I. IDEI PRINCIPALE
1. Peștera Ialomicioarei a fost aleasă pentru activitățile Moșilor și Călătorilor Moșilor datorită stabilității sale vibraționale, mult mai avansată decât în alte peșteri din țară.
2. Lucrările derulate pentru amenajarea locului (ca și a altora asemănătoare de pe întreaga planetă) s-au realizat cu un minim de aport lucrativ mental de către Moși, pentru a nu strica echilibrul vibrațional al locului, al întregii planete, a Soarelui și a tuturor planetelor guvernate de el.
3. Lucrările realizate pentru echilibrarea sonică a Peșterii au avut în egală măsură și rol de echilibrare a vibrației în interiorul Peșterii; în plus ele, la fel ca și alte multe lucrări, activează însăși cunoașterea subconștientă a oamenilor care o vizitează, fără să fie nevoie de înregistrări în piatră sau orice fel de alte suporturi materiale.
4. Deși pereții s-au erodat în timp, majoritatea canalelor de acest fel au rămas în funcțiunile lor și azi, datorită energiilor compactizate din interiorul lor, atât cât a mai rămas din foițele de energie fundamentală compactizată depuse inițial, unele peste altele.
5. Drumul prin Peșteră, începând cu locul numit ”La Cascade”, introduce vizitatorul într-un flux vibrațional echilibrant, ceea ce contribuie la echilibrarea energetică a tuturor corpurilor până la capătul Peșterii, o energizare, vitalizare care poate fi pe termen mai lung sau mai scurt, în funcție de conștientizările fiecăruia.
II. DETALII, DISCUŢII
Aşa cum spuneam în studiile anterioare, Peştera Ialomicioarei a fost aleasă pentru că prezintă o stabilitate vibraţională mult mai mare decât alte peşteri din ţară. Variaţii mai mari, şi pe o perioadă relativ scurtă de timp, sunt la gura peşterii – care era deschisă în trecut (azi locul este închis de o biserică poziţionată chiar la gura peşterii). De asemenea, variaţii mai mari şi rapide sunt şi La Cascade (locul cel mai jos al peşterii), precum şi în fundul peşterii (atâta cât se poate azi vizita), deşi peştera continuă dincolo de îngustarea drumului; deschiderea se măreşte substanţial dincolo de actualul punct-terminus al călătoriei vizitatorului în peșteră.
Dincolo de fundul peşterii variaţiile vibraționale sunt mai mari, de aceea nu s-a amenajat pentru lucru decât partea relativ stabilă din punct de vedere vibraţional, care nu oboseşte omul prin necesitatea de a se adapta variaţiilor. Sunt acolo locuri unde vibraţia este foarte înaltă și imediat, pe spații restrânse, ea devine foarte joasă, provocând mişcări diferite de fluxuri energo-materiale: prin atragerea fluxurilor foarte bogate și despărțirea lor în fuioare care provoacă mișcări ale altor fluxuri atrase de alte canale din regiune. Deci nu este o circulație blândă, calmă, amplă.
Dincolo de fundul de azi al Peşterii nu curgeau însă apele atunci (fiind deviate în cea mai mare parte) şi de aceea se puteau strecura animale mărunte dinspre partea opusă a muntelui, de aceea s-au realizat lucrări energetice şi la gura sa, şi la fundul de azi al Peşterii, așa cum am discutat în studiul anterior. Canalele realizate sunt înguste, filiforme: spuneam că sunt ca nişte capilare, care au în lungul lor – de la capăt spre exterior – pachete de fluxuri energo-materiale compactizate ca nişte foiţe puse una peste alta – în acest fel s-a evitat curgerea conținutului pe măsura deteriorării în timp a peretelui. Canalele şi pachetele energetice interioare au fost realizate mental de către Moşi, iar aceasta este una dintre puţinele lucrări realizate mental de către Moşi; în acel moment, numai Moşii, pe Pământ, mai puteau realiza lucrări de creaţie mentală, deşi aveau grijă să fie extrem de puţine astfel de lucrări, pentru a nu influenţa energetica generală a planetei. Lărgirea iniţială a peşterii, a spaţiului Peşterii, NU a fost realizată tot de Moşi, se reţinem asta cu prioritate: ca să nu se creeze nici o amprentare prea puternică de energii mentale superioare, dar şi pentru a nu se realiza un echilibru vibraţional artificial interior – cu influenţe asupra exteriorului peșterii, influențe care desigur s-ar fi estompat în timp, dar nu într-un ritm suficient de alert pentru a se ajunge la vibraţia naturală exact în preajma momentului în care s-a schimbat sensul vibraţiei planetare (lucrare energetică realizată de către Iisus Hristos pe Pământ); iar în asemenea caz schimbarea ar fi fost întârziată, adică ar fi avut loc fără să-şi realizeze rolurile ei importante, pentru care majoritatea spiritelor de azi de pe Pământ veniseră în mod special aici. Amprenta vibraţională ar fi rămas chiar milioane de ani în continuare, ceea ce ar fi schimbat total regimul vibraţional al Pământului. O asemenea schimbare ar fi fost comodă pentru toată lumea, DAR ea nu se face în acest fel cu orice preţ, anulând specificul Pământului, al evoluţiei ca planetă şi a întregului sistem al întrupărilor pe planetă. S-ar fi împiedicat diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare, cu imposibilitatea derulării unor trăiri – nu numai umane, ci ale întregului biosistem pământean și ale biosistemelor stelei și planetelor din sistemul ei. Iată așadar cât de importantă este atenția cu care se socotesc toate lucrările de către coordonatorii evoluțiilor noastre.
Dar crearea canalelor pentru amortizarea sunetelor, cu pachete de energii în interiorul lor, nu era o lucrare de mare amploare – pe porţiuni restrânse, care nu a avut repercusiuni vibraţionale decât în interiorul Peşterii. Pentru restrângerea influenţelor de acest fel s-au folosit pachete energetice extrem de fine, aproape microscopice, care amortizează în principal sunetele, dar păstrează echilibrul vibraţional prin menţinerea vibraţiei interioare în limitele diminuării vibraţiei generale a Pământului, fără mari variaţii în interior – variaţii care s-au menţinut înafara Peşterii, ajutând la derularea normală a vieţii şi destinelor vieţuitoarelor.
Canalele au fost amplasate după cum dicta energetica locului, urmând drumul unor canale fine eterice planetare, din manşonul eteric al Pământului. Lucrarea aceasta nu a avut acelaşi fel de formatare ca şi lucrările exterioare despre care am discutat la capitolul Platoul munţilor Bucegi. În peşteră, Moşii au pornit lucrarea, iar vibraţia înaltă a pachetelor compactizate a lucrat în timp – dar rapid – asupra pietrei muntelui, astfel încât la plecarea Călătorilor (după plecarea Moşilor) ele erau deja la adâncimea necesară.
Lucrările de şănţuire a stâncilor pentru crearea megaliţilor de pe platoul munților Bucegi (despre care am discutat în capitolul anterior) a NU fost realizată în acelaşi fel – lucrarea megaliților de pe platou NU a fost începută de Moşi, ci a fost realizată de Călătorii Moşilor, prin lucrare fizică, manuală întrucât era vorba despre şanţuri lungi la suprafața peretelui pietros și pe firul conglomeratului pietros, nu în adâncimea pietrei, filiforme, extrem de înguste – ca în peșteră. Dar, la baza şanţurilor de la megaliți, au fost totuşi folosite pachete de energii compactizate de către Moşi, mult mai subţiri decât cele din Peşteră întrucât nu era necesară rămânerea lor în spaţii, ci doar pentru protecţie, pentru ca piatra să nu se spargă decât încet, în perioade foarte lungi de timp, treptat, și numai pe anumite direcții care să formeze profilul pe care îl cunoaștem și noi, acum. Astfel încât sau păstrat şanţurile, nu s-au deteriorat repede ele înseşi, ci numai stânca din jur-împrejur a fost roasă de vânturi, de ploi, de ninsori, pentru ca la un moment dat să se disloce şi să rămână exact forma dorită, planificată. Crearea acelor şanţuri pe stâncile de pe Platou s-a limitat iniţial la o formă ca şi cum ai trage cu degetul o dâră pe nisip, dar pe fundul liniei în piatra muntelui au fost lăsate asemenea pachete de fluxuri energo-materiale compactizate, care au acţionat în timp, astfel descris.
