Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 31 decembrie 2009

DESPRE 'DESCHIDEREA CERURILOR'

Reiau aici un articol mai vechi, dar mereu de actualitate, pentru cei care au poposit anul acesta printre noi. Cu ocazia aceasta va urez LA MULTI ANI !! cu sanatate si bucurie de patrundere in lumea cunoasterilor !!

Prin intermediul unui satelit care inregistreaza si linile campului magnetic terestru, s-a observat, la data de 31.12.2007, o modificare foarte interesanta a linilor de camp magnetic. Aceasta l-a determinat pe unul dintre cercetatorii care au facut descoperirea sa faca un mic filmulet, la care a asociat o muzica potrivita si l-a postat pe you tube la adresa:

http://www.youtube.com/watch?v=2JJdiRbBeDw




Interpretarea pe care o da cercetatorul este ca, potrivit calendarului Mayas, in anul 2008, incepe sa se "sparga" ignoranta care ii tine pe oameni departe de ceea ce sunt ei de fapt. Iar aceste imagini arata cum Pamantul, tot primind energie benefica din Univers, la un moment dat isi deschide linile de camp. De aceea clipul se numeste Opening the Gate for 2008 (deschiderea portii pentru 2008). In mod arbitrar s-a considerat ca liniile albastre sunt energie pozitiva, iar cele rosii, negativa. Cititi si comentariile.

Ni se arata atunci, prin aceasta , ca 2008 va fi un an mult mai spiritual...
COMENTARIU:
Parerea mea este ca acest eveniment ar trebui asociat celor care se petrec in fiecare an, in aceasta perioada a anului, si nu numai! chiar daca amploarea lui creste cu puțin de la un an la altul. De altfel si specializarea noastra, a oamenilor, in cautarea intelegerii unor evenimente cosmice creste in acelasi fel.
Este drept ca noi, romanii, știm multe lucruri de la americani, dar sunt si lucruri pe care americanii se pare ca nu il stiu de la romani (sic!): cum ar fi faptul ca in seara pe care o numim Revelion CERURILE SUNT LARG DESCHISE. Tocmai de aceea, numele acestei seri, nopti, vine de fapt de la Noaptea-Cand-Omul-Este-Treaz, cand omul poate cu greu sa adoarma, caci cerurile sunt larg deschise: mai bine petrece cu oamenii care la fel, nu pot dormi, decat sa innebuneasca foindu-se de pe o parte pe alta!
Cercetatorul care si-a spus parerea acolo stia frumos de anul 2012, mayasi, etc., si a facut aceasta legatura, insa este de atentionat asupra faptului ca IN FIECARE MIEZ DE VARA SI MIEZ DE IARNA DE PETREC LUCRURILE EXACT LA FEL, cu abateri in functie de vibratia medie locala a pamanturilor pe care traieste observatorul. De fapt, omul pana acum nu s-a gandit sa faca un astfel de studiu, sau nu a avut aparatura atat de performanta, sau in acel an lucrurile s-au vazut mult mai bine conturat in acest fel, datorita frecventei vibratiilor planetare din ce in ce mai ridicate. In fiecare an vor incepe oamenii sa observe tot felul de lucruri, pe care vor spune (ca si de multe ori in ultima vreme, cum am observat) ca "Pentru prima oara..." , sau "Niciodata nu a fost asa..." dar pana acum o parte dintre oameni nu au stiu clar despre așa ceva, in timp ce altii erau atat de obișnuiți cu astfel de evenimente, incat nu se gandeau ca altii nu le-ar percepe… Sau nu au putere foaarte mare de patrundere in mass-media, așa cum au americanii, ori un anume fel de credibilitate cum o au ei…
Eei… explicatii de acest fel pot continua la infinit, multi nu le accepta, scepticismul merge mana in mana cu orgoliul personal, sau profesional…
Exista confuzii... de tot felul, de la toate nivelele... unele sunt chiar induse in mod special pentru a abate atentia de la calea descoperirii adevarului si ruperii de influentele stapanitorilor canalelor de influenta si de putere (politica, religioasa, sociala, profesionala. ..). Asadar, "pentru prima oara" nu este decat o slaba, palida probabilitate, pentru unii, ca lucrurile sa se petreaca cu adevarat in acest fel, si va trece inca destul timp pana ce oamenii isi vor da seama cu adevarat de astfel de confuzii... Este o problema de cultura si informare, chiar si pentru un cercetator de la NASA!!!!
Veti vedea cum LINIILE DE FORTA SE DESCHID, ACOLO UNDE INITIAL ELE ERAU INCHISE, SCURTE SI INCHISE, ce deosebire este intre prima imagine si ultimile imagini in forta de la finalul filmului. Iata cum s-a pastrat imaginea acestei deschideri in popor, pentru ca informatia sa traverseze timpurile de joasa vibratie, si sa ajunga la perioada de trecere spre o noua dimensiune a constientei si constiintei umane, dand incredere omului ca el a fost cunoscator odata (si nu au venit...extraterestrii si i-au spus o groaza de lucruri despre care maimutica terestra nu avea, saracuta de ea! de unde sa le stie ... teorie la moda azi!!!). Tot ceea ce s-a desfasurat in legende, mituri, povesti nemuritoare nu au fost decat parabole la o cunoastere precisa, corecta, constiincios pusa in tipare, pe care omenirea sa le poarte cu sine prin timpurile ce i-au fost date... La fel ca si "DESCHIDEREA CERURILOR" IN ACEASTA MINUNATA NOAPTE.
In Romania, multi oameni petrec aceasta noapte in studiu, comunicare interdimensionala - la fel ca si noaptea de Pasti, la Pogorarea Sfantului Duh, in noaptea Sfantului Andrei... adica ori de cate ori se petrec pulsiuni de inductie energetica pentru ridicarea frecventei vibratiei planetei (de fapt a intregii galaxii si nu numai...) de-a lungul anului.

joi, 24 decembrie 2009

!! LA MULŢI ANI !!

Tenebre de suntem - tot spre lumină mergem...
Şi zarvă de suntem - tot spre cântări suave ne-ndreptam, chiar dac-agale..
Sudoarea dacă nu ne dă parfum de floare... tot ni-l va da, cândva, plin de candoare...
Învăţ si eu, treptat, din mari greseli, drum drept să imi întind spre soare!
Si iti doresc, prieten de aproape ori obosit venind dinspre departe
În prag de mare Zi si An: călăuziri din propria ta fire să-ţi curgă lin în mâini, întregul trup să-ţi-ncălzească
Şi să-ţi doresti ca niciodat' şuvoiul lor să nu ţi se oprească...
Să poţi să stai în aer - aşa ca pe pământ, şi apele să-ţi fie adânc fără frământ!
Mulţi ani frumoşi, şi bucuroşi, şi sănătoşi, şi plini de încântare
Să-ţi hăruiască Domnul ca drum, şi zbor!!
Mereu în sărbătoare!!

luni, 21 decembrie 2009

SINTEZA ELEMENTELOR DE CÂMP, ZONE ŞI UNIVERSURI

Întrucât vom continua, în curând, cu elemente privind dimensiunile structurale paralele, şi pentru că suntem deja în momentul unor sinteze, adaug aici şi sinteza Câmpurilor, zonelor şi universurilor, privite din punct de vedere vibraţional.
1. ELEMENTE DE CÂMP
Prin câmp înţelegem totalitatea elementelor dintr-un segment de vibraţii de valori apropiate: fluxuri de filamente energo-materiale, corpuri de întrupare ale spiritelor care se manifestă în punctul universic considerat (sau regiunea considerată), elementele de creaţie universală (adică: şi mentală, şi manual-tehnologică) ale creatorilor conştienţi care se manifestă local.
Nu discutăm în aceste studii prin expunere de valori, fie ele de nivel mediu sau limită (adică situate la limita inferioară sau superioară a segmentului), căci variaţia lor permanentă este o medie a valorilor care oscilează zilnic, săptămânal, lunar, anual şi periodic-lărgit (5-7 ani, etc.).
De aceea vorbim despre segmente specifice corpurilor de întrupare din locul de referinţă, cum sunt, pe Pământ:
– sistemele corporale umane;
– sistemele corporale ale altor specii de vieţuitoare planetare, care sunt spirite cu evoluţie mai puţină, întrupate în biosistemul planetar;
– sistemele corporale ale ajutătorilor dimensionali: spirite cu evoluţie cel puţin egală cu aceea a ajutătorilor întrupaţi alături de rezidenţii umani (unde rezidenţii sunt acele spirite primare care efectuează primul lor ciclu de vieţi pe Pământ, în evoluţia lor progresivă, pas cu pas, de la o valoare vibraţională la alta superioară a zonei; ei nu se întrupează în această etapă intuitivă decât în condiţii speciale comparativ cu cele generale, pe care le cunoaştem azi).
Când ne referim la alte puncte universice decât Pământul, este necesar să facem specificarea de rigoare. De regulă încercăm să facem aici şi generalizări, pentru ca, atunci când discutăm despre caracteristicile evoluţiilor spiritelor umane, să le înţelegem rădăcinile desfăşurările actuale şi cele care se prefigurează pentru viitorul lor.
Câmpurile universale cuprind întreaga gamă a elementelor normale de câmp (enumerate mai sus), după cum punctul studiat face parte din structurile mai mari şi cuprinde elemente care îşi au rădăcinile în structurile sale mai simple. Fiecare punct face parte din câmpul universal, având reprezentări la nivelul lui şi din punct de vedere structural, şi din punct de vedere spiritual: adică al spiritelor întrupate în punctul universic studiat.
De regulă numim acest fel de împletire a elementelor spirituale: imagine holografică. Câmpurile pot fi studiate separat, pentru a le înţelege şi complexitatea, şi împletirile, şi influenţele care le primesc, precum şi cele pe care le oferă: din, şi în câmpul universal.
Dacă discutăm la un nivel anume din univers, să discutăm despre câmpuri zonale şi să ne oprim asupra câmpurilor zonei I, zonă în care ne aflăm şi noi, acum. El cuprinde:
– câmpuri de frecvenţe (ale vibraţiei) mai joase decât aceea a Pământului (priviţi global, ca şi latitudinile Pământului): să spunem de nivelul Pământului, având în vedere faptul că Pământul, sistemul stelar şi galaxia din care face parte nu este un loc aparte în univers, ci facem parte dintr-o bandă de frecvenţe apropiate între ele, un sector în care condiţiile pentru desfăşurarea evoluţiilor sunt asemănătoare; pe scurt – cu vibraţii mai joase decât Pământul;
– câmpuri de frecvenţe specifice Pământului: de fapt, aşa cum spuneam – sistemului stelar, galaxiei din care facem parte, altele aflate la aceeaşi „latitudine” a zonei; pe scurt – cu vibraţii de aceeaşi valoare cu Pământul;
– câmpuri de frecvente mai înalte decât subzona în care se află Pământul; pe scurt – cu vibraţii mai înalte decât Pământul.
Câmpurile locale, din care fac parte şi câmpurile sistemelor corporale umane, cuprind segmente numite: fizic, eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental (să nu se confunde cu cel cauzal, am citit unele cărţi şi articole în care se făcea această confuzie), cauzal (aşadar, mai înalt decât cel mental), spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic.
Fiecare câmp în parte cuprinde segmentul corporal-spiritual specific: oameni, restul biosistemului planetar, entităţi dimensionale.
Subsegmentul biosistemului planetar (de la virus până la om) cuprinde valorile cele mai mici. Corpurile lor vehiculează urme rare de filamente (mai dese în cazul mamiferelor) de vibraţie înaltă, obişnuite pentru oameni (cele ale corpurilor umane spirituale).
Subsegmentul uman cuprinde toate valorile biosistemului planetar. Se spune – şi sunt de acord cu ideea, nu şi cu exprimarea (dar fiecare societate, în timpul său a avut un anume fel de exprimare) – că omul a fost făcut „stăpân” peste toate animalele Pământului. De asemenea, segmentul uman cuprinde rare fluxuri superioare, specifice câmpurilor altor dimensiuni paralele: dar nu în aceeaşi proporţie cât au plantele şi animalele din energiile şi materiile specific-umane. Segmentele comune ale omului şi entităţilor dimensionale sunt mai mari şi mai des folosite de oameni – în calitate de creatori conştienţi.
În etapele de vibraţie planetară înaltă, oamenii se apropie şi mai mult de vibraţia entităţilor dimensionale, ceea ce – pentru o parte a clarvăzătorilor – se formează o confuzie cu entităţile astrale sau chiar cu cele dimensionale; pentru restul oamenilor nici nu poate fi crezută o astfel de versiune a umanităţii…
Este de menţionat faptul că intrarea la întrupare a spiritelor umane s-a realizat la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, în trecutul îndepărtat al planetei: prin corpuri create de entităţile dimensionale – propriile lor corpuri, cărora li s-au schimbat, venind şi trăind aici, în dimensiunea noastră, materiile şi energiile corporale, până când corpurile astfel întărite au lăsat o umbră pe pământ.
La acelaşi nivel de vibraţie înaltă au avut loc în continuare şi despărţirea sexelor: prin specializarea folosirii energiilor şi materiilor din această dimensiune, de pe planeta noastră, întărindu-se treptat toate sistemele din interiorul trupului astfel format, completând imaginea complexă de azi a omului.
2. DISCUTÂND ŞI DESPRE UNIVERSURI
Aşadar, dimensiunile paralele nu sunt universuri separate, ci sunt părţi, structuri create pentru ajutor, ale aceluiaşi Univers Fizic. Înafara Universului Fizic, mai sunt încă două universuri de manifestare a spiritelor primare, prin corpuri de materie:
– Universul Astral, cu câmpuri care oferă o sensibilitate deosebită spiritelor, şi astfel o elasticitate din ce în ce mai mare a percepţiilor. Oferă o reacţie de răspuns la impulsuri deosebit de variate, simultane şi/sau consecutive, ori secvenţiale (care cuprind în acelaşi timp secvenţe simultane, formate din elemente care se desfăşoară decurgând una din alta). De acelaşi fel – dar la nivele mai joase de vibraţie, se derulează şi manifestările noastre, desfăşurând în timpul acţiunilor sensibilităţi şi răspunsuri la impulsurile din mediul fizic de trăire: formându-ne şi consolidându-ne o mulţime de răspunsuri la aceste impulsuri venite din mediu. De aceea convenim să numim acest univers – Universul Astral. Dar ne vom continua discuţiile cu tematica derulării manifestărilor prin corpul astral din universul nostru, Universul Fizic. Doar când vom avea de discutat despre învăţăturile de bază ale evoluţiilor spiritelor primare, vom specifica la fiecare nominalizare a corpului astral din care univers face parte.
– în acelaşi fel vom discuta şi despre Universul Cauzal, universul cu cea mai înaltă vibraţie dintre universurile de manifestare a spiritelor prin corpuri materiale. Universul Cauzal este folosit constant şi de ajutătorii spiritelor aflate în evoluţie primară – secundari şi centrali – spre a le oferi exemplu şi ajutor direct în înţelegerile subtile şi consolidările învăţăturilor lor.

Scara vibraţiilor, despre care am mai discutat, cuprinde astfel de la cele mai joase – până la cele mai înalte valori, în următoarele trepte:
1. În Universul fizic, cu zonele sale cunoscute de noi, acum:
– zona I, zona cu vibraţia cea mai joasă, în care spiritele nu efectuează decât evoluţii progresive, de la un loc la altul de vibraţie superioară, consolidând pe loc, prin trăiri ale variaţiilor momentane planetare de vibraţie suficient de mari pentru consolidarea învăţăturilor cunoscute deja, cunoscând altele noi, de la ajutătorii lor direcţi – dar în condiţii cunoscute deja: ceea ce le face mult mai uşoară înţelegerea şi acceptarea în viitoarele faze ale învăţăturilor lor. Astfel, învăţăturile sunt ajutate prin exemplu personal al tuturor formelor de evoluanţi, care se deplasează din alte zone, din alte universuri, pentru a-i ajuta pe rezidenţii zonei – dar şi pe alţi ajutători ai lor – în fiecare clipă a evoluţiilor lor;
– zona a II-a, în care spiritele se obişnuiesc în plus cu aglomeraţii galactice, în condiţii de subtilitate a simţirilor şi a creaţiei lor de o mare complexitate. Încep să înveţe ajutorul oferit celor mai mici decât ei, care evoluează în zona I: acelor rezidenţi care nu au încă puteri pentru a se deplasa de la o galaxie la alta, ca întrupaţi cu corp fizic. Evoluaţii din zona a II-a, aflaţi în călătorii pentru învăţătură de ajutor în zona I, încep să-şi cunoască treptat mari neputinţe – comportamentale, de atitudine în faţa vieţii, creaţiei de pe tot cuprinsul universului; neputinţe de trecere lină de la o formă de viaţă (trupească) la alta (astrală). Învaţă însă din exemplele altor ajutători, cu mai multă experienţă, să accepte şi să îndrăgească creaţia de orice fel, vieţuitoarele de orice fel, condiţiile de viaţă de orice fel, trecerile de orice fel. Îşi cunosc însă treptat şi puterile pe care le-au căpătat de când au evoluat şi ei în aceeaşi zonă, învaţă să şi le folosească, direct sau intuitiv, şi să ofere exemple de aplecare asupra condiţiilor şi populaţiilor locale, cu forţele şi experienţa pe care o conştientizează treptat. Toate aceste călătorii, experienţele de-a lungul lor, le formează noi puteri de evoluţie – chiar şi în zona de acasă: universalizarea este ceea ce urmăresc spiritele aici, învingerea temerilor şi reţinerilor pe care le au oriunde, descoperirea atitudinilor curajoase, altruiste, ajutătoare în orice punct al universului pe care îl pot accesa: la toate nivelele vibraţionale cuprinse între locurile de acasă şi cele pe care le-au putut suporta, treptat, în toate călătoriile lor spirituale;
– zona a III-a: în care spiritele învaţă să simtă identic cu fraţii lor de orice fel: fie întrupaţi de acelaşi fel cu ei înşişi, sau alte feluri de vieţuitoare, planeta, steaua şi galaxia întreagă în egală măsură. Învaţă să ofere ajutor în acelaşi timp locului în care trăiesc, fie orice fel de zonă a universului, fie oricui ar avea nevoie, în orice condiţii, extinzând simţirile galactice proprii la orice loc în care călătoresc. Învaţă lucruri în comun, gândirea în acelaşi sens, extinderea simţirilor pe linii comune cu a altor întrupaţi – de la cei care sunt acasă la cei pe care îi întâlnesc în călătoriile lor individuale dintre lungile lor întrupări: galaxii ca forme de întrupare, până la care tip de evoluţii spiritele au învăţat simţirile de acest fel sub alte forme comune de întrupare, mai simple: planetă şi stea.
– dimensiunile structurale paralele ale universului: toate cele trei zone formează dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare (numită de entităţile dimensionale cea dintâi dintre toate cele 7). Toate aparţin, cu adevărat întregului Univers Fizic, chiar dacă spaţiile dimensionale paralele cu spaţiul nostru sunt efectiv paralele, una după alta, doar cu dimensiunea noastră de evoluţie, doar pe porţiunea zonei I. Frecvenţele specifice cresc substanţial de la o dimensiune la alta. Structurile sunt asemănătoare cu cele ale dimensiunii noastre în primele două superioare, urmând ca – privite acum tot din perspectiva noastră, de la noi în sus – să fie din ce în ce mai abstracte pe măsură ce vibraţia creşte. Dar ajutorul pe care îl primim din partea entităţilor dimensionale este din ce în ce mai puternic, concret mereu, multiplu, simultan pentru multe populaţii spirituale, răspândite peste tot în dimensiunea noastră. Ajutorul oferit astfel nu se limitează însă numai la cele oferite întrupaţilor din Universul Fizic, ci şi entităţilor care desfăşoară activităţi în celelalte universuri – însă pentru Universul Fizic: universurile de manifestare descrise mai sus – Universul Astral şi Universul Cauzal, precum şi universuri spirituale (Secundar şi Central, de manifestare directă, fără corpuri), conlucrând astfel pentru desfăşurarea vieţii de pretutindeni.

duminică, 20 decembrie 2009

SINTEZĂ PRIVIND DIVERSE STĂRI COMPARATIVE ÎN EVOLUŢII (2) : EVOLUŢII PROGRESIVE ŞI EVOLUŢII REGRESIVE

Să zicem că această nu este chiar o sinteză obişnuită, cu puncte şi subpuncte. Este un fel de gândire care sintetizează diverse unghiuri de vedere prin care să facem în final o prezentare sintetică a unor drumuri universice în mijlocul cărora suntem aici, acum, pe Pământ. Cu concluziile de rigoare, la sfârşitul expunerii.

O discuţie despre evoluţii progresive şi evoluţii regresive poate fi foarte simplă, dacă am căuta simplul cu orice preţ. Omul este o fiinţă complexă şi, chiar dacă nu toţi am descoperit complexitatea proprie şi a societăţii noastre privită din punct de vedere: şi material, şi spiritual, mulţi suntem deja în mijlocul acestui proces. Vremurile care vor veni ne vor multiplica punctele, seminţele de conştienţă pe care le strângem acum. Toţi, din orice puncte de vedere.
Voi încerca, pe scurt, să abordez o parte din aceste „seminţe” – voi veţi găsi, în continuare, multe, multe altele. Căci fiecare dintre noi are ceva deosebit, special, personal, din care unghi de vedere să-şi abordeze propria înţelegere, aşa cum vă expun eu câteva unghiuri de vedere proprii. Fiecare va porni de la propria realitate şi, având diverse exemple, va putea înţelege şi dezvolta înţelegerea pe parcursul timpurilor care vor veni.
ÎNVĂŢĂTURI: PE TEMELIA CURIOZITĂŢII SPECIFIC UMANE
Învăţătura este în „sângele” nostru, indiferent de locul naşterii, cultură, vârsta, înclinaţii spirituale proprii sau moşteniri din familie prin linii genetice sau educaţie. Chiar dacă condiţiile nu sunt favorabile unor învăţături de înaltă clasă, în dezvoltarea personalităţii – a obişnuinţelor spirituale proprii, adică impulsului spiritual interior – curiozitatea este impulsionată de factori exteriori. Care, pe o planetă atât de bogată în biosistemul său, incluzând specia umană atât de puternic reprezentată, radiantă, comunicativă în fel şi chip – formează o lume în sine, fără de sfârşit.
Împletirea impulsurilor spirituale interioare cu impulsurile exterioare, provenite din mediul de trai, captate prin intermediul corpurilor noastre, formează complexul spiritual manifest: noi înşine – spirite întrupate.
Şi fiecare dintre noi reacţionează în felul său, după modul în care primeşte, procesează, aplică rezultatul procesărilor interioare rapide: pe care le credem în mod unic, sau în orice caz majoritar, fiind abilitatea creierului nostru. Dar care nu „lucrează” singur în lumea subconştientului nostru sau al conştientului care se sprijină pe el. Treptat învăţăm despre multe alte structuri corporale – cele pe care le numim fluidice – care conlucrează între ele şi formează cea mai mare parte a bazei de activitate a structurilor noastre cerebrale: ele înseşi captatoare şi creatoare de energii, procesând impulsuri, susţinând activitatea organismului nostru (trupului nostru) şi activitatea noastră mental emoţională.
Şi ştim acest lucru, doar că uneori avem o privire unilaterală, asupra unei direcţii de trăire, alteori putem vedea cea mai mare parte a peisajului pe care îl conştientizăm.
Sunt doar câteva idei de la care putem porni pentru a înţelege o ţesătură complexă şi larg reprezentată în grosierul şi subtilul său pământean, pentru a înţelege de ce studiem şi partea corporală, şi spiritul care o animă – care la un loc fac complexul nostru spiritual de trăire.
Discutând acum pe larg despre diverse structuri spirituale, începem să înţelegem sarcinile generale, apoi pe cele individuale pe care le avem, ca spirite întrupate, într-o verticală locală sau universică. La început intuitiv, apoi din ce în ce mai precis, mai personal, conştientizăm lumea în care trăim pe măsura schimbării vremurilor, consolidăm prin încredinţare precisă, clară, trăirile noastre de învăţătură locală, dar şi – treptat – sarcina noastră specială de ajutător. Un tip de ajutător care are însă tot felul de necesităţi de a fi ajutat, care cere să fie ajutat şi răspunde altor cereri: de a ajuta. De la simpla creştere în mâinile părinţilor noştri, până la anii maturităţii… poate azi mai puţin corporale – cât spiritual-locale: adică momentul în care ne putem exprima clar înţelegerile şi putem conştientiza clar ce vrea societatea de la noi şi ce putem să-i oferim noi – ei. De la a ocoli pretenţiile de ajutor ale celor care nu iubesc munca, care nu-şi suportă omenescul, firescul (aşa cum bine spunea o prietenă) – până la ajutorul necondiţionat: total, altruist, chiar în condiţii de sacrificare a propriei vieţi.
ÎNVĂŢĂTURI: LIBERTATE ŞI CURIOZITATE
Învăţăm în lumea noastră că libertatea pe care ne-o dorim are multe faţete, învăţăm să ne-o cucerim şi să oferim libertate celor din jurul nostru – aşa cum ne-o dorim pentru noi înşine. Dar pornim de la a încătuşa pe alţii (sau a lăsa să fie alţii încătuşaţi) pentru a ne-o păstra sau a ne fi lăsată. Abia pe urmă învăţăm că numai descătuşând – ne eliberăm pe noi înşine. Rând pe rând.
Înţelegem că fiecare are puterea lui şi că facem parte din grupuri mai mari sau mai mici, care ne susţin, sau ne confruntăm cu divergenţele de opinii ale altor grupuri – tot de mărimi diferite – care ne determină treptat să conştientizăm şi ceea ce ni se pare foarte greu: acel fel de trăire pe care îl numim libertatea de expresie.
Învăţături de mare complexitate şi subtilitate… Pare că înţelegem cuvintele ca atare, conceptul ca atare, dar nu conştientizăm întotdeauna că aplicarea echilibrată este încă un orizont îndepărtat. Cerem să ni se acorde orice fel de libertate, dar cu greu o acordăm noi altora. Şi ne îngrădim ca să ne păstrăm măcar un spaţiu strâmt de libertate, de intimitate – măcar atât, dorit şi simţit de noi, avem şi dorinţa ca alţii să ni-l respecte: măcar pe acela… Nu ne dăm întotdeauna seama că suntem oameni şi că curiozitatea este atributul cel mai normal al nostru. Şi ne necăjim când alţii ne invadează spaţiul de libertate dorit.
Curiozitatea devine o necesitate şi nu ne dăm seama de acest lucru întotdeauna. Ne-am obişnuit să credem în interese, şi de aceea am uitat ce stă la baza lor. Chiar şi verbul „a experimenta” – foarte des folosit în ziua de azi, are la bază acelaşi impuls interior, mai mult sau mai puţin dezvoltat: după cât suntem mai mult sau mai puţin obişnuiţi cu „peisajul„ în care trăim. Curiozitatea însă ne aduce la început în stadiul de a cunoaşte, de a relaţiona, de a conlucra, după ce am cunoscut verbul „a lupta”. Pe urmă începem să „ştim”. Cumva învăţăm că facem parte dintr-o lume fără frontiere… nici pielea nu ne mai este o frontieră, nici mintea, nici sufletul…
Învăţăm acum, treptat că orice formă de ajutor este de fapt o primire de ajutor. Şi nu este clasicul interes „Să fiu ajutat că poate mă va ajuta şi pe mine cineva, cândva…” Ajungem să conştientizăm că ajutorul oferit este simultan primit – şi nu de partenerul de trăire, ci chiar de noi înşine.
Schimbarea, creşterea vibraţiei galactice, expresie cu care ne-am obişnuit acum, ne aduce aproape fără efort în faţa conştientizării expansiunii simţurilor noastre. Ceea ce se schimbă ne ajută să cunoaştem:
– din ce este compus totul în viaţa noastră, structural şi temporal;
– la ce, şi când ne este de folos, conştientizând că trăim într-o lume care o simţim şi o cunoaştem treptat în toată complexitatea ei, dar care rămâne rudimentară – proporţional cu ceea ce descoperim că suntem noi, oamenii, în mijlocul căreia trăim.
Dar întreaga noastră lume se sublimează şi ea, ca şi noi, în felul ei – şi înţelegem asta într-un final. Unii oameni cred că lumea rămâne aşa cum este ea acum, pe nivelul de acum al său. Iar ei, care se preocupă de o cunoaştere pe care o intuiesc, o simt că există, fără să se preocupe de lumea în care trăiesc, crezând că astfel vor „pierde trenul înălţării” sunt de fapt aceia despre care în Biblie se spune că, încercând să nu-şi piardă sufletul, chiar şi-l vor pierde… Exprimarea vremii în care a fost spusă o astfel de profeţie, dură în felul ei, dusă la extrem în veacurile ulterioare, nu schimbă de loc sensul pe care îl exprimă. Este însă o atenţionare spirituală pentru cei care trăiesc astfel de încredinţări, pentru ca, la schimbarea lor, să se corecteze singuri, chiar din mijlocul vieţii, pierzându-şi, prin auto-control susţinut, frica de pierdere a înălţării. Şi este, acum, timpul acestor recalibrări.
Este unul dintre obiectivele pentru care multe spirite au venit pe Pământ. Să-şi piardă frica de pasul pierderii: materiale sau ne-materiale, grosieră sau subtilă.
Căci suntem aici pentru toată sfera de viaţă în mijlocul căreia ne naştem, cu toate lucrurile ei simple sau complexe. Înţelegându-ne ca oameni ce am fost în trecutul apropiat, începem să înţelegem animalele mult mai bine, plantele, sistemul lor unitar – dar compus din simplităţi pe care trebuie să le înţelegem şi să le ajutăm să vieţuiască, aşa cum trebuie şi noi să ne obişnuim să trăim în mijlocul lor. Am început deja să conştientizăm acest lucru. O astfel de conştiinţă se va dezvolta uriaş în vremurile care vor veni, până acolo încât să luptăm cu forţele noi pe care le vom avea, chiar începând din viaţa viitoare pentru noi, cei care suntem acum pe Pământ. Indiferent dacă vom pleca de pe Pământ sau vom rămâne aici. Formaţia de om ne aduce nouă, spiritelor înaintate în evoluţiile noastre, cunoaşteri extinse privind trăirile spiritelor mai micuţe, pe care le cunoaştem azi din natura înconjurătoare, pe care le vom ajuta în viitor: atunci când toţi cei care suntem acum, aici, vom fi ajuns în evoluţii secundare – iar micuţii noştri companioni vor fi creatori conştienţi înaintaţi, aşa cum suntem şi noi, acum…
Evoluţiile se împletesc astfel în mod complex, oriunde în universurile noastre. Suntem diferiţi, dar tocmai diferenţa dintre noi lucrează pentru a ne apropia. Diferenţa ne apropie, după ce aparent ne-a separat: te dai un pas înapoi ca să vezi întregul, te apropii cu o lupă ca să vezi detaliul, subtilul.
CONCLUZII
Toate sunt învăţăturile noastre.
Spiritele umane sunt spirite înaintate în evoluţii, chiar dacă le vedem în stare de lucruri pe care nu le considerăm normale pentru evoluţii umane: nici din punct de vedere creativ, nici din punct de vedere comportamental. Cu toate acestea, spiritele umane au suficientă putere pentru a fi în stare de cele mai frumoase şi complexe atitudini faţă de viaţă, creaţie şi relaţiile inter-umane. Însă în perioade de vibraţii planetare scăzute, joase, datorită multor impulsuri pe care se simt nevoite să le facă faţă, neavând experienţă destulă în locuri cu aglomeraţii planetare, sunt dezorientate şi luptă doar aprig pentru un fel de supravieţuire pe care doar ele le înţeleg. Dar numai în acest fel pot să prindă experienţa care le lipseşte. Alte spirite umane, cu mai multă experienţă în astfel de locuri de joasă vibraţie planetară, pot să se orienteze rapid, clar, concret, făcând faţă oricăror condiţii de muncă, de viaţă. Ştiu să-şi folosească puterile, intuind că le au şi pot oferi chiar exemplu şi înţelegere celor care sunt dezorientaţi sau se orientează foarte greu. Târziu, după revenirea la vibraţii mai înalte, cu toţii îşi amintesc tot ceea ce pot face: mai ales faptul că fiecare spirit întrupat poate desfăşura manifestări deosebit de complexe, îndreptate pe două fronturi:
– o direcţie de înaintare spirituală personală, în evoluţii complexe, cu învăţături primite pentru folosirea puterilor spirituale care cresc mereu: pe linii creative, de atitudine în faţa condiţiilor de trai, de relaţionare cu toate spiritele întrupate, care îi vor forma mediul spiritual-social de trai curent; este o formă progresivă de învăţătură, de manifestare, de la o formă de trăire la alta superioară. Întrucât la început puterea spiritelor este prea mică, evoluţia progresivă nu se întrerupe pentru alte feluri de învăţătură. Se consolidează diverse forme de manifestare, mergând pe o linie mereu ascendentă a vibraţiei, de la o planetă la alta, de la un sistem stelar la altul.
Este ceea ce numim o evoluţie progresivă: dintr-un punct al universului, de o anumită vibraţie – la alt punct, de vibraţie superioară. Pe parcursul unei astfel de evoluţii, spiritele învaţă, şi consolidează învăţăturile în diverse conjuncturi planetare sunt astfel parcurse cunoaşterile privind elementele de bază ale evoluţiilor. Treptat ele încep să conştientizeze diferite feluri de trăiri pe care le observă la alţi evoluanţi din jurul lor, să le înţeleagă şi să dorească să le trăiască şi ele. Îşi dau seama că în acest fel pot continua îmbogăţirea întregii sfere de manifestări spirituale pe care şi le doresc să le deruleze, la fel ca şi cei care le ajută să pătrundă tainele acestor manifestări.
– Pe măsura creşterii puterilor energetice, spiritele îşi pot întrerupe momentan evoluţiile progresive, pentru a se întoarce către rădăcinile evoluţiilor lor, pentru a învăţa acolo, în primul rând, să ofere ajutor popoarelor spirituale care au intrat în evoluţii în urma lor. Fiecare spirit în parte îşi formează astfel obişnuinţa de a-şi ajuta semenii mai mici, care vor evolua asemănător, învățând treptat tot ceea ce ajutătorii lor au învăţat la rândul lor, ajutaţi de generaţii şi mai vechi de ajutători.
Cu asemenea prilejuri, cei care vor deveni astfel ajutători îşi îmbogăţesc cunoaşterile:
– prin conştientizarea aprofundată a propriilor lor forme vechi de evoluţie, pe care le-au trăit ca rezidenţi cândva;
– prin cele pe care le observă ca manifestări personale ale gazdelor lor; dar şi ale altor ajutători, mai evoluaţi, mai experimentaţi, cu care se întâlnesc în aceleaşi conjuncturi ale călătoriilor lor.
Este o formă de evoluţie prin care cei mai experimentaţi se coboară la nivelul gazdelor lor, chiar dacă acest lucru, la început, este total împotriva încredinţărilor lor de moment. Dar numai aşa pot porni chiar din mijlocul formelor de manifestare ale gazdelor, pe care le învaţă foarte repede, având deja cel puţin o experienţă minimă de manifestare la nivelele de vibraţie locale.
Prin adaptarea lor la condiţii mereu noi de mediu şi de societate, în care vor trăi un timp şi vor oferi experienţa lor personală gazdelor lor, creşte experienţa totală de trăire, de manifestare, prin care creşte chiar puterea interioară totală a spiritelor.
În plus, prin conştientizarea profundă a propriilor experienţe în conjuncturi asemănătoare, prin înţelegerea acestor conştientizări şi remodelarea propriului comportament, se poate oferi ajutor pentru traversarea unor evenimente asemănătoare. Sau pentru realizarea unor elemente de creaţie materială pe trepte superioare, oferind sprijin pentru consolidarea unor etape de creaţie: de la cele mai simple - la cele mai complexe, la nivelele tuturor valorilor de vibraţie în care evoluează întreaga planetă, prin adaptări succesive, ajutate de experienţa totală de manifestare a spiritelor.
Aceasta este ceea ce numim evoluţie regresivă, care întrerupe doar momentan evoluţia progresivă, dar contribuie masiv la întărirea şi îmbogăţirea experienţei totale a spiritelor, chiar în evoluţia lor progresivă – dusă în alte locuri din univers. Sunt evoluţii, cum spuneam, pentru crearea, consolidarea şi dezvoltarea manifestărilor de ajutător care, treptat, pe măsura înaintărilor în evoluţii, vor ajunge să ocupe cea mai mare parte a evoluţiilor spirituale. Însă şi îmbogăţirea experienţei totale a spiritelor este un fapt real, de care ele îşi vor da treptat seama, atunci când astfel de călătorii vor deveni evenimente obişnuite în viaţa lor.
Evoluţiile regresive au loc în condiţii speciale, prin călătorii către zonele universice deja parcurse în evoluţiile anterioare. Sunt călătorii în trepte de vibraţie din ce în ce mai mică, pentru obişnuirea treptată a spiritelor cu diminuările de vibraţie, către un punct terminus de cea mai joasă vibraţie a călătoriei. În punctul terminus se va desfăşura un ciclu mai lung de destine, în care spiritele vor trăi cea mai mare parte a manifestărilor pentru care s-a iniţializat o astfel de călătorie.
Drumul cu vibraţie din ce în ce mai joasă până în punctul terminus este o reamintire a principalelor forme de viaţă, de manifestare a spiritelor în linia de evoluţie parcursă până în acel moment al vieţii lor. De aceea îl numim regresiv, şi nu reprezintă o decădere a spiritului, ci doar o reajustare a manifestărilor sale, în funcţie de vibraţia corpurilor locale şi de întreg ansamblul condiţiilor de trai planetar cu care se confruntă.
Astfel de călătorii sunt rare la început, căci şi puterea de adaptare a spiritelor este mică, după cum şi experienţa lor este pe măsură. În special prima călătorie este deosebit de grea, provocând spiritelor cu experiența cea mai puţină agresivitate manifestă, mai mult sau mai puţin, la toate nivelele variaţiilor de vibraţie locală. Toate trăirile ulterioare se vor baza pe înţelegerea sentimentelor pe care le-au avut ele înseşi – dar nu le-au respectat la celelalte vieţuitoare cu care au venit în contact. Adică cele despre care vorbeam la început, şi încă multe altele.
Dar este o experienţă unică în viaţa spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor, în acelaşi timp şi pentru ajutătorii lor, la fel ca şi pentru localnicii care derulează evoluţiilor lor protejate, precum şi ajutătorii lor mai evoluaţi, care îşi consolidează manifestările de înaltă spiritualitate în condiţiile grele ale unei astfel de societăţi spirituale.

Vom vedea că astfel de călătorii sunt de mai multe feluri, cel puţin câteva, după cum pot vedea, din perspectiva mea, în acest moment. Toate însă având ca scop final ridicarea spirituală pe multe nivele, ale tuturor spiritelor – fie ele călătoare (ajutătoare) sau rezidente: adică – fie cele pentru care călătorii au venit în mod expres să le ajute, fie cele care trăiesc conjuncturi planetare formate de către călători şi rezidenţi, trăind împreună, aşa cum se petrec acum lucrurile pe Pământ: oameni, plante şi animale împreună.

vineri, 18 decembrie 2009

SINTEZĂ PRIVIND DIVERSE STĂRI COMPARATIVE ÎN EVOLUŢII (1)

FORME GENERALE DE EVOLUŢII CARE STAU LA BAZA RELAŢIEI SPIRITUAL INTRE REZIDENŢI ŞI AJUTĂTORII LOR

Pentru a înţelege necesitatea desfăşurării călătoriilor spirituale - despre care spuneam că sunt modalităţi de ajungere pe Pământ, pentru noi, spiritele întrupate acum pe Pământ sub formă umană - este necesar să avem în vedere câteva elemente de cunoaştere cu caracter general, sub semnul cărora se desfăşoară evoluţiile în acest univers: în orice univers - dar deocamdată să ne canalizăm atenţia asupra celor care se desfăşoară în universul nostru.

Evoluţiile monadelor spirituale, adică: grupate în spirite - iar spiritele în popoare spirituale, au loc pe parcursul primelor lor forme, pas cu pas, urmând mereu o linie ascendentă: de la un punct al universului - la altul, cu vibraţie mereu mărită. În acest fel au loc evoluţiile spiritelor de la o planetă la alta, de la o stea la alta, de la un sistem stelar la altul, de la o galaxie la alta, de la o subzonă a universului la alta şi de la o zonă la alta. Însă acest drum nu cuprinde absolut toate planetele din preajma tuturor stelelor, din toate galaxiile tuturor subzonelor care formează zonele universului în care ne aflăm. Multitudinea de stele, cu planetele lor nu există pentru ca toate să fie parcurse astfel de la bun început al evoluţiilor, de către fiecare spirit în parte. Fiecare popor spiritual trăieşte propria linie de evoluţie, conform profilului său spiritual (după puterile spirituale proprii), dar îi este necesar şi să fie în mijlocul tuturor semenilor săi, care evoluează fiecare în felul său, în jur, fiecare pe linia proprie de evoluţie. Subconştientul va prinde totul, chiar dacă momentan nu va procesa spre conştient, pentru toate spiritele aflate în evoluţii, toate elementele trăirilor de pretutindeni. Atunci când va putea fiecare rezident să trăiască şi să înțeleagă, prin experienţa acumulată, ceea ce pot trăi toţi semenii săi de pretutindeni, de pe toate liniile existente de evoluţie, nu va veni nimănui greu să le conştientizeze pe toate, subconştientul fiind astfel obişnuit cu existenţa unei multitudini de faţete ale realității spirituale înconjurătoare. Continuarea evoluţiilor se face pentru conştientizarea minuţioasă a acestor faţete, proprii şi ale unei mari mulţimi de evoluanţi: de acelaşi fel şi, în paralel sau intersectând propria linie de evoluţie, în diferite multe alte forme de trăire.
Şi iată că, urmând firul evoluţiilor, putem să înţelegem acum felul în care ele formează structuri spirituale comune evoluţiilor de pretutindeni. Trebuie, treptat, să înţelegem ceea ce le apropie şi, în egală măsură, ceea ce le deosebeşte, de aceea este bine să studiem câteva dintre astfel de aspecte.
Am mai discutat, astfel, despre faptul că fiecare popor spiritual este format din spirite asemănătoare care, conform profilului lor spiritual, au particularităţi specifice de înaintare în evoluţii. Treptele de evoluţie a spiritelor sunt generale, dar în interiorul fiecărei trepte ele evoluează mai repede sau mai lent, cu posibilităţi de înţelegere mai rapidă sau mai lentă a evenimentelor pe care le trăiesc, au înclinaţii personale de acceptare a modificărilor propriilor lor comportamente de la o treaptă de evoluţie la alta, după cum cresc şi se diversifică puterilor lor spirituale, după cum se măreşte experienţa lor totală de viaţă. Sunt particularităţi generale, ale întregului popor spiritual - o urzeală a unui covor a cărui ţesătură o formează tocmai diversitatea de trăiri, de creaţie, de a forma grupuri, de a se ajuta pentru înaintări de diferite feluri, etc.
Toate acestea la un loc, cu detalii şi particularităţi proprii de multe feluri, formează ceea ce numim profil spiritual: al unui spirit şi al unui grup spiritual - şi am luat ca referinţă poporul spiritual.
Drumul, sau linia de evoluţie al unui popor spiritual se stabileşte de către coordonatorii de evoluţii. Se stabileşte în mod particular pentru fiecare popor în parte, pentru a parcurge la început - datorită puterilor spirituale încă mici ale membrilor săi, experienţei încă puţine de trăire în condiţii diferite de viaţă întrupată - un anumit drum, ales din multitudinea de locuri (planete, stele, galaxii) din toate subzonele şi zonele universului. Linia de evoluţie este flexibilă, nu este fixă pentru toate popoarele spirituale: ea se formează pe măsura înaintărilor poporului spiritual, pe măsura creşterii puterilor interioare şi astfel, a experienţei sale totale.
Ceea ce înseamnă, aşadar, că nu există un drum general, comun pentru toate spiritele, de la bun început, decât acela marcat de formele generale de evoluţie, în funcţie de cele enumerate mai sus: creşterea generală a puterilor, forţelor spirituale totale şi creşterea experienţei întregului popor spiritual. Trebuie să ţinem cont că există un număr uriaş (dar finit) de popoare spirituale, fiecare în parte aflat pe o linie proprie de evoluţie, unde toate liniile se desfăşoară simultan în univers. Universul Fizic cuprinde astfel popoare aflate în acelaşi timp în momente diferite de evoluţie, desfăşurând forţe şi manifestări specifice fiecăruia în parte. Chiar două sau mai multe popoare spirituale care au început în acelaşi timp evoluţiile lor, parcurg cu viteze diferite, pe drumuri diferite, aceleaşi trepte de evoluţie, după cum îşi formează manifestările specifice de-a lungul treptelor generale, ale tuturor popoarelor.
Astfel se poate spune că vibraţia generală şi forma generală a Universului Fizic se modifică de la o perioadă de timp la alta: căci noi popoare spirituale intră în evoluţie şi alte popoare ies din evoluţia lor progresivă, pas cu pas, de la o zi la alta a universului. Nu există un număr infinit de universuri, ci numai un număr infinit de forme pe care le pot lua universurile, în funcţie de particularităţile speciale ale tuturor popoarelor spirituale aflate în acelaşi timp în evoluţii, acoperind toate spaţiile sale structurale.
Deşi ne referim întotdeauna, ca elemente de bază ale studiilor actuale, la cele care se petrec cu noi aici, în universul care ne găzduieşte momentan - Universul Fizic - amintesc din când în când faptul că evoluţiile tuturor spiritelor în Universul Fizic se împletesc strâns cu evoluţiile în alte universuri, la acelaşi nivel de evoluţii - nu numai la nivele de evoluţie diferite. Ne întrupăm în Universul Fizic, Astral şi Cauzal, unde corpurile noastre de manifestare au un dublu rol: acela de protecţie a vieţii tuturor spiritelor aflate în primele lor forme de manifestare, spirite care nu au conştientizare multă decât pe linia supravieţuirii; sunt astfel protejate şi spiritele primare - fie ele rezidente sau ajutătoare ale rezidenţilor, dar şi ajutătorii lor direcţi, întrupaţi alături de ei, să le fie exemplu şi ajutor în tot ceea ce învaţă şi înfăptuiesc. Agresivitatea primelor forme de evoluţie periclitează viaţa spiritelor, fie ele de acelaşi fel sau a marilor lor ajutători, şi noi ştim bine acest lucru, acum. De aceea corpurile sunt elemente de protecţie stabilă a vieţii, prin întrupare în sisteme corporale complexe şi stabile în spaţiu şi în timp, până când spiritele învaţă să nu se mai distrugă unele pe altele şi să consolideze acest fel de trăire pe care o vor avea în eternitatea vieţii lor.
De asemenea, corpurile au un rol de reprezentare a structurilor interioare ale spiritelor. Nu numai ca monade individuale, ci şi sub forma acelor asocieri pe care le primesc pe parcursul diferitelor stadii ale evoluţiilor. Privite de la nivelul înţelegerilor noastre pământene, momentane, ele pot fi de mai multe feluri:
– ca spirite întrupate în mod unitar într-un singur corp mic: la începutul evoluţiilor sub formă de monade spirituale, când monadele sunt prea mici pentru a susţine individual un sistem corporal complet şi pentru a avea în acelaşi timp şi posibilitate de manifestare. Sunt vieţuitoarele pe care le numim intra-planetare, pe Pământ ele fiind toate vieţuitoarele de la virus până la mamifere exclusiv;
– evoluţiile primare avansează apoi şi ca monadă individuală întrupată, chiar dacă este vorba - în acest stadiu al evoluţie, despre întruparea individuală a fiecărei monade din spiritul care nu se dezmembrează încă. Formaţiunea de spirit va continua de-a lungul tuturor evoluţiilor primare, chiar dacă întrupările vor fi foarte diferite, complexe: adică indiferent dacă vor fi întrupări individuale (monadă cu monadă din formaţiunea de spirit întreg, fiecare în alt corp de manifestare: aşa cum sunt mamiferele şi oamenii pe Pământ) sau întrupări comune (un popor întreg sau mai multe popoare împreună întrupate în ceea ce numim: planetoizi, planete, stele şi, în finalul evoluţiilor primare: galaxii ca forme comune, forme deosebit de complexe de întrupare).
Este de precizat faptul că numai întrupaţii individuali, monadă cu monadă - chiar dacă toate fac parte dintr-un spirit (la rândul lui dintr-un popor spiritual) călătoresc în univers în evoluţii momentane regresive. Cu alte cuvinte, doar la un moment dat al evoluţiilor progresive, spiritele strâng suficientă putere pentru a călători prin univers, în grupuri organizate şi coordonate de însoţitori de grup înaintaţi, foarte puternici şi experimentaţi. Căci astfel de circulaţii universice străbat, în rutele lor foarte lungi, desfăşurări de o complexitate deosebită, în condiţii de diminuare treptată a vibraţiei zonale şi, corporal vorbind, personale, individuale.
Numai coordonatorii de evoluţii pot să străbată în acelaşi fel, atunci când este nevoie, conform sarcinilor lor, aceleaşi spaţii universice, ducând cu ei şi vibraţiile echilibrante, atrăgând şi fluxuri energetice şi materiale către punctele universice care le necesită. Întotdeauna o astfel de călătorie a unui coordonator de evoluţii are o complexitate uluitoare pentru cunoaşterile noastre din acest moment. Dar este necesar să le cunoaştem, pentru a înţelege chiar complexitatea evenimentelor pe care le trăim, aici, acum.
Nici în evoluţiile intra-planetare (când spiritele sunt puţin evoluate şi numai planeta le creează corpurile de întrupare) şi nici în evoluţiile comune (planetă, stea sau galaxie) spiritele nu călătoresc în formele lor de întrupare de acest fel. Cele foarte mici vor aştepta… să crească mai mari, să prindă mai multă experienţă şi astfel să ajungă să conştientizeze bine astfel de călătorii deosebit de complexe. Cele evoluate, care fac întrupări în tot poporul lui spiritual (cele care sunt în evoluţii numite: planetă, stea sau galaxie) nu călătoresc prin univers în această formaţie - greoaie şi putând astfel afecta zonele pe unde trec, prin dislocarea unor mase uriaşe de energii şi materii. Ele călătoresc între întrupări, între două întrupări ale liniilor lor de evoluţie: între 2 întrupări tip "planetă", sau "stea", sau "galaxie". În astfel de pauze, se organizează fără nici o excepţie astfel de călătorii, în care mase uriaşe de ajutători se răspândesc în tot universul, contribuind la evoluţiile fraţilor lor mai mici oriunde, în orice zonă pe care au parcurs-o deja până în momentul călătoriei lor în derulare.
În momentul în care spiritele pot să desfăşoare călătorii universice, deja ele au cunoaştere multă, înţelegere foarte multă, datorită faptului că, pe măsura creşterii puterilor energetice şi experienţei de folosire a acestor puteri, evoluţiile se împletesc şi cu experienţă căpătată şi în Universul Cauzal, univers în care spiritele aprofundează cunoaşterile lor cu studiul fluxurilor energetice, componenţei, mişcărilor între universuri şi în interiorul universurilor: adică învăţături profunde ale cauzelor tuturor celor care se desfăşoară în celelalte universuri pe care le cunosc deja. O astfel de învăţătură le va fi de un real folos nu numai în studiul comportamental şi de influenţă a întrupaţilor între ei şi asupra mediului de viaţă, ci şi de o reală necesitate în calitatea lor de creator conştient, cea mai importantă formă de manifestare pe care o vor dezvolta în evoluţiile lor de pretutindeni: calitatea de creator conştient universal apare, se adânceşte şi ramifică mereu, fără sfârşit, la toate nivelele de cunoaştere - chiar şi pentru Creatorii Dintâi, marii Făuritori ai Centrului de evoluţie.
Iată de ce nu este de loc rău să amintim, din când în când, despre evoluţiile din universurile paralele ale celui în care evoluăm acum.
Este bine să ne gândim că există multe alte feluri de evoluţii, despre care putem face discuţii: legat de cele discutate mai sus, putem gândi la evoluţiile în universurile paralele - mai cu seamă că am abordat deja dimensiunile structurale paralele ale Universului Fizic. Evoluţiile în universurile parale pornesc, dezvoltă învăţături, creează linii de înţelegere pe care spiritele le vor folosi treptat, cu prioritate crescută, în calitate de ajutător, în eternitatea vieţii lor. Înţelegerile structurilor lor - în linii mari - ale funcţionării lor, ale relaţiilor de proporţionalitate între ele, între căile de relaţionare între spirite, ca urmare a înţelegerilor astfel formate, conduc la acele ramificaţii nebănuite (de multe ori) la nivelul planetar şi corporal-uman în care ne aflăm acum. Nebănuite, dar treptat simţite, apoi chiar intuite, treptat înţelese, cu ramurile pe care le trimit ele în realitatea noastră concretă: aici unde, de fapt, se află rădăcinile, cunoaşterilor, pornirile cele dintâi.
De fapt, tocmai de aceea discutăm astfel de lucruri: ne cunoaştem rădăcinile, şi cunoaşterea lor ne conduce cu siguranţă la înţelegerea felului în care pot fi dezvoltate înţelegerile şi remodelările lor chiar din manifestările noastre curente de azi.
O formă de înţelegere a profunzimilor nebănuite până în acest stadiu evolutiv este întruparea comună a unui întreg popor de spirite în ceea ce numim azi planetă, stea şi galaxie - întrupări pe care am început să le înţelegem, puţin câte puţin, până în acest moment al studiilor. Vom discuta foarte mult despre evoluanţii de acest tip - galacticii (cu subgrupările lor: pre-galacticii şi post-galacticii) pentru că foarte mulţi dintre noi se află în acest stadiu de evoluant şi foarte mulţi dintre cei care vor rămâne în continuare aici, pe Pământ, sunt evoluanţi de tip galactic: cei mai apropiaţi ajutători de rezidenţi - apropiaţi în sensul de înţelegători şi lucrători cu multă răbdare pentru nivelul la care vor conlucra în viitorul foarte apropiat. Când vom studia societatea lemuriană - ca o primă formă de evoluţie a umanităţii pe Pământ - vom vedea cât de importanţi au fost galacticii permanent în evoluţiile rezidenţilor, dar şi în ajutorul permanent pe care l-au oferit secundarilor, pentru desfăşurarea sarcinilor lor pe Pământ.
Abia după ce evoluţiile vor petrece spiritele prin toate astfel de trepte mari evolutive, ele vor acumula suficientă experienţă pentru a merge mai departe pe cont propriu, monadă cu monadă: popoarele spirituale ca formă de evoluţie din parcursul întregului primariat se dezmembrează, spiritul însuşi se dezmembrează şi evoluţiile continuă pentru fiecare monadă în parte. Evoluţiile se vor derula în universurile special create pentru monadele pe care le numim din acest moment evolutiv al lor: secundare şi care vor evolua mai departe, către evoluţiile pe care le numim centrale. Astfel de evoluţii au loc, în felul lor progresiv, în universuri separate - Universul Secundar şi Universul Central, special create pentru astfel de evoluţii. Şi nu numai pentru evoluţiile lor proprii, ci şi pentru a proteja în continuare celelalte spirite care intră, şi parcurg treptat evoluţiile lor proprii, în urma celor care au învăţat deja să se protejeze şi să protejeze la rândul lor formele de viaţă, de evoluţie, din universuri.
Pentru studiu se va urmări sinteza de la adresa
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/formele-generale-de-evolutie-monadelor.html
Monadele secundare şi centrale devin ajutătorii eterni ai fraţilor aflaţi în evoluţii primare, dar şi ai monadelor care evoluează pe subtrepte de evoluţie foarte apropiate de propria lor treaptă, fie ea secundară sau centrală. Fiecare învaţă astfel de la toate sub-treptele şi treptele anterioare, dar şi de la monadele superioare - centrale pentru secundari. De asemenea, cele centrale învaţă, pe propria lor treaptă de evoluţie, diverse forme de lucrări de ajutorare a întregului Centru de evoluţie: de la marii Creatorii, Făuritorii Dintâi ai Centrului de evoluţie.

duminică, 13 decembrie 2009

DACĂ AŞ FI MOŞ CRĂCIUN…

Ca să ajung să vă spun ce v-aş aduce eu vouă, dacă aş fi Moş Crăciun, trebuie să mă gândesc serios la mai multe lucruri…
Şi profit de Leapşa de la Sorin pentru a face acum, în prag de sărbătorile cerurilor care deja sunt larg deschise acum, şi vor ţine încă mult timp aşa!! o spovedanie.. o mărturisire… despre ce cred eu din multe puncte de vedere…
Pe care le-aş dori împlinite, dar nu sunt… pe care le-aş cere spre împlinire lui Moş Crăciun şi, dacă aş fi Moş Crăciun şi ar trebui să vă fac un dar… v-aş spune şi v-aş dărui ceea ce simt eu, ca dar spiritual, pe lângă ceea ce îşi dăruiesc oamenii sub bradul cel viu şi sub coroniţa de vâsc curat!!…

Ca sa simt ca traiesc am nevoie de...
… de aplecarea către înţelegerea profundă a celor de mult uitate, din vremuri pe care Moşi Bătrâni, cu barba albă, nu ne băsmeau imaginaţii de oameni cari-nu aveau ce face… Şi merg încet pe drumuri ce par să se destăinuie în şoaptă urechilor ce-n chin se zbat durerea nopţii s-o adoarmă…

E simplu sa ...
…vrei să faci aşa ceva, dar dacă-ţi sufleci „mânecile” sufletului şi-ncerci să intri-n luptă… îţi vei da seama că nu degeaba poveşti vorbesc de oameni mari, plini de puteri, maturi deplini în infinitul trupului şi sufletului lor, luptând, plini de curaj, cu fiarele din ei: şi-apoi povestea lor zicea de lupte lungi, de „zi de VARĂ până-n noapte” şi încă alte „trei zile şi nopţi”, şi tot de vară… lungi, şi cu lumină mare, să vadă bine, pe rând, întunecările din ascunzişurile sufletului lor…
E-aşa de simplu ca să vrei, dar primul pas e-un drum întreg… apoi… la trântă mai departe, să vrei să intri în cuşca „fiarei”…
Ce simplu pentru privitor…

E (prea) complicat sa...
…intri în puterea sferelor ce îşi îngemănează destinul îndrăzneţ sub poarta timpurilor lor ascunse… Cine ni le-a ascuns… iertaţi să fie… Aceia însă nu ştiu încă cum omul căutător, şi călător pe apele din timpuri, ce curg fără-nvoirea lor, se scaldă în necunoscut, activ subconştient şi, prin puterea celor nevăzute, neştiute, neînţelese doar până la o clipă… irupe în înaltul cerurilor ce-acum i se deschid de parc-atât! atâta doar! au aşteptat, în felul lor cuminte, o mână întinsă cu ardoare să le culeagă rodul curat, şi copt de mii de ani!!

Lupt mereu...
să-mi liniştesc avânturile ce nu dau loc altor trăiri, dar care-aprind apoi mereu noi valuri de lumini în cuget – dar doar atunci când, suflet potolit, ajung să-l fac să simtă: să vadă, să audă, să miroasă, să pipăie în felul lui cam fără voie modestit, tot ce nenumărate conuri de lumină deschid de-asupra unui cap nerod, spirale de foloase plouate blând în sufletul sfios astfel re-cuminţit…

Mi-e rusine...
… da, da! mi-e mult ruşine de vorbe şi de gânduri deşănţate pe care le arunc atât de des, ce-mi fac tot timpul sufletul să-mi piară, căzut în negrele genuni ale-nceputurilor firii ce crunt le-au zămislit…

Vreau sa inteleg...
tot ceea ce ne înconjoară, oriunde-am fi, orice ne-am târgui cu propriul nostru bun destin să dea, să treacă cu folos, să ne-ntărească şi apoi atât de dulce să ne înzefirească! Şi, ca o trestie pe apa cerurilor larg deschise, să unduim găsind pe cel ce strigă după un ajutor pe care da, chiar noi putem, şi ştim să-l dăm! dar cu-nţeles interior de doar atât cât cel ce pare înecat să-şi amintească el însuşi să se scape, şi să înoate până în malul temerilor şi fricilor din cerul său vremelnic înnoptat…

As vrea sa castig...
un mic dumnezeiesc surâs după a vieţii încercare, pentru o zbatere de multe ori nebună şi dezordonată, sau înjurând, cum spune omul! „sănătos, măi tată!!!” în faţa sau la spatele întors al celor supăraţi pe felul meu copilăros de a privi în faţă…

Ma poticnesc mereu...
Oooo… chiar mereu… şi-mi iau iar jucărelele şi zic că „Nu mai pot! Şi nu mai vreau! măi frate! Da’lasă-mă-n papucii mei viaţă, că nu am omorât pe nime-n astă viaţă!!!”

Ma simt batran cand...
… când Moşi mă poartă spre dalbele pătrunderi ale înfiruirii neam, când Babe-mi cern ursita de Călător prin veacuri, Povestitor bătrân la geamuri pe-nserat, când oamenii se odihnesc după o trudă ce-şi zice hăruită din neam – peste alt neam…

Ma simt copil cand...
vine-un Om , şi Altul, şi-apoi încingem hore cu vorbele sprinţare, şi râdem, şi cântăm în bucurii stelare!! Şi sufletul ni-i săltăreţ ca la şotron, şi mai departe, săltând din pom în pom… din cer în cer… cu bucurii de joc curat de suflet pur şi tandru de pui de Spirit curios, pus astfel pe-nălţat !!

Ma plictisesc de moarte cand...
Era să zic că nu m-am plictisit eu niciodată!! Dar nu este aşa… Trecut-au anii peste mine, făr’de folos ziceam odată… Dar mult apoi am învăţat că fiecare clipă ce astăzi ne e dată contează unde-o punem spre-a dărui curaj, încredere şi forţă fiecărui gând în parte, şi faptă, şi vorbă, şi mână-ntinsă… Ori pentru a primi cum se cuvine o palmă din partea celora acum pripiţi, pripiţi în lupta lor interioară să îşi primească o porţie de viaţă: pe-a lor şi pe acelor în grabă pălmuiţi…

M-am impacat cu gandul...
…că trebuie să plec! Mi-au zis destui, făcându-mă să mă încred în ce ştiam, în sinea mea, de mult: venită pe-o rază de soare pentru un înţeles profund, cu o plecare cerută de suflete ce vor să mai împartă cu mine alte străvechi tărâmuri, în alte ape ale acestui univers subtil… acolo unde timpul, în sfori de aer şi fronturi de culori suave, se pierde-n lungi cristale ce curg sau picură spre ceruri ce se întorc ciudat să intre în zboruri largi de suflet, lucrând neîncetat…

Mi se pare ca am inceput...
…Să simt cum vremurile blând se schimbă… Atât de blând încât puţini din cei din jurul meu le văd… Dar mare e speranţa în mirătoare vremuri de mari puteri, şi vreri când omeneşti, când chiar dumnezeieşti..

Nu stiu cand...
am ajuns să îmi dau seama că viaţa mea se întregeşte cu-a altora, pe rând!! Nu vă vorbesc din cărţi, ci chiar din ale mele valuri, din timpuri răsfirate pe umeri ce altă dată se ridicau colţoşi, îndureraţi apoi de împietrirea gândurilor aspre pe care oamenii mi-au dovedit că nu le merită, de fel… Şi astfel am ajuns să pun mult bine în faţa lor de-ndată ce îmi dau învrăşmăşită, seama, că gândul rău e-atât de pieritor !!!

Ii ascult pe cei care...
…au nevoie de ascultare! Căci numai aşa suntem pe calea învăţăturilor de viaţă, un carusel de gânduri, de vorbe, de fapte din care, pe lângă multe altele, putem să înţelegem cum s-ascultăm, şi cum s-asculte şi lumea, chiar şi în nerăbdarea efervescenţelor ei multe… de-fel-de-fel-de-fel !!!

Mint cei care..
Ce cred eu despre această tară?? Că noi doar credem că n-omorâm minţind, măi frate!!! Ce crimă fac??? Minţim de complezenţă, că doar n-oi spune-n faţă ceva urât! Mai bine tac!! Nu e normal??!!!
..Păi ştiu eu??!! Oare.. nu e mai bine să spunem cu sinceritate, dar fără de cruzime, căci omul, nu ştiţi?!.. se poate ucide chiar c-o floare… Să fim aşadar, sinceri, doar tonul bun să fie, şi vorba potrivită, să fie cu blândeţe, chiar cu delicateţe, că asta, vorba bună… chiar, măi frate!! N-a omorât pe nimeni, în nici un univers!!!!!!!!!

Cel ce iubeste...
Aici mi-a cam venit să râd, căci mi-a venit în minte zicala destul de veche (şi nu prea!), cum numai cine iubeşte, loveşte… Aş vrea din tot sufletul să cred şi eu, sărmana, că cei care lovesc – de fapt iubesc!! Că noi vorbim şi ne-ndemnăm către iubire, fără să ştim prea bine – dar bine e să ne-amintim, acum!! – că orice spirit ce vine la-ntrupare, da! măcar o dată ori două, pe Pământ, e mare iubitor de oameni, de viaţă, de avânt! Doar şi-a pierdut, în amăgirea lumii, curajul de a iubi deschis – pe care şi-l va regăsi curând, atunci când ochii cei goi, aşa cum par acum, vor înţelege în curând cum cerurile lin se-nalţă, trăgându-şi drept, şi ferm, copiii către iubirile profunde de lume, oameni, de zei şi mărunţei…

Cel ce este iubit...
… NU SE SIMTE UN OM IUBIT DE-ACEL SINGUR, SIMPLU OM, DE-UN SIMPLU MURITOR.. CI DE ÎNTREGA LUME… DE-UN UNIVERS ÎNTREG!! DE O IUBIRE DE DINCOLO DE UNIVERS!! ŞI CHIAR DE SE-OGLINDEŞTE ÎN OCHI DE OM – ACOLO, ŞI DINCOLO DE EI, EL SIMTE-N ZBOR DE SUFLET IUBIRE INFINITĂ, ŞI CALDĂ, ŞI TANDRĂ… IUBIREA LUMII-NTREGI ÎN CARE PIELEA SA SE SCALDĂ, ŞI SCALDĂ VALURI PESTE VAL… UN INFINIT AL TUTUROR IUBIRILOR DIN NOI!!!

Nu mi se pare deloc absurd...
Lăsând acum, pentru o clipă, literatura să se odihnească, am să vă spun, iar voi să nu vă supăraţi, vă rog pe voi, voi oameni buni, de tot ce am să scriu acum… Da, nu mi se pare chiar de loc absurd să văd cum noi, aşa suntem noi acum:
– muncim şi nu muncim;
– iubim şi nu iubim;
– minţim şi nu minţim;
– omorâm şi nu omorâm;
– înşelăm şi nu înşelăm;
– furăm şi nu furăm;
– rănim şi nu rănim sufletele calde care ne iubesc pe faţă sau în mare taină;
– ajutăm sau nu ajutăm;
– suntem sau nu indiferenţi la tot ceea ce ne înconjoară;
… şi tot aşa, mai departe, cu fiecare tară care ne este, omeneşte, proprie şi fiecare ce-a fost sau este învinsă acum, în aceste vremuri care nu degeaba sunt tulburi... Căci toate sunt omeneşti, toate se vor îndrepta, toate se vor aneantiza, chiar dacă drumul este lung, greu, arid de multe ori, auster de cele mai multe ori…
…şi…
Nebun este cel care...
…nu poate încă crede acest „ceva”… Dar iertată să fiu!! Cu siguranţă că acela este doar neştiutor, căci tot acela pe noi – cei ce o credem!! – nebuni ne face !!! Şi… nu e, de fapt, absurd!!!!

As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca...
(parafrazând un pps!!!)
– un bol cu tandreţe!
– un pahar cu curaj!
– un bici pentru alungarea amărăciunii!
– o cărare plină cu îmbrăţişări!
– un sac plin cu gânduri frumoase, bune, înălţătoare!
– o căruţă cu răbdare pentru a asculta toate vocile din jur şi din azur!
– un butoi cu recunoştinţă
– şi încă o căruţă cu… modestie, conştiinciozitate, bucuria de a primi şi de a oferi, altruism, necondiţionare…
ADICĂ PUTERE DE A IUBI… în orice condiţii, oricât de greu poate fi, măcar să mă ridic din tot ceea ce mă trage mereu la fund, viu şi puternic de multe ori…
Să am puterea să mă ridic deasupra tuturor greutăţilor, folosind tot ceea ce mă învaţă mereu: orice zeu, orice Dumnezeu, tot ceea ce există în lume, de la cea mai măruntă vieţuitoare până la orice om !!!
Şi tot asta v-aş aduce şi eu – vouă! dacă aş fi Moş Crăciun !!!!

P.S.: Pentru ca am intotdeauna senzatia ca nedreptatesc pe cel sau cei care sunt doar din nebagare in seama uitati, dau leapsa mai departe oricui citeste si doreste sa scrie!! caci voi, cei care cititi aici, aveti cu totii deschideri si talente ... oricine le are! dar eu cu voi vorbesc acum si de aceea va numesc pe voi, acum, cei talentati si deosebiti din viata mea!
Cu drag, Cristiana

vineri, 11 decembrie 2009

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: CĂUTAREA DRUMULUI NOSTRU ÎN VIAŢĂ

Este un subiect vast, dar este necesar să încerc o sinteză a celor pe care le-aş discuta la nesfârşit!
Am intrebare pornind de la cele doua situatii :
- "multi dintre noi, care am mai venit pe aici (...) acum suntem aici pentru corecţii mărunte de atitudine, subtile "
- "cei care au venit aici pentru prima oara pentru remodelările manifestărilor lor..."
Cum ne putem da seama in care din cele doua categorii ne situam? Intuitiv? Prin regresie hipnotica? Prin meditatie? Toate la un loc?
Exista vreo metoda la indemana incepatorilor?
Există mai multe teme care pot fi abordate în această direcţie: pentru că suntem pe un blog spiritual, să spun din nou că orice abordare a manifestărilor umane sunt de natură spirituală, fie că este vorba despre ceea ce se înţelege în mod curent prin spiritualitate (cultură, religie, filozofie), fie prin profesie, fie prin relaţiile cu semenii în mijlocul cărora ne aflăm.
De regulă întrebarea îmi este pusă din punctul de vedere al ţelului general uman, complex, cu toate abordările de mai sus. Şi mă confrunt de multe ori cu aceasta întrebare. Iar eu răspund cu precizarea: sunt încredinţată că fiecare dintre noi trebuie să îşi intuiască drumul, să se concentreze la ceea ce îi vine în faţă, permanent, după puterile lui. Şi am să caut, pe scurt, să explic acest lucru, urmând ca studiile viitoare să aducă toate detaliile prin prisma cărora cred acest lucru.
Fiecare dintre noi avem un drum prin care învăţăm tot ceea ce se poate face în societatea în care ne-am născut, îmbogăţindu-ne şi consolidându-ne în acelaşi timp experienţa de viaţă: pe segmente diferite, dar care se împletesc strâns şi se influenţează reciproc. Astfel încât totul se poate percepe unitar la un moment dat, contribuind şi în acest fel unitar la experienţa totală de viaţă, dar şi pe segmente, pe care viaţa le abordează mai mult sau mai puţin, în funcţie de necesităţile fiecărui spirit în parte.
În acest fel, părerea mea este că trebuie sa facem tot ceea ce ne trage inima in fiecare moment al vieţii noastre. Acesta ar fi drumul nostru, aspectul general al lui şi, în interiorul lui, compuneri pe care le conştientizăm treptat, cu volume diferite în economia generală a vieţii spirituale. Intuiţia arată drumul format de evenimentele care se trag în viaţa noastră după modurile: de naştere, creştere, familie, şcoală, societate, dorinţele şi aplecările, înclinaţiile noastre care formează drumul nostru. Şi despre care, spunea chiar acum o prietenă, "drumul e grozav"!! Daca îl vedem aşa, dacă vrem să facem faţă permanent la toate provocările, încercările, impulsurile vieţii (fiecare numeşte după cum îi sunt încredinţările) parcă toate devin mai aşezate, urmând să fie înţelese – oricât de greu ne poate fi la un moment dat. Fiecare pas al drumului ne poate face mai curajoşi, mai implicaţi, mai conştiincioşi, mai înţelegători: cu alte cuvinte – mai înţelepţi...
Acesta este aşadar, după părerea mea, drumul general al fiecăruia dintre noi. Particularul se ţese permanent din învăţăturile pe care le avem şi ştim să le aplicăm în fiecare clipă a vieţii noastre. Nu este o lozincă – chiar aceasta este realitatea. Cred eu.
Eu nu sunt de acord cu metode invazive si, de ce nu, chiar determinative, aşa cum văd eu, pe undeva, hipnoza. Poate nu am dreptate, nu am acest talent inductiv. Dar voi scrie mult referitor la felul in care se formează intuiţiile noastre, ca un fel de citire a drumului propriu format de totalitatea elementelor de profil spiritual, a structurilor corporale şi experienţei in manifestări deja consolidată sau în curs de consolidare, de întărire, de obişnuire. Corpul eteric (vital) poate sa ofere informaţii sintetizate din funcţionarea tuturor corpurilor din sistem, sub puterea radiaţiei spirituale. Şi se poate vedea, citi, o astfel de desfăşurare în corpurile omului, daca el permite. Dar tot acest corp, foarte apropiat de corpul nostru fizic, pe care îl dublează (de aceea îl mai numim şi corp dublu eteric, dar să nu se facă confuzia ca ar fi un corp dublu în sine, aşa cum am mai auzit cândva) poate sa dea o clarintuiţie perfectă proprietarului, utilizatorului de sistem (sistem corporal).
Şi este cel mai curat lucru pentru om, în ziua de azi. Pentru că am învăţat că drumul către înţelegerea prin forţă proprie este foarte importanta, căci dacă undeva apare o îndoială, omul se poate depărta pentru mult timp – chiar pt. tot restul vieţii – de cercetarea neconvenţională. Nici un clarvăzător nu poate vedea lucrurile perfect, din orice unghi de vedere, pentru orice moment al vieţii, căci omul este destul de imprevizibil în condiţiile planetare actuale, de modificări permanente ale vibraţiei planetare, la care are răspunsuri prin obişnuinţă, sau nu are (prin ne-obişnuinţă, încă), sau are voinţa de a schimba cat poate mai multe manifestări învechite cu manifestări noi, comutate pe frecventele de ridicare. Adică, comportamente din ce in ce mai echilibrate, mai altruiste, mai înţelegătoare, tolerante, fără să ne supărăm pe noi înşine dacă o dată reuşim, de doua ori nu... Mergem cu voinţă multă mai departe.
Dacă eu vorbesc despre aceste lucruri, nu înseamnă ca trebuie sa aştept la infinit sa ajung la perfecţiune pentru a spune si altora, căci nu voi ajunge la perfecţiunea pe care o vrea lumea, atâta timp cât vibraţia planetara este mică. Nu cere nimeni, din verticala coordonatoare a evoluţiilor noastre, acest lucru: să ne comportăm ca şi atunci când vibraţia planetară este foarte înaltă, când suntem foarte conştienţi de tot ceea ce trebuie sau nu trebuie să facem la un moment dat sau altul al trăirilor noastre.
De aceea spun că omul trebuie să-şi urmeze intuiţiile, alegerile – chiar dacă nu găseşte plăcerea dorită în calea care i se desfăşoară. Treptat ajungem să ne dăm seama că ceea ce nu ne-a plăcut la început ne poate deveni util, interesant, apoi chiar plăcut.
Cam aşa stau lucrurile chiar cu munca pe care mulţi dintre noi, oamenii, nu o prea iubim…
Meditaţia este bună, cred eu, este o cale de liniştire ce poate fi în orice moment folosită pentru a lua hotărâri pentru mai departe. În starea generală de liniştire, intuiţia apare în forma ei de clar-intuiţie la un moment dat. oricum ajută, căci ne poate conduce la obişnuirea cu liniştirea rapidă, atunci când viaţa ne determină să luăm foc! Sau când avem de ales, de înţeles, de căutat, în momentul în care credem că un răspuns poate apare… doar dacă am putea să înţelegem în sufletul nostru ceva. Orice. Ceva.. ACEL CEVA… Şi în liniştea sufletului nostru, acel CEVA apare…
Regresia hipnotică nu mi se pare bună, oricum. Pentru că nu este o soluţie, nu cred ca este o soluţie. Învăţătura şi folosirea aptitudinilor proprii fac mult mai mult. Învăţătura poate să conducă la înţelegerea celor care se desfăşoară în jurul nostru şi astfel să vedem cum se compune drumul acesta al nostru… Căci drumul este foarte important, nu numai scopul în sine… Normal că trebuie să avem scopuri in viaţă, dar să nu ne facem din scop – o limită. Care se atinge şi apoi să nu mai avem nevoie de nimic. Şi să folosim doar ceea ce am învăţat până în acel moment… Dimpotrivă, să înţelegem că mereu avem ceva de învăţat, de la cele mai simple lucruri – la cele mai complexe. Să nu ne temem să iubim ceea ce este simplu, să nu ne fie frică să iubim ceea ce este complex. În fond, toţi suntem începători pe acest drum, toţi facem un pas nou in fiecare clipă, căci nici o clipă nu e repetabilă în subtilitatea ei profundă, în rădăcina ei existenţială.

Pe de alta parte, discutăm aici despre poziții diametral opuse în societatea noastră: pe de o parte – oameni obișnuiți cu greșeli mărunte: obișnuite, le-am zice noi... Cu pofte obișnuite, muncind obişnuit, încercând așa... normal, spunem, să trăim cu cei din jur pe cât posibil în pace... La capătul diametrului comportamental sunt cei care nu iubesc munca, care nu iubesc prietenia între oameni, speculanți, isteţi-dar-puturoşi, apoi mai greu: oameni care calcă pe morminte pentru a trăi comod fără munca multă, cinici, agresivi, hoți, plini de cruzime, criminali sau oameni care pun pe alţii să ucidă pentru confortul lor: tot spiritual…
Învăţăm să îi înțelegem că nu rămân așa de-a pururi, că nu vor fi pedepsiți de-a pururi. Învăţăm să îi privim cu curaj şi să ne strecurăm printre nedreptățile pe care ei le seamănă în calea celorlalți oameni. Pe cât posibil. Să fim luptători echilibrați, înţelegători, curajoși. Să ne placă munca, oamenii, lucrurile mari şi mici ale vieţii. Şi să-i înțelegem pe toți cei care nu fac lucruri convenabile, din punctul de vedere al moralității sociale, profesionale.
Iată, aşadar, cum de fapt ştim de le bun început în ce categorie de oameni – din cele două expuse în textul pe care mi l-ai supus atenţiei – ne putem încadra cu destul de multă uşurinţă. Şi nu cred că ar fi bine să generalizăm ceea ce nouă ne vine doar pentru o rară clipă: la un moment dat, obosiţi, nu avem chef de lucru, sau am zice că ne vine să omorâm pe cineva dur, agresiv şi rău, sau ne-ar place şi nouă să muncească alţii pentru noi ca să ne odihnim şi noi de viaţa necăjită pe care o ducem… Gânduri negre, grele… gânduri de o clipă… Ne reluăm munca… viaţa… palavre de genul ăstora nu sunt pentru noi…. Fiţele să fie pentru alţii… noi avem de muncit pentru o familie, pentru camerele noastre reci… bine barem că sunt! pentru mâncarea plină de E-uri… bine că e şi aia! Uite… a răsărit un zâmbet pe faţa noastră… e un semn bun! Avem un computer… Știți pps-ul acela în care se spune că dacă ajungem la sfârşitul lui – că tot ne aflăm în faţa unui computer – facem parte dintre cei 1% care… şi care… care…
Şi ajungem să ne considerăm fericiţi!!!
Şi dacă ne interesăm cu ardoare despre felul în care ne putem lupta conştient pentru ridicarea spiritualităţii noastre… CU SIGURANŢĂ CĂ FACEM PARTE DINTRE CEI CARE DORESC BINELE TUTUROR ŞI CREDEM CĂ, RADIANT, NOI CONTRIBUIM LA BINELE OAMENILOR PE ACEST PĂMÂNT !!!

Asta este prima şi cea mai importantă sarcină a destinului nostru acum, aici !! Restul se va aşeza pe o temelie deosebit de trainică!!
Indiferent cât de „normală” este viaţa noastră, rolul nostru poate fi enorm, şi noi să nu ştim asta. Marile misiuni, destine, sunt foarte de greu de suportat, dar la fel şi cele mici, ponderate, echilibrate. De multe ori ne dorim să fim în centrul atenţiei lumii, dar lumea poate să dezechilibreze mult un om nepregătit din multe puncte de vedere pentru o astfel de cale: încă!
Sunt astfel fel şi fel de drumuri, important este să trăim o viața echilibrată. Dacă apare ceva deosebit – plăcut sau neplăcut – să privim tot echilibrat, continuând să facem tot ce putem pentru binele nostru, al familiei şi societăţii noastre. Nu este o vorbă în vânt, într-adevăr suntem fiinţe radiante şi influenţăm de la distanţă multă lume. Îmbogăţim lumea cât mai mult cu gândurile, vorbele şi faptele noastre bune.
Eu vă urez tuturor să aveţi spor în toate cele pe care le faceţi, să vă ridicaţi cu voinţă şi încredere deasupra tuturor greutăţilor vieţii, căci toate le avem pentru întărirea şi îmbogăţirea noastră spirituală. Şi să ne regăsim întotdeauna bucuria de trăi speranţele noastre spirituale împlinite!!
Doamne-ajută!!

duminică, 6 decembrie 2009

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: REVENIND LA BLOCAJE SPIRITUALE

Pornim de la citatul:
Blocarea spirituala vizează trecerea la un alt nivel de înțelegere si acceptare a evoluţiei, nu?
Blocarea emoţională nu este si ea o componentă/determinantă a blocării spirituale?
De fapt, orice blocaj este spiritual. Blocajele apar în orice epocă, fie la nivele înalte, fie la nivele joase de vibraţie planetară; fie concret manifeste, fie estompate. Voi discuta doar câteva aspecte acum, urmând ca dezvoltarea pe larg să o urmărim în dezbaterile despre sistemele corporale.

1. MANIFESTAREA BLOCAJELOR LA NIVELUL CORPURILOR NOASTRE FIZICE
Pentru studiu, se pot urmări:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/4-formele-de-intrupare-ale-spiritelor.html
precum şi studiile prezentate la rubrica Sisteme Corporale.

După părerea mea, blocajele pot fi numite cu denumirile corpurilor la care pot fi percepute sau intuite. Este mult mai corect să le numim aşa, după câmpul energiilor şi materiilor care susţine manifestarea prin corp, influenţând în cascadă sistemul corporal până la corpul fizic – prin care au loc manifestările concrete. Sunt blocaje fizice, eterice, emoţionale, mentale: care nu sunt uitare sau oprirea gândurilor prin voinţă – dar aici trebuie să studiez înainte de a da o explicaţie de care să fiu sigură la nivelul meu de pătrundere; cauzal: subtilităţi de înţelegere, care nu se leagă de lipsa de cunoaştere, ci de puterea de pătrundere în rădăcinile tematice, datorită lipsei de atenţie, de concentrare, la rândul său datorat disipării energiilor în prea multe direcţii deodată: un fel de nerăbdare, de lăcomie de a le face pe toate deodată, fără echilibru. Experienţa conduce, fără îndoială, la conştientizarea şi recuperarea prin echilibrarea situaţiilor.
Majoritatea blocajelor au loc la acest nivel, al corpului fizic şi eteric, aflate în acelaşi câmp: pot avea loc din vina – sau nu din vina omului. Moştenim sisteme corporale aflate într-un stadiu de degradare mai mult sau mai puţin înaintat. Suntem coborâtori din linii genetice degradate, datorită vieţilor grele din mileniile anterioare: munca silnică, împiedicarea manifestării bucuriei de trăi, de a munci, de a socializa, de a lega relaţii specifice diferitelor activităţi umane, de a cunoaşte, de a călători… Şi multe altele. Etapa intuitivă, la finalul căreia suntem acum, ne-a decorat corpurile cu astfel de răni, care au produs şi au întărit multe blocaje în starea noastră de vitalitate. Dar pe de altă parte, tot ele ne marchează şi ne vor mai marca un timp vieţile, în continuare, cu toate puterile pe care le-am căpătat în tot acest timp: ne folosim corpurile aşa cum sunt ele acum, dar cu mult curaj, cu multă dorinţă de a trăi toate posibilităţile noastre.
Corpurile spirituale nu produc blocaje – ele dau impulsuri pentru manifestare, cuprinzând elemente care configurează viaţa, inclusiv cele care vor conduce la conştientizarea unor blocaje ascunse.
Astfel, da, discutând despre spiritualitate (manifestarea integrală a spiritului oriunde în universuri) aşa trebuie să vedem orice blocaj, ca un blocaj spiritual: orice manifestare aparţine spiritului, indiferent din care unghi de vedere privim viaţa, cu toate aspectele sale.
Blocajele la fiecare nivel – corespondente fiecărui corp/câmp în parte – pot conduce la creşterea puterii de pătrundere sau pot bloca alte ramuri de manifestare a spiritului. Indiferent însă despre cum decurg ramificaţiile, toate sunt de depăşit în perioadele următoare, căci evoluţiile nu au loc înafara coordonării Creatorilor tuturor condiţiilor lor. Ei sunt aceia care aduc toate spiritele, fără nici o excepţie, în puterea de a-şi conştientiza blocajele, de a-şi îndrepta toate forţele spirituale către îndreptarea atitudinii, comportamentului şi activităţilor îndreptate către creaţie, fie ea intelectuală, emoţională sau materială.
La nivelul spiritului întrupat este destul de greu de decelat blocajele, chiar şi pentru cei care pot vedea subtilităţi ale funcţionării corpurilor. De regulă se face "citirea" aurei – a luminiscenţei corpului, unde blocajul determină întunecarea luminii emise de corp (de fapt şi sunetului emis de corp, dar despre acest lucru nu se cunosc prea multe lucruri azi). Blocajul determină îngustarea structurilor de evacuare a energiilor şi materiilor care au deja vibraţii mai scăzute la evacuare (căci au lăsat o parte din energiile lor în corpul pe care tocmai l-au traversat). Manifestarea dezechilibrului sau lipsa de manifestare (de folosire a unui corp) conduce la diminuarea vibraţiei corporale şi îngreunarea înaintării spre evacuare a materiilor aflate în eliberare din corp. Corpul îşi pierde elasticitatea şi blochează intrările de fluxuri de materii şi energii prin plexuri, până când disconfortul opreşte manifestarea în cauză sau, după caz, oferă impuls pentru mişcarea, manifestarea care nu a fost realizată. Intuiţia omului poate fi puternic manifestă, şi fără multă gândire omul va porni să facă ceva, pentru că a simţit "nevoia"! de aceea este de încurajat omul să facă ce vrea el, nu neapărat ceea ce i se spune din altă parte – dacă simte că nu i se potriveşte sfatul. Experienţa spiritului uman este foarte bogată, pe multiple planuri, astfel încât el poate avea intuiţii puternice, pe care învaţă să şi le cunoască, să şi le recunoască în mareea informaţională care îl asaltează permanent. Şi să folosească tot ceea ce poate, în fiecare moment al vieţii sale.
Blocajele spirituale conduc într-adevăr la salturi spirituale, chiar dacă nu sunt conştientizate pe loc: nici existenţa, nici deblocarea – lucru specific celor dintâi etape de evoluţie pentru toate spiritele şi de regulă etapelor intuitive pentru spiritele conştiente creatoare. Fiecare zonă a universului are însă specificităţi legate de acest subiect, pe acre le vom discuta treptat, în cadrul altor aspecte ale vieţii întrupaţilor.
Pentru noi, ca spirite umane care evoluează acum pe Pământ, blocajele se conştientizează mai greu sau de loc. Însă nu orice manifestare care nu este conformă cu regulile pe care le numim azi morale sunt nişte blocaje, iar acest lucru trebuie să înţelegem noi – chiar daca este greu de acceptat. Mulţi oameni agresivi, imorali, sunt sănătoşi tun – nimic nu pare să le taie avântul, ceea ce creează impresia că numai aşa se poate trăi bine în lumea noastră.
Tocmai de aceea blocajele nu trebuie judecate după păcate prezumtive, ci după modul în care spiritul este oprit din activităţi sau atitudini negative pentru propria sa evoluţie, şi nu comparativ cu alţii. Sau pentru întărirea curajului în faţa oricăror condiţii de trai, pentru luarea unor hotărâri privind viaţa sa şi a celor apropiaţi. Asta nu înseamnă că boala, degradarea este bună, dar atunci când apare ea impulsionează la căutarea personală a manifestărilor care pot să îndrepte situaţia corporală grea.
Echilibrarea ţine de modul în care fiecare dintre noi percepe realitatea şi foloseşte ceea ce primeşte din mediul înconjurător. Intuiţia conlucrează cu blocajele corporale care apar în timp – acolo unde apar – şi ne conduc către înţelegerea modului în care fiecare dintre noi are destinul său de a primi şi folosi realitatea înconjurătoare. Şi care astfel ne modelează permanent atitudinile în faţa vieţii şi societăţii spirituale în care trăim.
Discuţiile privind diferenţele de evoluţie între noi, oamenii, apar în aceste studii nicidecum pentru a crea dispreţ – dacă cineva poate ajunge să creadă aşa ceva. Dimpotrivă, ele sunt aduse pentru a crea înţelegere şi încercare de a tolera astfel de diferenţe, pe care le percepem concret în viaţa noastră curentă, să înţelegem că toate sunt doar momentane, că mergem în evoluţii cu toţii, cu sarcini diferite: şi pentru fiecare spirit în parte, şi pentru grupuri spirituale întregi. Şi sarcinile ne sunt diferite şi de la spirit la spirit, şi de la grup spiritual la altul, dar şi de la o perioadă planetară la alta, după cum ne cer evoluţiile, pas cu pas.
Blocajele spirituale, aşa cum am mai menţionat, sunt conştientizate în timpul etapelor intuitive, când vibraţia planetară este joasă (chiar dacă este în urcare, aşa cum stau lucrurile în acest moment) şi, de cele mai multe ori, după finalizarea destinului. După terminarea destinului de manifestare prin corp fizic, uşurinţa cu care se poate manifesta spiritul prin corpul său astral, în continuare, conduce către deblocările avute în timpul vieţii fizice, căci se păstrează acelaşi corp astral (emoţional) care a slujit şi întruparea cu corp fizic, în continuare. Este o perioadă de timp socotită în mod special pentru astfel de înţelegeri, deblocări, precum şi pentru oferire de ajutor celor care au rămas în viaţa fizică şi îl necesită pentru acelaşi lucru.
Reintrarea într-un destin, într-o nouă viaţă fizică, poate avea ca scop concentrarea şi probarea disipării blocajelor anterioare, dar şi conştientizării celor care au fost ajutate în paralel să se disipeze, prin deblocări anterioare. Sunt destine care cuprind numai aceste aspecte şi destine care lucrează în paralel pe astfel de linii + conştientizarea altor noi blocaje. Sarcinile de destin merg întotdeauna în funcţie de evoluţiile spiritelor, după cum le este şi puterea. De regulă, destinele complexe apar în momentele de finalizare a treptelor de evoluţie, când şi experienţa acumulată este foarte mare.
Cu toate că astfel de blocaje apar pregnant mai mult în etapele intuitive, chiar şi epocile de înaltă vibraţie îşi au blocajele lor, uneori puternic manifeste. Cunoaşterea lor însă conduce la echilibrarea rapidă, iar ajutătorii tuturor grupurilor spirituale conlucrează pentru înțelegerea rădăcinilor lor, pentru deblocări şi pentru aplicarea învăţăturilor primite în astfel de perioade.
Nu numai trecerea de la o etapă planetară la alta conduce la conştientizări şi deblocări, ci şi trecerea de la trăiri dintr-un univers în altul.

2. DETALII ALE EVOLUŢIILOR ÎN ALTE UNIVERSURI, CARE CONTRIBUIE LA DISIPAREA BLOCAJELOR ÎN VIEŢILE NOASTRE FIZICE
Nu suntem conştienţi de astfel de deblocări, în această perioadă pe care o trăim acum, tocmai de aceea nu acceptăm că cei care nu se „învaţă minte” nu vor fi pedepsiţi cu veşnice chinuri sau chiar şi numai cu vieţi ulterioare pline de suferinţe. Învăţăm despre ele tocmai pentru a crede că toţi suntem ajutaţi prin conştientizări în cascadă să ne îndreptăm şi să venim înapoi pentru a face alte noi lucruri bune, pe care chiar le avem în liniile de evoluţie viitoare.
Vieţile noastre pe aceste meleaguri, în condiţii de mare varietate spirituală, sunt foarte rare. Suntem în mijlocul unor desfăşurări în care ne întrerupem momentan alte evoluţii, duse în locuri alte locuri, de vibraţie mare, pentru a reveni aici, pe locurile unde s-au desfăşurat începuturile evoluţiilor noastre. Aici, unde se desfăşoară tot timpul începuturi de evoluţii. Pentru multi dintre noi, care am mai venit pe aici, remodelandu-ne multe dintre atitudinile si comportamentele noastre faţă de viaţă, creaţie, fratii nostri de pretutindeni, astfel de vieţi aici, acum, sunt pentru corecţii mărunte de atitudine, subtile şi tocmai de aceea deosebit de bune pentru noi. Pentru cei care au venit aici pentru prima oara pentru remodelările manifestărilor lor, pentru toţi cei care vor veni - asemenea lor - întotdeauna pe aceeaşi poziţie de novice în această formă de evoluţie, este (şi va fi întotdeauna) deosebit de greu de suportat să înveţe că cei mai importanţi pentru evoluanţii înălţaţi sunt cei pe care ei, călătorii orgolioşi şi duri, îi dispreţuiesc. Răbdarea şi nerăbdarea se vor lua aici mereu la harţă, orgoliul cu toleranţa şi dorinţa de a învăţa, bătaia cu vorba bună; vor dispreţui munca – dar vor subjuga popoare pentru a le forţa să muncească în folosul lor, vor iubi frumosul – numai să nu-l plămădească cu mâinile lor, vor iubi ştiinţele – dar numai pentru a-şi însuşi roadele lor. Vor iubi strategiile – în umbra popoarelor care se vor omorâ, aprinşi în dispreţul încurajat de ei, vor încuraja creaţia dar o vor perverti – folosind-o pentru a-şi consolida poziţia de lider văzut sau nevăzut al unei lumi care va suferi, fără să fie consolată în vreun fel. Vor perverti credinţele, cu intuiţiile pe care le au cei care nu se implică în viaţa curentă, odihniţii lumii care vor şti mereu că nu există pedeapsă superioară – dar ei vor sădi în sufletele oamenilor exact contrariul: frica, teroarea pentru inexistenta pedeapsă divină. Vor şti că există libertate – oriunde, dar nu acum şi aici, pentru cei care trebuie să le muncească. Ştiind tot ce este mai bun şi frumos, vor oferi însă popoarelor dispreţuite de ei complementarităţi care vor sugruma intuiţiile, cunoaşterile, libertăţile.
Dar la final, ele vor fi alte zeci şi sute de grupuri spirituale care vor învăţa – prin propria lor conştiinţă – să nu mai facă aşa ceva niciodată. Niciodată în eternitate.
Aplicaţiile în alte zone ale universului nostru, dar şi în alte universuri, conduc la echilibrări masive şi la dezvoltarea posibilităţilor personale de continuare a evoluţiilor. Învăţăm despre grupuri uriaşe spirituale care vin în valuri la întrupări, unele după altele, şi îşi fac programul vieţii lor, învăţând de fiecare dată altceva. Avem impresia că oamenii nu învaţă niciodată din experienţele lor, dar de fiecare dată spiritele manifestă altceva, în funcţie de condiţiile pe care le întâlnesc: să muncească, să se lupte cu mările şi oceanele lumii, să se lupte cu oamenii, cu animalele, cu stihiile dezlănţuite ale naturii, să cânte, să danseze, să crească copii şi să-i înveţe să trăiască în lumea pe care au apucat s-o cunoască cât de cât.

Fiecare ciclu de vieţi este purtător de sâmburi de echilibrare, deprinşi în alte universuri, în care spiritele se odihnesc după îndelungatele experienţe din acest Univers Fizic. Şi este bine să le cunoaştem, pentru ca nădejdea noastră să se întărească, dar nicidecum ca să ne mulţumim cu un minimum de trăire acum, dacă tot se vor petrece lucruri minunate dincolo de fruntariile acestei vieţi.
În linii mari, atât cât am studiat şi eu până acum, celelalte universuri ne ajută în felul următor:
– Universul Astral: universul învăţăturilor principale ale treptelor de evoluţie, în care nu se urmăresc conştientizări de blocaje şi deblocări. Perioadele acestea se petrec după terminarea destinelor în Universul Fizic, când spiritele au întreaga experienţă, completă, rezultată din ciclul finalizat. Trăirea în corpuri specifice acestui Univers are repercusiuni uriaşe asupra blocajelor emoţionale (astrale) în trăirile de aici, din Universul Fizic. De aceea este atât de important să le cunoaştem. Voi repeta, oricât de des am posibilitatea, faptul că este necesar să numim şi corpul nostru emoţional, de aici, din Universul Fizic, corp astral, la fel cum numim un întreg univers paralel – Univers Astral: corpurile sunt de acelaşi fel, de aceeaşi natură, diferenţa constă în vibraţia mult mai înaltă a celui din Universul Astral. Trăirile prin corpul astral din Universul Fizic conduc la uşurinţa desfăşurărilor unei vieţi fizice bazate pe învăţăturile care se fixează mult mai uşor în Universul Astral. De altfel, este necesar să păstrăm astfel de numiri asemănătoare, pentru a înţelege fluiditatea evoluţiilor. Deblocările, ajutate în disiparea lor de învăţăturile din Universul Astral, trec prin corpul nostru astral din Universul Fizic, ajută enorm desfăşurarea învăţăturilor, aplicarea lor şi consolidărilor lor, oriunde se vor desfăşura ele în continuare.
– Universul Cauzal: este un univers în care se învaţă lucruri cu fluxurile de energii, atunci când evoluţiile sunt mai înaintate, trecând în fazele de creaţie conştientă. Deblocările, fie ele inconştiente, fie parţiale sau totale pe o ramură de manifestare, sau alta, sau mai multe simultan, sunt înţelese mai departe din ce în ce mai profund, prin simţirea dinamicilor fluxurilor energetice care acţionează asupra spiritului şi îi influenţează blocajele şi deblocările: în mediul stelar-planetar de trai şi în societatea în care trăieşte.