Drumurile Bucegilor...
Drumurile Omul-ui…
El Camino-al nostru… Cat de putini stiu asta…
E frumos sa stai la Babele noaptea, sa le vezi sub stele ..de fapt cel mai spectaculos mi s-a parut inainte de furtuna, in iulie, cand te inconjoara negurile calde si pufoase iar fulgerele si tunetele sunt langa tampla ta… atunci te simti de 1000 de ani si totusi sufletul iti canta si nici nu simti ca esti trup langa pamant, parca esti fat inainte de a te naste…
Iar a doua zi sa vezi rasaritul soarelui, cand in fiecare clipa el poarta alta culoare, iar lumea cu ceruri si pamanturi, stanca si brad se -nvolbureaza in culorile adanci… Atunci sa pornesti la drum spre Omul, sa vezi Cerdacul sculptat de mana dacului, culmile de-nvatatura ale stra-oamenilor nostri… sa urci pe seile… pe dupa stancile care si azi mai ascund tacute case de oaspeti - urmele calatorilor din vremurile departate si numai de moshi stiute… Sa stai sub soarele de vara la umbra sub gusha Gushterului sau in spatele Porumbelului si sa privesti in departare cum se infasoara ierburile cu cararile spre vai si catre ceruri…
Si sa-ti ramana drept in inima, sa nu mai vrei sa-l pierzi de-acolo niciodata…
Ca pe un val... ca pe un dans...
Si sa te simti asa cum esti: in tine cu tine…
Nenascut si nemurit…
Drumurile Omul-ui…
El Camino-al nostru… Cat de putini stiu asta…
E frumos sa stai la Babele noaptea, sa le vezi sub stele ..de fapt cel mai spectaculos mi s-a parut inainte de furtuna, in iulie, cand te inconjoara negurile calde si pufoase iar fulgerele si tunetele sunt langa tampla ta… atunci te simti de 1000 de ani si totusi sufletul iti canta si nici nu simti ca esti trup langa pamant, parca esti fat inainte de a te naste…
Iar a doua zi sa vezi rasaritul soarelui, cand in fiecare clipa el poarta alta culoare, iar lumea cu ceruri si pamanturi, stanca si brad se -nvolbureaza in culorile adanci… Atunci sa pornesti la drum spre Omul, sa vezi Cerdacul sculptat de mana dacului, culmile de-nvatatura ale stra-oamenilor nostri… sa urci pe seile… pe dupa stancile care si azi mai ascund tacute case de oaspeti - urmele calatorilor din vremurile departate si numai de moshi stiute… Sa stai sub soarele de vara la umbra sub gusha Gushterului sau in spatele Porumbelului si sa privesti in departare cum se infasoara ierburile cu cararile spre vai si catre ceruri…
Si sa-ti ramana drept in inima, sa nu mai vrei sa-l pierzi de-acolo niciodata…
Ca pe un val... ca pe un dans...
Si sa te simti asa cum esti: in tine cu tine…
Nenascut si nemurit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu