Despre Sânziene – şi nu numai – vom discuta în fiecare an, de fapt putem discuta oricând, ne ajută să cunoaştem câte ceva permanent sau să ne reamintim câte ceva din care să înţelegem viaţa în ansamblul ei.
Florile de sânziene, flori de leac, înfloresc în preajma solstiţiului de vară, adică în zilele cele mai lungi ale anului. În acest fel au parte de cele mai puternice radiaţii solare, cu timpul cel mai lung de expunere. Sunt folosite din vechime pentru susţinerea sensibilităţii umane – acel tip de sensibilitate care ţine de fineţe, de blândeţe, de înţelegere între oameni, adică de cele mai subtile şi totdată mai profunde capacităţi umane, de frumuseţea sufletului uman într-un cuvânt.
Tocmai de aceea este bine să cunoaştem câteva lucruri legate de tradiţiile cu privire la această perioadă a Sânzienelor. Am mai discutat despre ele:
Întotdeauna vom găsi alte mereu noi aspecte de dezbătut, de înţeles, care ne vor aduce încă şi mai multe deschideri de percepţii privind vieţile noastre.
Tradiţia de sânziene spune că se culeg flori de sânziene:
– sunt purtate de fete pe cap sub formă de coroniţe, o zi de la culegere;
– se pun flori de sânziene sub pernă pentru ca fetele să-şi cunoască viitorul însoţitor de destin;
– buchete de flori sau coroniţele purtate o zi de la culegere se aruncă pe casă sau se agaţă pe gardul casei.
Alte amănunte nu sunt chiar necesare în studiul prezent.
Asemenea sânzienelor, florile de busuioc purtate în bluza strânsă pe talie, coroniţe din flori de nu-mă-uita şi de margarete au în zonele temperate aceeaşi încărcătură energetică puternică. Dar pe fiecare continent, şi în diferite perioade ale anilor, chiar cu perioade mai lungi sau mai scurte de timp între înfloriri au aceeaşi beneficitate energetică sau oricum asemănătoare, la diferite nivele şi subnivele de vibraţie locală.
Ceea ce nu ştim bine azi sunt câteva amănunte, care pot însă să destrame neîncrederea unora în esenţa benefică a acestor tradiţii. Şi pe urmă chiar este bine să discutăm despre faptul că sărbătoarea Sânzienelor este cu adevărat o tradiţie getică.
În primul rând să înţelegem că tradiţia se referă mai ales la două aspecte:
1. Curăţenia trupească şi sufletească a fetelor.
Este necesară pentru menţinerea sănătăţii lor, în calitate de viitoare mame şi în acelaşi timp ele fiind cei dintâi învăţători ai copiilor lor. Ţinând cont de această cerinţă:
– se poate evita activarea, înainte de bătrâneţe, precum şi adâncirea deteriorărilor moştenite de la părinţi: în primul rând la corpul dublu eteric şi corpul fizic – blocaje energetice rapide, mult mai rapide decât la cuplurile sănătoase; la timpul bătrâneţii ajung să se activeze mult mai puţin, sub formă de neputinţe fizice, fără să dea naştere la boli grave cu faze terminale, ci doar pentru a marca perioada vieţii în care din muncitor, omul îşi diminuaeză munca şi devine învăţător pentru copii şi nepoţi;
– să ştim că entităţile astrale, percepute în aceste perioade cu vibraţii înalte, nu pedepsesc, ci dimpotrivă ajută omul pe diferite căi să ţină cont de cerinţele menţinerii sănătăţii, integrităţii sale corporale. Nu sunt cerinţele impuse de ele, ci sunt necesare – fiind deja cunoscute prin tradiţie dar neţinându-se cont de ele – pentru păstrarea sănătăţii. Asemenea perioade sunt extrem de puternice (vibraţional vorbind), iar omul este bine să ţină cont de ele pentru a putea să-şi continue destinul în mod optim.
Să reţinem aşadar că modificările acestor perioade sunt vibraţionale la originea lor – nu propriu-zis energetice. Adică nu vin mai multe energii în această perioadă pe Pământ, sau în sistemul nostru stelar, sau în galaxie, ci vibraţiile înalte sunt cele care permit deblocarea corpurilor noastre, mai precis: a structurilor de evacuare a energiilor consumate, a interstiţiilor corpurilor noastre fluidice, deblocare urmată de destinderea corpurilor şi deschiderea mai mare a plexurilor, subplexurilor şi canalelor corpurilor fluidice, care permit astfel o energizare superioară a corpurilor.
Să ţinem cont şi de faptul că nu numai corporalitatea oamenilor este în asemenea situaţie, ci a tuturor vieţuitoarelor planetei. Toate acestea deblocări şi funcţionări sporite ajută în final la întărirea tuturor corpurilor fluidice şi a corpului fizic deopotrivă. Aşadar intră într-adevăr mai multă energie în corpurile noastre, dar nu pentru că ar fi în aer mai multe fluxuri, ci pentru că vibraţiile sunt crescute, cu tot noianul efectelor benefice pentru tot biosistemul planetar. În situaţia unor asemenea activări corporale, circulaţia totală de fluxuri este mult mai rapidă, mai fluidă, ceea ce conduce de asemenea şi la schimbări în câmpul corpurilor noastre: cu dezamprentări şi în câmpurile corpurilor noastre fluidice, individuale, dar şi în câmpurile fluidice (eteric, astral, mental, cauzal) ale aşezărilor umane, ale obiectelor, construcţiilor şi ale altor obiective create de oameni.
Desigur, şi bărbaţii trebuie să ţină cont de aceste lucruri, chiar dacă direcţionarea tradiţiei este făcută mai cu seamă către tinerele fete în calitate de viitoare mame, de susţinătoare practice ale gospodăriilor şi de prim-învăţători pentru copiii lor – pe lângă sfătuirea soţului în probleme de familie. Dar şi sănătatea bărbaţilor este deosebit de importantă, şi important de menţinut toată viaţa; aşadar, este bine de urmărit totul, de toată lumea, prin astfel de învăţături tradiţionale.
Sânzienele – zânele bune din marea clasă a ielelor – “stau” circa o lună în percepţiile oamenilor. Se spune: în preajma oamenilor. De fapt, la fel ca şi în situaţiile pe care le discutam despre “deschiderea cerurilor”, percepţiile noastre se multiplică – domeniul multisenzorialului fiind mult mai pregnant, accentuat timp de o lună: adică în perioada care cuprinde o creştere treptată şi puternică a vibraţiilor, punctul culminant şi apoi descreşterea până la normalul vremurilor, când însă vibraţiile sunt tot mari comparativ cu perioadele obişnuite.
Ielele sunt entităţi astrale, sunt ajutătorii noştri astrali, care au rămas în atenţia oamenilor sub formă feminină: dar de fapt ele sunt fiinţe fără sex în corporalitatea lor fluidică cu corp de manifestare eteric (pentru entităţile eterice ale planetei) sau cu corp de manifestare astral (pentru entităţile astrale). Valurile de energii care se înfăşoară/desfăşoară în jurul lor, puternice ca vălurile rochiilor feminine, au determinat încredinţarea că sunt femei, fete.
Asocierea cu florile de sânziene, flori care sunt şi de leac, şi formarea tradiţiilor legate unele de altele, a condus la intuirea rolului deosebit de bun, de frumos, a sânzienelor (cele mai blânde zâne dintre iele). Totuşi ele sunt şi severe – acea severitate care în fond este realitatea legată de corporalitatea noastră deteriorată genetic, care deteriorare se accentuează din cauza vibraţiilor foarte puternice şi cu variaţie foarte mare de la o perioadă scurtă de timp la alta – e bine să reţinem.
Nu numai vibraţiile planetei deteriorează – sunt încă foarte joase, dar mai ales şi mai des manifestările noastre, bune sau rele deopotrivă: da, am menţionat şi pe cele bune – căci avem senzaţia că ne cresc puterile, atunci facem orice mai mult, cu mai multă putere fizică (lucrări de vară dar şi orice meserie, dar şi orice altă activitate: distracţii, colindări ale munţilor, înot, etc.). Obosim, dar nu ne lăsăm (“Vreau! Pot! Fac!”), durerile vechi se reactivează, apar altele noi. Dar de astfel de greutăţi se “scapă” prin participarea la “Hora Căluşului”: jocul căluşarilor este un dans tradiţional cu efect terapeutic puternic, contribuind intens la dezamprentarea corpurilor şi câmpurilor corpurilor noastre, mai ales cel eteric, astral şi mental – până la accentuarea primirilor de energii din exterior şi echilibrarea tuturor plexurilor – de pe faţa corpului, de pe spate, de pe lateralele corpului, prin scuturare, batere, prin supunerea corpurilor unei muzici instrumentale şi vocale cu puternic impact asupra corpurilor şi fluidizarea câmpurilor lor. Pentru că obişnuim să folosim cu precădere partea din faţă a corpului, ne echilibrăm prin astfel de mişcări, care forţează deschiderea plexurilor de peste tot – ceea ce conduce astfel la reechilibrări energetice cu deosebit impact asupra vieţii noastre.
2. Aspecte ale construcţiei şi întreţinerii vieţii omului şi gospodăriei tradiţionale
Să mai discutăm un aspect, tot în contextul necesităţii înţelegerii unor diferenţe între rădăcini şi efectele pe care le simţim azi, când din ce în ce mai mulţi oameni au început să-şi conştientizeze percepţiile multisenzoriale şi să nu se mai lase duşi de valul superstiţiilor sau, diametral opus, de impunerea oficială a unor elemente ale ştiinţelor fizice răspândite din interesul unor grupuri conducătoare restrânse.
În contextul păstrării curăţeniei, cuminţeniei, purităţii umane, coroniţele realizate din flori proaspăt culese, cu putere energetică mare şi efect puternic, purtate pe capul omului, ajută în plus la activări ale plexului coroanei (sahasrara), cu efect imediat asupra glandelor hipofiză şi epifiză; activează plexul frunţii şi, mai departe, subplexul retrocognoscibilităţii – subplexul cunoaşterilor din vieţile anterioare. Treptat şi acesta se va dezvolta în continuare până la capacitatea sa iniţială de plex, închis parţial în perioada cu vibraţii foarte joase, care acum se află în mod natural, pentru toţi oamenii, în dezvoltare, în revenire la forma sa totală, de plex. El se află între şaua nasului şi guvernează regiunea spre vârful nasului, activându-se încet prin respiraţie, cu ajutorul aerului care conţine din ce în ce mai multe fluxuri cu vibraţie ridicată şi, în plus, cu ajutorul dezvoltării plexului frunţii (ajna).
Iată aşadar cât de importante sunt:
– gândurile pure, curate, frumoase, pentru care o mână de flori îşi poate aduce un mic aport, dar substanţial în condiţiile unei asemenea dezvoltări, treptat, an de an;
– relaţii inter-umane frumoase, sănătoase, corecte;
– cunoaşterea şi păstrarea trdiţiilor – şi vom vedea în studiile viitoare cum sărbătorile de Sânziene sunt de fapt tradiţie getică cu rădăcini deosebit de profunde în trăirile umane bazate pe percepţii multisenzoriale.
Şi pentru că am discutat despre toate acestea, se impune să mai deschidem un subiect: tema caselor oamenilor cuminţi din trecutul în care s-au pus bazele tradiţiilor.
Noi ştim că în vremurile trecute majoritatea oamenilor de la sate locuiau în bordeie şi mai puţin în case pe pământ. Iniţial au fost case în regiunile de munte şi de deal, create în buza colinelor chiar şi la şesul vălurit în mod natural, scăpând astfel de presiunile vânturilor, a diferenţelor mari de temperatură între vară şi iarnă. În acele vremuri de început, ele au fost case curate, bine întreţinute, placate cu piatră şi lemn uscat. În ultimul mileniu, sărăcia în care au fost aduse popoarele le-au transformat în ceea ce ştim din cărţile de istorie şi literatură. Zâmbesc la ideea că azi asemenea tip de case au luat un avânt cu totul deosebit în lume şi îmi amintesc de un mic-dejun într-o cafenea micuţă în Brusturet, la poalele muntelui Piatra Craiului – o cameră frumoasă săpată în piatra muntelui, cu o atmosferă deosebită nu numai prin ineditul său, dar şi prin prospeţimea aerului şi mirosul reavăn de munte direct de lângă masă, cu ierburi ieşite ici şi colo din peretele muntelui dar şi cu ghivece frumos orânduite pe pervaze din piatră temeinic ancorate în pământ, la diferite înălţimi...
Deasupra caselor de acest fel, un covor de iarbă deasă, grasă, menţinea casa în majoritatea timpului anului, din martie până în noiembrie, într-o energizare fină – dar reală, concretă. De aceea tradiţia menţionează ca, după purtarea coroniţei din flori de sânziene, ea să fie aruncată pe casă, contribuind şi ea în continuare la creşterea beneficităţii locului.
Având în vedere asemenea lucruri cunoscute, iată că avem de ales între un anume fel de manifestare şi felul opus acestuia. Şi ne gândim la:
– cuminţenie: ceea ce înseamnă într-un cuvânt: moderaţie, echilibru – adică acceptarea neputinţelor (negativităţilor) altora fără a le urma exemplul, ci dând exemplu spiritual elevat faţă de cel pe care îl respingem în manifestarea proprie. Dar şi acel fel de cuminţenie sexuală care conservă vitalitatea oamenilor indiferent de sex, deşi sărbătoarea nu se adresează numai tinerilor, cum se crede în mod eronat, ci şi oamenilor maturi şi în bătrâneţe, care au sarcini de-a lungul întregii lor vieţi şi au nevoie de energie, de vitalitate până în ultima clipă a vieţii lor.
– curăţenie fizică personală, a gospodăriei şi a întregii aşezări – într-un cuvânt gopodărirea întregii aşezări. În plus, se avea în vedere participarea la întreţinerea vieţii dincolo de aşezare, a construcţiilor cu legătură între aşezări (podeţe, întăriri ale malurilor unor ape, garduri de sprijinit pământul spre a nu avea loc prăbuşiri în perioadele ploilor, case de călători, etc.). Totul se realiza cu conştiinţa omului care înţelege bine că nu trebuie să aştepte să facă altul curat după sine, cu conştiinţa lucrurilor bine realizate, altruist şi de înaltă calitate, oriunde în lume. În caz contrar, noi ştim bine azi, vedem pretutindeni mizerie, nepăsarea cu care se priveşte totul dincolo de gardul casei proprii, şi mai mult dincolo de graniţele aşezării. Lipsa de hotărâre, de dârzenie în a cere conlucrare tuturor pentru realizări notabile, şi durabile, contribuie la stricarea mediului vegetal şi animal, precum şi a aerului purtător de energiile circulante ale vieţii. Totul merge astfel în direcţia diminuării vibraţiei locale şi continentale, la îngreunarea propriei vieţi prin deteriorarea sistemului nostru imunitar, cu toată cascada de efecte negative pe care o cunoaştem bine acum...
Menţinerea omului în limitele bunului simţ, cuminţeniei, curăţeniei conduce la conservarea energiilor proprii şi folosirea lor în creaţie de înaltă calitate şi relaţionare liniştită cu semenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu