Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

joi, 28 martie 2019

BUNA VESTIRE; CÂTEVA CUVINTE DESPRE ARHANGHELUL GABRIEL

Nu ieşim, de fapt, prin acest articol, din expunerile privind istoria veche a poporului nostru, căci voi pune accent pe ceea ce este specific nouă în acest zile de primăvară ale fiecărui an. 

Între 20 şi 30 martie se poate auzi, în zilele frumoase din regiunile de deal, şes şi luncile apelor curgătoare, “cântând” cucul, vestind instalarea definitivă a primăverii şi astfel începutul multor lucrări în orice aşezare tradiţională din vechimi. Anul dacic începea în luna echilibrului planetar-cosmic din primăvară, căci dacii iubeau echilibrul în orice fel de manifestare umană. Instaurarea creştinismului pe meleagurile noastre a însemnat înlocuirea momentelor tradiţionale locale cu sărbătorirea evenimentelor biblice de sorginte iudee – dar aceasta nu ar trebui să fie gândit ca fiind un lucru absolut rău, căci familia hristică biblică este legată în mod absolut de lucrări realizate pentru binele întregii omeniri, întregului Pământ ca planetă şi a biosistemului său însoţitor. Ceea ce însă ar fi fost cel mai echilibrat lucru posibil ar fi fost să se păstreze cu respect datinile, tradiţiile locale (nu numai în poporul nostru, ci şi în fiecare popor din lume). Dar asta ar fi însemnat păstrarea respectului pentru vechii îndrumători spirituali ai poporului, ceea ce ar fi ştirbit autoritatea clerului stăpânitor şi iubitor de putere asupra poporului său; în plus, o religie pentru mai multe popoare într-o epocă a sclavagismului cu direcţii feudale însemna o într-ajutorare între conducătorii agresivi ai timpului – binecunoscută şi bine-ordonată în perioada imperiilor vechi şi dorindu-se crearea unora noi sub acelaşi forme, dar cu stăpânitori noi, sau în forme noi bazate însă tot pe experienţa veche, reînnoită după cum curgeau vremurile. 

De fapt Buna Vestire a avut la bază nu neapărat faptul că Maria urma să fie mama Fiului lui Dumnezeu: chiar nu mă îndoiesc de loc că ea nu ar fi ştiut – doar că venise exact în acel moment timpul ştiut deja. Căci deja o asemenea cunoaştere presupunea şi multe alte lucruri ştiute anterior de dânsa – ştim că fusese crescută în mânăstire, ceea ce însemna în acele vremuri un anumit fel de cunoaştere spirituală profundă. Buna Vestire spunea în fondul profund că avea loc venirea celui hărăzit din formarea lumii, dar ajuns în acele vremuri să fie ştiut de puţini oameni, şi doar în unele locuri că lucrarea de schimbare a vremurilor avea să se finalizeze în lumea fizică, a oamenilor, aşteptată de către cei ce ştiau bine cum curg vremurile lumii, pe care se baza toată viaţa omenirii şi întregului Pământ. Deja în lume cunoaşterea profundă era pierdută pentru popoare în multe părţi – spre deosebire de poporul nostru şi alte puţine popoare încă, care rămăseseră în deplină cunoaştere a lumii şi evenimentelor omenirii. Lucrarea de schimbare a sensului curgerii vieţii lumii – nu temporală, desigur (mulţi nu ştiu asta şi confuziile abundă, din nefericire), ci vibraţională – începuse de mult, dar începuseră în lumile subtile. Astfel de lumi subtile (dimensionale, inter-dimensionale) erau cunoscute atunci numai de unii oameni care erau în legătură directă cu entităţile din aceste lumi: de aceea nu este de loc de mirare că erau crezute direct, fără umbră de îndoială (şi tocmai de aceea azi sunt mult mai mulţi oameni care se miră cu dispreţ că Maria şi cei apropiaţi chiar au crezut această veste, ca şi vestea venirii în lume şi a celui ce avea să devină Ioan Botezătorul). Tocmai de aceea au fost crezuţi Magii, întăritori ai încredinţării multora că veniseră vremurile profeţite de mult, martorii cunoaşterilor lumii materializate în acel moment prin naşterea lui Iisus. Era pentru ei momentul finalizării lucrării de plămădire a părţii esenţiale pentru omenire, sfârşitul întunericului, schimbarea “cântecului” întregii lumi: căci lumina fusese până atunci întunecată şi avea să se lumineze sub puterea sufletului lui Iisus, să se transforme din Lumina Neagră în Lumina Alba, iar sunetul lumii avea să-şi ridice tonul: din jos şi gros – în înalt şi cristalin.
Concret adică: avea să revină cunoaşterea universală, să revină memoriile oamenilor de pretutindeni: şi tocmai de aceea arhanghelul Gabriel era de fapt vestitorul schimbării cerului şi pământului, a esenţei lumii reprezentată de Maria care avea să rămână Fecioară, asemenea tuturor femeilor din viitor, care aveau să reinstaureze normalitatea umană femeiască pământeană (şi nu numai, dar aceasta este o altă cunoaştere). Arhenghelul Gabriel este reprezentat de multe ori (deşi este puţin cunoscută totuşi această postură) având în mâini flori de crin. Cei ce ştiu câte ceva din istorie şi câte ceva din ezoterism, pot înţelege ce însemnau crinii: crinii din istoria Franţei şi trandafirii din istoria Angliei – care reprezentau de fapt acelaşi lucru: cunoaşterea existenţei plexurilor (chakrelor) cu a căror “înflorire” se obţine profunzimea cunoaşterii cerurilor şi pământurilor deopotrivă. 

În paranteză fie spus, o tapiserie din Biserica Neagră din Braşov arată un leu cu... o floare de crin în vârful cozii. Leul apare în heraldica multor popoare – a altora: dragonul – au aproximativ aceeaşi semnificaţie; dar puţini ştiu că animalele (mamiferele mai ales) au unele plexuri foarte dezvoltate (spre exemplu – calul: chakra Ajna (a frunţii), delfinul: chakra Anahata(a inimii), etc. Preluate metaforic şi transpuse în manifestări umane, arată lucruri ascunse a căror cunoaştere contează mult în practicile pe care conducătorii le-au ferit întotdeauna de conştienţa poporului condus... În cazul tapiseriei sus-menţionată, subplexul din vârful cozii leului arată curaj şi echilibru în mediul fizic, social, politic, economic şi financiar, întăritor al muladharei (plexul rădăcină) care guvernează împreună puterea de împământare alături de curaj, avânt, implicare fără teamă. În paranteză fie spus, subplexul codal (subchakra codală) se va dezvolta puternic şi la specia umană în viitorul apropiat, revenind la starea de plex (chakră) aşa cum a fost cândva, cu foarte mare importanţă în creaţia materială mentală şi deplasarea mental-astrală. 
Iată aşadar că nu este de loc întâmplătoare floarea de crin în mâna arhanghelului Gabriel...

Revenind la tradiţiile noastre, ale dacilor, să nu credem numai că acel cânt al cucului era doar semnul vremii de ieşit la arat. Pentru străbuni, era momentul începutului pregătirilor pentru multe schimbări anuale în aşezare: în primul rând era vremea începutului pregătirilor pentru drumeţiile spirituale despre care discutăm aici pe larg: drumuri spirituale când din fiecare aşezare porneau spre zări diferite oamenii care îşi planificaseră drumurile de acest fel încă de la solstiţiul de iarnă (numit de ei Zilele Mijlocului de Iarnă), pentru ca atunci când Călătorii Moşilor aveau să vină, să li se comunice cine avea să pornească în călătorie şi spre ce parte a ţării sau a lumii avea să-şi facă învăţăturile şi întăririle de cunoaştere. Astfel şi Călătorii Moşilor aveau să-şi facă la rândul lor, în calitate de călăuze ale drumeţilor, pregătirile lor personale necesare susţinerii corecte a drumeţiilor. 
De asemenea, vestirea primăverii însemna încă şi multe alte lucruri tot atât de importante pentru toţi oamenii din orice aşezare. În primul rând se pregătea de schimbarea vestimentaţiei, a covoarelor şi a sistemului de perdele-draperii de la ferestrele camerelor şi cerdacurilor caselor – aşa cum am discutat în studiile anterioare: cele de iarnă se vor schimba, după spălare şi uscare în vânturile lui aprilie până la ploile lunii mai, cu cele de vară, aerisite bine între timp. 
Primenirea aerului în case avea corespondent în primenirea aerelor în jurul caselor şi în jurul aşezării, primenirea copacilor şi apoi a animalelor: se pregătea timpul focurilor – nu numai arderea crengilor afectate de îngheţ şi apoi roase de larve, ci şi focurile din jurul aşezărilor: de regulă făcute pe vârful culmilor învecinate printre care treceau oameni şi animale pentru primenirea lor – a câmpurilor corpurilor lor (fizice şi fluidice aşa cum le numim azi) cu impact puternic asupra sănătăţii şi vitalizării corpurilor eterice. 

Desigur, putem discuta despre multe alte lucruri, dar vă las, dacă doriţi, să citiţi două articole privind obiceiurile de “Blagoslovenie” – Buna Vestire. 
https://romania-misterioasa.blogspot.com/2019/03/traditii-si-superstitii-de-buna-vestire.html 
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/traditii-de-buna-vestire-ce-se-intampla-astazi-daca-iti-canta-cucul--91598.html 
Vreau să fac o precizare: consumul de peşte nu este numai pentru cei care ţin întreg postul Paştilor (aşa cum am crezut şi eu o vreme), ci pentru toţi consumatorii de carne de mamifer: o pauză de acest fel de carne ne-ar fi bună, căci nu este indicat pentru om să consume carne de mamifer, ci doar de peşte sau pasăre, iar asemenea momente ale anului tot ar fi bine să ne obişnuiască să menajăm aceşti fraţi micuţi ai noştri, care nu fac evoluţii lungi cât viaţa planetei, deci nu au prea mult timp planetar la dispoziţie – spiritele mamiferelor au şi ele un ciclu scurt de vieţi pe o planetă, la fel ca şi spiritele umane: astfel le-am putea lăsa să-şi facă şi ele evoluţiile în curs pe Pământ...

sâmbătă, 23 martie 2019

28. BABELE (sau URSITOARELE, sau SFĂTUITOARELE, sau ZÂNELE, sau VRĂJITOARELE, sau VĂZĂTOARELE)

I. IDEI PRINCIPALE
1. Pentru realizarea megaliţilor s-au ales vârfuri muntoase a căror structură de rocă oferă o stabilitate mai mare în economia muntelui, în funcţie de plaja canalelor eterice matriceale, folosind şi materiale care pot să mărească această stabilitate.
2. Megaliţii sunt purtători de mesaje care se împletesc cu realităţile din care au pornit legendele, miturile locale sau generale ale poporului local.
3. Babele şi grupul Megalitic Familial sunt amplasate pe un mănunchi local de canale eterice formate numai prin radiaţia planetei.
4. Babele reprezintă clarvăzătoarele şi totodată sfătuitoarele din aşezare – cele ce vor rămâne în structura spirituală a aşezării când restul oamenilor aveau să rămână doar cu intuiţii generale ale destinelor umane.
5. Ele nu hotărau destinele umane (aşa cum se crede după interpretări ale legendelor), ci efectuau citiri de destine conform vibraţiilor corpului dublu-eteric al oamenilor, privind:
– sarcini de destin ale indivizilor, în momentul naşterii lor;
– sarcini de destin ale aşezării în raport cu alte aşezări învecinate;
– printr-o cunoaştere străveche profundă, ele observau influenţele cosmice şi planetare care se manifestă permanent şi/sau periodic;
– cunoaşterea moştenită şi menţinerea elementelor de tradiţie în aşezare. 

II. DETALII, DISCUŢII
Suntem tentaţi să credem că, dacă sunt răspândite atâtea stânci sparte şi pietre peste tot, pe tot platoul unde facem aceste studii, înseamnă că au mai fost şi alţi megaliţi care între timp au fost distruşi. Dar nu este aşa, platoul de azi a fost cândva un şir de culmi muntoase cu multe vârfuri, dintre care au fost alese să fie protejate doar câteva vârfuri: care aveau o structură a straturilor de rocă cu stabilitate mai mare în peisaj, în plaja canalelor eterice matriceale. Erau percepute corect şi complet, şi astfel ele arătau locurile care aveau să se aplatizeze în timp de câteva milenii, datorită diferenţelor de vibraţii de la un loc la altul, chiar dacă ştim acum că se puteau ajuta anumite locuri prin adaos de materiale cu putere de stabilizare locală. Călătorii Moşilor au ales vârfurile cele mai stabile care puteau fi ajutate şi pe cale artificială să-şi păstreze forma, folosind nu numai materiale care să modereze diferenţele mari de vibraţii, dar în plus să se formeze prin acelaşi fel de materiale şi curgeri de energii care să sugereze fenomene, legături şi elemente de energetică a corporalităţii umane. Căci megaliţii ne transmit informaţii privind cunoaşterea profundă a geţilor din acea perioadă, cunoaştere la care ei ştiau bine că se va întoarce poporul după o vreme, la începutul creşterii vibraţiei planetare, atunci când va veni şi timpul reamintirii tuturor celor cunoscute cândva şi trăite în străvechime şi în vechime. 
În general, megaliţii sunt purtători de mesaje, aşa cum ştim acum: şi individual şi, prin răspândire pe cale orală şi păstrare prin tradiţie, se asociază legende, mituri, elemente de arhitectonică, decoraţiuni interioare ale caselor, obiectelor de uz familial, decoraţiuni exterioare (porţi, garduri, statui în interiorul aşezărilor, etc.) şi de vestimentaţie, muzică şi dansuri tradiţionale. Mesajul devine şi mai repede cunoscut şi întărit prin intuiţiile şi clar-intuiţiile locuitorilor, vise, fleşuri mentale în perioadele cu vibraţie înaltă ale anului sau ale unor perioade de mai mulţi ani. Pot oferi un exemplu personal în acest sens: pe calea studiului mental/astral cu îndrumare de la ajutătorii mei astrali, am aflat şi am studiat treptat, pe parcursul a 2-3 ani din ce în ce mai extins şi profund, despre casele de călători răspândite în regiunea de la Valea Largă către platou până la Peştera Ialomicioarei. După câţiva ani nişte prieteni au auzit de la localnici că, deasupra Cerdacului (acolo unde de altfel am simţit prima dată că au fost asemenea case) bine ascunse, ştiute doar de oamenii locului încrezători ai trecutului nostru, sunt case de călători create în piatra muntelui pe vechi albii de pârâuri sau în apropierea lor. Şi povestea acestor adăposturi, greu de suportat de către iubitorii de neam, arată cum au fost descoperite de către nazişti în timpul războiului şi folosite drept depozite de muniţie: unele au explodat în timp, altele au fost dezafectate în anii ’60-’70. 
Am povestit în amănunt aceste lucruri, căci atunci mi-a venit în minte ceva legat de mesajul Dacului Văzător (Sfinxului) pe care îl ştiam de mulţi ani: când Văzătorul cu ochii trupului va vedea în mintea lui ceea ce Orbul vede în mintea lui – adică exact ceea ce vede Văzătorul cu ochii trupului, atunci poporul îşi va fi încheiat sarcina exclusiv fizică în epoca sa. 
Cu alte cuvinte, când omul de orice fel va ajunge din nou la vedere mentală şi astrală în trăirea sa curentă, atunci greutăţile vieţii fizice se vor sfârşi. 
Eu nu eram oarbă – dar am văzut în mintea mea ceea ce localnicii ştiau prin transmitere din generaţie în generaţie. 
Dar mult mai târziu am aflat de la ajutătorii astrali că megaliţii nu sunt nici pietre modelate de vreme şi de vremuri, nu sunt nici făcute cu lux de amănunte de mâna omului; însă până atunci am aflat din spusele unui om orb câte ceva despre fiecare megalit în parte, îndemnându-ne totodată şi să ne uităm bine la ei că vom vedea (noi, însoţitorii dânsului, zburdând în libertatea vacanţei, superficiali şi jucăuşi) ceea ce ne spunea dânsul: „Voi nu vedeţi, deşi aveţi ochii buni?”... Iar mai târziu, întorcându-se către locul unde eram împreună cu o prietenă, spuse: „Hei! Voi cele ce aţi făcut Qi Gong, nu vedeţi găurile care arată chakrele capului?”... Mi-am amintit că eram adolescentă când am vizitat acele locuri prima dată şi ghidul ne-a spus că găurile alea sunt de la mitralierele naziştilor; am mormăit fără să-mi menţin însă curiozitatea: „Măi ai naibii nazişti cum de au nimerit peste tot în patru colţuri de pătrat toate pietroaiele...”
În concluzie, începem să vedem şi noi ceea ce unii nevăzători-văzători în spirit cum zic scrierile religioase, vedeau în mintea lor
Nu va trece mult timp până ce tot poporul va vedea, simţi, trăi, ceea ce numai unii au văzut şi ştiut la începuturi: spre multa bucurie a Moşilor cărora li se apropie zilele revenirii lor: în marginea, apoi în mijlocul poporului ajutat de dânşii, cu smerenie şi multă iubire, în multele milenii ce au trecut de la retragerea lor...

Privind lucrurile în profunzimea lor, se poate observa cum megaliţii sunt localizaţi pe canale eterice matriceale care oferă vibraţii într-o gamă înaltă, înconjurate de plaje extinse de canale eterice cu vibraţia mai joasă comparativ cu canalele pe care se află megaliţii. Totodată, acolo unde sunt mai mulţi megaliţi pe acelaşi canal sau acelaşi grup de canale, o asemenea conformaţie eterică arată că există o relaţie între ele, observând cum curg fluxurile energo-materiale de la un megalit la altul. Dar se pot observa şi diferenţa de direcţii de curgere chiar în acelaşi grup de megaliţi, o asemenea situaţie fiind special realizată pentru a proteja ruperea, despărţirea unuia de altul: realizarea unei asemenea situaţii se realizează şi prin alegerea piscurilor alăturate, dar şi prin folosirea acelor materiale aduse special de către Moşi, despre care am discutat anterior. Cum vom vedea, folosirea acestor materiale formează totodată şi direcţii de curgere a energiilor în mod asemănător celor care se petrec între oameni.
Să începem aşadar să discutăm concret despre megaliţi, în grupuri sau individuali. Să detaliem exemplificând direct pe megaliţi, acei megaliţi care au au ajuns în cunoaştere noastră până azi, dintre care unii sunt cunoscuţi bine sau sunt în preajma celor cunoscuţi: 
– Mama = membră a cuplului familial, cea care naşte şi creşte urmaşul cuplului familial, considerată de multe ori ca fiind însăşi planeta care susţine viaţa poporului în întrupare - Pământul;
– Copilul = urmaşul cuplului familial, considerat şi poporul uman local, născut şi perpetuat pe pământul pe care a fost născut; 
– Tatăl = (cunoscut şi sub numele de Sfinxul Românesc), membru al cuplului familial, care este apărătorul familiei şi totodată participant la apărarea ţinutului, pământului natal, îndrumător spiritual al familiei getice în acelaşi timp; 
– Dacul Văzător, fiind asimilat şi Moşului poporului, căci dacul evoluează având ca exemplu Moşul neamului său, Moşul fiind Marele Îndrumător şi Apărător al poporului; cunoscut turistic sub numele de dată recentă “Sfinxul” (egiptean); 
– Orbul clarvăzător: Văzătorul mental/astral al celor “nevăzute” cu ochii trupului, sau văzute în spirit, sau în duh; 
– Călăuza = cunoscut turistic sub numele de Baba Mare, care a fost asimilat la origine cu Călătorul Moşilor, călăuza, îndrumătorul şi ajutătorul de drumuri spirituale ale oamenilor din aşezări, şi în ţinuturile natale, şi dincolo de marginile vibraţionale ale ţinuturilor natale.
– Cerdacul şi Omul de pe cerdac: observatorul care caută cunoaşterea odihnindu-se pe cerdacul casei sale, după o zi de muncă;
– Porumbelul sau Mesagerul: cel care vorbeşte despre drumul marilor megaliţi care reprezintă vieţuitoarele sălbatice şi domestice pe care omul trebuie să le iubească şi să le protejeze;
– Omul, Cunoscătorul echilibrat, modest, moderat: megalitul care ne descoperă din nou cunoaşterea geţilor privind plexurile cele mai importante ale capului omului, care îl ajută la manifestare, la folosirea experienţei sale în vieţile grele, complexe din aceste timpuri;
– Marile grupuri de megaliţi de pe drumul ce coboară de la Vf. Omul spre Poiana Padina şi Peştera Ialomicioarei: Cornutele mari, Cornutele mici, Vulturul şi Corbul, Şarpele Casei. 

Ar trebui să discutăm despre Babe – sau Ursitoare, sau Vrăjitoare, sau Văzătoare (în spirit, în duh: clarvăzătoarele) şi Grupul Familial în acelaşi studiu, căci nu le putem separa, întrucât mesajele lor sunt strâns legate între ele. Putem începe să discutăm despre ele individual dar, aşa cum vom vedea, destul de curând trebuie să le legăm mesajele între ele pentru a putea înţelege coerenţa lor – chiar dacă turiştii nu le cunosc pe cele din grupul familial, considerându-le stânci ale platoului. Totuşi ar fi un studiu prea lung, astfel încât îl vom împărţi în două: Babele pe de o parte şi Grupul familial pe de altă parte – dar să reţinem că mesajele lor sunt împletite strâns, aşa cum vom vedea în continuare. 

Babele (sau: Sfătuitoarele, Văzătoarele, Ursitoarele, Vrăjitoarele, Zânele)

Observarea mentală şi astrală arată cum grupul megalitic numit Babele se află pe acelaşi grup de canale eterice matriceale pe care se află, mai spre vale, un grup întreg de megaliţi pe care, la un loc, îi numim Grupul Familial: Tatăl (numit şi Sfinxul Românesc), alături de Mama cu Copilul cuplului familial.  

Membri ai Grupului Familial: Mama şi Copilul

Tatăl, membru al Grupului Familial (numit şi Sfinxul Românesc)

Fluxurile energo-materiale merg de la Babe către Grupul Familial(şi vom reveni asupra ideii) determinând observatorul mental sau astral de azi să vadă legătura lor cu Grupul Familial (familia getică tradiţională) şi să le pună pe toate în aceeaşi “poveste”. Ambele grupuri (Babele pe de o parte – Grupul Familial pe de altă parte) sunt plasate aşadar pe un mănunchi de canale eterice planetare (adică formate numai prin puterea razelor planetei) care traversează pe dedesubt cele două canale mult mai groase care urcă din vale, de la Bolboci spre vârful Omul, pe care se aflau cândva statuile despre care am discutat anterior (cele care sunt foarte groase sunt canale cu contribuţii stelare, cu vibraţie mult mai înaltă, chiar dacă discutăm despre subnivele ale nivelului eteric):


Distribuţii ale canalelor eterice matriceale pe care s-au creat condiţii pentru realizarea megaliţilor: Babele şi membrii Grupului Familial 

Legendă:
(1) = Canalele groase, cu contribuţie radiantă stelară, care urcă de la Bolboci şi merge către vârful Omul;
(2) = canalele planetare – cu grosime mare dar mai mică totuşi decât cele de mai sus – pe care au fost alese vârfuri spre modelare prin şănţuire dintre toate vârfurile existente în relieful muntelui în vechime;
(3) = megalitul numit Babele;
(4) = megalitul numit Mama şi Copilul;
(5) = megalitul numit Tatăl (sau Sfinxul Românesc). 

Este necesar să adăugăm ceea ce este în mod specific acestei reprezentări a Babelor: formate din însăşi piatra muntelui, ele au o structură asemănătoare cu a unor coloane din Egipt, dar cele de aici, sub formă de coloane, la fel ca şi altele de aceeaşi vechime cu ale noastre din alte părţi, de pe alte continente, sunt perfect naturale, adică nu s-au folosit pentru realizarea lor piatră adusă din alte părţi, în timp ce coloanele din Egiptul antic au fost create având ca model straturile de rocă care existaseră cândva şi la ei, dar vremurile le-au măcinat în feluri diferite. 
În paranteză fie spus, dacă avem acum un mic prilej, coloanele din Egipt au fost realizate pe vremea când Moşii africani erau de mult retraşi în est (au fost printre primii retraşi, pe când Moşii noştri au fost printre ultimii retraşi din societatea omenească), unde au fost numiţi Vraci sau Vrăjitori – şi nu şamani cum există tendinţa de a-i asocia şamanismului aproape contemporan, care se trage ca idee, e drept, din vechii Vraci, dar fără să aibă decât funcţie de vindecători, ceea ce este mult prea puţin; în sud, unde s-au retras alţi Moşi din Africa, au fost numiţi Bătrâni – numire care, la fel ca şi în Arabia şi în Orientul Mijlociu, a rămas până în epoca contemporană, când traducerile occidentale i-au numit de asemenea şamani. 

Vârfurile existente în vechime, înainte de a fi şănţuite de Călătorii Moşilor, au fost mult mai multe, dar nu toate au fost protejate după modul în care l-am expus, prin modelarea vibraţiilor care este un mod de protejare a vârfurilor (care astfel nu se vor prăbuşi sub puterea fenomenelor atmosferice sau telurice). De aceea au rămas megaliţii să înfrunte vremurile, ajungând cu mesajul lor până la noi, pe care azi îl putem asocia şi altor moşteniri: în acest caz sărbătorirea Babelor din primele zile ale lui martie, luna în care începea noul an al geţilor în preajma echinocţiului. Geţii întotdeauna au iubit echilibrul, iar momentul anului lor nu putea să înceapă altfel decât într-un echilibru natural în care se împleteau armonios cele ale cerului cu cele ale pământurilor cu apele şi aerul care le scaldă pe toate. 

Babele formează un grup megalitic distinct, reprezentând de fapt marile ajutătoare de neam. Din secolul XVII, când s-a finalizat, conform înscrisurilor aflate la Patriarhie, creştinarea poporului român, ele au fost doar pe ascuns apreciate, chiar dacă au rămas unele dintre ele în aşezări, lumea folosindu-se de experienţa lor. 
Să nu uităm că megaliţii în formele lor totale s-au dezvăluit abia în preajma începerii retragerii Moşilor din unele popoare, popoarele rămânând să se orienteze singure, să se organizeze singure şi să deruleze prin propria pricepere evenimentele la care participau. În acest context, ele de fapt erau clarvăzătoarele care au rămas în aşezările din ţară, erau cele care ştiau, şi urmăreau discret derularea sarcinilor de destin ale fiecărui om. În vremurile de început, pe care studiem acum, toţi oamenii erau “clarvăzători” – adică aveau dezvoltată vederea mentală şi foloseau călătoriile astrale, de asemenea erau şi clarauditori (cu dezvoltarea auzului mental, prin senzorii corpului mental) şi erau sfătuiţi astfel în modul cel mai conştient de către entităţile astrale ajutătoare ale destinului propriu. Prin tradiţie şi sarcinile de destin ale oamenilor din aşezare, din orice aşezare de pretutindeni, un număr de trei femei – număr de loc aleator, ci reprezentând cunoaşterea avansată în lucrări: fizice, emoţional-mentale şi cauzal-spiritule: erau sfătuitoarele aşezării, care puteau să “citească” şi să recunoască astfel:
– sarcinile de destin ale noilor-născuţi: aşadar ele nu “hotărau” ce voiau ele, ci doar “citeau”, “vedeau”, efectuau o “citire de destin” cum o numim azi, după desfăşurarea vibraţiilor corpului dublu eteric, după cum curg sarcinile general-umane în viaţa oricărei aşezări ale poporului local;
– sarcinile de destin ale întregii aşezări şi raporturile sale cu alte aşezări învecinate, sfătuind – în perioadele ce aveau să vină – conducătorii în politicile care mai târziu aveau să hotărască raporturile între diferite popoare;
– în plus faţă de linii de destin ca manifestare umană, ele aveau puterea de a observa şi impactul radiaţiilor cosmice şi planetare asupra locului şi oamenilor (ceea ce azi numim elementul astrologic), bazat pe o cunoaştere profundă a împletirii radiaţiilor, influenţelor lor asupra oamenilor care fac în mare parte, până la urmă, evenimentele;
– ele au menţinut peste tot elementele de tradiţie, bune cunoscătoare ale tuturor, de orice fel, alături de ajutorul profund spiritual în medicina preventivă şi reparatorie;
– tot ele au rămas mult timp învăţătorii aşezării – nu numai îndrumând şi realizând aplicaţii în caz de nevoie. Le ofereau diverse feluri de îndrumări tuturor oamenilor din aşezare, adăugând obiectivului toate cercetările proprii efectuate de-a lungul timpului. 
Multe ar fi de discutat în astfel de direcţii, dar deja s-a înţeles, cred, rolul extrem de elevat al “babelor”, numite după existenţa în vechime, alături de oameni, a Moşilor şi Babelor: bărbaţi şi femei cu vieţi extrem de lungi, născuţi în majoritate înainte de penultima glaciaţiune sau puţin ulterior acesteia dar având în continuare destine tot atât de lungi ca şi cei dintâi, adică până la sfârşitul epocii fizice a omenirii.
Omul nu are numai sarcini fizice, nu ar trebui să caute numai îmbogăţirea pe care să o considere “reuşită” în viaţa sa, ci să pună comportamentele elevate cu prilejul oricăror evenimente din familie şi societate. Babele învăţau oamenii din vremurile mai apropiate să-şi menţină, să-şi cultive seriozitatea, moralitatea, conştiinciozitatea, cuminţenia, blândeţea, iubirea de oameni şi de orice vieţuitoare, îngrijirea de sine, respectarea tradiţiilor, cultivarea liniilor, direcţiilor spirituale în familie, oferind astfel urmaşilor totul, chiar dacă ştiau bine că oamenii, în majoritatea lor, se vor abate la un moment dat de la tradiţii şi obiceiuri locale, după cum le va fi firea, după cum fiecare om va putea să-şi etaleze manifestările: în trecut înalte, apoi din ce în ce mai joase şi mai labile în timpuri obositoare. Azi începem să conştientizăm ceea ce putem face pentru a ne corecta impulsivitatea, agresivitatea – devierile inerente în lumea în care trăim. O asemenea direcţie o datorăm propriei noastre istorii, evoluţiilor noastre pe Pământ, şi ne străduim în această luptă-muncă nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru familia noastră, pentru societatea noastră întreagă. 
Azi credem că Dumnezeu ne monitorizează: pentru că aşa fac conducătorii noştri. Omul din vechime – de fapt noi înşine care am trăit în astfel de vremuri având, şi folosind experienţa în asemenea manifestări spirituale înălţate – îi iubeau şi respectau nu pentru că s-ar fi simţit urmăriţi, monitorizaţi de zei, Moşi sau Dumnezeu, care le-ar fi măsurat atitudinile şi comportamentele, intenţiile, tendinţele şi înclinaţiile, ci pentru că ştia bine că, cu cât consolidează asemenea manifestări înălţate în acele timpuri, cu atât devierile proprii în mileniile ce vor veni vor fi mai puţine şi mai mici: cu atât mai mici ca anvergură şi reverberaţii în societate cu cât direcţiile de urmărit erau atunci mai multe – oricât de mult sau de puţin contribuiau ele la viaţa fiecărui om în parte. 
Vom mai discuta despre ele cu prilejul prezentării Grupului Megalitic Familial, deocamdată să facem în studiul următor toate prezentările necesare înţelegerii importanţei tuturor la un loc. 

sâmbătă, 16 martie 2019

27. DETALII ALE REALIZĂRII MEGALIŢILOR

I. IDEI PRINCIPALE
1. Megaliţii au fost creaţi pentru:
– a transmite mesaje spirituale în viitor: despre cum au trăit oamenii în trecut, ceea ce au cunoscut ei – toate fiind necesare revenirii omenirii în viitor la nivele înalte de trăire, de spiritualitate;
– a echilibra vibraţiile foarte variate din locurile unde sunt amplasaţi, pentru estomparea oboselii parcurgerii drumurilor în munţi, continuând funcţiile de acelaşi fel al statuilor din vechime.
2. Atât statuile, megaliţii, cât şi casele de călători şi amenajările din teritoriile străbătute în drumeţiile spirituale, au fost exemple de creaţie materială fizică şi prilej de învăţături extinse pentru drumeţi.
3. Amprentările cu vibraţii înalte, realizate de călăuze în timpul drumeţiilor spirituale au fost exemple oferite oamenilor de pretutindeni pentru gândire curată, creativă, pozitivă – de înaltă spiritualitate pentru generaţiile viitoare. 

II. DETALII, DISCUŢII
Pentru a înţelege câteva aspecte în plus privind formarea reliefului planetei noastre, ar fi bine să urmărim şi studiul "FORMAREA PĂRŢII FIZICE A PLANETEI; INFLUENŢA STRUCTURII MANŞONULUI ETERIC ASUPRA RELIEFULUI PĂRŢII FIZICE A PLANETEI"  

Megaliţii nu au fost creaţii numai pentru a transmite mesaje viitorimii – din perspectiva creatorilor lor. Ei au avut, fiecare în parte, un rol energetic – vibraţional, o sarcină pe canalul, sau între canalele unde se află amplasaţi. În mod natural tot platoul a fost presărat cu vârfuri sau culmi muntoase la origini, dar în vremea studiată, datorită despăduririlor naturale aflate în curs de extindere din cauza vânturilor puternice de pe vârfuri, ploilor şi zăpezilor aflate deja de câteva mii de ani în “funcţiune” după ultima glaciaţiune, se erodau puternic şi rapid: toţi munţii din această regiune fuseseră acoperiţi cu păduri dese, în aceste timpuri în discuţie mai erau încă resturi ale codrilor deşi de odinioară. Erau culmi multe, care azi ni se par domoale pe drumurile platoului, printre stânci rare, ici şi colo. Credem că ele au rămas în mod natural acolo, dar de fapt multe au rămas datorită încastrării unor mici structuri materiale, special alese, din piatră fasonată în mod special pentru aceste destinaţii. Asemenea mici structuri cu putere mare au rostul de a îndrepta “faliile” – diferenţele de mărime, de înălţime – dintre canalele eterice planetare, poziţiile lor unele lângă altele şi unele peste altele – care astfel formează un anumit “relief” eteric. Un astfel de relief eteric determină formarea şi, în timp, remodelarea reliefului fizic-pământos al fiecărui loc de pe “scoarţa” fizică, continentală, a planetei. 

Peisaj al matricei eterice a Pământului, cu schimbări bruşte de dimensiuni ale canalelor componente, care favorizează erodările reliefului în regiune

Prin astfel de modelări în planul fizic, locurile nu sunt obositoare pentru călători şi megaliţii nu s-au distrus în totalitate din cauze naturale, până în aceste vremuri: când pot fi “citite” de unii dintre noi, sau primim comunicări astrale şi dimensionale care ne orientează spre păstrarea mesajelor lor şi transmiterea generaţiilor următoare. 
Să detaliez puţin de ce am scris despre un rol “energetic-vibraţional” – cu atenţionarea de a nu face confuzia între energie şi vibraţie, confuzie pe care foarte mulţi o fac: ele nu sunt sinonime, este foarte important să înţelegem acest lucru.
Energetic, megaliţii nu au avut un rol de acest fel peste tot, dar vibraţional cu siguranţă l-au avut. Dar energetic aşadar nu se referă la emisii, ci se referă la atragerea unor fluxuri, întrucât adaosurile puse sub, sau în preajma locului cu megalit, schimbă vibraţia de jur împrejur. Pentru realizarea unui megalit se caută un loc cu o fracturare consistentă a peisajului eteric matriceal, adică cu diferenţă de vibraţie foarte mare de la un pas la altul, ca să se continue în mod natural lucrarea omenească de şănţuire şi se adaugă în sol structuri din materiale cu vibraţie care are rol de echilibrant vibraţional. Dar vibraţia locului nu este total schimbată prin adaos de material care să diminueze fractura naturală, ci este doar moderată diferenţa dintre o emisie puternică – a canalelor mari, groase – şi una mai slabă, a canalelor subţiri şi scurte, sau emisie de la canale care sunt cam de aceeaşi grosime sau grosimi foarte apropiate – dar cu diferenţă mai mare de vibraţie între ele: ele sunt subnivele diferite în cadrul aceluiaşi nivel – eteric, dar sunt subnivele cu diferenţe mari de vibraţie în cadrul nivelului eteric. Diferenţele nu se egalizează, ci doar se diminuează, oricum substanţial faţă de peisajul eteric din restul locului, care se va măcina sub puterea presiunilor fenomenelor atmosferice în timp şi se va delimita vârful care rămâne modelat după cum s-a desfăşurat şănţuirea. 
Locul respectiv va atrage, prin vibraţia schimbată, feluri diferite de fluxuri energo-materiale din circulaţiile atmosferice planetare, diferite faţă de restul peisajului din jur, un volum mai bogat prin vârful care iese în relief, care va fi diferit energizat prin acel material suplimentar încastrat ori sub megalit, ori imediat în apropierea lui. Cercetătorul mental sau astral de azi observă fluxurile care sunt atrase astfel – ca o arteziană peste megalit, dar megalitul nu emite, ci atrage, adună fluxuri care hrănesc o mulţime de alte canale şi mai ales structuri eterice ale manşonului, printre care cele mai importante sunt structuri care atrag fluxuri de filamente energo-materiale amprentate, le dezamprentează şi apoi le expulzează înafara scoarţei, unde intră în circuitul normal al fluxurilor; care mai departe vor fi preluate de vieţuitoarele din regiunile apropiate – vegetale şi animale deopotrivă. 
Iată de ce folosim aici exprimarea: energetic şi vibraţional: atragerea de fluxuri energo-materiale în plus faţă de restul peisajului (datorată structurilor materiale adăugate în preajma vârfului ce va forma megalitul) creează emisii noi de vibraţii, diferite faţă de ceea ce era înainte de aplicare, şi diferite de restul peisajului. 
Statuile care erau amplasate cândva pe aceste drumuri aveau rolul de a păstra o anumită vibraţie în regiune, aşa cum am mai discutat, dar pe termen relativ scurt, până când populaţiile din zonă aveau să-şi deruleze şi adapteze manifestările la noile condiţii planetare şi corporale de după glaciaţiune, precum şi pregătirile pentru schimbările care urmau să marcheze puternic societatea atipică, greu de trăit pentru oameni, de care însă toţi avem nevoie în evoluţiile noastre spirituale. Statuile se vor degrada şi vor dispărea din peisajul platoului munţilor Bucegi, treptat, în vremurile dinainte de primul val de migraţii din perioada sfârşitului mileniului III – începutul mileniului II î.H. 
Megaliţii, spre deosebire de statui, au avut ca scop principal păstrarea unor mesaje de întărire a sfaturilor ancestrale care urmau să se transmită pe cale orală, de la o generaţie la alta. Pentru îndeplinirea acestui scop, pentru rămânerea lor în peisajul local vreme de mult mai multe milenii decât statuile, au fost alese – în multitudinea de variaţii ale câmpului eteric matriceal al locului, acele porţiuni care aveau să se confrunte cu distrugeri cât mai mici, datorită unor câmpuri de canale matriceale eterice mai line, care puteau astfel suporta modificări prin adaosuri cât mai mici de structuri materiale, aşa cum am mai scris mai sus: cu vibraţii special alese care să influenţeze vibraţional punctual (adică pe porţiuni restrânse, puncte din peisaj): pe un termen suficiant de lung pentru a păstra mesajul megalitului până la perioada în care omenirea va reveni în proporţie de mase la cunoaşterea liniilor generale de evoluţie a speciei umane pe planetă. 

