Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 18 octombrie 2008

Rafinarea complexitatii

Acum 15 ani m-am confruntat cu aceasta simpla intrebare: de ce o viata atat de complicata, atunci cand totul poate fi simplu??
Am cautat mai departe decat un simplu raspuns, caci eu insami, pe parcursul timpului, am cautat sa imi dezvolt cunoasterea, in timp ce alti semeni ai mei ori stateau confortabil in fotoliu la TV, fara altceva in gand decat sa le treaca timpul, ori stateau la taclale la o tigara si o cafea cu alte maruntisuri, despre subiecte bune de dispretuit, de luat in ras, de "bascalie" vesela, cu sau fara rautate, la adresa tuturor celor care faceau parte din viata lor. Extremele se ating, daca nu au puterea si/sau volumul sa deschida o spirala: cu totii erau in acea parte a simplitatii vietii care era dorita si de mine, si de prietena mea cu intrebarea, cu exasperarea ei??
Am ajuns insa in momentul (caci capatul nici nu mi-l mai doresc...ar fi plafonare, oricat de sus ar fi acest plafon, nu?!) cand pot sa creionaz ... o rafinare a celor pe care le-am gandit si simtit, referitor la acest subiect.
Caci am ajuns la intelegerea conceptului de rafinare a complexitatii. Doar la radacina. Si am fost fericita ca nu am ratat aceasta radacina...
Or mai fi scris si altii, dat eu am fost atat de ocupata cu A TRAI incat nu am avut timp sa citesc foarte mult in viata.
Asadar smplitatea este de doua feluri:
1. saracia de cunostere si exprimare;
2. rafinarea complexitatii de cunoastere, care cuprinde esentele tuturor cunoasterilor acumulate si face loc unei infinitati, in continuare, care conduce astfel la universalizare infinita !!!
Prima este radacina celeilalte.Ea nu trebuie dispretuita, caci este un punct din infinitatea universala.
Tindem catre rafinarea complexitatii, caci ea defineste inaltarea prin evolutii: stii totul, dar traiesti simplu. Este in noi, caci suntem mult mai mult decat simplii oameni pe care ne vedem zilnic in viata... Fiecare om se naste pe calea aflarii adevarului: fiecare om are o cheie la aceeasi poarta, iar cand a facut tot ceea ce avea altceva de facut in viata sa - merge mai departe, deschizand la randul sau poarta catre eternitate. Abia dupa ce a deschis si aceasta poarta, vede ca de fapt simplitatea si complexitatea se reunesc armonic in fiecare clipa a vietii.
Cuprinderea complexitatii
conduce la rabdare, toleranta in fata complexitatii personalizate a altora, incredere in tzelul comun al tuturor cailor inaltate care se pot intrevede de pe Pamant: sacrificiu, altruism, echilibru prin iubire fara oprire.
Simplitatea dincolo de complexitate face loc infinitului de cunoastere.
Fara sa mai fie vreodata saracie - ea ramane pentru eternitate radacina spirituala rafinata a devenirilor.


Niciun comentariu: