"INscensiunea"...

Recunosc faptul că în ultimul timp m-am pregătit mai mult în partea istorică pe care o am în planul prezentărilor, pe site. Nu pot să spun că eram demobilizată din cauza faptului că nu se discută pe forumuri, videochaturi, bloguri şi siteuri decât despre dimensiunile 7 până la 12 în care vor trăi dincolo de luna decembrie doar cei care cred în transformările pe care le suportăm actualmente şi nu se mai interesează de altceva, sau corpurile viitoare de cristal care ni se formează chiar acum, înlocuindu-ni-se carbonul cu siliciul în structurile corpului nostru. Confuziile sunt mari, dar se crede că nu ar fi de discutat, căci asta nu ar face decât să zdruncine încredinţările...
Am scris mult aici referitor la faptul că asemenea lucruri nu sunt în perspectiva imediată a pământenilor, astfel încât nu ne mai preocupăm decât de ele – şi am încercat să fiu blândă în exprimări pentru a nu descuraja. Orice exerciţiu de închipuire a universului, a trecutului şi a viitorului, este bună în felul ei, ca exerciţiu mental în sine şi apoi ca o comparaţie între viziunile noastre pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Oricum însă am deranjat spunând în ianuarie că nu cred că în câteva săptămâni vor veni extratereştrii să ne ofere raiul pe Pământ, fără ca noi, cei care suntem acum la întrupare, să mişcăm vreun deget. Am scris articole în care arătam importanţa vieţii noastre trăită aici profund, pe Pământul pe care eu chiar îl iubesc: o viaţă trăită însă după puterile fiecăruia dintre noi – nu neapărat la un anume standard ideatic pe care la drept vorbind nu-l prea înţelegem bine nici noi, dar îl discutăm ca să ne menţinem încredinţarea. Şi, de fapt, să ne menţinem vie speranţa...
M-am gândit că voi scrie mai rar aici şi că mă voi axa pe istoria străveche a omenirii, arătând de ce apar diferenţe mari între ceea ce au văzut cei care au scris de mult despre Lemuria sau Atlantida – şi cele pe care le-am perceput de-a lungul ultimilor 20 de ani. Numai în acest fel am socotit că pot demonstra, şi poate fi înţeles cât de cât unghiul de vedere din perspectiva căruia pot prezenta lucrurile: aşa cum au devenit ele treptat, şi le trăim noi, acum. Iată însă că apar treptat voci care atrag atenţia oamenilor despre aceleaşi lucruri care mi-au format şi mie, la începutul anilor 2000, perspectiva de înţelegere a celor pe care le trăim şi le vom trăi în viitor. Mai mult, am fost îndrumată să cercetez pentru a putea detalia fiecare element care poate conduce la confuziile pe care, parţial sau total, şi eu le-am făcut cândva: în special modul în care vom evolua, prin creşterea vitalităţii corpurilor noastre fluidice şi dezvoltarea elementelor lor arhetipale, cu efecte treptate în structurile corpului nostru fizic. O astfel de dinamică corporală oferă cumva imaginea unui corp foarte luminos – dar numai comparativ cu tipul de corpuri din secolele anterioare. Sau chiar sticlos, aşa cum s-a putut percepe şi până acum – dar cu efortul unor exerciţii suplimentare faţă de desfăşurarea manifestărilor noastre zilnice, fiind vorba despre corpul dublu-eteric – cel care dublează corpul fizic şi îl depăşeşte cu puţin, formând la 2-3 mm de piele imaginea unui front compact cu aspect sticlos, care se dilată mai mult în timpul verii, putând fi mai bine perceput.
De asemenea am fost îndrumată să înţeleg şi să ofer această înţelegere privind portalurile sau, mai corect: totalitatea elementelor matriceale ale galaxiei, ale stelei şi ale planetei noastre: cu un nucleu care poate oferi imaginea unui „soare” interior, dar care nu este de loc o stea, un soare, ci este un nucleu multistratificat, multistructurat interior şi generator al altor structuri matriceale care întreţin viaţa planetei: manşoanele eteric-astrale, cu locaşuri, celule de stabilizare vibraţională astrală, din care mai repede se pot percepe doar o parte din structurile sale – întăriturile care finalizează locaşurile şi care popular sunt numite portaluri. Care portaluri doar în anumite situaţii pot fi folosite de entităţile dimensionale ajutătoare ale întregului biosistem planetar – şi nu de către orice om – ca legături în dimensiunile structurale ale zonei universului în care ne aflăm şi între ele, pentru a ne oferi ajutor permanent, dar mai accentuat în această perioadă de joasă vibraţie planetară.
La fel, am discutat despre canalele energetice transcontinentale şi vom discuta mult, foarte mult despre reţeaua de canale transcontinentale „săpate” într-un anume fel, cu milioane de ani înainte, de către ajutărori mentali puternici, în vederea desfăşurării multor alte acţiuni de ajutor oferit omenirii şi tuturor vieţuitoarelor planetare.
Fiecare dintre noi are de învăţat şi de consolidat un punct / mai multe puncte neclare din existenţa sa, din evoluţia sa în acest loc al universului, şi venim în mod special la întrupare aici – ca şi în multe alte locuri – pentru a înţelege cât se poate de bine acest lucru.