Pe platoul munţilor Bucegi nu s-a desfăşurat niciodată o viaţă de comunitate, de aşezare, chiar dacă intuiţia (pentru unii dintre noi) sau unele viziuni mentale şi astrale (pentru cei care au dezvoltate percepţiile multisenzoriale) arată aglomeraţie înainte de a fi inventat turismul pe aceste meleaguri. Ceea ce arată platoul în acest fel este de fapt o suprapunere de amprente din vremuri atât de vechi – încă şi mai vechi decât obişnuitele drumuri spirituale despre care discutăm acum, care au rămas fondul de energie fundamentală a locurilor datorită vibraţiei foarte înalte atât a planetei în timpurile în care s-au format, cât şi a oamenilor care au trăit în acele vremuri. Cu foarte mult timp înainte de drumurile oamenilor din văi, Moşii şi Călătorii Moşilor (care Călători aveau să devină şi călăuze pentru oamenii aflaţi în aceste călătorii spirituale) au circulat frecvent, de fapt fără întrerupere din timpurile dinainte de ultima glaciaţiune şi s-au stabilit în locuri propice trăirilor lor pe tot timpul ultimei glaciaţiuni, unde au generat mugurii noilor populaţii care aveau să reumple Pământul, treptat – dar destul de repede. Acum 10.000 de ani deja populaţiile erau refăcute în aşezări relativ puţine şi mici ca volum populaţional, dar bine conturate, complexe, organizate după cum am încercat să creionez în aceste studii, şi le vom dezvolta în continuare. Urmele, amprentele lor se simt bine încă, şi vor fi simţite în continuare de tot mai mulţi oameni, pe măsură ce vor recupera capacităţile lor multisenzoriale. Ele se vor estompa şi vor dispare numai odată cu creşterea vibraţiei planetare la nivele superioare celor din timpul formării lor – atunci când oamenii nu vor mai avea nevoie de ele, având propriile lor amintiri bine definite şi gata să fie refolosite în activităţile lor curente, generalizate pe Pământ la nivele de conştienţă şi conştiinţă cu mult mai mari decât le ştim azi. 
Drumeţiile spirituale despre care discutăm erau potrivite şi organizate după cum se armonizau ritmurile biologice personale ale drumeţilor cu ritmurile cosmice şi planetare ale acelor timpuri. Şi să nu pierdem din vedere niciodată faptul că asemenea organizări şi derulări se desfăşurau pe întreg Pământul, pe toate continentele – bineînţeles cu particularităţile continentale, şi după cum erau plasate aşezările pe continent: în inima continentului, la marginea lor în general străjuită de mările şi oceanele planetei, în regiuni de munte, de dealuri, de şes. Toate asemenea călătorii stăteau la baza experienţei curente a oamenilor, precum şi a pregătirilor necesare pentru un viitor care nu avea să semene nicidecum cu pacea lumii de atunci, cu bucuria fiecărui om pentru cunoaştere, profunzimi ale unor manifestări înălţătoare – incredibile azi pentru noi. Cunoşteau planificările generale ale evoluţiilor spiritelor umane şi trăiau cu răbdare ultimele timpuri calme, absolut conlucrative, pline de altruism şi protejând întreaga natură care le oferea posibilităţi nelimitate de trăiri minunate. Chiar conştientizau frumuseţea vieţii lor în curs – cunoscând natura şi perspectivele greutăţilor care aveau să vină...
Nu existau încă migraţii – şi să nu confundăm drumeţiile conştiente pentru cunoaşterea vieţii de pretutindeni, desfăşurate pe termen scurt şi mai ales cu revenirea în aşezările de naştere: nicidecum nu aveau ca scop părăsirea aşezărilor proprii, şi nu erau realizate asemenea călătorii în vederea unor viitoare migraţii despre care ştiau bine că se vor petrece. Dar se străduiau să se întărească în sensul păstrării locurilor de naştere, stabilităţii trăirii lor în timp şi spaţiu – ştiind că numai frica îi va mâna să orbecăie pe drumuri în viitor, căutând hrană îndestulătoare şi protecţie unde simţeau, intuiau putere locală. Migraţiile pot fi socotite ca fiind reale când sunt deplasări în grupuri de familii, urmate de ridicarea unor construcţii durabile în locurile de stabilire, cu drumuri şi fortificaţii, fără intenţia de a se întoarce în locurile lăsate în urmă. Ceea ce nu era de loc cazul în astfel de drumeţii, chiar dacă drumeţii aveau, în călătoriile lor dinafara pământurilor ţării lor, sarcina de participare, pentru schimb de experienţă, la construcţii, la alte activităţi de largă anvergură în locurile vizitate. Se ajutau, se înţelegeau fără multă vorbire, încă funcţionând transferul de imagine mentală de la un om la altul, ceea ce era obişnuit, pentru fiecare om, din viaţa curentă şi din relaţiile cu călăuzele din toate drumurile lor. 
Tematica liniilor de migrare, de strămutare, trebuie să facă parte dintr-o prezentare mai largă, cu multe analize ale unor aspecte specifice. 
Drumeţiile au fost astfel şi un exemplu de întărire, prin permanenta conştientizare, a unor trăiri absolut altruiste, total dezinteresate în, şi între popoare, pe lângă întreţinerea schimburilor de experienţă în creaţie şi completările de creaţie lăsate de Călătorii Moşilor de-a lungul drumurilor, care erau astfel oferite drept exemplu altor călători, de pe alte meleaguri. Era tot ceea ce s-a creat sub formă de construcţii de interes uman-general, apoi case de călători, amenajări de tipul podurilor şi podeţelor, indiguiri, întăriri ale malurilor de-a lungul drumurilor obişnuite, cu un nivel de calitate a creaţiei deosebit de înalt, împărţind învăţăturile specifice spre beneficiul tuturor oamenilor, indiferent de unde veneau şi încotro se îndreptau. Calitatea execuţiilor şi îngrijirilor se ridica mult deasupra oricăror forme de manufacturiere din mileniile următoare, cele apropiate de contemporaneitatea noastră. Fiecare drumeţ contribuia astfel la întreţinerea construcţiilor folositoare oricăror drumeţi, construirea altora noi sau a altor elemente necesare spaţiilor folosite de om, având exemplul celor dintâi realizate de Călătorii Moşilor; se ocupau cu adaptarea şi aprovizionarea lor cu cele ce puteau fi luate din drum şi anunţau alte necesităţi în aşezările apropiate. 
Tot din învăţăturile preluate de la călăuzele lor au preluat obiceiul amprentării cu vibraţii de înaltă frecvenţă, pentru estomparea unor fracturi vibraţionale naturale, în unele locuri, unele spaţii locuite sau folosite de oameni. Azi astfel de locuri, naturale şi neprelucrate de oamenii din vechime, sunt numite malefice – dar de fapt ele sunt numai locuri cu diferenţe vibraţionale mari de la un centimetru de teren la altul, existente peste tot pe Pământ. Sunt fenomene cu totul naturale, izvorâte din structurile interioare ale planetei. Nouă ne par nişte fracturi, rifturi vibraţionale, ne imaginăm că ele s-au format de-a lungul timpului, ca şi la cutremurele de pământ, dar ele sunt de fapt, în substratul lor energetic, aşa din origini, chiar din formarea planetei, iar fenomenologia care a apărut pe parcursul timpului s-a pliat acestui substrat energetic. 
Dar în paranteză fie spus – nu discutăm aici despre acele locuri amprentate cu spaţii compacte sferice care au vibraţie extrem de joasă, rezultate din emoţii sau gânduri umane deosebit de agresive, care se sparg accidental de anumite locuri cu energetică agresivă de felul lor, locuri care astfel îşi adâncesc astfel negativitatea odată cu accidentele care determină decesul persoanelor care au trecut pe acolo şi s-au accidentat din cauza împrăştierii atenţiei lor datorită vibraţiei foarte joase; aceste locuri pot fi echilibrate vibraţional prin gânduri şi emoţii foarte elevate, prin aplicarea unor simboluri benefice (cruci, simboluri ale unor practici energetice de tip reiki, şamanice, etc.), prin slujbe religioase care, prin gând, sentiment înalt, iubitor şi înţelegător, prin sunet, lumânări, tămâiere, pot să echilibreze vibraţia locului, astfel încât să nu mai provoace alte accidente. 
Au existat aşadar dintotdeauna şi pe platoul munţilor Bucegi. Există peste tot rifturi prin diferenţe de peisaj eteric matriceal, de la canale cu vibraţie foarte înaltă – la o “pajişte” de canale dese scurte şi foarte subţiri, iar o asemenea situaţie este şi în apropierea Sfinxului. Dar este vorba despre subnivele de fapt, în cadrul aceluiaşi nivel eteric. Diferenţele de vibraţie deci sunt mici, dar în timp pot da efecte puternice asupra reliefului. De aceea nu s-a mutat acolo un bloc de piatră pentru a crea Sfinxul sau Babele, sau Orbul sau Grupul megalitic al familiei, sau grupurile de vieţuitoare care aveau să rămână de un real folos omului, în continuare. Dar s-a ales, din marea de stânci care mai existau încă acum 10.000 de ani, doar cele care aveau un loc cu vibraţie care putea fi ajustată fin, pentru un vârf sau o culme sau pentru spaţiile dintre ele, pentru a evita o perioadă lungă de timp spargerea lor naturală, sub puterea fenomenelor atmosferice locale. Multe altele au fost sparte de vremuri, iar resturile lor sunt încă împrăştiate peste tot. Astfel, la baza acestor megaliţi, sau undeva prin preajma lor, s-au plasat structuri materiale de schimbare fină a vibraţiei locului, astfel încât vibraţia să fie fin echilibrată, iar energetica locală să nu fie deranjată pe termen lung, mai lung decât să fie suportabil pentru rosturile ancestrale ale lucrurilor pe planetă. Şi, în plus, pe termen relativ scurt, megaliţii purtători de mesaje spirituale să-şi poarte prin timp mesajele, impulsionând lumea ce călătoreşte sau locuieşte prin regiune la regăsirea şi dezvoltarea memoriilor spirituale proprii şi reintrarea, din ce în ce mai rapidă şi precisă, în ritmul reamintirilor, exact aşa cum se dezvoltă şi energetica personală corporală – şi generală a întregii planete. 
Megaliţii spun povestea omului în familia lui, în aşezarea lui, ajutat de entităţile sale ajutătoare astrale, pe care le conştientiza şi le cunoştea bine, ajutat de Moşi, de Călătorii Moşilor – după sarcinile de destin ale fiecăruia: ca om în sine, ca familist şi ca membrul al unei aşezări şi al unui popor. 
Poveştile megaliţilor pot ilustra astfel povestea fiecărui om, fiecărei familii sau fiecărui popor... Dacă dorim, ne putem deschide sufletele şi aflăm care sunt poveştile locului, să ne scăldăm sufletele în licoarea parfumată a locurilor, a obiceiurilor oamenilor, a destinelor lor...

duminică, 10 martie 2019

26. MEGALIŢII DE PE PLATOUL MUNŢILOR BUCEGI: REALIZAREA MEGALIŢILOR

Cândva, ajutătorii mei astrali au numit platoul munţilor Bucegi “Casa Moştenirilor”...
Căci megaliţii de aici sunt azi o moştenire extrem de valoroasă pentru poporul român. 

I. DEFINIRE:
Megaliţii sunt piscuri montane modelate chiar pe locul originii lor, având la bază prelucrarea piscului de către ajutătorii planetari (Moşii şi Călătorii Moşilor) prin creaţie de şanţuri fine protejate interior prin tapetare sau înfundare cu fluxuri energo-materiale compactizate, de la care natura, în timp îndelungat (câteva milenii) continuă modelarea prin acţiuni naturale asupra pietrei (presiuni, corodări, dislocări, etc.), urmărind slăbirea ordonată prin şănţuire, precum şi modelării permanente a reliefului în funcţie de distribuţiile canalelor eterice matriceale ale planetei. 

II. IDEI PRINCIPALE
1. Megaliţii au la bază prelucrarea unor piscuri montane prin şănţuire de către Moşi şi Călătorii Moşilor, lucrare pe care oamenii din aşezări o înţelegea perfect, putând şi ei să le facă, însă numai la nivele foarte înalte ale vibraţiei planetei. 
2. Lucrările pentru realizarea megaliţilor s-au derulat numai prin contribuţiile Moşilor şi Călătorilor Moşilor, specializaţi şi mental, şi fizic pentru realizarea unor astfel de lucrări.
3. Fazele lucrărilor pentru realizarea megaliţilor au fost:
– alegerea locului destinat lucrărilor asupra unui vârf (pisc) fizic al platoului montan, în preajma unei denivelări puternice în peisajul eteric al locului (rift sau fractură eterică în manşonul eteric matroceal al planetei);
– aducerea de către un Moş a unor materiale speciale (de natura minereurilor, pământurilor rare, etc.) care să echilibreze vibraţia locului ales;
– operaţiile de şănţuire aplicate pe versanţii piscului, supervizate de Moşul participant la crearea megalitului;
– acţiunea naturală a presiunilor fenomenelor atmosferice asupra pietrei piscului, pornind de la şanţurile realizate până la realizarea naturală a conturului desemnat să rămână mărturie viitorimii. 

III. DETALII, DISCUŢII
1. GENERALITĂŢI DESPRE MEGALIŢI
În mod oficial, megaliţii sunt consideraţi a fi pietre foarte mari, uriaşe, modelate de fenomenele atmosferice în forme ciudate sau realizate de oamenii din preistorie ca altare de sacrificiu sau orice fel de ofrande pentru zeii timpului lor: am fi de acord cu această idee dacă am considera că omul se trage direct din maimuţe în vremuri suficient de apropiate de contemporan pentru a nu cunoaşte originea fenomenelor atmosferice, tectonice sau cosmice şi a le interpreta conform unei ideologii bazată pe frică de tot ceea ce nu-şi putea altfel explica. Teoriile contemporane, bazate pe o logică legată de începuturile cunoaşterii fizice a cosmosului, creează loc pentru alte interpretări asemănătoare celor de mai sus, legate de această dată de cosmos şi presupuse deplasări cosmice ale unor populaţii din alte constelaţii, prin călătorii cu nave cosmice cu propulsii tehnologice, călători cunoscători înaintea pământenilor a unor tehnologii avansate încă din timpuri preistorice (unde preistoria se consideră a fi în perioade anterioare apariţiei unor izvoare fizice care consemnează evenimentele cu claritate). 
Raportat la întreaga populaţie umană, azi foarte puţini oameni îşi ascultă intuiţiile, îşi cred reală activitatea mental-astrală de cunoaştere avansată a timpurilor vechi şi străvechi, şi astfel ştiu bine că omenirea a cunoscut perioade anterioare de mare profunzime spirituală, cunoaştere avansată a micro- şi macro-cosmosului, prin capacităţi mentale şi astrale bine dezvoltate. 
Megaliţi pe care îi studiem aici, cei din ţara noastră, mai precis acum: megaliţii din munţii Bucegi, nu sunt la originile lor nici obţinuţi astfel în întregime, prin acţiuni exclusive ale naturii, nici nu au avut astfel de roluri – deşi unele au fost găsite şi folosite de grupuri de migratori în astfel de direcţii. De fapt, ele sunt piscuri a căror modelare a fost începută de oameni, ştim acum în linii mari şi în ce fel, prin şănţuire fină, iar în aceste studii vom aprofunda cunoaşteri legate de realizarea lor şi semnificaţiile deosebite pe care le poartă. 

Să deschidem aşadar aceste studii asupra megaliţilor spunând că sunt piscuri montane modelate chiar pe locul originii lor, având la bază prelucrarea fiecărui pisc de către ajutătorii planetari (Moşi şi Călători ai Moşilor), prin creaţia unor şanţuri fine protejate în interior cu cantităţi mici de fluxuri energo-materiale compactizate; pornind de la slăbirea ordonată prin această şănţuire, precum şi prin modelarea reliefului în funcţie de diversitatea canalelor eterice matriceale ale planetei, natura – prin presiuni, corodări, dislocări – a continuat modelarea piscului până la forma cunoscută azi de noi. 

2. LUCRĂRILE DE REALIZARE A MEGALIŢILOR
În primul rând este necesar să privim aceste expuneri din orice punct de vedere, prin orice unghi de vedere – atât cât au mai rămas megaliţi şi aici, pe platoul munţilor Bucegi, dar şi alte locuri din ţară. Şi să nu uităm că au rămas şi prin multe locuri de pe Pământ multe alte feluri de construcţii şi structuri de peste tot având aceleaşi origini şi transmiţând tot felul de mesaje pentru păstrarea spiritualităţii noastre înalte. Cei care azi studiază trecutul omenirii prin prisma acestor megaliţi pot să-şi dea seama şi de nivelul general al societăţii din timpul căruia au fost creaţi, şi de nivelul general – mediu – al societăţii pe care străbunii (geţi în cazul poporului român) îl aşteptau să vină într-un viitor apropiat (pentru ei 2-3.000 de ani era puţin pe scara timpului destinat omenirii, aşa cum îl ştiau bine atunci, de milioane de ani), când vibraţia avea să crească din nou. 
Se poate spune că şi megaliţii, şi statuile despre care am discutat nu au fost creaţii ale oamenilor din aşezări, ci de ajutătorii lor mai avansaţi în evoluţii sau chiar cei mai avansaţi ai Centrului de evoluţie – Moşii din rândurile coordonatorilor de evoluţii şi mari creatori de structuri universice sau ajutători avansaţi care se pregătesc pentru evoluţii mai simplu-coordonatoare din rândul entităţilor din straturile dimensionale paralele, care oferă ajutorul cel mai complex pentru întregul univers. 
Dar dacă oamenii din aşezări nu au participat la astfel de lucrări, era numai pentru că ei treceau prin pregătiri de mare complexitate pentru perioadele cele mai grele care aveau să vină, cu sarcini speciale pentru grupurile spirituale din care fac parte. Dacă nu aveau în programul vieţii lor să treacă prin această perioadă foarte grea pentru ei, atunci straturile interioare ale unora dintre corpurile lor nu s-ar fi închis, iar ei ar fi continuat să lucreze alături de ajutătorii lor, ale căror straturi interioare ale corpurilor lor (astral, mental şi cauzal) s-au închis mult mai târziu, în preajma plecării Moşilor din fiecare popor în parte: deci în funcţie de sarcinile poporului respectiv, mai ales cu privire la trăirile prin migraţii, şi astfel au putut să ajute popoarele prin tipuri de ajutor complexe, păstrând de asemenea şi legături strânse cu Moşii retraşi din societăţile umane. Să nu uităm că spiritele primare trec prin cele mai grele momente ale călătoriilor lor regresive în perioadele cu vibraţiile planetare cele mai joase, dând naştere la societăţi atipice de o mare importanţă pentru toate spiritele care participă la astfel de societăţi. 
De aceea numai ajutătorii secundari, care fac numai cicluri de vieţi în felul lor regresive – comparând Universul Spiritual Secundar unde fac evoluţiile lor rezidenţiale, cu vibraţii extrem de înalte aici, nefiind rezidenţi nicăieri, de fapt în niciunul dintre univesurile materiale. Aceşti ajutători avansaţi au formată şi consolidată o foarte mare capacitate de adaptare rapidă la schimbări de condiţii de trai, în orice fel de întrupări în orice zonă a universului; ei sunt în faze avansate de universalizare, comparativ cu primarii aflaţi în evoluţiile lor începătoare în curs de universalizare. 
Dar absolut toţi, indiferent de evoluţiile personale, aveau capacitatea atunci de a înţelege asemenea lucrări complexe şi de a realiza, în colaborare cu ajutătorii, părţi din asemenea lucrări – şi mulţi le vor face, e drept cu complexităţi mult mai mici, dar cu precizie de adevărată artă a creaţiilor lor fizice, în perioadele cu cele mai mari greutăţi planetare şi sociale, creaţii materiale care azi ne uluiesc prin frumuseţea şi complexitatea lor: în arhitectură, pictură, sculptură, muzică, medicină, pătrunderi în ştiinţele fizice, biologice şi tehnice contemporane. 
Toţi oamenii din vechime ştiau clar ce se realizează pentru ei, în amănuntele lor cele mai profunde şi, oricum, aşa cum am mai spus şi voi spune mereu, toate cele care erau create pentru ei formau fundamentul participării lor la viaţa pământeană: spiritele umane se bazează în mod fundamental pe ajutorul pe care îl pot primi de la ajutătorii şi coordonatori evoluţiilor locale, oriunde s-ar duce, în orice fel de călătorii regresive mai ales. 
Devierile pe care societatea umană le trăieşte în această perioadă grea se datorează faptului că unii se adaptează mult mai uşor şi repede la schimbările planetare: la necesităţile de austeritate în primul rând – de la energizări reduse din cauza restrângerii straturilor interioare ale corpurilor astral, mental şi cauzal, la necesităţi de austeritate materială pentru protecţia naturii înconjurătoare şi a planetei – în timp ce alţii nu se pot adapta chiar de loc până la moderat la asemenea situaţie, devenind agresivi când societatea formată în majoritate de adaptaţi (chiar dacă mai mult sau mai puţin pentru fiecare) trece în regim de austeritate oriunde pe Pământ. De aceea nici nu ne vine să credem că aceşti oameni răi, agresivi de azi au putut să fie – şi vor reveni cândva la o stare de altruism total, de iubire necondiţionată faţă de semeni, biosistem şi planetă.
Aşadar să avem în vedere toate acestea şi să studiem în continuare megaliţii de pe platoul munţilor Bucegi. 

Despre realizarea megaliţilor am discutat în linii mari la prezentarea drumurilor parcurse de oamenii din vechime – drumurile lor spirituale. Am aflat astfel că au dreptate şi cei care cred că megaliţii sunt creaţii umane, dar au dreptate şi cei care cred că ei sunt modelaţi de presiunile fenomenelor atmosferice de-a lungul timpurilor: realizarea lor a început prin şănţuire realizată de Călătorii Moşilor, sub îndrumarea, şi cu participarea Moşilor, după care au lăsat vremurile să lucreze: în timp, în funcţie de şanţurile fine realizate de mâinile pricepute ale oamenilor. Acum să detaliem fazele concrete ale acestor acţiuni: ale omului şi ale naturii deopotrivă. 
1. Alegerea locului destinat lucrărilor asupra vârfului din peisajul fizic al platoului montan, un loc care să cuprindă denivelări substanţiale în peisajul eteric local, adică în structurile canaliforme ale manşonului eteric matriceal al planetei. 
2. În funcţie de structura locului şi de necesităţile de construcţie şi de rămânere a megalitului în peisajul fizic: în funcţie de structura clară a locului pe care se situa vârful ales, un Moş călătorea în locuri de pe Pământ – indiferent de continent, insulă, relief al fundului de ocean – pentru a găsi exact materialul necesar echilibrării vibraţiei locului care avea să păstreze megalitul planificat spre realizare (materiale de natura minereurilor, pământurilor rare, etc.). Deşi megaliţii au fost realizaţi pentru a se păstra în relieful muntelui un timp mult mai îndelungat decât statuile despre care am discutat, megaliţii nu au fost planificaţi să ţină la nesfârşit – cât muntele sau alte vârfuri din peisajul montan, ci doar cât vibraţia planetei va fi joasă, iar planeta va adăposti, conform planificărilor tuturor evoluţiilor din zonele I şi II ale universului, blocurile spirituale piramidale care determină formarea unor societăţi umane atipice. În mod normal, în societăţile tipice, se păstrează cunoaşterea despre originile tuturor: biosisteme, planete, stele, sisteme stelare, galactice – deci micro-, şi macrostructuri universice, cultivând călătoriile astrale, în general activităţile astrale, mentale, cauzale şi spirituale echilibrate, chiar şi în această perioadă cu vibraţia planetară la limita ei cea mai joasă – doar fără creaţie materială comparativ cu tot ceea ce putea face omul înainte de ultima glaciaţiune. În asemenea societăţi, nu este nevoie de megaliţi – dar este nevoie de statui, aşa cum au fost ele cândva realizate, pentru mlădierea trecerilor rapide de la un nivel de vibraţie la altul, când vibraţia planetară, zonală, scade vertiginos. Megaliţii sunt purtători de mesaje adresate în general viitorimii, în condiţiile în care piramidalii nu cultivă cunoaşterea, echilibrul emoţional şi mental, pozitivitatea în general, demnitatea umană, cele mai frumoase atitudini omeneşti, ci agresivitatea, perversitatea, atitudinile concurenţiale. Mai ales lipsa de cunoaştere, în scopul însclavagirii populaţiilor. De aceea megaliţii păstrează mesaje – la fel şi alte numeroase locuri de pretutindeni – care ajută la momentul oportun populaţiile să-şi facă trecerile mult mai uşor de la necunoaştere la cunoaşterea profundă a rădăcinilor de toate felurile. Pe moment, în perioada cea mai grea, există şi megaliţi care îndrumă omul să aibă grijă de natura planetei şi mai ales de vieţuitoarele care îl pot ajuta în viaţa grea pe care o are o lungă perioadă de timp. Le vom studia pe cele de la noi în toate aceste studii. 
Această fază cuprinde aducerea de materiale – în cantităţi foarte mici, strict necesare lucrării şi cu o vibraţie care să se menţină o perioadă anume de timp, cât mai lungă, în solul cu vibraţie diferită şi în preajma unui rift, unei fracturi din peisajul eteric (deci cu canale eterice) matriceal al planetei. Apoi încastrarea materialului sub, sau în preajma vârfului ce se va modela; căci în timp se va pierde structura şi implicit vibraţia din cauza vibraţiei generale cu frecvenţă joasă a planetei, accentuări ale fenomenelor atmosferice de diferite vibraţii, etc. Dar tocmai de aceea alegerile se fac cu o precizie pe care doar Moşii o pot avea – Călătorii sunt doar în perioada în care învaţă de la dânşii. Tot Moşii realizau încastrarea şi urmăreau cu deosebită atenţie efectele în perioadele următoare, făcând ei înşişi corecţiile necesare. 
3. Călătorii Moşilor (care vor deveni şi călăuzele oamenilor din aşezări în timpul drumeţiilor lor spirituale) realizau activitatea de şănţuire pe versanţii vârfului. Nu au fost simple şanţuri, căci în interiorul lor Moşii au pus la final compactizări de energie fundamentală, care vor păstra şanţurile vreme îndelungată – proporţional cu timpul în care urma să se realizeze desprinderile de piatră pentru a prinde conturul desemnat să rămână mărturie viitorimii. 
Oamenii din aşezări nu participau la o asemenea activitate, dar ştiau bine despre toate aceste faze. Şănţuirea a avut loc înainte de începerea drumeţiilor spirituale, astfel încât din lăcaşurile de observare (urmăriţi linkul, pct. Lăcaşuri de observare) drumeţii observau atent distribuţiile şanţurilor şi urmăreau atent, cu experienţa îndelungată a fiecăruia în parte fără excepţie, efectele în timp ale acelor lucrări, formele care aveau să apară în timp, în relief – formele care au ajuns şi la noi, spre informarea noastră: cu mesajele lor care povestesc pe de o parte despre vremurile de mult apuse ale omenirii, iar pe de altă parte unde va trebui să ajungă din nou omenirea, reluând activităţile vechi, din timpurile pe care le analizăm acum, apoi şi pe cele străvechi (dinainte de ultima glaciaţiune), dar păstrând în toată perioada de revenire pe cele vechi: obiceiurile de la care s-a plecat, pierdute în timp din cauza acestui fel atipic de formare şi derulare a vieţii în astfel de societăţi umane atipice, cu scopurile atipice ale trăirilor pe care creatorii piramidali au obligaţia să şi le cunoască şi apoi să şi le corecteze. 
4. Ultima fază a fost realizată numai prin acţiunile naturii asupra pietrei piscului, prin acţiunile atmosferice cunoscute de noi: vânturi, ploi, îngheţ/dezgheţ, dar şi ţinând cont de activitatea seismică mai apropiată şi mai depărtată. Asemenea efecte acţionează în funcţie de şanţurile realizate în piatră – o ştiinţă binecunoscută de oamenii din vechime şi din străvechimi. Însă alegerea locului, în funcţie de structura locală a manşonului eteric matriceal – adică plajele canalelor eterice – avea o importanţă deosebită, prin schimbări bruşte de peisaj eteric care contribuia la delimitarea piscului = megalitul în formare şi definitivarea formei în peisajul fizic, aşa cum ştim bine azi. 
Mare parte din populaţia spirituală nu avea (nu are, în general) precizia fizică a unor asemenea lucrări de şănţuire, dar are această precizie numai în activităţile mentale (realizate prin intermediul forţelor spirituale prin structurile corpului mental). Realizaţi de către ajutătorii planetari, cu multă experienţă chiar şi în lucrările fizice de acest fel, la fel ca şi în lucrările mentale, megaliţii au ajuns după 1-2-3 milenii în forma cunoscută azi de noi, aducându-ne informaţii asupra trecutului şi viitorului, aşa cum am mai scris mai sus (şi vom discuta despre asemenea mesaje când ne vom ocupa de fiecare megalit în parte), întărindu-ne în încredinţările cu care ne descoperim propriile noastre amintiri, pentru a-i întări la rândul nostru pe cei care ajung şi ei, treptat, la a-şi descoperi propriile amintiri, pregătindu-ne astfel cu toţii pentru viitorul echilibrat după plecarea celor mai agresive blocuri piramidale. 
Să mai adăugăm în finalul acestei expuneri generale despre megaliţi un lucru deosebit de important: dacă statuile aveau o înălţime variabilă în funcţie de grosimea canalelor interioare ale marelui canal eteric matriceal pe care era amplasată ficare statuie – megaliţii au fost planificaţi să se creeze după cum era înălţimea vârfului cea mai stabilă a vârfului care străjuia locul în acel moment dinaintea şănţuirii. 

Vom mai detalia câte ceva despre realizarea megaliţilor, după ce voi publica încă o lucrare către care să fac direcţionarea, pentru înţelegerea influenţei deosebite pe care o exercită structura canalelor eterice din manşonul matriceal planetar asupra reliefului fizic („Formarea părţii fizice a planetei; influenţa structurii manşonului eteric matriceal asupra reliefului fizic al planetei”).