Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 31 octombrie 2008

MILA VS. COMPASIUNE

Da, este foarte importanta aceasta discutie, se discuta mult in cercurile spirituale despre acest aspect. Rigurozitatea cu care se pune problema nu este doar legata conceptual de o literatura de specialitate - ea a fost dezbatuta candva in cercuri largi si este discutata in continuare de multi oameni din preajma noastra.. Am avut discutii cu multi oameni - laici si religiosi deopotriva - si am hotarat sa fac un studiu aprofundat legat de perceptia oamenilor obisnuiti si modul in care pot fi astfel indrumati spiritual. Rezultatele le voi posta si aici.
Deocamdata sa ma refer la faptul ca multa lume dispretuieste mila, si priveste compasiunea prin prisma acestui punct de vedere,fara sa poata explica de ce simte asa. Am aflat azi ca exista si ideea compasiunii ca slabiciune - dispretuita si ea astfel.
De regula compasiunea - cel putin la noi, la romani - nu este atat de urgisita cum este mila!!
Cred ca mila ma opreste sa fac ceva rau altcuiva sau sa imi fac ceva rau mie insami. Mila ma impinge sa fac ceva bun. Pe loc, concret, cu implicare ‘la locul faptei’. Mi-e mila de omul care sufera si ii dau ajutor pe cat este posibil si pentru mine, si cat (ce) mi se pare ca ii poate fi de folos in acel moment. Chiar si sa nu ma implic in a-i oferi ceva, dar am pe moment sentimentul de mila. Uneori simt ca mi se rupe inima de mila…
Parerea mea este ca compasiunea este o traire superioara, universalizata, care cuprinde o gama larga de simtaminte si acceptari. Care are la baza printre multe altele si mila. Dar in primul rand acceptari. Acceptarea universalizeaza si ridica pe trepte, intr-o spirala nesfarsita, sufletul uman (de fapt al oricarui intrupat) in universurile de manifestare spirituala.
Compasiunea poate fi accesul celui ce percepe necesitatile complexe de evolutie ale spiritului, prin prisma caruia CU TOTII invatam un element superior, traim CU TOTII transcedental momentul care reuneste astfel trecut, prezent si viitor deopotriva. Ne traim invatatura fiecare in parte. Este o traire extrem de subtila, care incredinteaza omul ca, oricat de multa experienta sau cultura ar avea, MAI ARE NEVOIE DE FOARTE MULTE …INFINIT DE MULTE LUCRURI DE INVATAT SI DE IMPARTASIT IN LUME… Suntem universali prin gand, vorba si fapta, si prin astfel de implicare da, PUTEM SA SCHIMBAM LUMEA. Nu toata si nu deodata… (chiar asta vrem?? atunci nu stim ce este cu adevarat un sfant…) Dar putin se poate, si pornind chiar de la a accepta sa ne schimbam noi insine.
Compasiunea si blandetea schimba lumea.

Compasiunea si blandetea pot fi ajutate de evenimente create prin forta vocii: varful de manifestare care sparge o incrancenare momentana (ai ridicat glasul la cineva o secunda, revii in momentul urmator cu hotarare pentru tine insuti pentru a nu ramane insurubat in necaz sau frustrare) contribuie la schimbare. Cert.
Compasiunea poate sa creeze conditii pentru manifestarea spiritului de sacrificiu, atunci cand se da curs unui ajutor de inalta simtire - o simtire care poate conduce la sacrificarea unor sentimente, sau bunuri materiale, sau chiar trupesti si de viata...
Am tendinta de a-l numi daruire: daca spun sacrificiu, parca am cersi sa ni se raspunda cu ceva, chiar si numai cu recunostinta. Este un mare 'oooof' gestionarea recunostintei… Dar daca daruiesc - nu cer nimic. Cel putin asa simt eu.
Sigur ca discutia ramane deschisa...

8 comentarii:

Anonim spunea...

Mila vs. compasiune... suna atat de pompos. Imi este mila de... am o mare compasiune fata de... Oare este cu putinta sa avem mila fata de cineva daca nu ne este mai intai mila de noi insine? Oare stim cum sa actionam ... "din mila" fata de cineva? Ce este mila sau compasiunea? Din ce puncte de vedere sa privim aceasta mila sau aceasta compasiune. Din punctul de vedere al celui aflat "sus" si care il vede pe celalat mai jos? Oare nu ego-ul este cel care simte mila? Pardon, am vrut sa spun ca nu ego-ul este cel ce-si simte superioritatea? Compasiune... cu totii stim ca padurile mor sau sunt omorate, cu totii stim ca peste 3 miliarde de oameni traiesc sub limita saraciei, cu totii stim ca... sunt atat de multe.... Dar nu facem nimic. Nu! Asteptam pe cineva care sa preia initiativa... In mintea lui, fiecare isi spune: oricum, ajutorul meu este insignifiant, ce pot face eu, altundeva trebuie schimbat, etc. In schimb, avem compasiune... ne amagim ca avem compasiune. De fiecare data cand simtim mila fata de cineva sau fata de ceva, ar trebui sa ne intrebam daca altcineva simte o si mai mare mila sau compasiune fata de noi. Da, e o intrebare buna. Este cineva care crede ca nu exista vreun motiv ca altcuiva sa-i fie mila de el? Cat de jalnic au mascat oamenii iubirea cu mila sau compasiunea. S-a ajuns la un joc de cuvinte, de intelesuri, de conjuncturi, de cautare in Dex... Oare degeaba a spus Iisus ca atunci cand tu faci milostenie, sa nu stie stanga ce face dreapta? Nu era el oare, un adevarat cunoscator al sufletului nostru? Ma uit cu greata cum dragii nostrii alesi impart din mila si compasiune, pachetele catre cei care au uitat ca sunt oameni. Culmea, am simtit si eu o mila si o compasiunea pentru ei, pentru fotoliile calde pe care le vor ocupa in curand, pentru degradarea propriului suflet, pentru fatarnicia de care dau dovada. Cum se schimonosesc la fata (cica de mila) cand apare presa sau televiziunea. Da, avem mila si compasiune. Apoi oamenii merg acasa, isi defac pachetelele... rontzaie si apoi se uita cu mare compasiune la stirile de la ora 17, cand vad grozaviile de acolo si in sinea lor se bucura ca sunt de-asupra lor. Pardon, ca simt compasiunea fata de ei.
(RR)

Cristiana spunea...

Sa inteleg ca iubesti animalele? Atunci este chiar foarte bine, ma bucur din tot sufletul pentru asta, avem foarte mare nevoie de oameni care iubesc animalele... Carora le este mila cum sunt chinuite, omorate...
Simt multa compasiune fata de politicieni, fata de oamenii care nu iubesc munca. Te invit sa citesti si alte articole ale mele in care mai abordez acest subiect. Si eu cred in Iisus ( imi amintesc ca am citit prin multe carti, sfinte sau laice, faptul ca era numit Domnul Milei si El a vrut sa ne dea un amplu exemplu de urmat), si cred in viata de apoi (viata de dupa viata) si stiu bine cat de indurerati vor fi pentru tot raul pe care l-au ADUS sau l-au PASTRAT in lume... Nu pot insa sa fiu dispretuitoare la adresa lor, la adresa nimanui, caci daca vreau sa invete cineva ceva - eu insami trebuie sa dau exemplu... Daca noi nu dam exemplu, cine sa le dea??
Eu nu cred ca ne arde vreun foc exterior (gheena, iadul, etc), ci un foc interior care izvoraste din simtirea tuturor durerilor pe care le-au simtit cei din jurul nostru, toate simtamintele oamenilor deodata... Si am compasiune fata de oamenii care acum sufera, si stiu bine ce inseamna asta... Vad urmele nepasarii conducatorilor nostri zilnic si nu de la TV... Nici nu pot sa iti spun ce am in fata ochilor ori de cate ori ies din bloc...

Dar recunosc ca am avut multe discutii despre intelesul acestor doua cuvinte. Poate de aceea nu le subestimez puterea, mai mult, le simt tot timpul, incerc sa fac ceva dupa micutzele mele puteri pentru cei din jurul meu. Primul lucru pe care il pot face de la pozitia mea de simplu salariat intr-o institutie veche de stat este sa stau de vorba cu oamenii necajiti, care stiu ca pot gasi o vorba buna de la mine. Vreau s-o fac cu ochii daca candva nu-mi voi mai putea misca mainile sau gura... Vreau sa vada omul din fata mea ca imi pasa... ca ii pasa cuiva.
As vrea sa faca fiecare om cate ceva. Un prieten foarte tanar, vazand filmul Zeitgeist, nu a mai putut manca carne, a devenit vegetarian. Este vegetarian de 4 luni. Nici prin cap nu-i trece sa-i... treaca...
Sa facem orice pentru cei sau cele care ne provoaca mila sau compasiunea. Orice!! Sa aratam ca ne purtam cu demnitate numele de OM prin lume !!

(Celui care spune ca pun aici afise electorale ii spun ca nu am mai pupat urna de vot din 1992 !!!)

A propos de Ziua imbratisarilor! Eu cand dau de pomana la batranelele din jurul blocurilor noastre, le imbratisez cu drag si le zambesc larg si cu drag!! Stii cat se pot bucura ??!! Este extraordinar!! Ma intampina cu ochii luminosi... este cea mai mare fericire din viata mea !! Nu-nu ajutorul nostru nu este catusi de putin insignifiant!!

Anonim spunea...

Brrlrlrlrllr (acum am scos limba, na). No, amu mi-am zis si io pasul. Stiu ca asta e situatia si ca foarte multi oameni au nevoie de-a li se da peste, pentru ca nu mai au din pacate, capacitatea de-a "manui o undita". Si da, iubesc animalele, dar si omul. Daca ar fi sa aleg intre doua persoane, dintre care unul spune - Doamne, ajuta-ma sa te iubesc, si altul care spune - Doamne, ajuta-ma sa-i iubesc pe oameni, in mod CATEGORIC, l-as alege pe cel care vrea sa-i iubeasca pe oameni. De aceea, in sufletul meu, cel mai mare respect nu-l au preotii, ci oamenii care stiu sa atinga sufletul celui de langa el, iar asta nu o pot face decat aceia care au fost candva la fel ca ceilalti. Doar ei stiu cum, doar ei au eleganta, compasiunea si daruirea necesara pentru a face asta.
Eu stiu pe cineva care a devenit vegetarian dupa ce a vazut filmul Babe, purcelusul. Blrllrrlllr...
(RR)

Cristiana spunea...

Doresc inca sa rezist influentelor celor care modereaza comentariile. Dar probabil ca, daca vei continua sa fii un om neserios, voi proceda si la moderari. Mai fac o incercare: acesta este un blog foarte serios, te rog sa pastrezi nota de seriozitate, pentru ca si tu, la randul tau, sa te bucuri de propria ta demnitate. Ar fi minunat sa iei exemplu de la cei care privesc oamenii din jurul lor cu demnitate, cu curaj si responsabilitate.
De altfel, fara propozitia de la inceput si aceea de la sfarsit, mesajul ar fi in bun inceput de discutie normala. De aceea as spune ca esti binevenit(a) pe aici, in astfel de conditii.
Cu respect, Cristiana

Anonim spunea...

Pretty! This has been a really wonderful post. Many thanks for
providing this information.

My blog post :: chwilówka

Anonim spunea...

Yоu're so cool! I do not belieνе I have read
anything lie thіs before.So wonderful to fiոd anoher person with some unique thoughts on this subject.
Really.. many thаnks ffοr starting this up. This web site iis one thing that
is required on the internet, someonе witɦ a bit of originality!


my page :: casino svenska

Anonim spunea...

Yօu made some good points tɦere. I looked on the net
for additional information about the іssue aand found most individuals will ǥo along
with your views on this site.

Also visit my webpage: Online casino

Anonim spunea...

Every weekend i used to go to see this web
site, as i wish for enjoyment, since this this web page conations genuinely
pleasant funny stuff too.

Here is my web page ... backgammon