Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

miercuri, 11 februarie 2009

ÎNCĂ PUŢINĂ DISCUŢIE ASUPRA TIMPULUI

Nu sunt savant să fac abordări ample şi matematice asupra timpului, dar sunt anumite date de la care mi se pare că putem să pornim în abordări ulterioare, pe măsură ce înţelegem fenomenele lumii care ne înconjoară. De asemenea, sunt multe discuţii pe care nu le putem aborda total într-un articol - poate nici sintetic într-o viaţa întreagă… Dar putem aborda trepte de gândire asupra subiectului care rămâne deschis şi putem înţelege părţi ale unor fenomene, rămânând deschişi la completările ulterioare.
Problema timpului este discutată tot mai frecvent. Am promis şi eu că o mai abordez din când în când, atunci când eu însămi strâng înţelegeri, idei, aspecte pe care le-am abordat trecător, anterior.
Este o mare diferenţă între a monitoriza timpul şi a percepe timpul ca atare; se poate discuta despre percepţia personală a timpului (a fiecărui individ în parte) şi timpul ca variabilă sau constantă a Universului Fizic în care trăim. Depinde din care unghi de vedere abordăm problema. În timp ce noi trăim aici, acum, se desfăşoară în paralel dimensiuni (sau realităţi) distincte, unele defazate în spaţiu şi în timp, altele fiind în fază cu dimensiunea noastră (desfăşurând realitatea în mod identic din acest punct de vedere) - dar fiind alcătuite din elemente energo-materiale de vibraţii diferite. Asemenea condiţii de desfăşurare a lumilor îşi pun în mod cert amprenta asupra derulărilor temporale locale, chiar şi asupra unui cercetător dinafara lor - indiferent dacă el îşi dă seama sau nu acest aspect.
Coexistăm însă cu toţii în planul general al unei Creaţii uriaşe din care azi înţelegem doar o mică parte - dar avem la dispoziţie puterea mentală prin care înţelegem, detaliat sau sintetic, organizări desfăşurate în acelaşi timp cu viaţa noastră, având impact asupra noastră, fără de care nu am fi aici, acum. Că vrem sau nu, că putem sau nu să recunoaştem sau numai să acceptăm acest lucru, nu împiedicăm cu nimic să se desfăşoare totul constant, ritmic, venind din eternitate şi mergând în eternitate.
Se va discuta despre timp în fel şi chip. Circulă de 2 - 3 ani informaţii privind modificările vibraţionale ale planetei noastre, ale sistemului nostru stelar şi ale galaxiei din care facem parte. Şi mai circulă informaţii privind felul în care timpul, ca o variabilă universală sau numai locală, s-ar reduce simţitor, arătându-se prezumtive rezultate, ale unor prezumtive calcule, conform cărora ne-am îndrepta către timpul cu valoarea "zero", undeva în jurul datei mult discutatei de 21 decembrie 2012.
În timp ce cineva îmi prezenta, acum 2 ani (opa! s-au făcut deja 3 !!) această teorie, spunând că asta poate observa oricine: nu mai are nimeni timp, timpul se sfârşeşte, nu mai avem la dispoziţie decât 16 ore "pe zi" (de 3 ani tot 16 ore) în loc de 24 de ore. La drept vorbind, mă gândeam şi eu că sunt într-adevăr momente în care nu am timp... să le fac pe toate câte ar trebui să le fac dacă aş asculta de toţi cei din jurul meu: dacă aş lucra la serviciu 9 - 10 ore ca şi înainte (noroc cu PC ul, care scurtează formidabil timpul de lucru, binecuvântat fie cel care l-a inventat!!), să mă plimb, să citesc, să conversez cu cei peste 100 oameni din agenda mobilului, să mă uit la filme vechi şi noi, să fac tot ceea ce alţii din jurul meu mi-ar pune în cârcă pentru că ei nu vor să se uite decât la TV sau prin infinitatea internetului... să facă şi ei (nu??!!) orice altceva decât ce le este dat să facă pentru omul zilei de azi.
Dar pentru că astfel dăm cu toţii în bâlbâială (aş mai număra primăriile, cumpărăturile, îngheţarea timp de o oră aşteptând RATB ul..) ... na! timpul implozează...
Îi demonstram prietenului care rămăsese cu gura căscată că de cele mai multe ori pentru mine timpul parcă se lăţea, se lungea... nu are cum să se lungească în fond... dar mai şti??!! de parcă intram într-o buclă temporală din acelea de care se vorbeşte în SF-uri… Dar dacă intru în panică, am observat că "trag" timpul după mine: simt o presiune cumplită în creier, parcă nimic nu mai "merge", nici să vorbesc nu mai pot, înghit cuvintele, înghit şi respiraţia. Ceva merge "pe sărite", ca atunci când privesc la TV pe computer în timp ce rulează mai multe programe deodată.
Şi, continuam eu, când sunt liniştită, când - înainte de o lucrare, la serviciu sau oriunde în altă parte, respir adânc cu ochii închişi, mă opresc câteva clipe să simt cum liniştea îmi invadează tot trupul, şi gândul, şi orice fel de simţire… pornesc să fac ceea ce am de făcut fără să mă gândesc că nu am timp, că nu am condiţii… Condiţiile sunt cele ce sunt şi gata. Nu mă las auto-condiţionată şi, dacă pot, nu las nici pe alţii s-o facă. Este foarte drept că nu se poate aşa ceva tot timpul, dar aceasta este altă poveste.
Şi timpul parcă se dilată, şi fac într-o zi de mă mir şi eu ce, şi cât am putut face… Dar în clipa în care pierd armonia cu aerul liniştit din jurul meu, acel timp zboară, parcă stimulat de alţii şi altele din jurul meu. Dacă mă necăjesc că nu am ce-mi trebuie, că nu am condiţii, următoarele 10 minute nu ştiu ce au fost, cum au fost, de parcă le-am dat altcuiva, din viaţa mea. Şi când îmi reintru în linişte, totul devine calm şi liniştit, toate se aştern tăcut în faţa mea, de parcă s-ar face toate… aşa cum bine spunea o prietenă: de la sine…
De parcă timpul ar fi frânghie care se scurtează şi se îngroaşă, sau se lungeşte şi se subţiază, până ce dispare cu totul. Căci în acea "buclă" timpul nu se mai simte, dar se poate percepe doar prin efectele actiunilor desfăşurate în acea perioadă de timp: pentru mine - paginile scrise în linişte, în teanc de 20-30 de parcă s-ar fi scris singure, cu scris egal şi regulat. Când ridic ochii, nu a trecut decât o oră.
Acela este timpul meu real.
Când suntem mai mulţi "pe un timp", timpurile se încalecă, îşi trag seva unul de la altul, se îngemănează şi se bat - după cum sufletele noastre sunt şi ele, la fel.
Prspectiva din care privim timpul este alta, diferită de la om la om, de la o vieţuitoare la alta. Am citit undeva cum că unei muşte i se pare viaţa ei tot atât de lungă pecum ni se pare nouă - viaţa noastră. Trăim astfel o sincronizare cu un timp planetar, nu numai în funcţie de AND-ul nostru celular, ci de toate structurile asemănătoare acestuia din celelalte corpuri fluidice pe care le avem: orice vieţuitoare planetară, aflaţi cu toţii în acelaşi câmp universal. Fiecare celulă a sistemelor noastre corporale se armonizează perfect cu Pământul (cu pământurile planetei, cu apele, cu aerul), cu întreg "colţul" nostru de cer în care ne zbenguim !! Avem puterea pe care Creaţia - cerurilor şi a noastră, a tuturor - ne-o oferă pentru a ne înţelege, pentru a ne accepta într-o lume uluitor de variată: ne ajută să-i cunoaştem tainele, din ce în ce mai profunde pe măsura înţelegerilor noastre, cu puteri şi ele din ce în ce mai mari, parcă tot pe zi ce trece…
Suntem într-adevăr pe o coardă, fiecare dintre noi. Îi spunem, popular: drum sau destin, dar suntem o buclă de viaţă călătoare pe un string: supus celor care au creat stringul, cu dragoste şi înţelepciune, o lume a stringurilor în care ne integrăm astfel perfect, în orice moment. Lumea buclelor călătoare este mai frumoasă sau mai puţin frumoasă, după cum este sunetul nostru interior, şi lumina noastră interioară. Dacă sunt frumoase, voioase, deschise, contribuie mereu la construcţia altelor noi - prin vibraţia lor înaltă, sau dacă nu - la distrugerea celor mai plăpânde, prin vibraţia lor scăzută.
Timpul nu rămâne însă o necunoscută, mai presus de cele care ne formează viaţa, atât şi cum ne este dat nouă.
Mai sunt destul de multe lucruri interesante de abordat. De exemplu, percepţia timpului în societăţile străvechi - lemuriene şi atlante: un timp nemonitorizat, dar perceput cerebral şi cu senzorii corpurilor fluidice ca fiind segmente de destin, de lucrare personală, integrată în lucrarea societară locală: toate fiind bine cunoscute şi urmărite: personal şi în grup spiritual, în armonie perfectă cu derulările planetare, stelare şi local galactice (din "braţul" local al galaxiei, loc unde se află Pământul). Nici măcar cercetătorul retrocognoscibil (adică: cel care cercetează trecutul planetei şi totdată al societăţii umane) nu îşi poate da seama cu precizie în ce segment de timp se află, decât după totalitatea încadrărilor într-un timp dinainte stabilit. De exemplu: înainte de ultima glaciaţiune, sau între intrarea spiritelor umane la întrupări pământene şi contemporan, sau între diferite momente de integrare a unor grupuri spirituale venite pe Pământ, din diverse zone ale universului, etc.
Ne îndreptăm către distribuţii societare care se vor apropia foarte mult de cele ale societăţilor trecute, dar pe o spirală deschisă de puterea spirituală pe care am cucerit-o toţi oamenii, de-a lungul ultimelor milenii. Un viitor nesupus tehnologiilor, ci percepţiilor naturale, de acelaşi fel ca şi cele expuse mai sus. De aceea este necesar să avem habar de astfel de lucruri, să le înţelegem măcar în linii mari, căci altfel efortul de a ne încadra ulterior în cunoaşteri va fi mult mai mare.
***
Vă recomand să citiţi cartea "O mai scurtă istorie a timpului" - Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow Ed. Humanitas, precum şi recent apăruta carte "Mileniul pierdut" - Florin Diacu Ed. Dacica

9 comentarii:

Ioan spunea...

Salut Om cuminte,

mi se pare complicat ce zici tu aici desi e usor de citit...

stau cu gura cascata si ma uit...

Uneori simt ca n-am timp si simt ca vibrez mai tare decat acum vreo cativa ani, si ca emotiile sunt mai puternice, desi sunt mai linistit si impacat...

Hmmm, ma faci sa gandesc cu sufletul, cu corasonul, el spune adevarul.

Gracias,

i

Cristiana spunea...

Buna, Ioane, uite, te spun la toata lumea (cu drag!!) ca tu esti omul acela cu suflet urias care a spus tuturor femeilor acele cuvinte atat de frumoase, pe care le-am pus in finalul articolului "Dansul" vietii si al mortii!! Atunci cand nu mai aveam putere sa scriu nici un cuvant, tu ai fost acela care mi-ai dat avant, care mi-a spus "Hai, Cris, poti!!" si, atunci, totul a venit de la sine!!
Si filmul Validation tot de la Ioan vine!!!
Sa ne traiesti si sa mai vii pe aici!!
(Dar si eu trebuie sa mai colind prin lumea asta larga, sa intalnesc oameni buni!!)
Da, nu scriu lucruri usurele, am scris si voi scrie lucruri din ce in ce mai complexe. Vreau ca cele pe care le scriu sa fie treptat o provocare intelectuala din ce in ce mai mare. Cred insa ca, pentru cei care isi pun intrebari, unora le-am gasit raspunsuri. Si pentru a le intelege trebuie un pic de efort; eu insami fac un efort destul de mare sa exprim in cuvinte obisnuite ceva care nu este de loc obisnuit noua, acum.
Ceea ce este insa notabil ramane faptul ca intr-adevar, simtim mult mai profund decat in urma cu cativa ani - eu am generalizat si am scris despre comparatia cu copilaria si adolescenta, dar, sincer, si eu simt la fel. Insa sunt foarte multi oameni care, in focul vietii pline de greutati si neprevazut, nu au mai avut timp de "simtire buna", chiar de pe cand si-au trait adolescenta lor... Abia acum se mai linistesc si incearca sa recupereze atat de multa simtire pierduta...
Totul se schimba, chiar daca ... timpul totusi nu se scurteaza... Vrem sa facem mai multe, si asta este cu totul altceva.. Dar lumina asta care se schimba ne patrunde in suflet, simtirile noastre devin tot mai puternice si ne lasa mai linistiti, mai puternici. Incredintarile noastre devin mai sigure, priceperile noastre - mai adanci. O sa vorbim si despre lumina aceasta, in curand, si despre felul in care ea ne face mai completi, mai autentici. Vedem cat se poate de clar cum fiecare dintre noi isi desfasoara propriul univers: de simtire, de patrundere, de creatie...
Dureros este ca multi oameni considera rusinos sa-si exprime sentimentele, chiar au o rusine interioara ca sentimentele lor sunt mult mai puternice si profunde.. Mostenire de la parinti, bunici.. Ai lor, ai altora, depinde cu cine au rezonat.. Nu stim ca trebuie sa invingem si greutatile parintilor nostri si sa le aratam ca tot ceea ce nu au acceptat ei noi am facut-o si este atat de frumos si de bine s-o facem in continuare!! De aceea ma bucur nespus de mult cand intalnesc oameni care se bucura de viata lor interioara!!

IULIUS spunea...

Interesant!
In legatura cu tema:

ce diferenta de curgere a timpului:
5 minute petrecute in compania unei persoane iubite, demulta vreme nevazuta & 5 minute avand palma lipita de talpa fierului de calcat incins

Interesant, multumesc!
Constat ca timpul uman, biologic se scurge functie si de intensitatea emotiilor, trairilor fiecaruia, si evident de calitatea acestora!

Cristiana spunea...

Iulius, cat mi-ar place sa mai scriu despre astfel de teme!!! Totusi ma ocup si de alte teme frumoase in continuare, sper sa iti placa in egala masura!!! Mai greu este de explicat in cuvinte simple complexitatea uluitoare a universului si a lumii noastre omenesti! Adica sa inteleg bine ceea ce spun, nu sa citez pe altii, iar cand mi se pun intrebari sa nu stiu sa raspund decat ca... asa este!! Multe lucruri putem sa le luam ca atare, dar multe le putem intelege... Daca intreb acum pe multi ce inteleg ei prin diverse notiuni, or sa spuna ca asta nu ne intereseaza sau ... este un mister!! Misterele se dezleaga treptat, daca vrem sa le cunoastem. Culmea este ca avem posibilitatea, dar credem ca nu!!
Da, starile emotionale influenteaza timpul personal, de fapt fiecare om are un timp personal, perceput personal, si intram unii peste altii pentru ca nu suntem obisnuiti sa.. ne respectam.. Sa avem acel tact, nu ca exprimare, ci ca derulare a actiunilor proprii..
In stravechimi oamenii nu comunicau decat strict necesar, doar pentru colaborare, dar aveau o traire impreuna care se separa si se impletea simultan foarte frumos. Sa fii tu insuti si totusi sa participi la viata comunitara...
Da, da, mai sunt multe de discutat, macar ce putem noi...

Ioan spunea...

hmmm, Cris, tu vorbesti despre o cunoastere diferita de aia din carti... :)

nb,

i

Cristiana spunea...

Da, este o cunoastere diferita, dar dupa parerea mea este necesar sa ne interesam permanent in toate directiile ce pot fi abordate de subiectele pe care le dezbatem, caci de multe ori se lanseaza idei care nu au nici macar concordanta cu legile normale ale fizicii. Este drept ca multe lucruri vor fi depasite de altele, altele nici nu sunt bine cunoscute si sunt arborate ca adevaruri imuabile... Dar este bine sa cunoastem ceea ce depasim, nu - asa cum mi se intampla deseori sa cunosc - nu intereseaza pt ca oricum e depasit... Fiecare treapta a unei scari are foarte mare importanta, de aceea cunoscut pe cat posibil tot ceea ce se poate la nivelul nostru. Sunt gandiri umane, in baza carora nu stim niciodata ce intelegeri putem sa legam, autodepasindu-ne permanent...
Am inceput sa indic si carti, privind lucrurile prin prisma celor de mai sus. Cartile pe care le voi indica pe aici sunt din biblioteca mea, macar frunzarite, daca nu studiate cu creionul in mana. Ceea ce mai studiez eu se bazeaza uneori si pe lucruri care nu tin de toate legile fizicii materiei solide, dar macar incerc sa fac o intrepatrundere cu cunoasteri cat de cat normale, generale. De ex., se cam stie despre caroiajul eteric al universului - eu numesc asta elemente matriceale galactice si zonale ale universului. Este greu sa studiezi miscarile de rotatie ale planetelor in jurul stelei (Soarelui, de ex.) fara sa intelegi cum de nu se incaleca toate, nu se incurca.. pentru ca chiar sunt acolo si nu se incurca!!! Este o alta fizica!! Oricum, la vibratii diferite, corzile matriceale se comporta diferit, intr-un fel asemanator cu apa=gheata=vapori, chiar daca exemplul meu este foarte simplist.
Dar daca nu pomenesti de ele, de elementele acestea matriceale, sau corporale fluidice, de care am inceput sa scriu mai pe larg, omul nu va intelege de unde se trag multe cunoasteri vechi si iar ajungem la extraterestrii lui E.von Daniken si ai altora la fel (iertata sa fiu ca nu sunt de acord cu dansii) doar pt ca nu vrem sa acceptam ca omul poate cunoaste mult mai multe lucruri decat stie acum...
Este greu sa faci studii si sa vorbesti pentru ca omul sa se uite si el, si sa vada cate ceva cand vibratiile sunt foarte mari (mijlocul verii si mijlocul iernii). Dar multi inteleg, au incredere in mine pt ca le arat detalii care se mai leaga un pic de realitate... Multi oameni cu care am vorbit mi-au spus ca vara uneori vad cu ochii lor cum... ninge!! O colega statea la ferestra (cu ea nu vorbisem, la serv. nu-ti prea poti permite) si se crucea privind in ploaie cum... ploua cu zapada in luna iulie, in mijlocul Bucurestiului, pe 30 grade!!!!! Mi-am dat seama ca trebuie sa spun mai multe oamenilor, daca mi-a dat Dumnezeu puterea sa stiu cate.... doar cate ceva din universul acesta... Da, asa cad energiile, ca o ploaie cu zapada, asa se percep, si am fost martora cum cate o biserica intreaga a fost cuprinsa de emisii de mir si de Paste, si de Sanziene, si de Craciun... Asta nu prea poti explica, dar macar sa nu se mai sperie omul c-ar fi nebun... sau sa dea in bigotism, c-ar fi minune dummezeiasca... Toate sunt minuni dumnezeiesti, dar de alta natura, si Dumnezeu chiar vrea sa le stim pe toate... Departe de El acel "Crede si nu cerceta" medieval si, pana la urma, foarte contemporan...
Poate de aceea au si fost omorati templierii, poate voiau sa spuna ca nimic din ceea ce se prezenta nu era normal sa se prezinte asa... si inca multe altele... Ceea ce nu inseamna ca nu exista Dumnezeu, ingeri, ajutatori (entitati) astrali, dimensionali, etc.
Sunt interesante cartile astea pe care le-am enumerat, pe langa cultura pe care ti-o fac... Mai sunt si altele..."Sase lectii usoare" - R. Feynman, "Zero - biografia unei idei periculoase" Ch. Seife, "Cum gandeste creierul" - W. H. Calvin (foarte interesant sa stii cum apar confuziile, mai ales pe plaja asta de cercetari pe care le fac eu... am scris mult despre confuziile pe care cercetarea mental-astrala le prinde zdravan si ce greu te poti rupe de ele... doar daca studiezi temeinic fenomenologia despicata in 14 !!! Ca sa apar pe net mi-au trebuit 15 ani de cercetare... si tot nu stiu nimic... cateva chestii ici-colo, din cate iti poti da seama ca nu putem cuprinde, caci fiecare varf de ac se ridica ca un munte..)
Este bine sa nu ne speriem de astfel de lucruri... Dar eu stiam ca, daca ma apuc sa le scriu, nu voi gasi multi cititori. In viitor - da. Oricum cei de pe aici sunt foarte deschisi, putini, dar foarte deschisi, patrunzatori si radianti. Pe ei ma bazez sa ducem curajul de deschizator de drumuri mai departe... Fara multa vorba. Doar ca atitudine...
Mai vorbim!!!

Adrian Campean spunea...

Da,pe asta m am nimerit,ma bucur ca pot avea "contact" cu entitati care realizeaza asemanator,insa asa cum am spus,mai yin,mai pufos.
Ca o imagine,cea ce noi numim spatiu se invirte in jurul eternitatii,a prezentului.Conceptul de timp este valabil numai la nivel senzorial,starile,dinamica mentala,recunoasterea nu are nimic de a face cu cea ce numim timp.Asa cum se intimpla majoritatea lucrurilor la nivel astral,sunt senzatii,impresii,pareri care definesc doar o mica parte din procesul constientizarii,de la nivel cauzal si pina in planul manifestarilor,caruia cu ingaduinta ii acord ce este al cezarului.respectiv 10%.Acesta este timpul,un concept devenit percept ,si cu asta defilam.

Cristiana spunea...

Ady, te-am recunoscut dupa "yin"!!!
Pai trebuie sa scriu si mai relaxant, mai pufos, caci omul venit din lumea crocanta de afara, mai vrea sa se mai si odihneasca, asa ca discutam mai relaxat, mai...yin!!! Mai pufos. Din cand in cand trag omul catre subiecte stranse, logice, sintetizand multa cunoastere in doar cateva cuvinte. Este necesar si de una, si de alta. Facem si primim cunoasteri.
Daca ar fi dupa mine, as scrie cat mai putin pufos, dar ceea ce scriu, si aici, si mai tarziu, pe site, este foarte greu de asimilat imediat, de aceea pun totul in povestire, chiar daca nu prea e stilul meu. Dupa ce scriu de mana, refac textul pentru a fi foarte - sau macar destul de - usor de citit. Si tot e greu. Totusi oamenii citesc si ma bucura acest lucru.
Revenind la timp, el este o desfasurare in care nu ma bag deocamdata total, caci este foarte mult de spus din punctul meu de vedere: privind retrospectiv si perspectiv, prin prisma desfasurarilor galactice, pe legaturile interdimensionale pe care le gestioneaza tot timpul galaxia - orice galaxie; apoi stelare, planetare si in sfarsit - societar-umane. Cand veti avea desfasurarea celor pe care cu putinele mele puteri, le-am putut pune in cuvinte, dintre toate cele care le pot observa si cerceta, fara inca sa le pot descrie astfel, atunci abia o sa pot face o analiza detaliata a timpului. Normal, de la micul meu nivel.
Site-ul "Iluzia realitatii" ataca frontal asemenea perspective, de aceea administratorul sau are tot respectul din partea mea.
Deocamdata vorbim aici pufos, si printre nori mai punem o raza-laser de cate ceva. Ca sa multumesc pe toata lumea!!!
Este foarte frumos si consider adevarat ceea ce ai scris tu, multumesc!!

Adrian Campean spunea...

Da,asa este,exista etape,exista eoni,care sunt entiati distincte,insa pentru a intelege toate aceste aspecte este nevoie doar de putina astrologie.Ex:In ultimii 7000 de ani am trecut prin zodiile de papa,respectiv taurul,berbecul si pestii si sa mincat al naibii de multa carne.Probabil ca in varsator,mirosim flori si betisoare si este deajuns.Moise sa suparat pe tribul respectiv ,care venera in continuare vitelul,desi era intrarea in perioda mielului,si din dodecalog a ramas doar decalog,Moise nu a avut alceva mai bun decit sa sparga tablele legii si sa le rescrie in varianta restrinsa.La un nivel si mai larg,putem intelege tot astrologic iesirea di Kali Yuga,cu tot cea ce determina asta.Dar revin ,acest concept complex numit timp,are ramificatii si corespondente in toate planurile,pentru ca cea ce este sus este si jos.Multumesc