zilele mijlocului de vară şi de an, dar cu vibraţie din ce în ce mai mare... Ne reîntâlnim cu energiile vârfului din fiecare vară abia începând cu luna martie a anului următor.

Am observat, din dialogurile purtate pe ici şi colo, că este mai greu de înţeles diferenţa între energii şi vibraţii. Energiile ne hrănesc (să reţinem că sunt deopotrivă şi filamente de energii, şi filamente de materii), întreţinând structurile şi vitalitatea corpurilor noastre. Energiile obişnuite ale anului (perioada în curs de desfăşurare) vin din cosmos, în timp ce energiile vârfului de vară şi de an, ale vârfului de noutate, vin prin elementele matriceale ale galaxiei: ale stelelor şi ale planetelor din galaxie.
Vibraţiile în schimb accesează memoriile spirituale ajutând cu varietatea lor manifestarea forţelor radiante ale spiritului... Înălţimea de vibraţie este caracteristică anului viitor, şi-a făcut „datoria” de a începe să ne obişnuiască cu cele ce vor veni, care nu ne vor obosi – noi fiind obişnuiţi dinainte cu ele.
Dar acum, în continuarea anului nostru actual, volumul şi puterea energiilor actuale, care vin în valuri, care îşi fac efectele până la sfârşitul anului, creează bulversări. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că plexurile noastre ne pot oferi senzaţii plăcute şi senzaţii neplăcute, dar nimic nu este rău, nimic nu trebuie să fie înfricoşător: însă este drept, din cauza necunoaşterii, dezinformării, ne speriem, obosim şi ne enervăm foarte repede şi uşor, obosind frecvent şi pe cei din jur. Ne speriem şi de umbra noastră – la propriu – fricile ne obosesc în continuare, orice informaţie devine ori dureroasă, ori panicardă... Până la urmă vom învăţa să folosim energiile pentru a ne adapta şi a ne orienta în oceanul de noutăţi curente, apoi să-i ajutăm şi pe semenii noştri să facă acelaşi lucru.

Toate se petrec în fiecare an, dar în trepte din ce în ce mai înălţate vibraţional: de aceea nu le prea recunoaştem, decât dacă acceptăm acest motor de ajutor pe care coordonatorii evoluţiilor din întreg universul le oferă vieţii de pe planetă, vieţii de ORICE FEL... nu numai omului...... Căci nu suntem numai noi, oamenii aici, dar asta uităm întotdeauna...
Vă doresc să vă fie vara aşa cum o doriţi voi, dragii mei !!!

DIFERENŢA DINTRE HALUCINAŢIE ŞI PERCEPŢIE ASTRAL-MENTALĂ

Dacă tot am deschis discuţii despre Sânziene, să mai rămânem doar puţin în acest domeniu pentru că, timid, unii oameni încep acum să înţeleagă câte ceva din lumea extrem de complexă în care trăim cu toţii.

Am avut discuţii cu privire la diferenţa dintre percepţiile astral-mentale şi halucinaţii – aşa cum numeşte psihiatria, ca ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale (http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihiatrie): „Halucinația este o tulburare psihică prin care o percepție senzorială are loc în absența stimulului. Cu alte cuvinte, deși obiectul fizic nu există în realitate, acesta este perceput de subiect prin intermediul unuia din cele cinci simțuri”.
De fapt aici se consideră stimuli tot ceea ce este unanim recunoscut ca având bază fizică, care se poate măsura cu simţurile corpului nostru fizic şi cu aparate care prelungesc percepţii exclusiv de acelaşi fel. Tot ceea ce este altfel de stimul – de fapt o lume uriaşă în care trăim – nu este luat în considerare şi se folosesc alţi stimuli pentru a estompa ceea ce nu se recunoaşte oficial.
După părerea mea, 90% dintre cele numite oficial (asemenea celor de mai sus) drept halucinaţii, sunt doar percepţii astral-mentale, ale căror formări le vom înţelege mult mai bine în viitorul apropiat, în proporţie de mase.
Şi vom vedea imediat de ce le numesc astral-mentale.
Vom înţelege în viitor faptul că percepţia realităţii înconjurătoare este deosebit de complexă, şi nu cuprinde numai ceea ce se poate percepe prin intermediul senzorilor corpului fizic (cele 5 simţuri) plus aparatele noastre care nu sunt altceva decât o prelungire a simţurilor trupurilor noastre (corpurilor noastre fizice). Chiar corpul nostru fizic are bogate structuri specializate pentru alte tipuri de percepţii: pe lângă cele obişnuite ale corpului fizic, alte structuri care fac legătura cu celelalte corpuri ale noastre, care constituie laolaltă un sistem corporal complex, cu corpuri deosebite între ele prin vibraţia diferită a materiilor din care sunt constituite.
(Pentru studiul general al corpurilor se va urmări elementul de dicţionar „Corpuri” la adresa:
 http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/corpuri.html )

Însă, aşa cum am văzut în articolele anterioare, întotdeauna oamenii au avut percepţii diferite de cele obişnuite în anumite perioade ale anului. Da, chiar diferite – mai accentuate sau mai estompate – în perioade mai mari de timp: la 5, la 7, la 11 – 15 ani, etc., depinzând şi de amplasarea pe continent a observatorului, şi de amplasarea continentului în geografia fizică a planetei.
Începem azi să conştientizăm treptat, şi să înţelegem tot mai profund, din ce în ce mai multe lucruri:
– că percepţiile noastre – obişnuite şi neobişnuite – sunt mai ales din domeniul vizual: acesta fiind un lucru absolut normal, căci suntem obişnuiţi din viaţa curentă cu acţiuni bazate în special pe vizual, şi mai ales pe mişcare;
– fenomenologia a fost destul de rar percepută şi mai ales descrisă: oamenii au trăit-o mai ales în locuri liniştite, retrase, căutate în mod special de către cei ce au avut înclinaţii native în această direcţie (moştenite de pe liniile genetice proprii). Însă luând în consideraţie faptul că exprimarea omului a fost reticentă în mileniile din urmă, cu toate acestea azi ia o amploare din ce în ce mai mare. Este de remarcat faptul că nu numai deschiderea către astfel de percepţii este destul de mare – însă ea ar putea fi azi mult mai mare dacă oamenii nu ar crede în halucinaţii şi nu şi-ar ameţi simţurile prin medicaţii care estompează orice fel de simţuri. Şi dacă mulţi oameni nu şi-ar ascunde astfel de percepţii, crezute a fi ruşinoase pentru sine şi întreaga familie (mai ales pentru urmaşii care ar fi, în concepţia noastră, marcaţi de antecedente care ar ţine de psihoze, etc.)... Trăim într-o lume care încă estompează artificial lucrurile cele mai normale ale vieţii noastre curente;
– ajungem să înţelegem treptat că există tradiţii străvechi care tratează aceleaşi subiecte, ceea ce ne încadrează astfel în rândurile unor obişnuinţe perpetuate oral din generaţie în generaţie, de-a lungul timpurilor. Chiar în această direcţie ajungem să înţelegem unele confuzii legate de metaforizarea transmiterilor: înţelegem că tradiţiile spun despre „deschiderea Cerurilor” – iar azi începem să ne dăm seama că nu Cerurile se deschid, ci senzorii corpurilor noastre au o deschidere mai profundă în anumite perioade ale anului: de obicei la solstiţii, ceva mai accentuate la echinocţii, deşi percepţiile sunt şi în acest caz destul de bune, chiar dacă sunt echilibrate.

Este de accentuat faptul că percepţiile noastre de acest fel sunt bazate pe mişcare – aşa cum spuneam şi mai sus – iar aici este explicabil faptul că se confundă o percepţie astral-mentală cu halucinaţii, căci ceea ce ne obişnuieşte în viaţa curentă cu mişcarea, cu urmărirea mişcării din jur, se sprijină astfel pe percepţia mişcării entităţilor astrale în spaţiile înconjurătoare: entităţi luminoase, strălucitoare, mai ales în lumina puternică a amiezelor.
Aşadar totul nu este câtuşi de puţin o disfuncţie, o sărăcire de percepeţii, ci o îmbogăţire treptată a percepţiilor noastre, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare...

Despre aceste fenomene am discutat pe parcursul ultimelor articole. Ele doresc să atragă atenţia asupra fenomenologiei normale a acestor perioade ale anului. Şi realitatea este că putem percepe din ce în ce mai mult din domeniul „nevăzutelor”-cu-ochii-trupului, şi ele vor creşte mult, transformându-se din evenimente insulare – în obişnuinţe curente ale unor mase din ce în ce mai largi de oameni.
Este vorba în principal despre deschiderea percepţiilor vizuale astral-mentale, care funcţionează în linii mari în felul următor: segmente astrale a corpului nostru fizic (corpul fizic fiind de vibraţia cea mai scăzută a sistemului corporal uman) fixează conştientul la nivelul corpului astral de vibraţie superioară şi îl stabilizează pe frecvenţa acestui corp astral. Corpul astral nu are o dezvoltare foarte mare a senzorilor de percepţie, pentru că se sprijină pe senzorii corpului mental: un corp la rândul lui de vibraţie superioară corpului astral, dar tot de aceeaşi natură cu corpul astral. Practic corpul mental este o parte superioară a corpului astral, specializată în percepţii, analiză şi acţiuni de foarte multe feluri.
În etapa de vibraţie foarte înaltă a planetei, corpul mental activează în domeniul comunicării inter-umane, deplasării pe verticală şi orizontală a întregului sistem corporal (a omului în întregul său), precum şi al unei deosebit de complexe creaţii materiale.
În etapa de vibraţie joasă a planetei, corpul mental îşi reduce activitatea, prin structurile sale arhetipale, la ceea ce numim gândire – adică analiză comparativă a informaţiilor din mediul universic înconjurător, contribuind la redarea exterioară prin vorbire.
Aceasta este, aşadar, ordinea de fundamentare a activităţii de percepţie astral-mentală, în această perioadă planetară în care trăim azi: de la celulele astrale ale corpului fizic, impulsionate de vibraţia mai înaltă a mediului de trai în anumite perioade ale anului, spiritul îşi fixează conştientul pe structurile corpului astral, care la rândul său se stabilizează pe structurile corpului mental.
Este de remarcat faptul că, în călătorie astrală – numită: vis în popor – spiritul îşi fixează direct conştienţa pe corpul astral, care se stabilizează pe structurile corpului mental. Practic noi percepem şi conştientizăm activitatea corpului mental, prin ajutorul corpului astral.
Vom vedea că, în etapele planetare cu vibraţie înaltă, această percepţie astral-mentală este foarte extinsă: pentru că nu este vorba numai despre percepţia vizuală, ci de un cumul de percepţii din care cele pe care le cunoaştem acum sunt numai o parte, restul le înglobăm azi în percepţia generală de „vibraţie”.
Dar nu este vorba numai de percepţii pe baza cărora au loc observaţii ale spaţiului şi vieţuitoarelor planetare, ci de acel cumul de activităţi ale spiritului, menţionate mai sus, care vor lua o deosebită amploare în secolele următoare.
Iar acesta va fi doar începutul unor activităţi încă mult mai extinse ale omenirii.
Suntem azi în plină desfăşurare a revenirii la formele de percepţie normale ale spiritului în diverse benzi de vibraţie ale realităţii înconjurătoare. Vom vedea – dacă le urmărim cu atenţie – cum se extind astfel de simţiri, de un alt fel decât cele obişnuite, moştenite din perioadele anterioare: cele pe care ne bazăm azi întreaga noastră activitate fizică. A trebuit să dezvoltăm tot ceea ce este legat de fizic, tot ceea ce este asemănător plantelor şi animalelor din mediul planetar, extinzând activitatea noastră la creaţie deosebit de complexă: până când am ajuns la sufocare (unii dintre noi), pentru a ajunge să-i datorăm respectul cuvenit corpului nostru fizic în viitor, să nu mai ajungem să-l mai desconsiderăm, aşa cum o fac mulţi semeni încă... Să ajungem chiar să ne uităm percepţiile de alte feluri, din care făcusem pe alte meleaguri ale universului, un adevărat „capăt de ţară”, cum spune românul: o limită sub care nu mai dorea spiritul să aibă de-a face vreodată...
Astfel, experienţa „Pământ” ne echilibrează treptat impulsurile şi ne oferă deschideri uriaşe, pe care le vom aprecia enorm în perioadele care vor veni.

Avem nevoie de trăiri mari şi trăiri mici, nicidecum de trăiri importante şi neimportante. Să nu mai aşteptăm evenimente fulminante, fără de care viaţa noastră pare ea însăşi neimportantă, cu toate cele mărunte ale ei... Ar trebui să înţelegem că ele sunt importante pentru o perioadă, în care celelalte rămân doar în stare latentă, după care toate îşi schimbă locurile, folosind însă experienţa care se acumulează într-o spirală fără sfârşit...

ATENŢIE LA ENERGIILE ACESTUI MIJLOC DE AN!

Trecem printr-o perioadă cu energii uriaşe, cu variaţii rapide si adânci de pe o zi pe alta, care ne sunt necesare pentru formarea unei flexibilităţi mărite pentru anul care va veni. Întotdeauna la mijlocul anului trăim o astfel de perioadă, care ne ajută an de an să facem - mai mult sau mai puţin conştienţi - înălţările necesare. Trebuie să le apreciem şi să încercăm să le folosim pentru mărirea abilităţii personale de a trăi echilibrat în această lume care învaţă cot la cot cu noi.

Îmi doresc să avem cu toţii răbdare: cu noi înşine şi cu cei din jur... Dacă trecem de această perioadă, atunci cu siguranţă ne vom simţi mai bine în toamnă, şi mult mai bine anul viitor...

Vă îmbrăţişez cu mult drag....

FRĂMÂNTĂRI...

Framantarea nu ne-o poate lua nimeni, pana ce nu se umple lumea de ea... Sau pana ce nu trece lumea asta in care suntem... Pana ce nu intelegem cum vine asta, doar timpul o mai poate ostoi, din cand in cand, dar numai pentru o clipa.. Adica atata cat sa ne odihnim si sa mergem mai departe.
Pentru ca lumea se oglindeste in sufletul nostru, cu toate framantarile ei, si pana cand lumea asta nu se va umple si ea de tot ce-i trebuie, noi nu putem decat sa o traim. Altfel nu stim nici pe ea ce o framanta, si nici cat..
Linistea aceea de o clipa este a noastră, aceea care traieste in noi, nu in lume. Dar lumea se odihneste si ea, o clipa, cand ne odihnim noi. Nu este o metafora. Fiecare om care reuseste sa se linisteasca o clipa - linisteste lumea in acea clipa.
Multi dintre noi isi reusesc clipa. Si astfel sprijinim o lume intreaga...

Sigur ca ne dorim linistea pe care sufletul nostru o cunoaste: ne-am dori-o etern. Si o recunoastem numai in oglindirile noastre de o clipa in dunele desertului pe care numai apele sufletului nostru le pot inflori: doar pentru o clipa.

Ce putem face noi este sa ne odihnim in clipa aceea si sa mergem mai departe. Pentru ca suntem aici pentru a fi sprijin lumii, si nu pentru a ne sprijini de ea. Poate ne sprijinim de ea doar ca sa stim ce sa facem mai departe: cand va fi framantata - framantarile ei ne sunt jaloanele de drum. Asa vom sti ce trebuie sa facem, pentru a o ajuta. Cand este linistita, ii traim linistea si i-o protejam. Si in linistea aceea, a unor timpuri pe care azi nici nu le credem a fi existat vreodata, irumpe framantarea noastra, adevarata si propria nostra framantare, din care lumea stie ca drumul nu i s-a terminat, ci doar i-a inceput. Si ii trebuie ceva timp sa inteleaga acest lucru.
Iar cand intelege - ne intelege pe noi: cu grijile pe care le-am avut pentru ea, cu cautarile noastre, obositoare, pentru ca ea sa nu oboseasca inainte de a-i fi batut ceasul cautarilor, pentru ea.
Si ne va iubi mai mult, si dragostea ei pentru noi ne va mangaia sufletele obosite...
Dar ne vom da seama, in bucuria aceea de sfarsit de inceput, cat de multa nevoie avem cu totii de iubire….

CÂTEVA CUVINTE DESPRE ENERGIILE VERII

Întrucât nu toată lumea are obişnuinţa să citească şi comentariile, reiau aici un subiect discutat la comentarii ieri, posibil să fie util şi altora.

În acestă perioadă a anului energiile sunt din ce în ce mai mari, adică în valuri din ce în ce mai dense, de frecvenţă din ce în ce mai ridicată - până de Sânziene. Valurile de acest fel ne pot oferi uneori multe simţiri mai presus de dorinţele noastre curente.
Nu plecaţi din lume, este o falsă impresie că retragerea din lume ne fereşte de ispite. Fără eforturi în această perioadă energiile nefolosite ni se vor descărca pe singurele persoane cu care venim în contact, chiar şi pe animalele din curte. Ne putem trezi că aruncăm cu farfuria de pământ, chiar dacă ştim ca biata farfurie nu are nici o vină. Este mai bine să stăm în lume, să ne vedem de treburile zilnice, să nu ne băgăm în discuţiile altora pe post de moderatori, căci putem fi prinşi în jocul nervilor lor.
Este posibil să ne confruntăm cu dureri de articulaţii, spasme musculare, insomnii, stări de frică, îngrijorare, amărăciune, uneori doar febrilitate, alteori chiar şi nervozitate, agresivitate. Nu trebuie să ne speriem, ci să ne observăm ieşirile, să-i observăm şi pe cei din jurul nostru şi pe cei din jurul nostru, să înţelegem că totul este dat spre conştientizarea propriilor noastre neputinţe.
Astfel de energii de frecvenţă foarte mare ne sunt date spre binele nostru, spre conştientizarea propriilor noastre neputinţe şi îndreptarea lor în conştienţă. O conştienţă activă - mai multă sau mai puţină - după cum poate fiecare.
Şă ne ridicăm chipul spre ceruri, sufletul spre lumină, să învăţăm din propriile greşeli şi din greşelile celorlalţi. Să-i ajutăm şi pe ceilalţi din jur să-şi depăşească neputinţele. Mai cu o glumă, mai cu o vorbă plină de sens......
Energiile vor creste, pana ce multi dintre noi le vom putea vedea, cu ochii liberi, daca nu suntem acaparaţi de griji, probleme, dureri, amaraciuni... Se pot vedea uneori ca o ninsoare alba in mijloc de vara, in lumina puternica, in miezul zilei, mai ales in locuri liniştite, chiar pe fundalul frunzişului pomilor... chiar si in mijlocul marilor oraşe, gălăgioase şi prăfuite !!! Pe timp de soare şi pe timp de ploaie deopotrivă!!

În anii trecuti spuneam oamenilor din jurul meu cum marii conducatori adevarati de popoare libere, in stravechimi, aveau puterea sa intensifice pentru oameni asemenea energii - nu pentru mult timp însă, ca sa nu le fure naturii si sa le dăuneze astfel vieţuitoarelor mărunte. Le-am aratat - si arat în continuare si altora - cum au surprins foarte bine acest fel de lucrare invioratoare realizatorii filmului Intoarcerea Regelui din Trilogia Inelelor (ecranizare exceptionala dupa romanele mitologice ale lui J.R.R. Tolkien): la sfârşit, când are loc încoronarea regelui, cântecul lui special intensifică energiile care cad peste oameni ca petalele de trandafiri.
De altfel, de la astfel de fapte bune ale vechilor conducători ai popoarelor a ramas impamantenit peste tot obiceiul de a arunca cu petale de trandafiri in calea oamenilor importanti, la momente importante, la nunti, la întâmpinări de oaspeţi etc.
Vă doresc sănătate, bucurie, linişte sufletească, să fim cu toţii părtaşi frumoşi la tot ceea ce ne oferă cerurile şi pământurile deopotrivă!!