Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

luni, 30 noiembrie 2009

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: MIGRAŢIE SAU CĂLĂTORIE SPIRITUALĂ?

Din comentarii:
"Termenul de calator aplicat spiritelor presupune ca aceste spirite, odata misiunea de evolutie incheiata, dupa calatorie se intorc de unde au pornit sau raman ancorate in diverse structuri cu diverse misiuni. Caci daca raman ancorate in anumite zone atunci termenul de migrator li se potriveste mai bine. Desi migratorii par sa aibe scopuri diferite de ale calatorilor, daca folosim acceptiunea imediata, in cazurile descrise de tine scopul este comun: cunoasterea.
"

Este foarte bine că a venit această temă, căci pe de o parte vom discuta mult despre călătoriile universice (adică toate felurile de deplasare care se pot efectua în acest univers, în dimensiunea structurală în care trăim acum – bineînţeles că scriu despre cele pe care pot să le percep şi descriu eu deocamdată, de la nivelul meu de înţelegere, de explicare). Vom discuta despre felul în care marile călătorii universice îşi au rădăcini în obişnuinţe formate treptat, de-a lungul multor forme de evoluţie, de-a lungul şi de-a latul universului, etapă după etapă. Şi mai ales învăţând şi întărind tot felul de elemente specifice utilizării diferitelor sisteme corporale pe care le avem în fiecare dintre astfel de etape. Vom vedea că migraţia este o etapă, o secvenţă a învăţăturii pe care o primim astfel, parte a unui set de secvenţe care cuprinde şi ceea ce numim migraţie, pe Pământ.
Deocamdată să vedem în linii mari care este diferenţa între aceste două numiri.
Dacă am folosi expresia "migraţie" aceasta ar însemna că spiritele ar pleca de undeva, unde condiţiile de trai nu ar mai fi conforme cu viaţa pe care spiritele ar dori să o aibă, nu ar mai găsi căi de trăire normală la nivelul lor de evoluţie, de putere pe care au căpătat-o până în acel moment. Şi ar porni la drum, în necunoscut, căutând locuri care să le ofere satisfacerea năzuinţelor lor de viaţă mai bună… Ar pleca undeva unde ar fi mai bine, unde ar presupune că le-ar fi mai bine, mai plăcut, mai îndestulător, cu libertate pentru trup şi pentru suflet… Adică unde vibraţia este potrivită sufletului lor, unde resursele ar fi mai multe, mai bune…
Spre informare: Zonele Universului Fizic:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html


1. INTRODUCERE ÎN TEMATICA CĂLĂTORIILOR SPIRITUALE
Călătoria spiritelor, de felul celei în care se află acum majoritatea celor de pe Pământ (umane, în corpuri fizice şi încă multe altele de aceeaşi evoluţie aflate în jurul Pământului, în corp astral) este conştientizată însă, de la bun început, ca fiind necesară, dar nu şi plăcută. Nu este direct, tranşant obligatorie, disperată, în acel moment. Acasă la ele, de unde spiritele vin din toate "colţurile" universului, şi din alte universuri, ele trăiesc bine, lucrează optim. Dar conştiinţa lor înaintată le determină să observe că au puncte aflate la limita inferioară a zonei pe care o pot accesa cu corpurile lor momentane – locuri pe care le-au parcurs deja, dar cu puteri mai puţine, pe care le-au avut în momentul acela al evoluţiei lor, folosind corpuri regionale; pe care acum însă nu le mai pot accesa cu uşurinţă, şi nu pentru că i-ar împiedica cineva. Au deja teamă de vibraţia joasă, pentru a cărei trecere au luptat din greu. Se ariciuiesc doar când se gândesc că s-ar mai putea vreodată întoarce acolo…
Descoperă că au şi o limită superioară, pe care nu o pot accesa, dezorientaţi din lipsă de cunoaştere, având astfel reţineri puternice să meargă mai departe. Ele ştiu bine că va veni un moment în care vor trebui să ajungă şi să trăiască la limita superioară, parcurgând progresiv toate felurile de trăire, către terminalul zonei lor. Dar fricile, dezorientările pe care nu şi le pot depăşi, caracteristice deopotrivă şi limitelor inferioare, şi celor superioare, le vor ţine pe loc, împiedicându-le înaintările. Le va fi teamă de necunoscutul superior, aşa cum le este teamă de retrăirile de vibraţie foarte joasă, către care însă ştiu bine că trebuie să se îndrepte pentru o scurtă perioadă de timp.
În asemenea caz, conştiinţa le spune să accepte plecarea într-o călătorie atât de îndepărtată, în locuri cu corpuri de întrupare atât de diferite de cele de acasă, încât să le fie imposibil să se întoarcă atunci când vor da de greu: de greul cel mai greu. Au experienţa cunoaşterii blocurilor de ajutători care i-au întovărăşit de multe ori până în acel moment, dar nu au trăit încă ei personal o asemenea experienţă: asta – dacă ne referim la cei care fac pentru prima dată o astfel de călătorie. Restul evoluanţilor ştiu foarte bine multe dintre subtilităţile unor astfel de călătorii. Le înţeleg resorturile chiar după prima lor călătorie şi luptă conştient pentru depăşirea fiecărui impuls de revenire la vechile obişnuinţe: fără să dea nici o clipă înapoi, cu orice preţ, chiar acela al unor dureri îngrozitoare, al unor pierderi mari, de toate felurile, cu care nu erau obişnuiţi până în acest moment.
De aceea totul este greu, dar bucuria de a-şi depăşi astfel de neputinţe rămâne cel mai copleşitor lucru din viaţa eternă a spiritului. A oricăror spirite, de pretutindeni, din toate timpurile.
Dar chiar şi cei care trăiesc prima lor astfel de călătorie ştiu că este o călătorie relativ scurtă, comparativ cu timpul destinelor lor de acasă. Chiar dacă, parcurgând-o efectiv li se va părea lungă şi de multe ori grea, ea se va sfârşi repede şi întoarcerea acasă le va fi cu roade bogate.
Evoluţiile sunt croite astfel încât, paralel cu experienţa în domeniul creaţiei – baza evoluţiilor de pretutindeni – să se dezvolte treptat atitudinea de ajutător, şi acceptarea de a fi ajutat. Asemenea atitudini nu se formează decât în timp, acoperind treptat toate formele de trăire, la orice nivel – la toate nivelele – de vibraţie a universurilor. Şi fiecare nivel de acest fel poate fi catalogat ca fiind o dimensiune de trăire, aparte, specială, astfel încât putem spune fără să greşim (cred eu) că avem o infinitate de dimensiuni în parcursul… doar în parcursul acestui univers… nemaipunându-le la socoteală şi pe altele!!
Căci începător, cunoscător-începător este orice spirit doar la începuturile evoluţiilor sale, în timp ce ajutător va fi în eternitatea vieţii sale. Şi va fi ajutat mereu de către cei care au parcurs deja ceea ce trăieşte el, şi învaţă astfel să aibă el însuşi răbdare şi toleranţă, încredere în capacităţile care se dezvoltă tuturor – fără nici o deosebire, fără nici o excepţie: tot aşa cum au aceleaşi simţăminte cu el proprii săi ajutători.
Întoarcerea este şi ea plănuită, chiar de la începutul realizării tuturor planificărilor privind călătoria. Căci totul se planifică, nu este o fugă, o goană dezordonată, încotro se poate vedea cu ochii, din panică şi privind cu mânie în urmă…
Să vedem câteva dintre astfel de planificări, cele principale, căci particularităţile ţin de alte desfăşurări. Se planifică, aşadar:
– componenţa grupurilor de călătorie;
– componenţa grupurilor de ajutători, care vor porni la drum către acelaşi punct terminus cu mult înainte de plecarea blocurilor piramidale, pentru a se acomoda ei însuşi cu locurile, pentru a avea ei înşişi experienţa necesară în momentul sosirii primelor blocuri piramidale de călători, în punctul terminus (adică: în subzona de cea mai joasă vibraţie pe care o pot suporta, în această primă călătorie a lor, grupurile de la baza piramidei evoluţiilor din bloc, cu evoluţia cea mai puţină). În acest fel, ei îi pot ajuta pe noii veniţi să se adapteze mai repede la condiţiile planetare, pot ajuta în moduri particulare fiecare grup care soseşte pe planetă;
– drumul de parcurs, durata şi locurile de oprire, durata ciclului de vieţi în punctul terminus, calea de dus şi calea de întors (niciodată nu se vor întoarce pe aceeaşi rută pe care au ajuns în punctul terminus; cu acest prilej spiritele cunosc şi consolidează cunoaşterea în multe puncte ale universului, ceea ce le va fi de un real folos în evoluţiile lor viitoare);
– se planifică şi se organizează viaţa în punctele parcursului, se planifică activităţile ajutătorilor din alte universuri, care vin în fiecare din aceste puncte ale traseelor. Experienţa lor este multă, dar este necesar de fiecare dată să se stabilească diverse probleme în funcţie de profilul spiritual al fiecărui grup spiritual în parte – altele de la o călătorie la alta – care necesită alte condiţii de întrupare, fiind altele chiar stelele, planetele: ca forme de întrupare, şi ele, la fel ca şi spiritele aflate în călătorie.
Chiar dacă toate sunt asemănătoare, totuşi sunt diferenţe între spiritele care evoluează pe parcursul aceleiaşi etape. Spre exemplu, în clasa I, a II-a, a III-a, a V-a, a IX-a etc. dintr-o şcoală (şi sunt nenumărate şcoli asemănătoare, cu diferenţe de la o regiune la alta, de la un popor la altul, de la un continent la altul) sunt aceleaşi lucruri de predat, dar elevii sunt mereu alţii, profesorii sunt alţii, se fac îmbunătăţiri în funcţie de evoluţia societăţii – astfel încât, chiar dacă vor exista mereu elevi care învaţă să scrie şi să citească, toate vor fi modificate de la o generaţie la alta de elevi de aceeaşi vârstă.
– se planifică, în funcţie de profilul spiritual al grupurilor (adică: unele evoluează mai repede, altele mai încet, altele cuprinzând simultan o gamă mai largă sau mai restrânsă de învăţături) modul de creaţie al sistemelor corporale de întrupare, pe care noii veniţi le vor primi în punctul terminus al călătoriei lor. Ele sunt create de către entităţile dimensionale, astfel încât să fie optime pentru acele grupări spirituale – şi nu altele. Sistemele corporale sunt arhetipale – adică au în componenţa lor structuri-muguri pentru toate necesităţile de manifestare a spiritelor de un anume fel – nu de altul – care se pregătesc să ajungă pe planeta planificată pentru un ciclu lung de vieţi. Sunt corpuri, în cea mai mare parte a lor, la fel cu cele ale rezidenţilor din punctul terminus, dar au si particularităţi specifice felului propriu al noilor veniţi. Ajutătorii care se vor întrupa în mijlocul lor trebuie să le cunoască pe toate, trăind în toate felurile de sisteme corporale, pentru a-i înţelege în egală măsură şi pe rezidenţi, şi pe ajutătorii lor de orice fel, aflaţi pe orice treaptă de evoluţie. Să poată astfel să facă o legătură bună, subtilă, între toţi, atunci când se vor vedea faţă în faţă.

2. CÂTEVA CUVINTE DESPRE MIGRAŢII
Să ne oprim deocamdată aici; dar să discutăm un pic şi despre noţiunea de "migraţie", termen corect, real, existent de fapt în viaţa tuturor începătorilor (toţi evoluanţii în zona I), dar şi în viaţa spiritelor care vin din zona a II-a, din acea zonă de mijloc a universului, unde se formează cele mai puternice atitudini ale spiritelor, unde se remodelează cele mai multe formate în evoluţiile anterioare – ca fiind elemente de trecere rapidă de la o etapă la alta, mai departe, în evoluţii. Căci aglomerările universice sunt cele mai puternic formatoare şi spiritele care ajung la mijlocul evoluţiilor lor primare înţeleg bine acest lucru.
Migraţia ca atare există, momentan, în zona I şi apoi pe parcursul primelor evoluţii din zona a II-a a universului. Adică acolo unde, prin greutăţile condiţiilor de trai, ele învaţă să migreze în căutare de adăpost, de hrană, de alte condiţii de supravieţuire. Astfel ele se obişnuiesc treptat cu o atitudine tolerantă în faţa schimbărilor, fără să mai fie inconştiente faţă de condiţiile de trai care le-ar putea suprima viaţa. Învaţă să migreze spre regiuni mai bune şi să se întoarcă atunci când condiţiile revin la normal.
Treptat învaţă să călătorească pe trasee din ce în ce mai lungi, din ce în ce mai dificile, înfruntând pericole – dar învăţând astfel să combine fuga de ceva greu cu lupta de supravieţuire chiar pe timpul călătoriei.
Ştim, de altfel, despre migraţiile pământene, multe lucruri. Le putem astfel extinde la înţelegerea fenomenelor din alte multe locuri din univers.
Ultimele forme ale migraţiilor se petrec în primele subtrepte de evoluţie din zona a II-a. Spiritele nu s-au obişnuit încă cu aglomeraţiile mari, se confruntă cu lipsa de organizare în oraşe, popoare, cu graniţe distincte. Asemenea forme sunt obişnuite în zona I, pentru ca întrupaţii să poată avea experienţe directe, perceptibile, unii de la alţii. Impulsurile de mişcare sunt astfel numeroase, variate – grosiere şi subtile, de la un loc la altul de evoluţie progresivă.
Înţelegem astfel de ce migraţiile sunt faze de învăţătură, de întărire a curajului confruntării cu drumuri lungi, din ce în ce mai lungi: care vor cuprinde treptat tot universul, apoi călătorii de la un univers la altul.
Şi drumurile nu se opresc nici măcar aici…

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

RĂSPUNSURI LA INTREBĂRI: TINERETE FARA BATRANETE

M-am oprit la urmatorul paragraf:
"Variaţia corporală în această epocă - de la copil nou-născut la bătrân - conduce la trecerea dintr-un registru de activităţi la altul, aproape pe nesimţite, astfel încât spiritele să înveţe cum să-şi coordoneze în mod optim puterile pentru ca acest sistem corporal să îi fie de folos de-a lungul sarcinilor de destin."
Vis-a-vis de aceasta idee am citit diverse materiale in care am gasit si teoria ca, in prezent, unii oameni isi pot incetini ritmul biologic, fara a mai imbatrani. Mai mult decat atat, ca unii ar avea chiar abilitatea unor regenerari ale celulelor degradate, actiune care le confera chiar o intinerire a corpurilor lor fizice.
Este posibila/probabila in realitate o astfel de teorie ?

__________________

Pentru cei care au si alte treburi de facut, raspunsul pe scurt este: da, se poate. Linia genetica permite, mai ales daca omul nu traieste bezmetic in mijlocul societatii, ci retras, in conditii de multa liniste trupeasca si sufleteasca.
Pentru cei care vor mai mult: depinde despre ce vorbim!!!
In principiu, da - se poate, din cate stiu eu, si nu neaparat pentru ca ma refer la moşii despre care scriu frecvent. Lor le este proprie intretinerea, si nu regenerarea - dupa ce au cunoscut chiar degradarea. de altfel, cred ca este o confuzie aici, la aceasta tema, cred ca este vorma despre intretinere si nu o regenerare dupa degradare. Dar este posibila si o astfel de regenerare, to in aceleasi bune conditii, fara... elixiruri miraculoase, plante care regenereaza instantaneu, etc... Si nici despre vampiri, varcolaci, etc. Uneori, astfel de pagini descriu romanţat chiar tot felul de cazuri de acest fel si, ca sa fie credibili, romanţarea capata directionari in viata curenta.
Dar la baza se afla intr-adevar ceva cu totul special, moşii - oameni care au alte sarcini decat noi, insa chiar aici, pe Pamant. Pe lânga cei din alte dimensiuni, despre care vorbim acum.
Dar vorba din Star Gate (!!) multi au ... gena Strabunilor, adica, mai biblic spus, se trag din stravechi linii asupra carora avem astfel atentionare: ca exista ca atare si ca sunt pure. Nu prea se spune in ce consta acesta puritate, si despre ea se poate spune o multime de lucruri. Gruparile secrete cunosc bine faptul ca s-au urmarit crearea si intretinerea unor linii genetice cu puritate de neam, care - credeau ei - aveau darul sa atraga la intrupare spirite de un anume fel: acolo unde se tinea cont de asta. Acolo unde se credea doar in existenta carnii intretinuta prin carne, se intretineau si se oferea un anumit fel de invatatura capabila sa sustina dorintele "creatorilor" de acest fel. Stiind acest lucru, părerea mea este ca ar fi improbabil sa fi existat... un potir cu sange al lui Iisus, dus in secret de Maria Magdalena in Europa, unde sa se intemeieze stirpea lui Iisus - asa cum s-a tot scris de-a lungul timpului. Cred ca acolo este vorba despre altceva, cunoscut de unii capi ai catolicismului (si de altii, nu-i vorba!!) si rasuflat in anumite momente ale istoriei, pentru care multi au murit - si noi credem ca din cauza averilor, caci se prinde cate ceva de ceea ce tocmai ne lipseste!!. Este vorba de putere, de fapt, puterea de a subjuga masele, de a gasi facil metode de imbogatire, etc.
Si de a cauta metode de ... nemurire... Ne vine greu sa credem asta… Dar da!! pentru ca stiau si ei cate ceva din existenta mosilor, si voiau si ei!!! Dar de la a vrea pana la a avea, trebuie muncit mult, si cand ajungi acolo, trebuie sa muncesti si mai mult, total pentru altii, de loc pentru sine, pentru acumulari pt. sine...
Astfel de ...gene sunt intr adevar coboratoare din vechi linii genetice, de descendenta atlanta. Unele sunt depistate si intretinute cu intentie, altele sunt, exista, pentru ca nu au intrat in circuitul mondial. Si astfel de linii, la randul lor, au fost urmarite de conducatorii societatilor, cu mare batalie pe capetele lor, altele s-au format prin conjuncturile vremurilor - dar bine cunoscute şi intretinute, chiar de multe ori folosite pentru scopuri inalte, de ajutatorii nostri. Vom mai discuta despre astfel de lucruri.
Dar de-a lungul timpului, conducatorii societatilor noastre si-au dat si ei seama ca una este spiritul si alta este trupul, chiar daca trupul poate oferi impulsuri de manifestare spiritului. Poti face orice fel de actiuni cu carnea, dar nu si daca spiritul este constient ca poate face altceva decat sa fie carne maleabila in mainile unor asemenea stapani, cu scopuri mai mult sau mai putin josnice. Chiar daca se pune accent pe formarea comportamentala, de copil, pe stimularea fortelor ascunse ale spiritului, pe care le numim azi foarte plastic: paranormale, CONSTIINTA apare si se dezvolta la maturitate. Nu la toti, nu se nasc multi "Moise" in lume.. Desi si Moise a cam facut acelasi lucru, dar translatand cunoasterea primita catre poporul lui. De regula, astfel de oameni formati, cu constiinta inaintata, erau omorati sau prin grija unor alte structuri paralele, de acelasi fel - dar cu constiinta inaintata - erau salvati si isi gaseau astfel alt loc in lume, ajutand-o cu puterile sale. Asa s-au format si pe la noi sihastrii, solomonarii, pe nedrept numiti vrajitori, catalogati drept raufacatori.
Nu-i vorba ca si azi suntem tentati sa-i dispretuim… Dar sunt din ce in ce mai multi si, de multe ori, Saulii vremurilor noastre ingroasa randul Pavelilor…
De aceea sa-i iuibim si pe Sauli, nu numai pe Paveli !!!… Chiar daca ei nu cred ACUM in iubirea noastra, se vor sprijini pe ea atunci cand le va veni vremea. Si ne va fi bine tuturor!!

miercuri, 25 noiembrie 2009

DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC (1)

Este necesar să avem în vedere, de la bun început, că discutăm despre spaţii-structuri ale Universului Fizic, diferenţiate între ele prin vibraţia materiilor care le formează şi vibraţia energiilor care le vitalizează, le întreţin fiinţarea şi facilitează trăirile întrupaţilor care le folosesc.
De aceea am început această discuţie, despre dimensiunile paralele ale Universului Fizic, la capitolul Vibraţii, unde tema ultimului studiu face – de fapt – trecerea la tematica dimensiunilor structurale paralele ale Universului Fizic. Astfel, vă invit să luaţi în considerare şi studiul de la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/11/vibratii-6-introducere-in-tematica.html
şi să mergem în continuare, deschizând un capitol nou, cu această temă complexă: dimensiunile structurale paralele ale Universului Fizic.

1. CÂTEVA PRECIZĂRI PRIVIND: CE SUNT ŞI CE NU SUNT DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC
Suntem obişnuiţi să denumim în acest fel – dimensiuni – structurile spaţiale paralele ale Universului Fizic, de aceea de aceea cred că este bine să rămânem la această denumire, cu specificarea faptului că sunt structuri stabile ale Universului Fizic, formate din matricea originară a Universului Fizic şi dezvoltate pe măsura expandării acestuia. Denumirea porneşte de la perceperea, de către un spirit cu conştiinţă extinsă, a propriului spaţiu universic şi perceperea în acelaşi timp a unor alte spaţii, lumi, paralele cu spaţiul propriu de evoluţie. Într-adevăr, privite din perspectiva spaţiului în care ne aflăm, dimensiunile sunt paralele, principiu care însă nu se aplică peste tot în univers, dar cu siguranţă în această zonă a universului în care ne aflăm. Astfel putem să discutăm despre spaţiile de acest fel, şi în acelaşi timp să facem diferenţa între dimensiunile paralele şi zonele Universului Fizic, despre care am discutat de multe ori (spre studiu:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Putem discuta astfel despre dimensiunile paralele ca fiind spaţii cuprinzătoare care înfăşoară dimensiunea în care evoluăm noi acum: în care, la modul general, se desfăşoară evoluţiile spiritelor primare, sprijinite de către ajutătorii secundari şi coordonatorii de evoluţii (ajutătorii centrali) cu sarcini speciale, chiar în mijlocul lor, înafara celor dimensionali. Astfel de spaţii înfăşoară – dar nu despart zona I de zona a II-a, pentru că zonele universului se află în acelaşi plan, tridimensional, iar spaţiile dimensionale paralele sunt în profunzimea acestui spaţiu al nostru: într-o a 2-a,a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a şi a 7-a dimensiune diferită vibraţional una de alta. Mai precis, a căror existenţă este facilitată de vibraţia aflată pe trepte din ce în ce mai înalte de vibraţie.

Aşadar, dimensiunile paralele au o desfăşurare:
– cu caracter permanent şi paralel-spaţial cu zona I ;
– cu prelungiri temporare şi punctiforme pentru zonele II şi III ale universului.
În acest fel, ele se constituie spaţii din care entităţile întrupate în ele (le-am numit entităţi dimensionale) oferă ajutor permanent evoluanților din zona I şi ajutor temporar şi punctiform evoluanților din zonele II şi III.

Spiritele primare nu evoluează însă numai în aceste locuri, în Universul Fizic, în această dimensiune special creată pentru cunoaşterea elementelor generale ale trăirilor lor: trăiri pe care le cunosc, şi vor deveni pentru ele eterne şi universale.
Evoluţiile spiritelor primare se desfăşoară, consecutiv, şi în Universul Astral şi în Universul Cauzal. (După această prezentare, făcută pentru adaptare la acest nivel de cunoaştere, vor fi expuse şi elemente de diferenţiere între dimensiuni şi universuri diferite de întrupare ale spiritelor.) În toate aceste universuri, nu numai spiritele primare evoluează, prin intermediul corpurilor materiale – aşa cum ştim acum – ci şi evoluanţii mai vechi, ajutătorii lor, aşa cum i-am denumit, care învaţă să ofere ajutor semenilor care intră în evoluţii după ei. De asemenea, alături de secundari, care sunt cei mai apropiaţi de primari, apar deseori coordonatori de evoluţii, fiindu-le tuturor aproape, permanent, oferind învăţătură şi exemplu de aplicare. Sunt coordonatori ai diferitelor nivele de evoluţii şi coordonatori ai întregii verticale spirituale de coordonatori pe nivele.
Majoritatea acestor coordonatori se manifestă prin realizarea sarcinilor lor din astfel de dimensiuni paralele – paralele cu lumea obişnuită de trăire a primarilor şi ajutătorilor lor întrupaţi direct alături de ei. Ei au în vedere permanent nu numai evoluanţii locali, care se nasc şi evoluează pe teritoriile de vibraţie asemănătoare cu aceea a locului de naştere, ci în acelaşi timp şi grupurile de evoluanţi din alte zone ale universului, aflate în călătorii prin univers. Coordonează deplasările, evoluţiile locale, creează şi remodelează condiţii de trai pentru ca fiecare astfel de grup să capete condiţii optime pentru fiecare etapă a acestor călătorii.
Grupuri de evoluanţi circulă prin ceea ce numim univers – dar când spunem univers sau mai precis: Universul Fizic, ne referim strict la dimensiunea structurală a acestuia, de frecvenţa vibraţiei celei mai odihnitoare pentru evoluţia primarilor, dimensiunea noastră. Ea este a primarilor, dar şi a secundarilor care evoluează în preajma lor, oferindu-le ajutor, învăţături, exemplu, căci ei au sarcini complexe în orice timpuri – chiar dacă nu le conştientizează pe deplin în etapele intuitive: adică, în perioadele de vibraţie joasă a zonei locale, în care ne aflăm pe Pământ, acum.
Şi pentru că a venit vorba despre zonele Universului Fizic, ele fac parte din aceeaşi dimensiune de evoluţie a spiritelor primare – şi nu din alte dimensiuni structurale paralele. Zonele universului există structural in universul nostru, despărţite de bariere interzonale, dar astfel de bariere doar delimitează spaţiul interior. Fondul energetic fundamental al zonelor este comun, fondul material este comun, doar compactizările filamentelor de materii şi energii este mai puternic sau mai slab compactizat, oferind o vibraţie diferită aglomerărilor energo-materiale ale fiecărei zone în parte. În dimensiunile paralele, fluxurile de filamente cuprind în interior monade-energii şi monade-materii de evoluţii puţin superioare celor din dimensiunea spiritelor primare. La rândul lor, fluxurile de filamente din universurile de vibraţie mai înaltă decât aceea a Universului Fizic sunt superioare vibraţional tuturor celor din cuprinsul dimensiunilor Universului Fizic. În felul acesta creşterile de vibraţie sunt treptat crescute şi evoluţiile progresive sunt înţelese de spirite prin toate legăturile lor de la o treaptă la alta.

2. ALTE DIFERENŢE DINTRE ÎNŢELEGERI ALE NOŢIUNII DE DIMENSIUNE
Literatura de specialitate foloseşte frecvent noţiuni care pot fi confundate cu uşurinţă: dimensiunile structurale paralele ale universului sunt deseori confundate cu stări diferite ale trăirilor sufleteşti sau cu trăiri ale unor populaţii întregi, la diferite nivele de vibraţie planetară: în cazul nostru, al pământenilor de azi – de la civilizaţia lemuriană la cea atlantă şi la omul contemporan. De fapt, când vorbim despre vibraţie planetară – vorbim despre vibraţie galactică particularizată la un punct din cuprinsul galaxiei, unde ceea ce numim vibraţie galactică este o medie a punctelor (stelelor, planetelor, altor corpuri cosmice – nu le-aş mai numi ”obiecte”, aşa cum ne-am obişnuit până acum) sale. De aceea, unii cititori ai textelor neînsoţite de o explicaţie sumară a celor care sunt particular înţelese de scriitor, au încredinţări asupra faptului că planeta noastră, în mod excepţional (probabil pentru că sunt oameni aici, pe Pământ) se poate desprinde de mediul său actual şi poate călători – sau se poate sublima într-o formă superioară, aşa cum am mai pomenit în aceste studii. Vibraţia unei planete nu poate sări dincolo de vibraţia întregii sale galaxii, nu poate ieşi de sub guvernarea stelei de care aparţine, nu poate ieşi din matricea stelar-galactică care i-a dat naştere.
Chiar dacă entităţile superioare, cu adevărat Creatoare ale macrostructurilor universice, ar putea face aşa ceva cu cea mai mare uşurinţă, ele nu o fac, căci totalitatea spiritelor aflate în evoluţii aici, inclusiv spiritele umane, nici nu ar suporta prin corpurile lor astfel de vibraţii, nici nu ar avea ce face în astfel de situaţii, neavând învăţături specifice la nivelul de impulsuri pe care o astfel de materie le-ar crea. Şi atunci, asemenea entităţi nici nu s-ar mai putea numi coordonatoare, căci ce coordonare a căror evoluţii, pentru care învăţături, ar mai exista ele?? Tocmai de aceea ni se oferă cunoaşterea de acest fel, pentru a înţelege raţiunea pentru care astfel de lucruri nu se vor realiza niciodată mai mult decât o ridicare optimă, normală pentru acest loc din univers, a vibraţiei în ritmurile sale obişnuite, locale.
Tocmai de aceea discutăm detaliat despre marile călătorii spirituale inter-zonale, călătorii care se fac treptat, de la un nivel de vibraţie la altul, adică – de la o subzonă la alta a universului. Pentru că au loc cel puţin pregătirile următoare pentru continuarea evoluţiilor, şi pentru spiritele călătoare, dar şi pentru cele locale:
– are loc, de-a lungul călătoriei, o trecere treptată de la un nivel de pregătire, de cunoaştere, la altul. Pentru localnici, tangenţa cu câte un grup spiritual pregăteşte tangenţa cu cel următor, prin secvenţe de învăţătură care cuprind feluri particulare de percepţie a realităţii, de înţelegere a evoluţiilor, de manifestare curentă, lucru care este valabil şi pentru călători;
– are loc o îmbogăţire permanentă a experienţei spiritelor aflate în călătorie, prin percepere conştientă superioară, cu experienţa căpătată între timp, de la ultima călătorie a lor, până la momentul celei în curs de desfăşurare;
– are loc o apropiere treptată, nu bruscă şi, astfel, greu de suportat, între călători şi populaţiile locale, din fiecare treaptă a călătoriei.
Este necesar ca toate grupurile, de evoluţie mai mult sau mai puţin înaintată, să înţeleagă cele cu care se confruntă, să le conştientizeze bine, total sau măcar parţial, dar fluent la nivelul lor – sau să nu se confrunte cu ele, decât dacă au în programul lor imediat viitor de evoluţie astfel de evenimente. Şi, în acest ultim caz, totul se înregistrează subconştient la început, apoi treptat, pe faze, şi conştient, la nivelul lor de percepţie şi înţelegere a realităţii.
Pentru o populaţie spirituală eterogenă, de felul celei care formează azi umanitatea, adică formată din grupuri foarte diferite ca evoluţie, astfel de evenimente – salturi cu planeta de la o zonă la alta, de la un nivel de vibraţie universică la altul, nu pot fi încadrate în evoluţii, mai ales de la nivelul nostru actual de vibraţie medie planetară: joasă, comparativ cu valorile medii şi înalte, specifice acestui punct universic. Există însă locuri din univers unde întrupaţii îşi pot face spaţii de lucru cu vibraţii superioare locului de trai efectiv, unde exersează anumite forme de creaţie, dar trăirea efectivă le este tot în acest spaţiu, unde se ”întorc” – deşi nu au plecat niciodată în altă parte. Zonele II şi III permit, în anumite condiţii, acest lucru, ceea ce nu este posibil în zona I, datorita nivelului mai puţin înaintat al evoluanţilor rezidenţi şi puterii de manifestare mai reduse a ajutătorilor, prin corpurile de materie de vibraţie joasă. Căci şi locul, şi corpul formează puterile de manifestare a spiritelor, aşa cum am mai arătat în alte studii. De aceea zona I este ajutată în felul arătat mai sus.
3. TRĂIND BA ÎN TRECUT, BA ÎN VIITOR…
Gândind că acest lucru ar fi posibil, şi netrăind efectiv o astfel de derulare a evenimentelor, în loc să ne ajutăm să trecem liniştiţi micile evenimente vibraţionale care – totuşi! – au loc şi în viaţa noastră, pierdem din vedere înţelegerea vremurilor efective pe care le trăim, cu gândul şi cu aşteptările noastre pentru un viitor care va veni atât de subtil, încât nici nu-l vom sesiza, dacă nu avem obişnuinţa trăirilor atente, curente: adică de fiecare zi, de fiecare clipă. Ne despărţim astfel de viaţa noastră curentă, căreia nu-i mai simţim întreaga paletă a valenţelor ei formative. De care vom avea, cu siguranţă, nevoie multă în viitor.
Pe de altă parte, având în vedere eforturile pe care le facem în mod curent să trăim într-o sferă practic ireală, într-un viitor nesosit, fără să ne dorim ne separăm de cei care nu trăiesc în felul nostru, propriu, concret, deşi ei fac eforturile lor, eforturile = sarcinile lor curente, la nivelul necesităţilor lor. Ne judecăm între noi, ne formăm tendinţa de a ne separa şi de semenii noştri, chiar dacă numai şi formal. Pentru unii dintre ei, tocmai această formă contează enorm!! Pentru ei, numai din tangenţa directă între oameni se creează disponibilitatea de acceptare a schimbărilor prin care trecem cu toţii azi. Chiar dacă cei care au posibilitatea să înţeleagă mai multe nu au o strategie concretă de reţinere în faţa celorlalţi, lipsa lor din peisajul social conduce la grave reţineri chiar din partea celor care ar trebui astfel ajutaţi…

Aşadar, să reţinem că structurile universice sunt relativ fixe, nu se amestecă, chiar dacă vibraţia zonală creşte în timpul variaţiei sale normale. Iar viaţa noastră urmează cursul impulsurilor din acest mediu cu vibraţie variabilă. De remarcat, de asemenea, este faptul că variaţia vibraţiei, aşa cum am prezentat-o deseori (generalităţi puteţi citi la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html )
se petrece peste tot, cu particularităţi, însă: de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta şi de la o dimensiune structurală la alta. Să reţinem faptul că fluctuaţiile fluxurilor filamentare au loc în felul descris numai în zona I a universului. Adică: filamentele pierd din vibraţia lor prin decompactizarea stratului lor superficial şi, înainte ca decompactizarea să înainteze prea mult, periclitând evoluţiile, sunt retrase din circulaţii de către coordonatorii de evoluţii. Zona este aprovizionată cu noi fluxuri de filamente energo-materiale, tot de către coordonatorii evoluţiilor noastre, de către cei pe care îi numim Creatori.
Astfel, cei care evoluează în aceste locuri din univers au posibilitatea să trăiască în acelaşi loc o multitudine de evenimente necesare evoluţiilor lor, fără să schimbe corpurile, fără să o facă nici măcar pe parcursul unei singure vieţi – parcurs în care vibraţiile saltă fără ca, în anumite momente ale evoluţiei (pe care, la un loc, le numim: etapa, epoca intuitivă) sistemul corporal să capete modificări deosebite. Variaţia corporală în această epocă – de la copil nou-născut la bătrân – conduce la trecerea dintr-un registru de activităţi la altul, aproape pe nesimţite, astfel încât spiritele să înveţe cum să-şi coordoneze în mod optim puterile pentru ca acest sistem corporal să îi fie de folos de-a lungul sarcinilor de destin: pentru el însuşi, dar şi pentru grupul, grupurile spirituale în mijlocul cărora trăieşte.
Fiecare etapă a vieţii este foarte clar gândită de către coordonatorii de voluţii, pentru un registru optim de manifestări la vibraţii diferite, pentru ca fiecare spirit în parte să se obişnuiască cu trecerile de la un set de frecvenţe – la altul: după locul de trăire, condiţiile normale de trai, activităţi în peisajul local, relaţii ale oamenilor în condiţii de aglomeraţie sau populaţie rară, etc. Creşterea sau descreşterea vibraţiei – adică variaţia de la o perioadă scurtă de timp la alta, formând bucle mai largi sau mai strânse, este o condiţie prin care fiecare vieţuitoare – de la virus la om – îşi formează seturi, secvenţe de adaptări personale.
Şi nu numai pe Pământ au loc astfel de dispuneri, ci şi în fiecare loc din galaxie (normal, din univers, din orice univers, cu particularităţile locale): unde întreaga galaxie oferă stelelor şi planetelor ei condiţii diferite de cele din alte galaxii. Şi fiecare fel de vibraţie galactică variază în timp, după cum variază şi vibraţia fluxurilor de materiale şi energii care compun corpurile planetare şi stelare. Fluxurile compun structurile, le întreţin mai departe, schimbându-le periodic şi lor masa materială. Aşa cum am auzit cu toţii (citit, informat) corpul nostru îşi schimbă materiile, celulele, cam o dată la 7 ani: în acelaşi fel îşi schimbă fiecare altfel de corp materiile, permanent, cu particularităţile de rigoare.
Iată aşadar că, dislocând din sisteme un singur element pentru a trece în altă vibraţie – ceea ce sigur, nu se va întâmpla aşa ceva – s-ar putea distruge întreaga Operă creată în timp, reglată fin, în acord cu necesităţile fiecărui fel de evoluţii în parte.
Dar întreaga zonă trece prin modificarea – acum: în creştere – a vibraţiei medii zonale, odată cu răspândirea fluxurilor noi, intrate în circuitele energo-materiale, pe fiecare nivel vibraţional în parte. Astfel încât, vom vedea în perioadele care vor urma… nici nu este nevoie de un salt material propriu zis şi nici nu este cazul să credem că alţii vor rămâne undeva, într-un iad local lăsat pradă neputinţelor perpetue. Toți trecem treptat de la un nivel vibraţional la unul superior, prin schimbarea corpurilor noastre. Şi impulsurile pe care le vom primi, dintr-un mediu primenit şi din propriile noastre corpuri primenite, ne vor permite schimbarea radicală a atitudinilor noastre faţă de viaţă şi evoluţii.
Vom vedea, în continuare, şi alte elemente care ne ajută să înţelegem marea operă a coordonatorilor noştri de evoluţii, realizată numai pentru ca evoluţiile noastre să poată avea un caracter fluid, deşi salturile – subtile în felul lor – exisă, iar noi trebuie să ne obişnuim treptat cu ele.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

VIBRAŢII (6): INTRODUCERE ÎN TEMATICA DIMENSIUNILOR PARALELE

Tematica dimensiunilor paralele, adică aceea a structurilor paralele cu dimensiunea, structura universică în care trăim acum, pe Pământ, trebuie să fie abordată treptat, luând rând pe rând multe dintre elementele care creează trăsăturile lor definitorii. Pornind, de altfel, chiar de la denumirea lor.
Ne-am obişnuit să le numim în acest fel, iar viaţa ne aduce în plus multe expresii asemănătoare – dar ale căror semnificaţii diferite rămân de cele mai multe neînţelese, conducând astfel la multe confuzii, neînţelegeri.
Credem că cele despre care auzim, citim,ca fiind dimensiuni ale existenţei noastre există însă, toate, ca dimensiuni ale unui univers pe care îl cunoaştem, de altfel, foarte puţin. Nu ne deranjează confuziile, credem de fapt că am înţeles lucrurile, în linii mari şi de aceea nici nu alergăm repejor să căutăm explicarea, măcar delimitarea lor. Ceea ce ne este străin vieţii curente conduce însă la confuzii, chiar de multe ori la deziluzii, dacă nu înţelegem mecanismele funcţionării lor.
Există dimensiuni paralele cu dimensiunea noastră de evoluţie: dimensiuni structurale ale universului în care ne aflăm, şi deocamdată despre acestea vom discuta. Universul Fizic este structurat cu spaţii de diferite feluri, în care spiritele aflate în evoluţie aici pot să înveţe diferite sensuri ale realităţii lor, ale trăirilor lor personale. Sunt condiţii de trai local, prin care se pot învăţa diferite moduri de abordare a posibilităţilor lor de manifestare. Ele pot fi simţite clar în anumite momente ale dezvoltării conştiinţei, şi atunci numim această simţire „conştiinţă înaintată”.
Percepţii de acest fel nu demonstrează însă decât că omul are un set de sarcini care trebuie să valorifice conştientizările, trăirile. Nu întotdeauna percepţiile unor dimensiuni paralele, chiar şi fugitiv, pentru o clipă, sunt specifice doar spiritelor foarte înaintate în evoluţii. Acestea din urmă au treptat puterea de a se menţine în percepţie timp îndelungat, sau pot trece dintr-o dimensiune în alta fără nici un efort. Însă doar percepţii fugitive ale dimensiunilor paralele pot face obiectul unor sarcini ale oricăror spirite, în orice trepte de evoluţie, mai ales de la creatori conştienţi în sus, către creatori universali. În etapele de vibraţie foarte înaltă, toate populaţiile de tip uman pot percepe astfel de dimensiuni paralele, structurale, ale planetei. Greutatea începe, şi se desfăşoară treptat din ce în ce mai greu, odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, când spiritele primare nu mai au experienţa şi puterea de a căuta în nevăzutele fire ale vieţii lor, ceea ce mai rămân un timp destul de îndelungat percepţii clare pentru alţi întrupaţi.
Să avem în vedere faptul că numim primari acele spirite întrupate care nu au terminat încă de cunoscut Universul Fizic, în evoluţiile lor personale, în parcurgeri pas cu pas, progresiv. Şi în cursul căror parcurgeri sunt ajutaţi de semeni ai lor care au finalizat asemenea cunoaşteri, le cunosc în linii mari şi în unele profunzimi, dar învaţă în acelaşi timp să sprijine şi evoluţiile celor care vin în urma lor. Sunt secundarii, care însoţesc peste tot evoluţiile semenilor lor primari, învăţând la rândul lor despre profunzimile întregii Creaţii, rând pe rând.
Cu toate acestea, primari mai mult sau mai puţin evoluaţi pot avea percepţii ale dimensiunilor paralele, oricând, doar pentru a se obişnui cu existenţa lor, chiar şi numai la nivel intuitiv.
În schimb, secundari înaintaţi în evoluţii pot să nu aibă astfel de percepţii, pentru a se putea concentra la sarcini de ajutor oferit unor primari care au în planul destinului altfel de sarcini. Secundarii pot avea „sarcini-laser”, de ajutor îngust-specializat, pentru ca şi cei pe care îi ajută să înţeleagă necesitatea realizării sarcinilor mărunte în vieţile lor. Sarcini mărunte – însă foarte importante de altfel, pentru a se obişnui cu ele până ce devin măiestrie. Astfel de obişnuinţe vor sta mereu la baza sarcinilor lor în viitor.
Secundarii lucrează în mod curent în dimensiunile paralele cu dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Este o învăţătură proprie care se desfăşoară în mod constant, chiar dacă efectuează din timp în timp şi vieţi alături de primari, în dimensiunea lor. Atât ei, cât şi coordonatorii tuturor evoluţiilor din universuri, numesc această dimensiune pentru evoluţia spiritelor primare – dimensiunea I, din perspectiva celorlalte dimensiuni, căci este cea mai importantă pentru cei care lucrează în dimensiunile parale. Căci numai pe măsură ce înaintăm în evoluţii ne dăm seama că cea mai importantă formă de trăire nu este aceea de a ne îngriji numai de propria noastră persoană, de a obliga ca cei din jur să se preocupe şi ei de persoana noastră, chiar dacă dăm exemplu de îngrijire personală atentă. Pentru secundari, ajutătorii apropiaţi ai primarilor, principala formă de trăire rămâne aceea de a oferi ajutor şi învăţătură celor care păşesc, în valuri care vin mereu, unul după altul, pe calea eternă a evoluţiilor spirituale.
Ajutorul este oferit fără a deranja, fără a impune, fără a modifica trăirile spiritelor primare. Aceasta este manifestarea acelui liber arbitru despre care discutăm de multe ori: libertatea de a nu fi obligaţi să susţinem trăiri care nu sunt proprii momentului nostru evolutiv. Entităţile ajutătoare trăiesc şi manifestă formele de susţinere a vieţii din dimensiunea noastră – dar trăirea lor are loc în spaţii separate. În toată trăirea lor, ele se conduc numai după acest principiu, al liberului arbitru şi acţionează cu multă delicateţe, dar şi fermitate în susţinerea evoluţiilor tuturor formelor de viaţă întrupată din această dimensiune.
Despre astfel de spaţii şi activităţile depuse în ele vom discuta mult în viitor. Este necesară separarea spaţiilor, dimensiunilor, în gândirea noastră, din mai multe puncte de vedere. Şi doar fizica puţin diferită a spaţiilor de evoluţie a acestor ajutători (să-i numim de acum încolo: dimensionali) arată modul în care astfel de spaţii se separă – deşi în acelaşi timp rămân în legătură unele cu altele. Vom vedea cum, şi în ce condiţii se petrec legături între dimensiunile paralele şi cum acţionează entităţile dimensionale asupra lor: şi pentru coordonarea activităţilor spiritelor primare întrupate, şi pentru crearea de condiţii diverse pentru întruparea lor.
Asemenea spații, structuri ale Universului Fizic, sunt create – printre altele – prin diferenţă de vibraţie a materiilor care le creează, le întreţine existenţa şi uşurează mult acordarea de ajutor primarilor. Dar nu numai primarilor, ci şi altor ajutători ai lor, întrupaţi chiar în mijlocul lor, cu evoluţie mai multă: fie chiar primari, dar şi mulţi secundari, şi chiar centrali (coordonatori de evoluţii). Ajutorul este oferit astfel de pe diferite trepte de evoluţie şi din condiţii diferite de trai local, astfel încât, din orice perspectivă, a întrupaţilor în orice condiţii planetare şi corporale, el să cuprindă suma tuturor elementelor de cunoaştere, şi de aplicare a cunoaşterilor necesare fiecărei trepte de evoluţie.
Aşadar, să discutăm în continuare despre dimensiunile paralele, revenind la expresiile noastre curente, din perspectiva noastră: a întrupaţilor din dimensiunea care cuprinde galaxii, cu stele şi planete care gravitează în jurul lor, cu biosisteme formate din întrupaţi individuali. Dimensiunile paralele se deosebesc între ele în primul rând prin vibraţia materiei care le formează. Dacă am vorbit în diverse studii despre faptul că elementele matriceale stelar-planetare – ca părţi ale matricei galactice – sunt create din material eteric la exterior, să reţinem însă că, spre interior, în ordinea creşterii de vibraţie, materialele se înşiruie în straturi din materii cunoscute în mare de noi, acum: din material astral, mental, cauzal şi spiritual de diverse frecvenţe. Însă este necesar să reţinem bine faptul că spaţiile dimensiunilor paralele sunt create din materie fizică de vibraţii mai înalte decât frecvenţa corpurilor noastre de întrupare, din ce în ce mai mare, fără să ajungă la frecvenţa materiilor eterice. Adică, ele sunt structurate pe aceleaşi nivele ca şi corpurile noastre, şi câmpurile corpurilor noastre, cu deosebirea că fiecare corp şi fiecare câmp al corpurilor sunt de frecvenţe mai ridicate decât cele ale noastre, dar sunt încadrate tot în formele de sistematizare pe care le cunoaştem.
Înseamnă aşadar, că există chiar în acest univers un segment mult mai larg de materii, decât cel pe care îl cunoaştem de la corpurile noastre din această dimensiune, şi valorile sunt:
– mai mici decât cele cunoscute pe Pământ: adică valorile celorlalte materii de pe alte planete de întrupare ale spiritelor. Pământul se află de fapt la jumătatea distanţei între cele mai mici valori şi cele mai înalte valori: adică între valorile de început ale Zonei I a universului şi valorile cele mai înalte ale zonei, din terminalul zonei.
– mai mari decât cele cunoscute pe Pământ: valorile către terminalul zonei I şi apoi valorile dimensiunilor paralele. Toate valorile se înşiruie proporţional după cele ale câmpului fizic, la toate celelalte nivele: în domeniul frecvenţelor corpului eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic), enesic şi supraenesic.
Am convenit că mai există chiar alte valori deasupra acestora din urmă, pe care eu le percep opalescent, aproape translucid, care nu creează corpuri pentru oameni, dar participă la crearea corpurilor întrupaţilor, la vibraţii zonale mai înalte decât cele de pe Pământ, la fel ca şi foarte înalte, proporţional, ale entităţilor dimensionale.
Dacă nu se înţelege, voi face o schemă.
Viaţa şi lucrările desfăşurate în astfel de materii, ale corpurilor şi câmpurilor dimensionale, nu are nevoie de lumini şi umbre, de aceea nu vom întâlni în cuprinsul dimensiunilor paralele galaxii, cu stele şi planete – după cum stau lucrurile în dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Întrupările comune (planete, stele, galaxii) nu sunt specifice decât acestei dimensiuni structurale a Universului Fizic. Numai în această dimensiune a noastră se întrupează spirite în mari forme corporale, comune pentru fiecare popor de spirite în parte şi pentru grupuri mai mari sau mai mici de popoare de spirite care se obișnuiesc astfel să evolueze împreună.
_________________
Pentru studiu: Grupări spirituale: b) Popoare spirituale, întrupările popoarelor spirituale
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/08/grupari-spirituale-1.html…
Zonele Universului Fizic:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html
__________________

Lumina puternică ce caracterizează dimensiunile paralele – pentru ochii noştri – este emisă de compactizările materiilor şi energiilor specifice acestor structuri, care oferă o vibraţie foarte înaltă, un sunet specific şi o luminiscenţă puternică, comparativ cu cele cu care suntem noi obişnuiţi, în lumea noastră. Alte caracteristici le vom dezbate treptat, pe măsura necesităţilor.
Dimensiunile paralele sunt spaţii aeriene, dar în cuprinsul lor spiritele sunt obişnuite deja să circule aşa cum circulăm noi, pe Pământ; este şi o deosebire substanţială – aceea că “drumurile” pe spaţii foarte largi sunt parcurse prin forme de legătură create mental de către dimensionali, care pot fi asemănate cu un gât scurt de sticlă, cu deschiderea largă la amândouă capetele. Astfel de creaţii sunt realizate mental prin compactizarea spaţiului universic, pe timpul deplasării, după care spaţiul este adus la forma sa iniţială. Cu cât distanţele sunt mai mici, cu atât “gâtul de sticlă” este mai scurt. Spiritele primare învaţă chiar în dimensiunea de aici să creeze compactizări ale spaţiului universic, pe distanţe mici, atunci când evoluează în vibraţie medie planetară foarte înaltă, în etapele pe care le numim mentale. Dar prin astfel de procedeu întrupaţii pot să parcurgă distanţe foarte lungi prin univers, însă nu pot trece astfel de la o dimensiune structurală la alta. Astfel, nu trebuie să confundăm trecerea de la o dimensiune la alta cu parcurgerea spaţiului universic în acest fel.
Entităţile dimensionale pot să facă această trecere în orice condiţii de vibraţie universică în care păşesc, pentru a realiza lucrările lor (nu aş spune “coboară”, totuşi, ar trebui să nu mai folosim astfel de expresie, căci este o trecere, o formă necesară unei lucrări şi atâta tot. Nu e nici “sfântă”, nici “mister”, nici un fel de “tabu”…). Este o posibilitate oferită de materia corpului dimensional, de lucru efectiv, de sarcina de destin pe care ei o pot duce astfel la bun sfârşit.
Deplasarea mentală prin Universul fizic, în dimensiunea noastră, dezvoltată, aprofundată, ajutată fiind de structuri corporale adecvate, conduce la obişnuinţa parcurgerii spaţiilor în acest fel: a unor spaţii din ce în ce mai mari, fără să se folosească tehnologii pentru construcţia de nave de mare tonaj, pentru deplasare în spaţii intergalactice. Vom discuta pe larg despre astfel de condiţii de deplasare, atunci când vom studia străvechimile, când vom discuta apoi despre condiţiile revenirii la acest fel de viaţă pământeană, în viitor.

vineri, 20 noiembrie 2009

BLOGUL DE AUR

Multumesc din tot sufletul pentru acest cadou, pentru aprecierea pe care nu o merit intotdeauna, caci efortul poate fi mare, dar priceperea este marunta..
Ma gandesc ca titlul este cam pompos, mai a la ...Walt Disney pe care l-am cam gandit de rau saptamana asta (!!!) distribuind pe mail un material privind activitatea lui cam dubioasa... Doamne iarta-ma!!...
Dar este un gest pe care il primesc cu toata modestia de care pot fi in stare...
Multumesc lui Dan Ioanitescu http://www.rodulpamantului.blogspot.com/
si prietenilor sai, si ai mei, care ma incurajeaza, ma sustin si ma ajuta sa fac tot ceea ce imi este omeneste posibil sa tin Steagul Cunoasterii sus, cat mai aproape de locul de unde sufletul Marilor Ajutatori ai Pamantului nostru imbratiseaza cu iubire intreaga Fire !!
Multumesc, Dan!! Multumesc tuturor!!
Cu acest prilej incurajez toti bloggerii seriosi, constiinciosi, sensibili si iubitori de oameni din intreaga lume, iar nominalizarea de mai jos este o doar o palida enumerare intr-un moment de pauza de lucru. Cand voi mai avea un pui de timp, voi mai adauga chiar la lista mea de bloguri altele noi!!
http://wwwsubliminart.blogspot.com/
http://requiem-for-a--dream.blogspot.com/
http://serbantomsa.blogspot.com/
http://bluefleur-de-lys.blogspot.com/
http://corasand.blogspot.com/
http://with7flowersinmyhair.blogspot.com/
http://blognaiv.blogspot.com/
http://paxmentis.blogspot.com/
http://gabitzubitzu.blogspot.com/
http://eu-sunt.blogspot.com/
http://heramariana.blogspot.com/
http://portocaliiauriiaipasariiarc.blogspot.com/
http://astharte.blogspot.com/
http://e-some1.blogspot.com/
http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/
http://alinastanciu.blogspot.com/

Am preluat si eu regulile de la Dan, le puteti urmari mai jos:
1. afişarea premiului; (copy & add photo);
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui catre 10 bloggeri sau cati doriti voi.;
4. informarea bloggerilor prin mesaj.

Va imbratisez cu drag pe toti !!!

miercuri, 18 noiembrie 2009

O DISCUTIE INTRE PRIETENI, DE LA BLOG LA BLOG...

O mica discutie despre arhangheli, pentru toata lumea, dar pornind de la o idee din partea prietenei noastre, Liege.BlueIris, careia ii multumesc pentru prezenta ei - cu adevarat acea flower-power: gingasa, profund simtitoare, subtila si puternica deopotriva.
(Iertata sa fiu de catre romanii stabiliti in America sau cei care prefera siturile americane, nu am nimic impotriva nimanui, fiecare face ce crede de cuviinta, eu cred ca sarcina mea este sa explic. Restul este discutie vesela si prieteneasca pe un blog) ...
Dintre ideile care circula pe forumuri si unele bloguri, aleg sa dau de exemplu una dintre ele, cand discut despre credulitatea oamenilor, care duc si ei mai departe ceea ce primesc, fara sa stie nici un fel de explicatie, fara sa-si puna intrebari... Printre care si acest lucru, cum ca Arhanghelul Mihail ar fi "inger cazut". Toti arhanghelii ar fi ingeri cazuti...
Oricum, in urma cu vreo 3 4 luni am primit ideea, ca Dumnezeu pe care il iubim noi este un dumnezeu teluric, cazut, un dumnezeu de mâna a zecea... In contextul unor emisiuni Discovery, carti etc, unde se ataca fundamentul emotional unui popor - credinta, incredintarile spirituale comune ale oamenilor - nici nu ma mai mir... Altii zic ca nici nu se mai mira de prostia mea... De aceea stau eu dreapta, cu un pumn in spate si unul in fata, reusesc aceasta performanta cu brio !!!
Am avut bucuria sa primesc foarte multe detalii privind evolutiile, multe nu sunt intelese decat asa cum au dorit oficialii vremurilor. Si informatii cu siguranta ca au existat in toate vremurile, doar ca au fost ascunse cu deosebit de multa grija. Printre altele, am aflat despre faptul ca arhanghelii nu se intrupeaza in dimensiunea noastra, caci puterile lor devin extrem de mari si, fara invataturile complete ale treptei lor de evolutie, ar avea tendinta de a ajuta pe toata lumea, ajungand sa faca ei cele mai grele lucruri din vietile noastre. De aceea ei stau, pe parcursul treptei lor de evolutie, in dimensiunile si universurile paralele, de unde pot ajuta in feluri de o complexitate si subtilitate pe masura fortelor lor spirituale uriase. Altfel, daca ei ar trai efectiv printre noi, noi - ceilalti, care nu am intrat in treptele superioare de evolutie, nici nu le-am mai atinge, daca nu invatam subtilitatile care conduc la usurarea celor care, la un moment dat, ni se par grele, complicate.
Dar ei ajuta indirect, din dimensiunile structurale paralele, dimensiuni de ajutor pt. dimensiunea noastra. Stim ca arhanghelii au ajutat intotdeauna oamenii, si cei mai sensibili dintre noi chiar simt acest ajutor, efectiv, manifest in viata noastra.
Sa adaug si faptul ca numele lor nu este o simpla alegere a unui "parinte", fie el uman sau Dumnezeu. O numire - un nume - este de fapt un cod si multe numiri pe care le cunoastem sunt de fapt coduri ale liniilor de lucrare sau de invatatura care vin de la coordonatorii nostri de evolutii. De aceea, numele de Mihail sau Gabriel, sau Uriel, sunt coduri de lucrari de mare complexitate, care ne cuprind si pe noi, in lucrari sau evenimente universice despre care invatam treptat, pe masura cresterii puterilor noastre spirituale. Este un fel de nume comun, asa cum aflam in zilele noastre ca nu a fost, la daci, un singur Deceneu, ci un sir intreg de decenei, invatatori pe care avem tendinta sa-i numim "preoti".
Multi oameni nu inteleg diferitele feluri de ajutor ale acestor entitati, in cadrul lucrarii lor deosebit de cuprinzatoare. Sunt consternati ca aud de semeni ai lor despre care au pareri rele, ca au fost ajutati de arhangheli, fiecare pe o anumita linie de lucrare. Caci de multe ori, neplacerile sau neincrederile formate in viata curenta nasc sincrazii profunde.
Astfel, se nasc sincrazii legate de faptul ca unii arhangheli ajuta unor oamenii pe care avem temdinta sa-i dispretuim daca nu chiar mai mult, si de aici la ura si consternarea de a fi si ei ajutati nu mai este decat un pas.
Sau respingeri ale faptului ca ei, arhamghelii, ar ajuta la... dezvoltarea tehnicii - asa cum, se aude, au ajutat si in trecut. Si chiar de aia ar fi cazut Atlantida, pe care au mancat-o pe paine, ca si Lemuria, inaintea ei... Ar trebui sa nu ma consternez nici eu (desi e greu!) si sa ma obisnuiesc sa spun doar ca nu a "cazut" Atlantida, ca noi nu suntem "cazuti" ca numai cei care urasc viata pe Pamant cred acest lucru si influenteaza puternic si pe altii.. Oamenii nu iubesc tehnica decat ca sa-si faca loc in lume, sa castige bani, sa devina "cineva". Macar asa invata treptat sa munceasca si apoi, tot treptat, sa indrageasca munca... Cei care nu iubesc chiar de loc tehnica (s-o faca, nu s-o foloseasca!!) au de multe ori ideea ca tehnica, munca ca atare, este "depasita", neavenita. Ca devine chiar o rusine... Si apoi, cum poate un arhanghel sa stie tehnica!! Sincer, si eu am crezut ca ingerii si arhanghelii sunt chestiutze fara vlaga, care pupacesc oamenii si cel mult dau din nasuc si-i scot din caderi !!! Mai nou, aflu ideea ca ... Dumnezeu habar nu a avut vreodata de tehnologiile pe care, de fapt, oamenii le nascocesc acum, pe care Dumnezeu le uraste pt. ca nu sunt facute de el...
Este foarte dureros, dar raman consternata degeaba...
Si iata cum ajungem sa credem despre ingeri si arhangheli ca ar fi "cazuti". Telurici. Ok, si eu am fost facuta "telurica", pt ca ma cobor la nivele inferioare si ma apuc sa explic oamenilor chestii despre care trebuie sa-si bata singuri capul... eventual eu sa iau doar comunicari siderale, cu ingeri care pupacesc oamenii, care se extaziaza razand ca noi suntem lumina lumii, noi facem acum, nu altcand, portaluri pe Pamant... Cand ele au fost create inainte de a apare ţărâna.. Si multe altele.
Ingerii, arhanghelii, fii de Dumnezeu (ii numesc entitatile centrale, centralii care coordoneaza toate evolutiile din universuri) sunt ajutatorii nostri, fara de a caror contributie nu am putea, singuri, sa mergem tot mai sus in evolutiile noastre. Ar trebui, dupa parerea mea, intr-adevar, sa nu ne limitam la dogmele bisericesti, dar nici sa nu calcam pe oriunde. Sa intelegem subtilitatile gandirii pozitive, ale celei negative. Sa ne punem intrebari... Caci poate gasim raspunsuri...
Ma rog, pe masura puterilor noastre. Daca nu vrem raspunsuri, sa nu-i judecam greu pe cei care doresc altceva.
Doamne, te rog cuminte si frumos, ajuta-i si pe arhangheli sa ne ajute !!!

luni, 16 noiembrie 2009

VORBIND DESPRE IMPOSTURA: MIEII SI LUPII IN BLANA DE MIEL

De multe ori mieii si lupii se afla in aceeasi salbaticie: doar un perete subtire ii desparte, si daca lupii se imbraca in piei de miel, si cainii si ciobanii - mai obositi, mai ghiftuiti - ii confunda poate, uneori, in valatucii firii…
Subiectul cu care fac aceasta comparatie se refera la impostorii cunoasterilor, scrierilor esoterice. Sau metafizice - cum doriti sa numiti... Dupa cum bag de seama, sunt mai multi acuzatori decat avocati si tocmai de aceea un cuvant spus in apararea lor cred ca nu strica.. Exact asta vreau sa arat acum, dupa puterile mele. Este nevoie si ca partea care tace si indura sa-si inteleaga profund durerea, in primul rand, apoi sa vorbeasca, sa se apere frumos, culegand macar stima celor care ii asculta. Caci si asta am bagat de seama: cei care doar par a fi impostori nici nu stiu sa se apere! sa-si apere cauza, si isi pleaca capul sau ajung sa dispretuiasca pe cei care ii dispretuiesc la randul lor. Om pe om se invata, si nu intotdeauna de la bun si frumos, caci raul poate umbla din om in om …ca omida din pom in pom…
Sunt doua feluri de oameni care se preocupa de esoterism: pe de o parte: oamenii cinstiti, corecti, si pe de alta parte: impostorii. Mi-au atras de mult timp atentia oamenii care sunt clasificati in categoria impostorilor, desi nu sunt. Daca stai printre ei, incepi sa decelezi adevaratele falsuri si neajunsuri. Cum imi var nasul cam prin toate, caci multi oameni isi vara nasul prin viata mea, am studiat si acest lucru de mult timp. Timpul "mult" trecut pana azi mi-a intarit clar ideile.
Asadar, exista cel putin 2 categorii de oameni cinstiti care sunt luati la gramada cu impostorii. Ar mai fi o categorie de oameni supramediatizati, care nu spun mai multe decat altii care, modesti, stau in banca lor: autorii americani care ajung pe piata cartilor noastre de regula nu spun multe, repeta mult, de multe ori lenesi si superficiali isi conduc insa cu multa siguranta doar simple simtiri pe care - cel putin in Romania - le are jumatate din populatia tarii!! Un vest-european spunea ca nu a mai intalnit nicaieri in tarile lumii atata densitate de oameni care sa se preocupe de universalizare esoterica, dens si hotarat - ca in Romania!!
Dar sa revin:
1. Cei care se afla la inceputuri de experienta si cauta sa se orienteze, cinstit si drept, dupa cei care PAR a avea experienta mai multa, doar si pentru un singur motiv: ca au inceput mult sa se preocupe mai devreme, pe vremea cand noi construiam "comunismul". Americanii primesc primul loc, caci ei sunt cu publicitatea, iar scrierile lor vin in mod public cam de prin anii '80. Au si francezii, italienii cercetari frumoase (sa nu vorbim despre ermeticii rusi).
Se pune accent pe practica la noi, ca terapeut clarvazator sau macar clarintuitiv, caci si gradul de erodare a sanatatii populatiei este mare, din cauza conditiilor grele pe care le-am indurat aici, dar si din cauza imposturii medicilor si goanei lor acerbe dupa bani. Majoritatea oamenilor nu au nevoie decat de hrana si odihna, incredere si o vorba buna, pe care o gasesc in cabinetele bioterapeutilor, muzica linistitoare si un cristal care sa ajute la reglarea unor plexuri, atunci cand conditiile lor de viata sunt aspre. Terapeutii de buna, exelenta calitate, se preocupa mai curand de pacientii lor, decat de cercetare, citesc noutatile cu sete, iau totul de bun, caci omul bun nu poate gandi de rau pe altul decat cand da efectiv piept in piept cu el; si roata istoriei se tot invarte in defavoarea lor. Caci ce este de citit este de multe ori superficial, odihnitor, ce-i drept, inaltator cu siguranta… dar nu merge in cercetare profunda. Iar cei care ar dori sa mearga mai departe cu cercetarea incep sa vada lucruri care nu se potrivesc de loc cu cele aflate pe „piata”, nimeni nu-i crede, si atunci puterea si-o canalizeaza inapoi la terapii. Caci au energie, au liniste interioara, blandete sufleteasca si astfel isi pot ajuta si semenii care nu au auzit nicioadata in viata lor zbuciumata despre astfel de lucruri...
2. Majoritatea celor care apuca pe aceasta cale isi lasa servicul ca sa poata sa lucreze nestingheriti. Viata scumpa, asa cum o stim noi, le cere din gros pentru a-i face fata, de aceea si preturile terapiilor complementare sunt piparate rau de tot. Discutam cu cineva referitor la faptul ca preturile in strainatate, la aceeasi treapta de maiestrie a terapeutului, sunt mult mai ridicate la noi... Uitam cat de artificial sunt ridicate preturile in Romania, taxele (ridicate, caci avem o istorie fanariot-turceasca inca vie. Anii de "comunism" au invatat romanul ca "altfel nu se poate" si inghite acum o balena-balon-de-sapun de care nu-si da seama si nu stie cum sa lupte pt. drepturile sale... Ca doar nu a invatat, sarmanul, la scoala, decat sa plece capul si sa stea cu mainile la spate, eventual intinse pentru a fi plesnite cu linia...
Si sunt multi care plesnesc, chiar daca nici nu baga de seama… Mai cu fapta, mai cu vorba, mai cu gandul…
Si uite asa, din vorba in vorba, ajungem sa intelegem ca majoritatea oamenilor care se ocupa cu "asa-ceva" sunt de buna credinta, dar si - ca in orice banala chestiune de luat ceva bani - rechinii dau tarcoale, zapacind pe cei de buna credinta: adica SI pe cei din tabara relativ-cunoscatorilor, si pe cei care beneficiaza, sau ar putea beneficia de lucrarea lor. Cand esti om bun, nu-ti faci loc cu coatele si varful bocancilor in lume... Subtilitatea gandirii si actiunilor celor perversi este atat de rafinata, incat induc cu destula usurinta in eroare oamenii de buna credinta. Eu as putea da de exemplu chiar filmul care a facut "cariera" la noi, "The Secret", unde totul pare extrem de usor de facut, trebuie doar sa iti pui in gand si gata! Marile averi insa numai cu gandul inaltator s-au facut.... OARE!!!??? dar compromisurile din care au murit milioane de oameni, de foame, in razboaie, etc. prin ce colturi ale istoriei au fost ascunse, pe sub care presuri??
Sa nu uitam ca din cand in cand se spune prin presa cum tinerii americani sunt lipsiti de cultura, iar pe aceasta baza se poate juca oricine cu incredintari echivoce... Iar gogosile se umfla cand, si cum cu gandul nu gandesti…
Da, eu spun sa avem gandire pozitiva, dar murdariile adevarului lumii nu trebuie bagate totusi sub covor.
De altfel, influentele vin catinel si la noi: mai deunazi un tanar imi spunea ca este o mare minciuna cele spuse despre lagarele naziste, sarmanii nazisti ... Cand i-am spus ca au fotografiat totul, macar asta sa creada... spunea ca se poate face orice cu calculatorul !! Ce calculatoare domnule, in anii 50, 60, 70... cand am vazut eu filmele... Doamna, v-au dus si pe dvs. de nas... Alea erau munti de ochelari din amandoua razboaiele, iar mortii erau papusi gonflabile, pai ce, mortii sunt tari ca piatra???
In fata bunei credinte necunoscatoare nu ai cuvinte... Omul chiar era de buna credinta, nu pusese mana niciodata pe un mort veritabil, isi imagina mortii ca pe cei in coma, moi de tot...
Sa inchidem deocamdata discutia...
Cred ca am fost suficient de bine inteleasa...

Asa stand lucrurile, din nefericire se vede mult mai clar cum lupii in blana de miel pot fi judecati inca si mai aspru... dar nu vreau acest lucru. Apele se dilueaza mult prin faptul ca se iau laolalta cu totii si se pun in aceeasi categorie, dar in momentul in care despartim „apele” - pe cat ne este cu putinta - totul devine mult mai greu de suportat. Daca stau bine sa ma gandesc, la acesti lupi in blana de miel cred se refera scrierile vechi, ca vor fi multi la sfarsitul timpurilor, dar noi, fara prea multa experienta, punem sub ghilotina parerilor noastre pe toti, laolalta...
In tot ceea ce scriu atentionez asupra faptului ca este bine sa stim, sa ne retragem din fata celor pe care ii descoperim cu adevarat impostori, fara sa ii anatemizam. Singuri se vor retrage, daca nu vor fi bagati in seama.
In rest, sa auzim numai de bine !!!

duminică, 15 noiembrie 2009

VIBRAŢII (5): LĂMURIRI PRIVIND MODUL DE ÎNLOCUIRE A FOLOSIRII METALELOR ŞI CRISTALELOR CU ELEMENTE DE TRĂIRE NUANŢATĂ ŞI ECHILIBRATĂ

Subiectul privind vibraţiile cristalelor şi metalelor a fost conceput cu precizări importante privind modul de a percepe şi a înţelege amploarea deosebită a folosirii lor în viaţa curentă a omului. Vom vedea în subiectele viitorului modul în care omul a folosit cristalele în epoca sa mentală, cum a folosit… sau de ce …NU a folosit metale în aceleaşi timpuri, modul în care vibraţia lor a putut fi de folos omului numai azi, nicidecum în trecut.
Dar trebuie deocamdată să cunoaştem explicaţii generale privind cele care ne înconjoară. Să reţinem deocamdată în mod cu totul deosebit accentul care a fost pus în studiul precedent pe faptul că omul poate să folosească în fel şi chip metalele sau cristalele – dar în acelaşi mod poate să folosească toate celelalte „ustensile”, „unelte” de ridicat sau de păstrat o vibraţie corporală înaltă: cele pe care le-am enumerat le amintesc din nou, ceva mai detaliat, pentru ca să le păstrăm pe cât posibil în sufletul nostru, încercând să le folosim pe ele, mai curând decât bijuterii şi cristale. Să devină treptat adevăratele noastre bijuterii, prin care întreaga noastră fiinţă să strălucească:
– folosirea muncii corporale în echilibru, de-a lungul zilei: treburi realizate în cursul zilei, atunci când lumina soarelui – chiar şi pe timp noros – ne ajută, ne întăreşte în mod subtil. În timpul săptămânii: de vineri până duminică seara, energiile spirituale sunt puternice, în partea lor mental-cauzală şi emoţională, de aceea în această perioadă este bine de folosit nu neapărat religios – cât intelectual-emoţional timpul nostru, chiar dacă avem de făcut şi treburi în gospodărie. Să nu lăsăm toate de făcut la sfârşitul săptămânii, ci să ne repartizăm munca manuală în mod egal în zilele luni-joi. Dar este necesar să avem în vedere în aceste zile şi faptul că ne trebuiesc permanent puncte de informare, de înţelegere şi emoţionale de înaltă vibraţie, care – spunem noi – ne odihnesc sufletul şi mintea (cugetul): de fapt intensifică circulaţia energiilor spirituale şi oferă trupului energiile necesare susţinerii muncii trupeşti (cu mâinile, prin deplasare, vorbire);
– odihna curentă: somn între 23,00 şi 4 – 5,00 dimineaţa; pauze de lucru după fiecare 1 2 ore (5 – 10 minute de relaxare prin preferinţe personale); odihnă activă la sfârşitul de săptămână, prin care se intensifică schimbul de păreri, schimbul de experienţă între membrii familiei, rude şi prieteni;
– folosirea mişcărilor fluide – nu agresive, ci liniştite, calme, eliminarea pe cât posibil a lucrărilor făcute în goană, pe fugă. Să învăţăm şi noi, să dăm şi exemplu celor din jur, să facă tot ceea ce este posibil pentru poziţia lor de serviciu, din familie, de bună vecinătate. Să nu preluăm alte lucrări din mâna altora, din exasperare din cauza nepriceperii lor. Se pot aduce completări ulterioare, păstrând atitudinea deschisă, binevoitoare, faţă de cei din jur, atitudine care va conduce treptat la întărirea dorinţei de a face ceea ce le revine fiecăruia, cu drag şi, astfel, cu mai mult spor şi calitate.
– folosirea cuvintelor în echilibru între viteză şi nefolosire. Să nu uităm că viteza din vorbirea noastră nu este decât dorinţa de a exprima cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp şi nu este proprie omului defel. Să ne ascultăm pe noi înşine, aşa cum îi ascultăm pe alţii şi să dăm putere cuvintelor atunci când este cazul, de-a lungul frazelor pe care le întocmim. Să nu lăsăm plictiseala să ne anime, nici ruşinea, comunicarea trebuie să ajungă armonios în lume. Să participăm direct şi noi la simfonia lumii, în felul nostru – nu în felurile agresive pe care suntem tentaţi să le folosim, după lumea scrâşnetelor şi claxoanelor în care trăim…
– folosirea gândirii pozitive – deşi nu dogmatice, cum este aceea care spune: „Nu spune NU!!”, „Nu spune LUPTĂ!!”, „Nu spune NU POT!!”… Să ne obişnuim să ne echilibrăm folosind cuvinte de orice fel, căci creierul nostru are nevoie de diverse sunete pentru a se adapta în această perioadă de trecere de la o etapă de evoluţie la alta: cu toate grupurile spirituale din lume, cu toate teoriile (din care să luăm câte un bob bun, de oriunde, direct sau prin adaptare la obişnuinţele noastre), cu tot felul de lucruri de care avem nevoie. Să nu uităm minunatele cuvinte ale miresei americane: ceva vechi, ceva nou, ceva de împrumut, ceva care să aducă emoţii duioase!! Străduinţa ar trebui să ne fie calea, să nu disperăm că nu facem cum vrem noi lucrurile şi nu avem comportamentul după idealul din sufletul nostru… Să nu uităm că avem de îndreptat miliarde de faţete ale aceluiaşi element, cu care ne-am confruntat o eternitate până acum. Înlocuirea cu ceva superior se face treptat şi… avem la îndemână o eternitate de acum încolo pentru a remodela practic la infinit, totul… Trebuie totuşi să ne gândim că eternitatea se parcurge şi ea pas cu pas, din nădejde în nădejde – şi nu deznădăjduind, lovindu-ne, afurisindu-ne… Şi nici pe noi înşine, şi nici pe alţii, aşa cum ne-a învăţat, din nefericire, societatea…
– calitatea înaltă a execuţiei, eliberarea de lucruri făcut de mântuială, la repezeală, că tot nu ne mai pune notă cineva!!.. Măcar să facem 5 din 10 lucruri – mai puţine, dar de calitate… decât 10, cum or fi!!..
– ordinea (pe cât posibil), curăţenia (chiar dacă nu stăm toată ziua bună ziua cu mopul în mână), întreţinerea unei atmosfere plăcute: personale, a locuinţei, a locului de muncă – însă cu o atitudine tolerantă faţă de cei care nu au înţeles acest lucru. EXEMPLUL PERSONAL FACE MINUNI !!!
– folosirea echilibrată a tuturor celor pe care ni le oferă societatea – de la obiecte variate la medicamente şi alimentaţie. Îmbrăcămintea variată ca formă, culoare, are o deosebită importanţă în starea generală de fiecare zi; chiar dacă nu suntem bogaţi – tot ceea ce avem să fie de culori variate (chiar şi lenjeria intimă – nu mă judecaţi greu..) căci corpul nostru are nevoie de variaţii în fiecare zi.

Este necesar să avem în vedere asemenea lucruri, să le urmăm treptat şi vom vedea cum singur trupul nostru nu va mai avea nevoie de bijuterii. Este de adăugat, de asemenea, faptul că bijuteriile = combinaţii de metale stabile şi cristale, ori numai cristale simple, amplifica energiile celor ştiute de noi, dar – aşa cum spuneam la un moment dat – ele nu oferă învăţătură în plus şi, obişnuindu-ne cu ele, nu ne mai impulsionează către noutăţi. Ele pot echilibra, dar tot aşa ne putem singuri echilibra, ştiind cum s-o facem, prin ce metode.
Cristalele nu au fost niciodată „umplute” cu învăţături în străvechimi (în epoca atlanţilor sau lemurienilor), dar fiind folosite în feluri speciale, ele au amplificat forţele spirituale ale celor care aveau mari sarcini planetare, de realizat în epoca de trecere anterioară: trecere de la etapa mentală la etapa intuitivă. Să înţelegem că folosiri ale metalelor şi cristalelor au fost create de populaţii spirituale care nu au avut de la bun început mare putere de adaptare la modul de existenţă pământean, la evoluţii prin folosirea trupului (creaţie materială, comunicare, deplasare). De aceea, pentru astfel de populaţii a fost întotdeauna mai uşor să folosească metale şi cristale, decât să se străduiască să folosească metodele de orientare prin trup.
Descoperim treptat adevărata faţă a multor lucruri în aceste timpuri, în care mai descoperim de asemenea că forţele spirituale sunt mereu în creştere şi numai folosindu-le aşa cum le avem, de la un moment la altul, putem să realizăm complet sarcinile spirituale pentru care am venit aici, pe Pământ. Avem toate învăţăturile în noi, delimitarea între subconştient şi conştient este din ce în ce mai subţire, iar intuiţiile noastre – din ce în ce mai puternice. Să le ajutăm, să ne ajutăm pe noi înşine şi astfel vom vedea că putem ajuta din ce în ce mai mulţi oameni să păşească mai departe curajoşi pe drumurile vieţii.

vineri, 13 noiembrie 2009

DESPRE VIBRAŢIA METALELOR ŞI CRISTALELOR (VIBRAŢII - 4)

Aşadar, să recapitulăm câteva noţiuni: în studiile spirituale, departajăm vibraţia ca fenomen mecanic - de vibraţia spirituală. Adică, delimităm vibraţia corpurilor în mişcare de vibraţia compactizărilor de materii şi energii, compactizări care formează chiar corpurile supuse acţiunii spiritelor întrupate.
Astfel, când ne referim la vibraţia unui corp, pornim să discutăm despre corp ca fiind o creaţie materială structurată, aflată în mijlocul unor derulări de manifestări ale spiritelor. Şi discutăm despre el cel puţin pe două nivele (mai sunt şi altele, dar nu le ştiu eu):
- vibraţia corpului sub influenţa acţiunii altor corpuri asupra sa;
- vibraţia emisă de corp, de materia propriu-zisă a corpului: vibraţia ca efect al compactizării fluxurilor de materii şi energii din care însuşi corpul este format.
Şi putem discuta mai departe despre: vibraţie corporală, planetară, stelară, galactică, subzonală, zonală şi universică. Vibraţia face parte dintr-un set de elemente care pot defini materia văzută ca aglomerare filamentară, în raza radiaţiei spirituale care o atrage şi o structurează. Acest set de caracteristici definitorii pentru structurile corporale sunt: luminiscenţa, sunetul interior (fundamental) şi vibraţia. Toate aceste trei elemente sunt emise din interiorul aglomerărilor materiale (corpurilor) şi este păstrată de orice părticică a intregului corporal, dacă este ruptă de întrugul de care a aparţinut iniţail.
Vibraţia unui corp variază în funcţie de radiaţia spiritului care îi susţine compactizarea, dar şi de radiaţiile exterioare care ajung la corp prin unde vibraţionale. Atâta timp cât corpul se află sub influenţa radiaţiei spirituale care l-a creat şi îi întreţine structura şi compactizarea, radiaţiile exterioare au un impact relativ mic. Şi comparaţia se face cu modificările de vibraţie ale corpurilor care nu se mai află sub influenţa radiaţiei unui spirit: corpuri părăsite după retragerea spiritului (după terminarea destinului) sau obiecte create de spiritele întrupate şi lăsate în părăsire.
Dar vibraţia corpurilor variază în funcţie de modificările vibraţiei fluxurilor care compun şi recompun mereu materia compactizată a corpului. Înainte de a discuta despre acest lucru, să mai menţionăm că, dacă se dislocă fragmente de materii din corpurile foarte dense, radiaţia fragmentului poate să se menţină timp mai îndelungat decât radiaţia pe care o va emite corpul de origine, care poate să se afle în modificare de vibraţie. Spre exemplu, dacă planeta este antrenată într-un proces de diminuare a vibraţiei medii proprii (ca urmare a pierderii constante de vibraţie a filamentelor pe care le atrage spre hrănire, întreţinere, remodelându-se astfel de la o perioadă de timp la alta), părţi din ea: metale, cristale, îşi vor păstra vibraţia de dinaintea dislocării, datorită structurii interioare cristaline foarte dense.
De aceea omul foloseşte, în scopul conservării propriei vibraţii corporale, metale şi cristale care îşi păstrează mult timp vibraţia originară. Timp în care vibraţia planetei variază de la o perioadă de timp relativ scurtă la alta. Pământurile amorfe, apele şi întreg biosistemul planetar sunt supuse modificărilor relativ rapide ale compoziţiei lor filamentare. Şi ştim bine acum că mereu corpurile de manifestare ale spiritelor îşi modifică compoziţia: atrăgând fluxuri materiale şi energetice din exterior şi eliberând fluxurile care au străbătut corpurile, energizându-le. Mişcarea fluxurilor şi reînnoirea materiilor structurate în corp conduce la această variaţie a vibraţiei medii corporal, fie că vorbim despre stea, planetă sau oricare vieţuitoare planetară = spirit întrupat.
Metalele şi cristalele extrase conţin şi păstrează în structura lor cristalină elementele din perioadele vechi ale planetei, din vremurile în care vibraţia planetară era foarte înaltă. Variaţia vibraţiei medii planetare nu a avut timp să schimbe total structura densă a componentelor sale, astfel încât metalele şi cristalele păstrează încă o vibraţie ridicată, chiar dacă nu chiar la nivelul vibraţiei în timpul căreia s-au format metalele şi cristalele. De menţionat faptul că, cu cât structura metalului sau cristalului este mai stabilă, cu atât îşi păstrează mai mult timp puterea radiantă veche. O influenţă în timp îndelungat are impact asupra lor, dar dacă ne raportăm la folosirea lor de către oameni, ultimele variaţii ale vibraţiei planetare au fost rapide - au fost ajutate să fie rapide - şi astfel ultimele mari variaţii planetare nu au avut timp să le influenţeze puternic, considerabil, puterea radiantă proprie. Comparaţia se face având în vedere vibraţia corporală umană, care s-a modificat rapid în ultimele 10.000 ani. Astfel de variaţii au avut următoarul curs:
- diminuare de vibraţie planetară, pe măsura diminuării vibraţiilor fluxurilor de materii şi energii recirculate de sistemele corporale. Este, în general (a fost - în mod particular, pe Pământ, în perioada de până la derularea lucrării lui Iisus) un proces care se derulează fără intervenţii ale coordonatorilor de evoluţii: adică destul de lent, urmând cursul ritmurilor naturale ale planetei;
- creştere rapidă de vibraţie, prin întruparea unor entităţi foarte puternice, care au atras mari volume de fluxuri filamentare de vibraţie înaltă, înlocuind treptat pe cele vechi care aveau vibraţia diminuată, ca urmare a circulaţiei lor prin mulţimea nenumăratelor corpuri din zonă.
Metalele şi cristalele au ajutat mult omenirea în perioada ei de îndurare a diminuării vibraţiei planetare. O omenire care era oboşnuită cu vibraţia foarte înaltă, dar care ştia foarte clar că o astfel de perioadă de vibraţie joasă va fi pentru ea plină de învăţături, fără de care nu puteau evolua mai departe.
Pentru întreţinerea unei vibraţii corporale cât de cât înaintate, metalele şi cristalele au fost folosite pentru menţinerea unei vibraţii personale ridicate. Şi aici este necesar să menţionăm faptul că metalele şi cristalele au fost folosite pentru menţinerea vibraţiei personale ridicate de către:
- segmentele spirituale cu puţină experienţă în manifestări la nivele joase de vibraţie planetară. Au fost conducători - laici şi religioşi ai lumii, care au luptat cu disperare pentru menţinerea dominaţiei lor în lume. O luptă crâncenă, pentru a nu fi nevoiţi să suporte pierderea acestor elemente, singurele în care aveau încredere în această lume greu de îndurat pentru ei;
- oameni care au ajutat, mai mult sau mai puţin retraşi, populaţiile dominate şi agresate spiritual de către conducătorii lor: este vorba despre vraci, tămăduitori - oameni care au folosit mai puţin metalele şi cristalele, pentru a nu atrage pedepse asupra lor, dar au păstrat cunoaşterile anterioare privind modul de obţinere a unor preparate din plante, alte elemente planetare (răşini, pământurile rare, mixturi pe bază de plante şi secreţii animale) pentru menţinerea sau repararea sănătăţii corporale umane şi a animalelor domestice, din gospodăria omului.
Tot în aceeaşi direcţie a acţionat ajutorul oferit pentru înţelegerea faptului că omul îşi poate menţine vibraţia înaltă prin manifestări calme, frumoase, derulate cu răbdare, ajutat cu abnegaţie de către cei mai pricepuţi.
Societăţile pe care le-am numit retrase - coordonate de către moşii popoarelor - nu foloseau metale şi cristale în mod curent. Totuşi, în unele părţi, acolo unde populaţiile puteau să trăiască pe un întreg continent în regim complet de manifestare după îndrumarea moşilor şi învăţătorilor lor, fără restricţii sau temeri, ele au fost folosite la început în societăţile de acest fel, dar treptat moşii lor (spre exemplu: moşii popoarelor toltece, din America de Sud) au introdus elemente planetare specifice vremurilor lor, activităţilor curente, pentru ca oamenii să înveţe să folosească o gamă din ce în ce mai variată de metode pentru întreţinerea vibraţiilor corporale ridicate.
Învăţăturile acest fel, pe întreg Pământul, s-au situat în direcţiile folosirii:
- folosirea momentelor propice activităţilor curente după ritmurile planetare şi cosmice cunoscute şi înţelese de către întreaga comunitate;
- odihna curentă activă: discuţii familiare şi între membrii aşezării, după terminarea lucrărilor din timpul zilei;
- folosirea mişcărilor care să antreneze o energizare a corpurilor de mare subtilitate, şi forţă deopotrivă: ceea ce numim azi dansuri populare, folosind o fluiditate a mişcărilor cu totul deosebită, foarte atent studiată; şi extinsă apoi treptat la toate activităţile umane noi, apărute conform necesităţilor şi învăţăturilor vremurilor;
- folosirea ierburilor hrănitoare, energizante sau care amplifică efectele energizante ale altor alimente. Este impropriu spus că ei foloseau plante vindecătoare, căci nu existau boli în rândurile unor astfel de populaţii, în condiţiile în care viaţa îşi găsea echilibrul său perfect. Despre deteriorări corporale putem vorbi în perioadele de diminuare drastică a vibraţiei, când şi concentrarea omului s-a diminuat, şi greutatea creaţiei şi deplasărilor prin corpul fizic a început să aibă efecte negative asupra sănătăţii umane;
- folosirea gândirii care susţine curajul trecerii prin evenimentele obositoare ale vieţii; a fost necesară susţinerea unei activităţi larg deschise către acest aspect, pe măsura diminuării vibraţiei planetare, resimţită de populaţii în mod direct pe astfel de continente cu viaţă liberă de constrângeri, acolo unde fiecare om se bucura de roadele muncii sale, în prietenie cu toţi semenii lui.
- folosirea cuvântului pentru ridicarea vibraţiilor, mai ales în locuri de vibraţie mai joasă, dar întreaga exprimare, nuanţarea şi folosirea expresivă, puternic marcată a fiecărui cuvânt în parte îşi aducea aportul de putere în echilibrarea trăirilor omeneşti;
- folosirea muzicii - alături de vorbirea muzicală, cu muzicalitatea diverselor tonalităţi, folosite după felul în care simţeau influenţele cosmice (soare, lună, diferite sisteme stelare ale căror vibraţii permanente sau ciclice erau bine cunoascute de toţi oamenii); ceea ce azi spunem despre dans sau muzica tradiţională că ar fi fost în trecut „iniţiatică", este cumva exagerat, căci astfel de metode nu erau iniţiatice, ci erau folosite în viaţa curentă, aşa cum azi citim ziarul sau ascultăm ştirile de dimineaţă;
- ordinea în casă, în gospodărie, curăţenia corporală şi a lucrurilor, a locurilor;
- folosirea focurilor pentru purificarea locurilor de trai, a turmelor (trecerea turmelor printre două focuri înalte, pentru ridicarea vibraţiei corporale a animalelor, care la rândul ei asigura sănătatea turmelor: nu prin arderea microbilor fizici şi astrali (aşa cum am crezut şi eu la început), ci prin faptul că vibraţia înaltă nu permitea dezvoltarea puternică a coloniilor microbiene; ideea procedeului pentru arderea microbilor a venit mult mai târziu); acelaşi procedeu a fost folosit treptat şi pentru oamenii care aveau grijă de turme, apoi pentru toţi oamenii din aşezare;
- întărirea curajului de a folosi materiale pentru creaţia materială curentă din cele care îşi schimbau repede vibraţia - vegetale şi animale deopotrivă: lemn, os, piele, blană. În acest fel învăţau să se adapteze la momentul prin care treceau, tot cu "uneltele" de acelaşi fel şi mai puţin să perpetueze cele care aveau puterea de a aduce vibraţie veche. Evenimentele momentului erau echilibrate astfel, aşa cum spuneam, cu metodele momentului, învăţătură de mare putere, pregătitoare puternică pentru vremurile care aveau să vină.
…Despre care ştiau bine că vor fi grele… şi doreau din tot sufletul să înveţe tot ceea ce putea fi bun pentru trecerea prin asfel de vremuri cu un grad cât mai ridicat de firesc. Fără teamă de vremuri, căutând înţelegerile cele mai bune pentru tot ceea ce trăiau.

marți, 10 noiembrie 2009

DE CE ESTE NECESAR SĂ CUNOAŞTEM??

De ce este necesar să cunoaştem atât de multe explicaţii privind vibraţiile, stabilitatea vibraţională a zonelor şi modul în care dimensiunile paralele sunt create în mod special pentru a oferi ajutor celor din dimensiunea noastră??
De ce punem un accent deosebit pe acest fel de studii??
Chiar mă bucură faptul că au fost puse unele întrebări privind această temă. Şi tocmai de aceea vom discuta în continuare mai multe lucruri în plus.
În primul rând este necesar să cunoaştem multe elemente ale realităţii în care trăim; căci în aceste timpuri, setea de a ajunge din nou acolo de unde am plecat, din cunoaşterea şi siguranţa generală pe care ne-o oferă cunoaşterea, ne poate împinge la salturi peste etape, care să se soldeze cu diferite înţelegeri greşite, urmate de deziluzii şi abandonări nedorite. Vremurile pe care le trăim ne pot abate din calea trăirilor curente, pentru care suntem aici. Trebuie să cunoaştem în egală măsură cele trecute şi cele viitoare, iar din cele prezente să nu căutăm doar înţelesurile ascunse ale realităţii. Este normal să le căutăm, să le găsim, să punem întrebări şi să primim răspunsuri, dar în continuare să îmbinăm cele găsite astfel pe diferite căi şi să înţelegem devenirile celor pe care le trăim azi şi ale celor care se vor petrece mâine.
Mulţi oameni înţeleg noţiuni primite prin comunicări astrale ca fiind singurele în măsură să explice şi să ofere de luat totul, fără pătrundere. Şi aceasta este o comunicare de acelaşi tip, astral, care însă se doreşte a fi lămuritoare pentru unele aspecte întâlnite des în viaţa şi înţelegerea umană. De la comunicare se porneşte în studiu şi se detaliază cele mai puţin înţelese din comunicările primite de alţii, în perioadele anterioare, când în ţara noastră nu ajungeau astfel de comunicări. De aceea se doreşte înţelegerea acelor comunicate care nu au ajuns aici, mai ales cele din anii '80. Noi luăm ultimele comunicări din alte ţări, fără ca cei care le-au primit să se oprească, să ofere explicaţii celor care pornesc în acestă călătorie spirituală. Adică să ne ajute să-i prindem din urmă.
De multe ori cei care au adus în lume noutăţi nu s-au ocupat de scrierea lor, ci alţii au scris din conferinţe, le-au publicat, fără istoricul ajungerilor la rezultatul înţelegerilor de mai târziu. Erau doar bucuroşi că cineva le aducea ceva în plus faţă de cele oficiale. De aceea, fiecare dintre cei care au dorit să-şi însuşească acestă cunoaştere a dus ulterior mai departe ceea ce a înţeles, formând treptat un fond de cunoaştere (o numim esoterică) la care s-au adăugat mereu altele noi, fără explicaţiile vechi.
Mulţi au cerut explicaţii, dar pentru că ele veneau în contradicţie cu cele vechi, s-au retras sau au păstrat cunoaşterea pentru alte vremuri.
De aceea trebuiesc reluate şi explicate multe lucruri, treptat, pentru înţelegerea tuturor celor care circulă azi doar pe baza unor intuiţii generale de desfăşurare a fenomenelor. Astfel se ajunge azi să se creadă despre vremurile actuale lucruri care nu se vor întâmpla, aşa cum ar fi: transformarea planetei într-o stea, călătoria efectivă a planetei din acest loc - în alt loc cu vibraţie superioară; sau saltul efectiv al unei planete pe un alt nivel, chiar scindarea ei corporală într-o parte care să facă saltul (pentru că acei oameni "merită") şi alta care să rămână pe loc, pentru cei care nu merită. Apoi vine durerea celor care nu se gândesc decât la acest lucru, durerea de a vedea că rămân în acelaşi loc, încredinţarea că aşteptările lor nu s-au împlinit doar din cauza lipsei de spiritualitate a "celorlalţi" care au fost mai puternici şi au "tras în jos" şi partea aceea bună… Şi ca să nu-şi facă mari păcate în continuare, acceptă teorii cu extratereştri, pe care nu-i cuprinde Dumnezeu în "poala" lui… pentru că nu sunt oameni… Spirala duce pe căi negândite, gândite doar de alţii care speculează ideile, dezvoltându-le şi ducându-le mai departe în interes propriu…
De aici: mâhnire, necaz - până la ură nu mai este decât un pas. La ura "sfântă", adică aceea care are ca ţel desfiinţarea "răului" de pe Pământ.
Şi aşa ne tot rotim într-un Ev Mediu incredibil de.. contemporan..
De care ne putem lipsi, ne putem lipsi de pierderea de energie cauzată de astfel de evenimente şi neînţelegeri. Energia pe care nu o mai pierdem astfel am putea să o canalizăm către înţelegerea lumii în care trăim, în loc să ne alungăm purtătorii de învăţătură, să-i ajutăm să meargă şi ei mai departe.
Să profităm de ocazia de a mai trăi un pic în această lume, pentru a o cunoaşte exact aşa cum este ea. Să nu anticipăm mai mult decât se cuvine viitorul, să înţelegem devenirile la o valoare de echilibru, păstrând energiile pentru întărirea celor care nu o pot face încă, înţelegeri pe care să le oglindim mai curând în compasiune, în putere de sprijin pentru ca şi ei, la rândul lor, să-şi poată pierde frica, să-şi recupereze forţele şi să meargă mai departe. Să-i privim cu respect şi nu cu îngrijorare, ca pe potenţiali duşmani şi ca pe dispreţuiţii timpurilor noastre. Să nu-i privim cu acel fel de compasiune dispreţuitoare, care spune: "Vai de ei, dă-i încolo că oricum nu înţeleg, oricât ne-am bate capul cu ei…"
Secretul constă în faptul că trebuie să aşteptăm să dorească ei să li se explice, să nu-i pisăm pentru ca doar-doar ceva să se prindă de "capul lor"… Să nu gândim aşa. Este valabil şi pentru cei echilibraţi, care văd cum alţii se avântă spre culmi pe care nu le înţeleg şi, din echilibrul lor, au aceeaşi atitudine muşcătoare, dispreţuitoare.
Dispreţuim în mod egal pe acei oameni care şi-au făcut o cultură generală destul de bună şi nu vor să renunţe la ea, la anii în care s-au chinuit să facă ceva cu care să poată contribui şi ei la susţinerea culturală a acestei lumi. Sunt oameni de bună credinţă, care nu mai vor altceva. Un vas al sufletului lor trebuie să se consume, pentru ca altul să poată intra. Conţinutul tuturor vaselor nu se pierde, se acumulează şi formează o moştenire bogată, frumoasă, complexă, mult mai complexă decât cele dinaintea lor. Toate la un loc sunt adevărata bogăţie a lumii.
Nu este cazul să dispreţuim , să ne dispreţuim reciproc, ci să dăm exemplu de preţuire a fiecărui lucru pe care alţii îl au. Am mai scris despre acest lucru. Poate nu îl au de dat, remarca este greu de îndurat, atunci să oferim noi ce avem de oferit. Mentalul colectiv va face cu siguranţă restul.
Şi astfel, echilibrul înseamnă a ne vedea de treburile noastre curente, adâncindu-ne nouă înşine înţelegerile, consolidându-le mereu, pentru ca, atunci când ni se va cere opinia, să fim pregătiţi să răspundem, în felul nostru, echilibrat.
Şi astfel, toată lumea va avea numai de câştigat…