Imi amintesc...
.... cum inceperea cursurilor pentru mine aducea intotdeauna acelasi simtamant: ...sfarsit de an in Bucuresti... Si eu eram nostalgica (atunci nu faceam diferenta intre tristete si nostalgie si spuneam ca ma simt trista)si nu neaparat pentru ca as fi avut vacante splendide, aventuri sau alte chestii dupa care sa simti ca s-au sfarsit si nici nu mai stii unde s-au dus... Era un fel de a simti teroarea apropiata a frigului din casa veche in care nu se facea foc prea des... ploile tzaraite de toamna lunga (pana cand am descoperit Medelenii si mi-am dorit in volumul 4 sa pot iubi si eu ploaia... si atunci l-am iubit pe Bacovia mai mult decat pe Minulescu!!)...
Doar atat imi dibuiam eu prin minte ca as avea motiv de tristete... Azi poate le-as numi cu totul altfel si oricum imi spun azi, la fiecare inceput de toamna, ca da, asa toamne sa tot traiesti: cu pulovere foarte calduroase, cu paturici fleece moi ce-ti dau amintiri de pisoi si iti vine sa torci ca ei, doar ca nimeni nu te tine bland in poala... Cu canadiene cu polar si caciulite in rucsacel sa le ai la indemana seara cand vanturile suiera pe la urechi...
...Insa parfumul amintirii de tanara cu narile larg deschise, in pasul elastic catre, si dinspre scoala nu il pierzi niciodata... Ai vrea sa intorci acei ani, chiar daca e greu sa te gandesti cat de nesuferit este s-o iei de la capat cu toate formarile de cultura pe care numai asa, da, nesuferit... ni le-am format...
...As vrea insa acum sa ma intorc in timp ca sa citesc mai mult, sa vorbesc mai mult, sa caut oameni cu care sa simtim impreuna clipele cum zboara, sa simt acelasi violet al serilor de toamna... Nu stiu, tinerii erau altfel, nu erau profunzi, nu erau deschisi decat la natarai, pe ei ii admirau, cu ei se duceau... Abia in clasa a XII-a am descoperit un grupusor de colegi care ar fi meritat toata iubirea... Ne-a parut atat de rau ca ne-am descoperit atat de tarziu !! Pacat ca doar atunci am pierdut cheia de la usa ce ne-a stat inchisa atat amar de timp...
Intotdeauna cautam departe ceea ce avem atat de aproape de noi...
(...amintiri la http://oaltfeldetoamna.blogspot.com/2008/09/frunze-uscate-prin-curtea-liceului.html)
.... cum inceperea cursurilor pentru mine aducea intotdeauna acelasi simtamant: ...sfarsit de an in Bucuresti... Si eu eram nostalgica (atunci nu faceam diferenta intre tristete si nostalgie si spuneam ca ma simt trista)si nu neaparat pentru ca as fi avut vacante splendide, aventuri sau alte chestii dupa care sa simti ca s-au sfarsit si nici nu mai stii unde s-au dus... Era un fel de a simti teroarea apropiata a frigului din casa veche in care nu se facea foc prea des... ploile tzaraite de toamna lunga (pana cand am descoperit Medelenii si mi-am dorit in volumul 4 sa pot iubi si eu ploaia... si atunci l-am iubit pe Bacovia mai mult decat pe Minulescu!!)...
Doar atat imi dibuiam eu prin minte ca as avea motiv de tristete... Azi poate le-as numi cu totul altfel si oricum imi spun azi, la fiecare inceput de toamna, ca da, asa toamne sa tot traiesti: cu pulovere foarte calduroase, cu paturici fleece moi ce-ti dau amintiri de pisoi si iti vine sa torci ca ei, doar ca nimeni nu te tine bland in poala... Cu canadiene cu polar si caciulite in rucsacel sa le ai la indemana seara cand vanturile suiera pe la urechi...
...Insa parfumul amintirii de tanara cu narile larg deschise, in pasul elastic catre, si dinspre scoala nu il pierzi niciodata... Ai vrea sa intorci acei ani, chiar daca e greu sa te gandesti cat de nesuferit este s-o iei de la capat cu toate formarile de cultura pe care numai asa, da, nesuferit... ni le-am format...
...As vrea insa acum sa ma intorc in timp ca sa citesc mai mult, sa vorbesc mai mult, sa caut oameni cu care sa simtim impreuna clipele cum zboara, sa simt acelasi violet al serilor de toamna... Nu stiu, tinerii erau altfel, nu erau profunzi, nu erau deschisi decat la natarai, pe ei ii admirau, cu ei se duceau... Abia in clasa a XII-a am descoperit un grupusor de colegi care ar fi meritat toata iubirea... Ne-a parut atat de rau ca ne-am descoperit atat de tarziu !! Pacat ca doar atunci am pierdut cheia de la usa ce ne-a stat inchisa atat amar de timp...
Intotdeauna cautam departe ceea ce avem atat de aproape de noi...
(...amintiri la http://oaltfeldetoamna.blogspot.com/2008/09/frunze-uscate-prin-curtea-liceului.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu