Recunosc că sunt subiectivă dacă am ales un site cu referire la Bucovina, căci acolo am avut parte de o experienţă extraodinară – chiar dacă nu a fost în zilele de Sânziene, ci un picuţ mai târziu, în primele zile ale lui august... în ultimul meu concediu...
Dar ceea ce vreau să scriu este valabil în mare măsură oricând în timpul verii, în orice loc curat din natură... Comentariul unei prietene pe facebook la fotografia postată în anii trecuţi a venit în completare atunci: “Roua diminetii, se zice că cine spală ochii cu roua vede totul mai limpede şi clar!”
Nu pot uita senzaţia pe care o aveam, dimineaţă după dimineaţă, când mă spălam pe faţă cu roua îmbelşugată din ierburi şi mă uscam în razele soarelui de dimineaţă...
Dar să vedem ce este cu acest obicei al oamenilor de la ţară de a se spăla cu rouă şi a se “scălda” în soarele dimineaţii pentru a se usca...
http://discoverbucovina.info/noaptea-magica-de-sanziene-credinte-obiceiuri-traditii/
“În dimineaţa zilei de 24 iunie, multe fete obişnuiau să se scalde în roua din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc şi mai ales se fereau să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu acea rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.”
...Bine, lăsăm la o parte chestiunea cu data Sânzienelor, mutată artificial în 24 iunie, pentru a nu se confunda cu tradiţia “barbară” a dacilor din vechimi... Să iertăm, căci şi 24 iunie face parte din Zilele Mijlocului de Vară – dar SĂ NU UITĂM că este o tradiţie de sorginte dacică, venind din cunoaşteri deosebit de profunde, cu semnificaţie ştiinţific-spirituală – adică acel fel de cunoaştere şi aplicare a ei pentru care dacii erau consideraţi înţelepţi...
Pentru persoanele sensibile la diferenţe vibraţionale – şi ştim bine că din ce în ce mai multe persoane devin sensibile în această direcţie – spălarea cu rouă şi uscarea în soarele dimineţii este o senzaţie extraordinară de puritate, ca un fel de renaştere în sânul naturii care ne naşte şi ne creşte...
Ce este roua?...
Conform DEX online: https://dexonline.ro/definitie/roua
“RÓUĂ s. f. Picături de apă care acoperă dimineaţa suprafaţa pământului, obiectele de pe sol, vegetaţia etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturaţie (Fiz.)”
Aceasta înseamnă că este forma cea mai pură a apei – bineînţeles în situaţia în care şi poluarea atmosferică este cât se poate de redusă – în regiunile retrase, departe de poluarea oraşelor cotemporane. Şi deja începem să ştim acum ce mare importanţă are faptul că, cu cât locul este mai puţin folosit de oameni – deci fără amprente umane: şi nu mă refer neapărat la amprente fizice, ci şi emoţionale şi mentale, pe care nu le luăm în considerare de cele mai multe ori – cu atât roua este mai pură şi efectul său asupra omului este mai puternic, chiar dacă foarte subtil.
Folosită pentru spălat – şi se poate foarte bine spăla faţa, părul, gâtul şi braţele cu ceea ce se poate culege doar dintr-o curte (aşa cum am putut şi eu trăi, fotografia este făcută în curtea casei rudelor mele din Bucovina)
Este foarte important de ştiut câteva lucruri legate de apa pe care o considerăm pură. Roua este aşadar o formă de apă planetară care se formează prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă. Procesul de condensare sparge orice urmă de amprentare, provenită din lume, de pe moleculele de apă. Dar în contact cu solul şi cu vieţuitoarele planetare (plante, animale), ele preiau amprentele vibraţionale ale planetei – pe care le considerăm neutre din orice punct de vedere. Amprentele care provin de la oameni au alt statut – căci oamenii amprentează tot ceea ce îi înconjoară prin emoţiile lor foarte puternice, cu gândurile lor foarte puternice. Chiar simpla apropiere, plimbare relaxată, creează mici bule de fluxuri energo-materiale compacte: de la microscopice la mărişoare – chiar mari, dar acelea nu mai influenţează roua, ierburile şi vieţuitoarele mici, însă influenţează omul. Gândul unui om care are grijă să nu influenţeze roua – o influenţează chiar cu teama de a nu face ceva nepermis, sau chiar cu sentimentele umane inerente unei vieţi active: creative, emoţionale, relaţionale sub aspectul emoţional.
De aceea, un om care se dedică activităţii de culegere de rouă trebuie să fie:
– femeie: căci femeile răspândesc radiaţii pe toate nivelele de vibraţie (având în destin naşterea şi creşterea de copii care trebuie să primească vibraţii dintr-o gamă extrem de largă, pentru a se pregăti de viaţă în mod complex);
– în vârstă înaintată, după menopauză, când activităţile hormonale sunt substanţial reduse, iar sentimentele pot fi puternice, dar nu mai sunt atât de puternic radiante ca atunci când activitatea hormonală se află la cote optime pentru desfăşurarea unei multitudini de activităţi;
– să aibă experienţă în acest domeniu, pentru că o asemenea experienţă înseamnă a percepe pe loc orice fel de aspect străin care ar putea periclita starea de puritate a celor pe care le are de făcut. De aceea, asemenea persoane sunt ele înseşi foarte perceptive de felul lor şi au în familie persoane de acest fel, de la care pot învăţa multe lucruri, care pot oferi învăţături referitoare la multe aspecte, la cum pot învăţa din propriile experienţe de viaţă, cum să-şi dezvolte singure percepţiile necesare. Dar dacă asemenea persoane sunt deocamdată puţine, ele sunt şi exemple benefice de atitudine echilibrată în aşezarea, sau familia, sau locurile pe care le frecventează. Asemenea exemple vor fi de un real folos celor din jur, care vor învăţa nu neapărat pentru a derula o astfel de activitate în viaţa lor, ci pentru orice fel de activitate şi pentru a-şi hotărâ renunţarea la comportamente neechilibrate, exagerate, exacerbate: aşa cum din ce în ce mai mulţi tineri îşi dau seama şi se echilibrează singuri, din mersul vieţii lor, având drept exemplu concret astfel de oameni – dar primind şi radiant, chiar fără şă ştie, impulsuri permanente de autocunoaştere şi de autoechilibrare.
Tradiţia a pornit – şi iată că a păstrat – exemplul celor care cândva trăiau în mijlocul aşezărilor umane de pretutindeni: Babele, soţiile Moşilor ancestrali, moaşele Moşilor, Bătrânele vremurilor. Să nu uităm că undeva există un munte cu numirea ce le acordă respect amintirii lor – Muntele Bătrâna din Bucegi, care adăposteşte Peştera Ialomicioarei. Vom discuta multe lucruri legate de viaţa şi activităţile lor pe aceste meleaguri.
Persoanele care preiau şi folosesc roua sunt chiar, în mod conştient, în primul rând cele care o culeg şi o folosesc pe loc, având astfel un grad mai ridicat de o asemenea curăţenie vibraţională. Dar şi persoanele care o vor primi de la ele, care o vor folosi, şi care, prin cunoaşterea din aşezare şi prin chiar felul lor de a fi, vor căuta să aibă organismul purificat, beneficiind în plus de pe urma primirii de rouă – comparativ cu cei care nu ţin cont de asemenea cerinţă. O astfel de purificare se obţine prin hrană curată (de preferinţă fără sacrificare de mamifere), dar şi prin odihnă echilibrată, prin comportament echilibrat, prin atitudine plină de demnitate, respect, consideraţie faţă de ceruri şi pământ, de oameni, animale şi entităţi deopotrivă.
Asemenea persoane:
– vor beneficia mult mai eficient de vibraţiile vârfului Zilelor Mijlocului de Vară şi, trecând printr-un asemenea moment nu li se va mai părea greu nici un alt eveniment vibraţional în continuare, vor trăi cu sufletul relativ senin nu pentru că îşi impun sieşi să fie indiferente, ci pentru că pot să fie echilibrate cu relativă uşurinţă în faţa întregii lumi;
– vor beneficia şi toate persoanele din jurul lor, tocmai prin felul în care îşi regăsesc rapid starea de echilibru, de stabilitate sufletească, prin comportament şi, în general viaţa bine gândită pe care o au şi cu care primesc tot ceea ce vine de la întreaga lume în care trăiesc.
Iată aşadar beneficiile păstrării tradiţiilor în viaţa noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu