Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


luni, 4 martie 2013

DIN NOU DESPRE PĂRINTELE MARIN VLĂDUŢ DE LA BISERICA DIN VADU LAT...

Pentru cei care l-au cunoscut şi l-au iubit pe părintele Marian Vlăduţ de la Vadu Lat, de la mormântul dânsului vă aduc un mesaj frumos... ca sufletul lui bun şi drag ... suflet de adevărat slujitor al unui Dumnezeu pe care dânsul L-a înţeles şi L-a iubit din tot sufletul, de la care a urmat neabătut învăţătura de a-şi iubi semenii şi a le da tot ajutorul pe care îl putea oferi, cu preţul sănătăţii şi, în final, cu preţul suprem al vieţii dânsului...


Doamne, odihneşte în pace sufletul drag al părintelui Marin !!! 



7 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Taicule……..o sa fie bine!

Blamam atat de vehement epoca comunista, dar cu ce-i mai buna cea actuala? Pe parintele Arsenie Boca l-au scos din biserica comunistii, pe parintele Marin Vladut l-au scos democratii. Vina o port si eu ca fiecare dintre cei ce l-am cunoscut pentru ca nu am stiut sa-l sustinem, n-am avut curajul sa spunem ca nu el venea sa ne ia de acasa, ci noi nu-l lasam sa plece acasa pana tarziu dupa miezul noptii. N-am stiut sa spunem ca ne iau un indrumator, un duhovnic, un reper pe care-l aveam pe calea mantuirii.
Acum patru ani, pe partu martie, parintele a plecat intr-o lume mai buna, unde orgoliile, meschinariile, jocurile de culise nu se mai practica.
Eu raman cu regretul ca nu am reusit sa-l mai vad dupa plecarea fortata din biserica, vroiam sa-l intreb de ce nu reactioneaza, de ce nu-si cere drepturile, era indreptatit sa ramana in biserica pe care o pastorise atatia ani, unde era dorit de atata lume. Poate ca Dumnezeu a vrut sa nu-l mai vad, erau intrebari banale, ale unui om care gandeste in termeni de aici si acum… pe cand vederea parintelui era alta, demnitatea lui care cu siguranta l-a costat sanatatea , l-a macinat dorul de biserica, de oameni, de slujbe; dar cu toate astea stia ca dreptatea nu-i pe pamant, ci in ceruri……..de acolo parinte te rugam iarta-ne!

Anonim spunea...

Era anul 2003 cand la insitentele unei prietene mergeam la biserica din Vadu Lat, auzisem de parintele Marin Vladut, de Taicu’, fratele meu mergea des acolo, dar la vremea aceea nu intelegeam cum este cu ale bisericii.
Am ajuns cu prietena mea, pentru o nepriceputa ca mine, slujba mi s-a parut lunga, am stat mult in genunchi, si mult am stat dupa slujba, cand in jurul parintelui s-a facut o roata de oameni dornici sa vorbeasca cu el.
Eu am stat retrasa asistand ca la un spectacol din care sincera sa fiu nu prea imi mai amimtesc mare lucru. Era prea mult pentru o minte suspicioasa ca a mea sa inteleaga taina ce se petrecea acolo.
Anii au trecut, iar cand in calea mea s-a ivit o problema mi-am adus aminte de parintele de la Vadu Lat, asa-i omul numai la greu ne aducem aminte de Dumnezeu, numai atunci intelegem puterea, grija, dragostea lui. Suspiciunea se transformase acum in dorinta de a crede, de a intelege, slujba nu mi se mai parea lunga, invatasem a sta in genunchi, imi gasisem un locsor in biserica, acum imi era drag, ma simteam atat de bine acolo! Vara era racoare, dimineata razele soarelui cadeau prin cupola, luminand chipul sfintilor. Iarna mirosea a foc de lemne, lumina opaca te indemna la reculegere. Inca nu indrazneam sa vorbesc cu parintele, asa cum facea toata lumea, se facea roata in jurul parintelui si acolo in mijlocul bisericii parintele alegea cate unul dintre noi, il privea atent, se concentra, iti patrundea in suflet si iti spunea ce ai facut si ce trebuie sa faci.
Parintele a fost cel care mi-a vorbit prima oara, la miruit, a simtit ca nu am curajul de a-mi deschide sufletul si atunci mi-a intins o mana de ajutor pentru care ii voi fi recunoscatoare toata viata. N-am sa uit niciodata mana lui batandu-ma protector pe umar zicandu-mi “lasa…. o sa fie bine!”. Veneam des la parintele, eu l-am asemanat cu Arsenie Boca, un indrumator de suflete, avea harul de-a privi in sufletul omului si de-al ajuta, facand aceasta cu pretul sanatatii lui, el insusi ne-a povestit ca a stat cu sicriul la usa. Iesea istovit din scufundarile acestea in sufletele noastre, oare ce o fi vazut acolo, ficare asteptam cu nerabdare un sfat, o indrumare pentru a ne rezolva problemele. Parintele facea aceasta cu dragoste, cu daruire, cu har dar si cu responsabilitate, altfel n-ar fi venit atata lume la Taicu’.
Dincolo de acest har al dumnalui sau mai bine zis in directa legatura erau slujbele tinute de parinte, in fiecare duminica tinea dupa Sfanta Liturghie un acatist, dezlegari, incat slujbele se se intindeau mult dupa pranz, iar apoi multimea oamenilor veniti a lua sfat de la parintele il tineu in biserica mult dupa miezul noptii.
Nu vreau si nu sunt in masura sa judec pe nimeni, dar in cate biserici se intampla acest lucru? Dar cu toate aceste sau mai bine zis tocmai de aceea la sfarsitul anului 2008, de Sfantul Stefan a fost ultima oara cand l-am vazut pe parinte. A fost exclus din biserica lui draga, de langa oamenii care aveau atata nevoie de el. Pe cine si cu ce deranjase? Slujbele le oficia intr-o randuiala desavarsita, iar faptul ca vorbea cu oamenii, o facea in mijlocul bisericii, de fata cu toata lumea, nu avea nimic de ascuns, nu iesea cu nimic din canoane, era o predica mai detaliata, un cuvant de invatatura, un sfat aplicat individual. Era de admirat, era de urmat si de altii pentu ca nu se limita in a face doar meseria, el venea cu harul sau, cu daruirea sa, cu dragostea fata de oameni si incerca sa-i ajute, sa-i indrume, sa-i mantuiasca.

Cristiana spunea...

Uite... spun şi eu ca şi dânsul: "O să fie bine..." Vorbeşte cu dânsul, căci te va auzi, nu-ţi fie jenă sau teamă, nu te simţi jenat în faţa celor care ne ajută din ceea ce azi încă mai numim "cer" sau "necunoscut" sau "univers"...
Mi-ai umplut sufletul de vorbele dânsului... de "dânsul" chiar...
Ridică-ţi ochii şi sufletul spre cer, suflet drag !!!

Alexandra spunea...

Ma bucur ca mai sunt persoane care nu l-au uitat pe acest mare parinte, care la un moment dat a adus lumina, alinare, credinta in inimile noastre...Daca ar scrie aici toti oamenii pe care dansul i-a ajutat fie cu o vorba,fie cu un sfat, fie doar prin simpla sa prezenta...si sunt multi aceia. Taicu continua sa existe prin credinta , prin gandurile noastre si prin tot ceea ce a lasat in urma sa...pentru ca oamenii care l-au cunoscut, care l-au iubit cu adevarat nu il vor uita niciodata! Imi lipseste tare mult si ma simt binecuvantata ca am avut sansa sa cunosc un astfel de Om. Dumnezeu sa aibe grija de sufletul lui bland si sa-l odihneasca in pace!

Cristiana spunea...

îȚI DAI SEAMA, ALEXANDRA, CÂT MĂ BUCUR ȘI EU... Deseori mă gândesc la dânsul ca la un Călăuzitor de destin și pentru mine, și pentru mulți alții.
Dânsul lucrează, muncește pentru noi toți. Marii ajutători rămân pe lângă noi și ne îndrumă permanent, lucând în continuare pentru binele nostru. Dumnezeu să ne dea putere tuturor !!!
Să auzim numai de bine !!!

Alexandra spunea...

A fost , este si va ramane pentru toata viata sufletul care mi-a calauzit pasii in cele mai grele momente din viata! Si sunt convinsa ca Taicu ne iubeste si ne vegheaza de Acolo de Sus! Imi doresc sa ajung in curand in satul unde se odihneste ,sa aprind o lumanare si sa-i spun cat ne lipseste...sper sa pot intra si
in biserica pe care a construit -o cu atata truda si dragoste pentru noi. Doamne ajuta!Sa auzim numai de lucruri frumoase :)