Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 16 august 2008

DESPRE INAINTE-MERGATORII NOSTRI

Incerc sa imi modelez un suflet mereu cautator de nou, de frumos, de bunatatea pe care stiu ca o gasesc ascunsa in adancurile luminoase ale spiritului uman - doar voalata uneori de patimile trairilor intense... Doamne, cat de frumos este un om care traieste intens! caci patimile mor si ramane echilibrul cristalin si pur al sufletului eliberat de multuri...

Cred ca nici un cautator, sau povestitor, sau lucrator (om la modul general, nu neaparat barbati) nu este indicat sa fie pus pe post de apostol - asa cum nici apostolii biblici nu ii mai consider decat capatai, punct de pornire, caci a ma incadra strict toata viata numai in litera lor este exact ca si cum ne-am intoarce din nou la Giordano Bruno, sau la Dante Alighieri, sau Marie Curie, sau Erich von Daniken... Iar acest lucru nu presupune dispret pentru inainte mergatori, ci recunoasterea faptului ca ei au constituit temelie pentru mersul nostru de azi, pentru inaltarea noastra spirituala permanenta... Asa cum spunea si Oana pe undeva - nu-mi place sa colectionaz citate, caci ma limiteaza si... cred ca se poate observa, limitarea nu ma caracterizeaza... - nu poti manca toata viata mere rase cu biscuiti muiati in ele... Nu se poate contesta ROLUL FORMATIV al inainte-mergatorilor, iar daca unii dintre noi o fac - trebuie sa ne purtam cu bunatate si incredere cu astfel de oameni, pentru a-i lasa sa se lamureasca ei insisi dupa ce le-am expus parerea... Dar a ramane in nemiscare (intelectuala, in cazul nostru) este a ingropa moneda... (caci sunt economista !!! si de pornire ortodoxa, oricum il iubesc pe Iisus cu si fara copii facuti cu Maria Magdalena!!!) poti spune si osul de ros - ca un catel care se duce dupa el numai cand are nevoie de calciu... Dar toata ziua ar mananca carne macra de i-ai da !!! in fiecare zi mancare noua...

Sper ca luam lucrurile IN SENS METAFIZIC - daca avem formatie intelectuala aceasta inseamna ca META = de-asupra, FIZIC = materia pe care o vedem cu structurile oculare (adica ale corpului solid). Deja sufletul nostru zboara... se deschide clepsidra timpurilor... acolo unde neantul se strange intr-un varf de ac...si totusi se rasfrange luminos si pur peste marginile lui insusi intr-o uluitoare miscare de fiintari in orizonturi explozive de sunet si lumina... spatiile se umplu de liniile dulci ale puterilor de patrundere... si zboara ele insele cu tine pe aripile spiralate ale multului...

Si multul, si esenta coexista astfel in pace acolo unde simultaneitatea insasi devine unda...

2 comentarii:

Andrei S. spunea...

Adevărat.

Multumesc.

Cristiana spunea...

Andrei, dragul meu, multumesc eu insami, caci.. si uitasem de cele scrise la inceputuri... Le citesc acum - amintiri din copilaria bloggerului din mine...