Sistemul de canale din Peştera Ialomicioarei a funcţionat şi mai funcţionează încă şi azi; alături de ele, mai acționează și liniile de aerisire din peşteră, care creează un scut antifonic la intrarea în Peşteră dinspre apa Horoabei şi la actualul punct terminus al Peşterii dinspre versantul opus al muntelui, împiedicând astfel vieţuitoarele să intre şi să trăiască în Peşteră, aşa cum făcuseră cândva, înainte ca peștera să fi fost folosită de oameni.
Vibraţia pachetelor din fundul canalelor este pe de o parte şi păstrătoarea unei vibraţii generale echilibrată în Peşteră, iar pe de altă parte – în felul lor – păstrătoarele cunoaşterii oamenilor din vechime şi din străvechimi. În primul rând, prin existența lor, arată cunoaşterile extrem de avansate ale omenirii în acea perioadă, prin însăşi existenţa lor, pe de altă parte vibraţia lor impulsionează subconştientul uman să se apropie de conştient şi omul să înceapă să-şi amintească toată cunoaşterea pe care o poate avea orice spirit uman întrupat în acele vremuri. Așadar NU sunt concret înregistrate informaţii, înmagazinate astfel (aşa cum se crede şi despre cristalele din vechile civilizaţii atlante), ca într-o carte sau de pe un stick de memorie de azi, ci valorifică ÎNSĂŞI CUNOAŞTEREA UMANĂ, memoriile spirituale pe care le avem cu toții. În acest fel se activează memoriile noastre spirituale și, chiar dacă nu apar multe elemente acum, pe loc, multe vestigii lucrează tot în acest fel, pentru ca toată cunoașterea să fie decopertată mai devreme sau mai târziu. Deci înmagazinarea cunoașterii nu este niciodată în suport material, ci vibraţia locului cu diverse alte lucrări interioare determină reamintirea omului, activarea memoriilor spirituale, aşa cum este principiul general al manifestărilor spiritelor: sub impulsul energiilor, radiaţiilor exterioare.
Impulsurile din întreaga peşteră, nu numai cele ale canalelor amortizoare, realizează o pregătire în plus (pe lângă multe altele, elemente materiale din lumea largă) pentru epoca mental-astrală care va veni, care începe să se ivească de pe acum deja. Am trăit – şi trăim încă, chiar dacă totul este pe sfârşite – o scurtă, dar extrem de densă perioadă de manifestare pe Pământ, aşa cum ştim acum: epoca fizică, dar ne pregătim, suntem mereu azi în pregătire, pentru următoarea epocă mental-astrală. De aceea unul dintre motivele pentru care spunem că nu contează dacă omul vine în peşteră doar ca turist, şi nu ca doritor de cunoaştere, este faptul că Peștera însăși lucrează, alături de multe alte elemente de acelaşi fel din lumea întreagă, aşa cum am mai scris, acţionează asupra subconştientului uman, pregătind spiritele pentru tot ceea ce va veni, va reveni curând pe Pământ.
Canalele săpate în piatră au rămas foarte scurte azi: piatra s-a ros, s-a spart, nu numai din cauza apelor şi altor elemente de eroziune naturală, dar azi şi din cauza turismului intens şi mai ales fără reguli interioare (fără urlete în Peşteră, mai ales). Pachetele energetice au rămas în scobitura canalelor, în profunzime, sunt locuri cu multe la număr – dar şi locuri în care ele sunt rare, întrucât ele sunt răspândite în locuri ferite din parcursul Peşterii. Pe lângă existența lor, marile canale eterice, pe firul cărora s-au construit drumurile prin Peşteră, care au valori vibraţionale după care s-au creat aceste pachete (valorile vechi, din timpurile în care s-au creat la începuturi), au conservat lucrarea lor: dar în acelaşi timp, chiar canalele amortizoare au fost create în lungul canalelor eterice ale manşonului, ceea ce înseamnă că vibraţiile lor se transmit – ca şi curentul electric prin cablurile de transmitere – pe tot canalul eteric, care străbate Peştera, străbate muntele şi duc în exterior, la fel ca şi în interior, aceste vibraţii, întărindu-le. Aşadar, dacă există oameni care, la locul de obişnuire cu muntele şi Peştera, nu pot merge mai departe, nu au puterea de a se linişti chiar dacă spun o rugăciune, ei oricum sunt ajutaţi prin subconştientul lor şi în interior, dar şi în exteriorul Peşterii, unde își așteaptă grupul, familia, să-şi termine vizitarea. Sunt – în liniştea aşteptării înafara Peşterii – impulsionate corpurile lor fluidice, memoriile corespunzătoare vibraţiei lor din monadă, cu privire la cunoaşterea vieţii de înaltă spiritualitate cu care au fost obişnuiţi până acum doar câteva milenii.
Este drept și că variaţia vibraţiei medii planetare determină formarea unor impulsuri de activare a memoriilor ancestrale, ale spiritelor de pretutindeni, corespunzătoare întregului biosistem: şi fizic şi astral, și uman și animal (să ținem cont că avem nevoie cu toții) – şi fac astfel tranziţia mult mai uşoară. Toate lucrează împreună asupra noastră, ajutându-ne să ne adaptăm treptat pentru epoca revenirilor.
Să mai spunem câteva idei privind locul de acomodare cu interiorul Peşterii. Am mai pomenit de acest loc din Peşteră: este locul de liniştire şi cu privire la obişnuirea trecerii de la tumultul vieții de afară la liniștea și puterea pătrunzătoare a Peșterii, dar mai ales cu privire la reacţiile organismului nostru la schimbările vibraţionale după trecerea prin fluxurile puternice de la intrarea în Peşteră. Tradiţia îndrumă să fie spusă acolo o rugăciune, care linişteşte sufletul vizitatorului, dar însăşi energetica locului creează o stare de echilibru prin străbaterea lui: sunt canale eterice ale locului cu vibraţia asemănătoare vibraţiei medii a corpurilor dublu eterice umane, care au fost special alese în momentul lărgirii peşterii, în mod special pentru acest nobil scop.
De altfel, toate galeriile au fost create astfel încât să activeze corpurile noastre fluidice să susţină şi intensifice activitatea diverselor seturi de raze, corespunzătoare fiecărui corp în parte, şi ele la rândul lor să activeze şi glandele endocrine ale corpului fizic care, de regulă, se adaptează mult mai lent variaţiilor de vibraţie. Variaţia drumurilor – îngustările pe orizontală şi pe verticală, urcuşurile strânse cu diferenţe mari de nivel, cotind şerpuind în toate direcţiile – nu sunt făcute la întâmplare, cum s-ar crede, chiar dacă la origini nu erau trepte, ci drumul urca lin, urmând direcţiile canalelor eterice, în parcursul cărora au fost create cu o precizie remarcabilă, specifică pentru văzători mentali din vechime. Drumurile cu tavanul foarte jos, obligând drumeţul să meargă în „pasul piticului” are rostul de a arcui puternic spatele drumeţului, activând astfel plexurile corpului dublu eteric de pe partea dorsală a trupului – de regulă mult mai închise, cu activitate diminuată comparativ cu cele de pe partea ventrală (din față). O asemenea lucrare o fac şi practicile religioase: metaniile ortodoxe, am mai discutat noi pe acest blog despre faptul că religia ortodoxă (ca şi alte religii, în alte planuri) este o carte de învăţături din nefericire destul de închisă lumii: chiar foarte puţini călugări sau preoţi mai știu azi semnificaţia acestei ştiinţe spirituale şi interzic enoriaşilor practicile străvechi (reiki, qi gong, şamanism, etc.) fără să ştie de cele mai multe ori că toate practicile lor au aceleaşi origini, purtând toate la un loc aceeaşi pecete – A OMULUI ATOTCUNOSCĂTOR, ÎN CURS DE UNIVERSALIZARE.
Discutând despre energetica locului este corect să începem vizitarea Peşterii coborând la început „La Cascade” – sau, cum mai este numit locul: „La Vrăjitoare” – cu specificarea că doar religia Evului Mediu a denaturat complet, şi intenţionat, semnificaţia vraciului, vrăjitorului. Moşii din răsăritul continentului Africa erau numiţi Vraci, aşa cum în Europa au fost numiţi Moşi, Bătrâni şi în Orientul Mijlociu – Patriarhi. De aici şi până la ruşinoasa ameninţare a copiilor cu „Moşul cu sacul” („Vine să te ia moşul cu sacul dacă nu eşti cuminte!”) a fost numai un pas, pe care modernismul l-a desfiinţat în oraşe – dar am aflat de curând că încă mai dăinuie în unele sate, din nefericire. Vom reveni asupra acestui subiect când vom discuta despre mesaje tradiţionale în literatura orală şi pe suport material (decoraţiuni interioare şi exterioare, obiecte de uz gospodăresc, etc.).
Să revenim: La Cascade are loc intrarea drumeţului în fluxul energetic şi vibraţional a tot ceea ce există în acest loc. Cunoscătorii artelor orientale (căci sunt mult mai mult decât sunt azi numite: practici energetice orientale: yoga, reiki, qi gong, etc.) au asemănat acest loc cu chakra muladhara – plexul rădăcinii – şi urcarea în peşteră cu activarea „şarpelui kundalini” și urcarea lui la sahasrara.
De fapt este vorba despre o puternică echilibrare vibrațională a corpurilor noastre fluidice: corpul dublu-eteric, astral, mental, cauzal și, pe această bază, o circulație energetică superioară în, și între corpuri, diferită de aceea a trăirilor noastre curente. În plus, sunt activate toate corpurile – ceea ce în mod obișnuit nu se petrece, căci omul nu-și folosește în traiul lui curent toate forțele energetice pe care le are, ci doar cele corespunzătoare lucrărilor pentru care este obligat să le desfăşoare de către societatea contemporană. Pe de o parte este o stare de bine, odihnitoare, vitalizantă, pe care omul o va căuta în continuare, căutând dacă dorește manifestări tolerante, liniştitoare. Pe de altă parte ajută la uşurarea deschiderilor spirituale proprii omului înaintat sau chiar înălţat spiritual – baza, esenţa celui ce a fost cândva şi îşi doreşte să rămână tot aşa, oricare ar fi condiţiile sale de trai curent.
Așadar, să reținem: vibrația nu crește pe măsura urcării în peșteră, dar echilibrarea și energizarea, vitalizarea organismelor noastre avansează cu fiecare pas pe care îl facem prin interiorul acestui neprețuit lăcaș spiritual !!!
Să nu uităm că întreaga regiune este echilibrantă prin constituţia matriceală a locului – în primul rând a canalelor eterice matriceale cu vibraţii foarte apropiate între ele: de la Bolboci până la vârful Omul – aşa-numita Gură de Rai, în care loc întregul sistemul nostru corporal se echilibrează trecând prin canalele eterice uriaşe foarte dese, fără mari diferenţe de vibraţie între ele, cu şiruri de celule de stabilizare vibraţională în poziții regulate, care echilibrează energetic-vibraţional orice drumeţ. Cu atât mai mult în condiţiile din peşteră, despre care discutăm, cu condiţiile sale speciale din punct de vedere vibraţional, care au un astfel de efect asupra vizitatorilor.
Vom discuta separat despre luminozitatea în Peşteră, dar este bine s-o legăm şi de vibraţia cu totul specială a Peşterii: mental se poate vedea cum vibraţia echilibrată oferă un fond al interiorului foarte luminos. Ceea ce azi se poate vedea mental: un interior ca de cristal, cu aspect translucid – deşi nu se poate vedea prin piatra astfel străluminată – cândva se putea vedea cu ochii trupului, direct, imediat după ce a fost modelată de Moşi. Iar mental totul avea permanent sclipiri aurii şi argintii, ca şi cum ar fi fost presărată cu foiţe de mică, datorită celor mai înalte fluxuri energo-materiale cu care operează Moşii.
De-a lungul timpului, vibraţia aceasta foarte înaltă s-a estompat treptat, căci lucrarea a fost realizată în faze scurte şi nu foarte dese, într-un ritm proporţional cu ritmul natural de diminuare a vibraţiei medii planetare în planul local (în funcţie de condiţiile geografice, geologice, de regimul de temperatură locală, etc., care sunt diferite în regimul polar, temperat, tropical şi ecuatorial cu toate derivatele locale). Să reţinem că acest ritm de diminuare a vibraţiei interioare a fost aşadar proporţional cu cel de diminuare din exterior, astfel încât Peştera Ialomicioarei a rămas totuşi la o limită inferioară, dar din nivelul vibrației înalte eterice – fără să se depăşească nivelul mediu al locului. Aşadar şi azi se păstrează o vibraţie în medie puţin mai ridicată decât cea a exteriorului Peşterii.