Cu toate acestea, tocmai înţelegerea acestor diferenţe este bună pentru evoluţia noastră conştientă. Înţelegem că avem nevoie de cunoaşterea unor profunzimi din ce în ce mai avansate pe măsura trecerii timpului şi nu trebuie să ne prevalăm de faptul că, la nivele înalte de vibraţie avem deja această cunoaştere: căci avem nevoie de consolidări multiple la TOATE nivele de vibraţie ale universurilor. Asta trebuie să înţelegem. Nu numai la nivelul Universului Fizic, cu toate specificităţile de întrupare. Căci până când vom ajunge să evoluăm fără necesitate de corpuri – deşi şi acest fapt este cât se poate de relativ – mai avem multe de învăţat. În mod sigur toate monadele ajung la modul personal de manifestare fără intermedierea corpurilor, dar astfel de manifestări se pot derula nemijlocit, monadă cu monadă, doar în universuri separate: căci dacă doar o singură monadă ar intra într-un univers material fără corpuri, ar distruge jumătate din zona în care ar „ateriza”; iar înţelegerea detaliată a acestei realităţi se învaţă şi se trăieşte pas cu pas şi ca om, acum, aici. Vom mai discuta despre acest aspect.
Înţelegem la ce ne folosesc corpurile – legat de ceea ce cunoaştem azi. Corporalitatea de orice calitate nu este bună pentru a fi eternă – schimbăm corpurile mereu în funcţie de necesităţi, pentru a trece de la o formă de evoluţie la alta, de la o planetă la alta, mai concret: de la o consolidare a unui set de experienţe – la alta. Căci o astfel de consolidare este de fapt conştientizarea profundă, şi întărirea implicită a unor forţe radiante ale monadei, trecând apoi la dezvoltarea altora noi, mereu noi. Învăţăm astfel să întărim anumite seturi de manifestări – dar în acelaşi timp să fim flexibili pentru înţelegerea apariţiei altora noi, perceperea lor şi conştientizarea ajutorului pe care ni-l dăm conştient pentru dezvoltarea lor.
Din discuţiile de pe diverse locaţii de internet ajungem la concluzia că mulţi dintre noi cred ori că evoluţiile noastre sunt numai pământene şi astfel ele se termină cu manifestarea umană de încredinţare înaintată, ori că evoluţiile merg mai departe folosind un astfel de „corp de cristal”: care ar fi un corp dur, indestructibil şi astfel etern – conform dorinţelor proprii (legitime până la un anumit punct). Ştiu bine că astfel de idei nu sunt rodul unor cercetări personale, ci rodul citirii unor articole, cărţi, siteuri, vizionării unor filme care preiau o idee şi o multiplică în multe alte situaţii posibile. Nu le neg de loc importanţa, căci – aşa cum am spus – este un exerciţiu mental complex, dar atrag atenţia asupra negării altor informaţii, doar pentru că nu sunt convenabile ideilor anterioare care mângâie – spre odihnă activă – aşteptările noastre.
Vom înţelege că nu avem nevoie de un astfel de corp etern, pentru că monada are nevoie nu numai de un corp în manifestarea vieţii ei, în universurile materiale, ci şi de manifestări directe, după ce a învăţat, prin folosirea corpurilor, să-şi manifeste toate forţele: consecutiv şi/sau simultan, de cele mai multe ori, cu timpul, secvenţial – adică pe seturi şi sub-seturi de acţiuni simultane şi secvenţiale fiecare dintre ele, la rândul lor. Dacă ne vom studia activitatea zilnică, vom înţelege complexitatea tuturor manifestărilor noastre de acest fel, precum şi faptul că pe majoritatea dintre ele am ajuns să le desfăşurăm fluid, armonios, conştient şi chiar automat – ceea ce nu ar trebui să fie desconsiderat, căci asta înseamnă să fi ajuns deja la marginea consolidărilor noastre pământene...
Aşadar corpurile noastre sunt – să mai specificăm încă o dată:
– necesare protecţiei vieţii şi creaţiei – atunci când spiritele ajung creatoare conştiente înaintate – până când învaţă să se protejeze pe ele înseşi şi pe cele din jurul său, în întreaga multitudine de manifestări ale vieţii monadice întrupate;
– necesare conştientizării fiecărei forţe radiante a monadei, fiecărui „sâmbure” de forţă în dezvoltare, în ascensiune, în consolidări colaterale şi/sau implicite consolidării manifestărilor lor în orice formă, de la orice nivel de vibraţie posibil în universurile de manifestare directă sau indirectă.
Şi astfel vom înţelege această formă uriaşă de necesitate a corpurilor noastre, de învăţătură a manifestării libere a radiaţiilor monadice – pe lângă aceea de protecţie a vieţii noastre care devine astfel eternă: protecţie şi faţă de autodistrugere – neştiutori fiind la început şi inconştienţi în manifestările noastre, şi faţă de cei neştiutori, inconştienţi , din jurul nostru, pe care îi vom ajuta în eternitate să se dezvolte şi ei spre conştientizări depline.

Studiind istoria vieţii şi creaţiei umane mentale, vom înţelege şi la acest nivel de vibraţie joasă necesitatea exerciţiului multiplu şi profund al manipulării forţelor mentale – exerciţiu profund spiritual al controlului, stăpânirii forţelor spirituale în funcţie de cerinţele acţiunilor concrete: concentrarea la punct fix, concentrarea simultană pe mai multe puncte fixe sau aflate în deplasare, trecerea rapidă de la o formă la alta de folosire a tuturor forţelor noastre radiante. Un astfel de exerciţiu ne ţine în permanentă flexibilitate folosirea forţelor pe care le numim mentale – care sunt de fapt forţele creatoare înaintate (materiale sau energetice deopotrivă), dar pe care nu le folosim pe această planetă la nivelele sale joase de vibraţie: tocmai pentru a proteja viaţa planetei şi a noastră proprie, căci o astfel de creaţie presupune folosirea unui volum imens de materii şi energii necesare perpetuării vieţii planetare. Iar omul şi-a asumat complet această formulă de protecţie – viaţa sa de acum nefiind câtuşi de puţin o cădere, o decădere spirituală, o pedepsire dumnezeiască etc. Şi revenim la cele dinainte, inclusiv creaţie materială mentală, odată cu creşterea vibraţiei planetare, sub influenţa energiilor noi. Intrăm în perioada mentală viitoare deja pregătiţi prin exerciţiul gândirii, planificării şi sistematizării cunoştinţelor noastre, ceea ce nu este de loc puţin...
Reuşim – deşi nu complet – să ne controlăm gesturile, destul de multe alte manifestări, dar greu reuşim să o facem şi cu gândurile noastre, greu şi cu emoţiile noastre. Aflăm că trebuie să ne oprim de tot gândurile, dând loc total emoţiilor... fără să ne gândim că raţiunea canalizează şi echilibrarea emoţiilor...
Raţiunea, gândirea este forţa monadică cea mai eficientă în cunoaşterea, aplicarea şi sistematizarea informaţiilor, adaptarea lor în toate formele realităţii de întrupare. Aplicarea după necesităţi şi planificarea folosirii lor judicioase ne conduc către echilibrarea emoţiilor, fără de care echilibrare şi moderaţie am ajunge din nou la distrugere... Fiecare formă de raţiune, dacă e coordonată prin voinţa proprie spre binele, spre echilibrul, moderaţia, bucuria, viaţa altora, ajunge o forţă dinamică specială în tumultul acţiunilor personale şi de grup: zilnic, clipă de clipă, într-o împletire care poate ajunge splendidă, creatoare şi dinamizatoare a vieţii şi a manifestării ei pretutindeni.

... Şi revin la cele de început... Să ne cunoaştem bine statutul de pământean, să privim universul cu întreaga lui complexitate din postura de pământean, cu forţele spirituale pe care le avem la dispoziţie. Să acceptăm modestia şi moderaţia care fac loc mereu unor trăiri noi, în schimbare şi ele chiar din naşterea lor, într-o manifestare eternă.
Ajungem ca, prin manipularea conştientă a fiecărei forţe pe care o avem să nu mai necesităm corpuri pentru susţinerea unei activităţi, după ce, în loc de „mâini tari” doar cu articulaţii, folosim pentru creaţie, în condiţii specifice unei astfel de manifestări, părticele de câmp de diferite vibraţii, pe care le manipulăm cu forţele noastre radiante – dar manipulate încă prin corpurile prin care ne stabilizăm atenţia în spaţiu, concentrarea. Într-o astfel de manifestare deosebit de complexă, vom consolida înţelegerea – în acest punct al universului – diferenţei între „câmp” şi „corp”, şi vom înţelege că avem nu numai câmpuri, ci şi corpuri materiale, solide, dar de vibraţii diferite, structurate interior şi exterior la toate nivelele medii de vibraţie planetară. Corpuri care la un loc formează sisteme corporale complexe, care reprezintă co-spaţial radiaţiile spirituale: pe măsura complexităţii la care au ajuns forţele radiante ale spiritelor umane.
Astfel de corpuri, prin vibraţia lor atrag componentele din câmpul general din jurul planetei, formând câmpuri-tampon pentru fiecare corp din sistemul corporal propriu, câmpuri compactizate la nivelul vibraţiei fiecărui corp. Fiecare câmp protejează corpul de care aparţine, de factorii agresivi din mediu, în acelaşi timp hrănind corpul – căci din el plexurile (chakrele) atrag filamente-energii şi filamente-materii pentru păstrarea integrităţii sale, a forţei, a vitalităţii sale. Şi, aşa cum spuneam, acest câmp aflat de jur-împrejurul corpului care reprezintă cumulul de forţe monadice care pot fi folosite în punctul de întrupare (pe Pământ în cazul nostru) poate fi folosit ca 1000 de mâini cu care se poate crea în moduri uluitoare!!!...
Data viitoare chiar ar fi bine să urmărim acel filmuleţ intitulat „Dansul celor 1000 de mâini”, un dans iniţiatic care a fost cândva lăsat spre amintire omului despre tot ceea ce a putut face el cândva, în imperiul luminilor proprii – şi care va reveni curând în fiinţare şi funcţionare, împlinind astfel întărirea, consolidarea cunoaşterilor noastre pământene...

Manifestarea generală este eternă aşadar, viaţa monadei este eternă, dar o singură formă existenţială nu este eternă. Înţelepciunea de felul celei pe care o cunoaştem aici, acum, pe Pământ, nu este eternă. Flexibilitatea trebuie mereu armonizată cu pătrunderea cunoscătoare în realităţile mereu noi, multe pentru chiar şi o singură planetă, multe pentru un întreg univers de parcurs, încă mult mai multe pentru alte universuri – niciodată iluzii, dar toate trecătoare – şi astfel formatoare, generatoare de noutăţi pretutindeni şi oricând.
Şi lăsăm mereu loc în urma noastră altor spirite să urmeze aceeaşi cale şi să folosească acelaşi fel de creaţii. Şi participăm şi noi activ la formarea învăţăturilor lor, după experienţa noastră, lăsându-ne pe toţi astfel mai pătrunzători, mai flexibili, mai cuminţi, mai bucuroşi de viaţă. Lumea trecătoare nu trebuie nici să ne înspăimânte, nici să ne deziluzioneze, căci ea nu este instabilă – fiind complex coordonată de monade infinit mai pricepute, mai experimentate decât noi. Totul trebuie să ne facă mai toleranţi, mai înţelegători, mai profund cunoscători. Ceea ce numim „frumos” se dovedeşte a avea întotdeauna un alt „mai frumos”, iar ceea ce se numeşte „urât” se dovedeşte a fi frumos şi bun pentru altul aflat pe acelaşi drum, dar în timpi diferiţi: iar aceasta este doar una dintre regulile înţelegerii universale a timpului de evoluţie pământean, pe care ar trebuie să-l înţelegem de la nivelul evoluţiilor noastre.
Totul se dovedeşte a fi util tuturor, şi nouă, şi celor pe care îi ajutăm: pentru a cunoaşte, a învăţa orientarea, pentru a ne disciplina fără să pierdem libertatea de acţiune, liberul arbitru care se va îndrepta întotdeauna către conservarea şi dezvoltarea vieţii universale – şi nu acel liber arbitru îndreptat către distrugere. Acela nu este liber-arbitru, ci este inconştienţă. Dar vom înţelege mult mai complex distrugerea ca fiind modalitatea de a face loc unei alte construcţii, de calitate superioară, cu funcţionalitate mai complexă, cu utilizare mult ramificată, comparativ cu cele anterioare.

Ataşez în continuare cele două articole trimise prin mail din partea Editurii For You, care m-au determinat să-mi regăsesc – ca orice om care îşi are momentele lui de apăsare – curajul de a merge mai departe, cu fruntea sus şi în demnitate spirituală...

1. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 27 aprilie 2012:
INscensiunea™ (ii multumim Alexandrei)
de Ken Page http://www.kenpage.com/
INscensiunea inseamna a fi pe deplin prezenti in corpurile noastre, avand constiinta treaza.
Scopul nostru aici, pe Pamant, nu este legat de inaltare. Am fost coplesiti de framantare, incercand sa atingem inaltarea si acum singura cale de iesire o reprezinta INscensiunea. Pana cand nu vom reusi sa fim pe deplin si constient prezenti aici, pe Pamant, nu vom putea merge nicaieri altundeva. De ce si cum am putea merge mai departe, daca nu am reusit inca sa stapanim dimensiunea aceasta?
Sa vorbim despre aceasta dimensiune. Simtim foarte puternic ca multi oameni sunt, de fapt, fiinte bi-dimensionale, care traiesc intr-o realitate tri-dimensionala. Aspectele bi-dimensionale sunt polaritatile sau dualitatile realitatii de pe planul nostru terestru, cum ar fi: bine si rau, lumina si intuneric, feminin si masculin, lumina alba si lumina neagra.
Realitatea noastra tri-dimensionala este mult mai mult decat ne-am imaginat vreodata. Atunci cand putem fi pe deplin prezenti in fiecare moment, putem crea si ne putem conecta aici si acum, in acest spatiu tridimensional, cu oricare si cu toate celelalte dimensiuni si/sau realitati. Asta, pentru ca dimensiunea noastra este in realitate holografica.
Tineti minte ca asta este numai opinia noastra. Dimensiunea noastra este holografica, pentru ca noi cunoastem alte fiinte din alte dimensiuni, care cer ajutor si ne cauta pentru a le sprijini. De ce ar face asta, fiinte din alte parti? Care este motivul pentru care cea de-a treia dimensiune e atat de importanta? Poate pentru ca, fiind in prezent, avem capacitatea de a demola timpul, avand astfel efect asupra tuturor celorlalte realitati.
Atunci cand invatam cu totii SA FIM, pur si simplu, putem atinge „Sfarsitul Timpului”, despre care atat de multi dintre noi am auzit sau pe care l-am asteptat. Poate ca „Sfarsitul Timpului”, asa cum il stim noi, reprezinta pur si simplu trecerea in starea atemporala a cestui ACUM si a simplei Fiintari. Atunci cand suntem in clipa prezenta, suntem atemporali. Poate ca adevaratul scop al timpului este acela de a actiona ca punct de referinta, astfel incat sa putem exista in momentul prezent. In plus, ce-ar fi daca adevaratul dar constituit de faptul ca avem corp fizic, ar fi acela de a ne furniza, fiecaruia dintre noi, un punct constant si consecvent de ancorare in „momentul prezent”?
Calitatea momentului nu ar trebui subestimata niciodata. Fiecare dintre noi poate exersa zilnic, sa fie prezent in fiecare clipa, astfel incat sa nu mai fim definiti de trecut si sa putem „renunta” complet la tiparele si energiile din vietile noastre trecute sau din vremurile trecute. Acele timpuri si locuri nu vor mai avea niciun inteles concret sau incarcatura emotionala. Poate pentru ca propria noastra viata si toate vietile trecute s-ar revarsa in acest moment – Acum. In locul vietilor trecute, vom avea, pur si simplu, amintiri care au devenit parte din cunoasterea noastra. De indata ce devin parte a invatarii si cunoasterii noastre, ele se pot schimba si pot deveni parte din noi insine. Nu va mai conta daca experientele noastre trecute au fost pe aceasta planeta sau pe altele, daca s-au intamplat ieri sau maine.
Tineti minte, a fi in acum este important, pentru ca aceasta clipa reprezinta punctul de acces al celei mai rafinate reflectii a Sursei care putem noi fi. In aceasta stare, vibratia noastra devine un portal sau o poarta catre Dumnezeu si catre orice alta realitate dimensionala.

2. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 5 aprilie 2012:
(în traducerea doamnei Ana Nicolai, Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare)
".....
În special în privinta datei de 21 decembrie 2012, unii oameni spun totusi ca „va fi un salt in constiinta” sau ca „va avea loc o inaltare” – afirmatii care nu au niciun fel de temei, în afara de visele celor care le declara. Asadar, Tranzitul lui Venus si Solstitiul de Iarna sunt asemenea datelor din anul 2000 (schimbarea de mileniu. N.tr.), fara nicio semnificatie energetica inerenta si consider ca este chiar la fel de superstitios sa le ascociem cu vreo nastere automata a unei noi lumi, ca fiind sfarsitul lumii – subiectul preferat al mass-media. Ceea ce mass-media si societatii, în general, le-ar placea cel mai mult sa vada reprezinta, de buna seama, mari asteptari, pentru ca apoi sa poata spuna: Calendarul Mayas este lipsit de sens. Desigur ca acest lucru nu este adevarat, insa foarte putini oameni au mers efectiv la sursele acestor subiecte, ca sa verifice ca niciun ciclu de 26.000 de ani si nicio aliniere galactica nu este mentionata în niciun fel de sursa mayasa. Asadar, daca oamenii au asteptari bazate pe asta – si multi au – acest lucru este total neintemeiat. În ultimii 40 de ani, o „aliniere galactica” are loc în fiecare an si nu va produce nici anul acesta, vreun salt in constiinta. A considera ca un salt va avea loc în mod automat, reprezinta doar un mileniariasm intr-o noua forma. Evident ca civilizatia Maya nu si-a creat Calendarul, ca sa indice cu precizie o data din vremurile noastre si consider ca toti specialistii mayanisti sunt de acord cu acest lucru. În acel caz, mayasii ar fi creat un calendar care ar fi fost o numaratoare inversa pentru aceasta perioada – iar ei nu au facut acest lucru. În schimb, regii mayasi au folosit calendarul ca sa marcheze momente de transformare din vremea lor si, îndeosebi, ca sa se conecteze cu perioada din urma cu 5.125 de ani, cand constiinta natiunilor si toata separarea care a urmat-o, a fost initial descarcata pe planeta noastra. Regii mayasi erau ei insisi conducatori de natiuni si au cautat sa gaseasca legitimitate pentru asta, în acea transformare timpurie din constiinta, din anul 3.115 î.Hr., cand a inceput Numaratoarea Lunga.
Chiar daca nimic nu se va intampla în mod automat, ar putea totusi fi foarte posibil sa folosim aceste evenimente, ca sa producem intentionat un salt în constiinta. Atunci, va depinde de noi ce sa facem în mod exact cu asta, iar acest subiect ar trebui dezbatut cu seriozitate. Poate ca, de fapt, epoca natiunilor – pe care mayasii si-au intemeiat calendarul – urmeaza sa se incheie acum. Aproape toate formele de separare existente astazi în lume depind, de fapt, de subordonarea noastra fata de existenta ca natiune – mai mult decat isi dau seama oamenii, consider eu – pentru ca, în fond, natiunile sunt cele care au instituit si oprimarea femeilor. Avand în vedere ca atat Tranzitul lui Venus din 6 iunie, cat si Solstitiul de Iarna din 21 decembrie 2012 il au pe Soare ca numitor comun, ne-am mai putea intreba daca este mai mult decat o coincidenta, faptul ca traditiile mezoamericane vorbesc despre venirea unui nou Soare. Poate ca atunci, chiar daca nimic nu se va intampla automat, am putea  produce în mod intentionat un salt în constiinta, în care un eveniment sa conduca la un altul. De aici apare intrebarea: ce fel de transformare ar genera o deschidere fata de un viitor pe care ne-ar placea sa il avem?
Din pacate, putini oameni discuta despre acest subiect, intrucat au fost facuti sa creada ca saltul se va produce automat. Pot garanta ca nu se va produce. Consider ca nici intentiile – cu atat mai putin gandirea utopica cu privire la o lume mai buna – nu sunt suficiente în momentul de fata. Daca ne dorim o transformare, va trebui de fapt sa o provocam noi insine – si nu orice gen de meditatie va fi de folos pentru asta. Nu cred ca ar fi indeajuns sa meditezi cateva minute, ca sa te simti bine ca ai facut ceva. Daca e ca transformarea sa aiba efecte durabile, consider ca va trebui sa ne ridicam la un sistem de constiinta nou si superior – mai degraba unul solar, decat national.
.....
Pentru a gasi arhiva de mesaje accesati http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages "

RUGĂ ŞI URARE...

Doamne, mulţumim din tot sufletul pentru tot ce ne-ai dat... ne dai... şi ne vei da mereu..

Ne ridicăm sufletul spre eternitatea şi infinitatea mângâierii tale...

Şi... de ce nu?!... îţi dorim şi ţie putere... să ne luminezi mereu Calea pe cărările Vieţii...

LA MULŢI ANI NOUĂ, TUTUROR FLORILOR CERURILOR ŞI PĂMÂNTURILOR !!!

LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ NUME DE FLORI !!!
...LA MULTI ANI TUTUROR... CĂCI TOŢI SUNTEM DEOPOTRIVĂ FLORILE CERURILOR ŞI ALE PĂMÂNTURILOR !!!
SĂ FIM FERICIŢI !!!

O paranteză... ezoterică !!!
În popor se spune că "Se deschid cerurile"... De fapt, sunt perioade în care simţurile noastre se deschid: perioade personale şi perioade generale, planetare: când vibraţiile merg la unison... În popor se spune că cerurile sunt deschise, dar de fapt ele sunt deschise tot timpul - percepţiile noastre merg când pe o direcţie, când pe alta... Când sunt "deschise" - ne referim la cele îndeobşte nepercepute şi avem fleşuri de clarviziune şi clarauz, clar-miros şi detectarea vibraţiilor.
Fiecare dintre noi îşi dezvoltă în aceste momente cele legate de neobişnuit, de reveniri treptate la ceea ce eram înainte de ultima glaciaţiune...
Sunt perioade în care nu mai percepem lumea nevăzutelor, spunem că se închid sau nu mai sunt cerurile deschise... dar ele sunt deschise pe alte vibraţii şi ne ajută pe linia evenimentelor fizice... Suntem fizic mai puternici, mai creativi, suntem înclinaţi către cunoaştere fizică, suntem mai înţelegători cu lumea, mai toleranţi, cunoscându-ne şi modelându-ne treptat toate liniile de manifestare prin corp fizic.
Treptat ajungem să le înţelegem şi să le apreciem pe toate...

TOATE SĂRBĂTORILE SĂ NE FIE FERICITE, DRAGII MEI !!!

ENERGIILE NOI ÎN VIAŢA NOASTRĂ DE ZI DE ZI...

Cu toţii trecem prin schimbări, zi de zi... 

Le conştientizăm mai mult sau mai puţin, de mai mult timp sau de puţin timp, le discutăm sau nu, le înţelegem mai mult sau mai puţin... Trăim de fapt cam aceleaşi etape, cu particularităţi individuale sau de grup (chiar de popor) mai mult sau mai puţin diferite sau sesizabile... Însă dacă ne preocupăm doar puţin, puţin timp, începem să le vedem clar... Informaţiile ne ajung azi din ce în ce mai repede în faţa ochilor şi acum putem înţelege că doar trecem, fiecare dintre noi, în perioade diferite, prin aceleaşi transformări; apoi înţelegem din ce în ce mai repede şi mai clar că doar le numim altfel, dar esenţa lor este aceeaşi.
Sunt multe de înţeles din aceste puncte de vedere şi voi da câteva exemple simple.
Privitor la informaţiile provenite din trăirile altor popoare: primitorii – noi, românii, de exemplu – pot să fi trecut deja prin ele, îndreptându-se către alte sfere de conştientizare a unor părţi ale realităţii noastre. Ei pot recunoaşte în informaţiile primite cele pe care le-au trăit poate cu mulţi ani înainte, se pot bucura că şi alţii trec prin aceleaşi cunoaşteri şi merg mai departe. Poate se opresc doar ca să înţeleagă că ei au crezut cu totul altceva, poate chiar au crezut că sunt singuri în lumea aceasta, sau poate au crezut că sunt bolnavi sau nebuni... Acum constată – dacă nu au discutat până acum cu cei apropiaţi, cu cei care au avut acelaşi fel de trăiri, despre asemenea lucruri – că trecem cu toţii prin nişte schimbări cărora mulţi le oferă un fel de credit de normalitate, dacă efectele finale au fost bune, au condus la înţelegeri mult mai cuprinzătoare şi au putut ajuta la rândul lor semenii care treceau prin acelaşi fel de evenimente proprii. În continuare vor aprofunda împreună orice fel de cunoaşteri – dacă se doreşte acest lucru din parte tuturor. Oricum o întărire a avut loc, de o parte sau de alta, iar acesta este un lucru deosebit de important.
...Şi ajutăm astfel mai departe, mereu alţi semeni care păşesc pe acest drum. Cei pe care îi ajutăm acum vor avea şi ei manifestările lor de conştientizare, în timp ce noi, ajutătorii lor de azi deja ne preocupăm de altceva de multe ori însă apar neînţelegeri, şi izbesc, şi totul doare, căci noii intraţi pe această cale au impresia că ceilalţi au rămas în urmă, fără să-şi mai amintească de regulă că au fost cândva impulsionaţi, la un moment dat de mult trecut, dar atunci nici măcar nu au simţit vreo curiozitate să urmeze acel impuls şi să discute măcar cu cei care le-au adus atunci acea „noutate”...  Şi de atunci a trecut mult timp, în care nimeni nu a stat degeaba, ci fiecare a mers pe drumul său. Orice trăitori, au fost cândva impulsionaţi de alţii la rândul lor să intre pe un drum nou, au dialogat mai mult sau mai puţin cu diferite persoane din jurul lor...
Nimic nu este de fapt nou sub soare...
Scriam la un moment dat despre faptul că ceea ce s-a numit pe plan mondial venirea pe lume a copiilor indigo, violet, de cristal, curcubeu, noutate apărută în presa de specialitate prin intermediul scrierilor importate de la americani, la începutul anilor 2000, nu este de fapt de loc ceva nou... În toată lumea, tot timpul s-au născut astfel de oameni, nu numai acum, în ultima vreme: de fapt s-au întrupat tot timpul spirite ajutătoare, cu puteri energetice deosebite, folosite însă pentru a ajuta în moduri deosebite, în situaţii obişnuite. Cei ajutaţi însă erau greu încercaţi, sau treceau prin clipe grele, sau necesitau trăiri echilibrate în mijlocul unor situaţii dezechilibrate: războaie de cele mai multe ori, pandemii...
În vremurile de vibraţie planetară scăzută, întruparea ajutătorilor cu mari forţe energetice este o necesitate de prim rang în spiritualitatea planetei... Şi deocamdată nu înţelege multă lume de ce... În curând vom înţelege cât de multă nevoie avem de ajutor – şi să-l primim, şi să-l oferim la rândul nostru. Vom înţelege astfel că acesta este orgoliul cel mai subtil al omului, pe Pământ: să creadă că nu are nevoie de ajutor, chiar şi atunci când este evident pentru el că face totul în viaţa sa. Şi face, cu adevărat, însă fără să conştientizeze cât de mult datorăm, fără excepţie, celor care radiază tot felul de cunoaşteri, de atitudini, de înţelegeri sau, în egală măsură: necunoaşterea, pasivitatea, refuzul de a căuta şi a extinde înţelegeri...
În România, încă din anii ’50 – ’55 rata întrupărilor ajutătorilor de mare forţă a fost foarte mare, atâta doar că nu s-au putut manifesta conform puterilor lor totale. Chiar dacă mulţi au avut permanent fleşuri de clarviziune, clarauz... neîncurajaţi de societatea laică sau religioasă deopotrivă, s-au adaptat unor asemenea societăţi şi au făcut exact ceea ce ştiau să facă în asemenea condiţii, cel mai bine: să creeze lucruri de calitate, să organizeze fără să-şi aroge nici un merit, să medieze conflicte, să-şi arate talente artistice de toate felurile. Chiar dacă societatea comunistă a fost o societate de tip sclavagist-feudal, poporul a fost mereu impulsionat de către asemenea ajutători în trăirile alături de conducătorii săi rapace, lipsiţi de scrupule, lipsiţi de puterea asimilării culturii, de ridicare a calităţii: chiar dacă o cereau şi o admirau. Erau (şi sunt încă) spirite care abia acum încep să deosebească aici, la nivele joase de vibraţie ale universului, binele de rău, oportunismul de condiţiile favorizante pentru desfăşurarea unor activităţi de înaltă calitate – adică de fapt exact ceea ce au făcut mai bun ajutătorii lor astfel întrupaţi. Conducători de acest fel sunt în continuare spirite care cunosc toate acestea la nivele foarte înalte de vibraţie, dar nu sunt obişnuite să le aplice la nivele de vibraţie joasă. Ajutătorii de felul celor despre care discutăm le-au menţinut măcar aprinsă dorinţa de a folosi ceea ce ei au smuls cu rapacitate, chiar dacă abia de acum încolo vor începe munca-lupta cu ei înşişi pentru a ajunge la ceea ce nu au fost în stare până acum: să iubească munca, să iubească activitatea de creaţie, oricât de dură sau neplăcută ar fi ea...

Peste tot în lume se petrec asemenea lucruri. Cei care îşi spun conducători, care de fapt nu conduc, nu organizează, ci comandă cu inconştienţă încă, sunt – aşa cum spuneam mai sus şi în alte articole – spirite cu experienţă puţină în manifestare la nivele joase de vibraţie planetară. Dar care au suficientă experienţă la nivele de vibraţie înaltă pentru a-şi da seama singuri, la un moment dat, că nu au reuşit să se comporte pe măsura aşteptărilor proprii în orice fel de condiţii planetare. Ei sunt aici, li se permite trăirea de calitate joasă pentru a-şi da seama, pentru a conştientiza cât se poate de clar neputinţele proprii în astfel de condiţii planetare: când viaţa în sine este grea – iar ei o fac şi mai grea semenilor lor...
Dar numai astfel vor învăţa – aşa cum am învăţat, şi vom învăţa cu toţii cândva, fiecare la vremea sa – cât de mult sau de puţin ne-am putut adapta condiţiilor, vremurilor, locurilor, societăţilor în mijlocul cărora ne-am născut, ne-am întrupat, pentru a ajuta şi a ne lăsa ajutaţi, la rândul nostru.

Multe dintre studiile prezentate pe acest blog, precum şi pe cele adiacente, desfăşoară explicaţii privind modul în care ajutătorii pot să-şi aducă aportul lor, folosind energiile aflate în permanentă schimbare, mizând permanent pe existenţa unei părţi bune a fiecărui om aparent rău, de cele mai multe ori doar superficial în lupta sa subconştientă de a face faţă tuturor schimbărilor care au loc rapid în societatea sa...
Iar ajutorul pe care îl putem da nu va fi niciodată în van...

O ANUMITĂ FAŢĂ A ÎNĂLŢĂRII CONŞTIINŢEI UMANE...
Energiile noi ne ajută să aprofundăm percepţiile noastre permanent, să descoperim multe faţete ale propriilor noastre comportamente, atitudini. Şi suntem abia la începutul acestei aprofundări.
Ceea ce se numeşte în unele filme şi scrieri “a IV-a, a V-a dimensiune” eu le numesc trepte de aprofundare a conştientizării lumii în care trăim. Fiecare le poate numi în fel şi chip. Personal aşa numesc aceste elemente de trăire pământeană şi am convingerea că putem avea în vedere că nu numai omul trece prin aceste trepte – ci fiecare vieţuitoare planetară revine la un grad de simţire mai înaintat, pe care l-au avut toate vieţuitoarele pământene – de fapt toate vieţuitoarele cu corp fizic înainte de ultima glaciaţiune terestră şi toate astfel de vieţuitoare din întreaga zonă în care ne aflăm acum: fiecare după treapta de evoluţie proprie. Ceea ce se petrece cu omul şi cu vieţuitoarele de pe planete, se petrece cu însăşi planeta, steaua – toate stelele şi orice alte forme de întrupare din fiecare galaxie în parte. Căci variaţia vibraţiei nu este un fenomen local decât în cazul micilor variaţii – de la un moment, zi, lună, an, etc şi în plan spaţial de la un teren la altul. Este un fenomen universic zonal şi fiecare întrupat din această zonă a universului trece mereu printr-o serie largă de modificări, urmând un plan general anume şi un plan personal, individual, în funcţie de treapta proprie de evoluţie. Conform acestor desfăşurări, fiecare spirit întrupat trece prin diverse feluri de trăiri în fiecare loc din univers care formează linia sa particulară de evoluţie. Şi fiecare loc dintr-o astfel de linie proprie de evoluţie se potriveşte exact necesităţii de impuls energetic, vibraţional pentru evoluţia sa. Căci energia hrăneşte şi oferă putere de manifestare, iar vibraţia orientează spiritul: scoate din memoriile spiritului manifestările prin care el se va putea adapta: şi fiecărui loc de întrupare, şi comportamentului general al lumii în care va evolua astfel.
Privită astfel, înaintarea – sau înălţarea – de la o treaptă la alta este trăită de fiecare fiinţă în parte după tiparele forţelor şi cunoaşterilor propriei trepte de evoluţie. Noi, oamenii, care credem că numai noi avem parte de o înălţare de acest fel, mai avem multe de conştientizat, de învăţat despre tainele universului dacă nu acceptăm sau nu ne interesăm şi despre acest aspect. Credem că ne înălţăm numai prin acceptarea comunicărilor astrale încurajatoare, prin folosirea unui vocabular care cuprinde termeni ca: ascensiune şi maeştri ascensionaţi, univers, galaxie, dimensiune, entităţi, etc., tinzând către o viaţă care exclude mare parte din realităţile pământene pentru care de fapt suntem întrupaţi aici. Credem că nu mai avem nevoie de a cunoaşte ceva, dacă credem că automat tot ce există vom avea doar pentru că credem acest lucru, acum. Credem că suntem prima generaţie de “ascensionaţi”, că niciodată nimeni pe Pământ nu a fost în stare de mai mult decât suntem noi, azi, în stare… Mai avem multe de acceptat, de tolerat… Suntem pe Pământ pentru a ne conştientiza limitele şi modul în care putem fi ajutaţi să devenim încă mult mai toleranţi, răbdători, ajutători cu toată lumea – fie ea omenească, vegetală sau animală. Vom înţelege astfel că fiecare om are potenţialul său de deschidere – iar acesta nu este ceva implicit, de la sine înţeles şi astfel de trecut “peste”… Fiecare dintre noi avem superficialităţile noastre, suficienţele noastre şi ar fi bine să ne gândim cu respect la ele, la noi înşine. Ne ferim de fapt să ni le găsim, considerând că asta este o dovadă de a nu crede că suntem dumnezei… De fapt paradigma se referă la faptul că suntem din acelaşi aluat ca şi zeii, dumnezeii, dar şi asemenea nouă, şi zeilor sunt de fapt TOATE fiinţele din jurul nostru. Fiecare spirit are o deschidere, şi o potenţială creştere a deschiderii mult mai mare decât putem crede acum… Şi noi la fel, şi este corect faţă de noi înşine să o credem, privindu-ne cu respect şi demnitate chiar şi cu superficialităţile, orgoliile şi suficienţele noastre. Aşteptăm să devenim la un anumit moment dat în ceea ce numim “îngeri”: dar până atunci ceea ce avem de făcut este să ne mai uităm în jurul nostru şi să luăm exemplu chiar de la cei despre care nu ştim prea multe – oameni pe care îi credem departe de a merita “darul”, “harul” – ascensiunea asemenea nouă… De fapt fiecare om în parte ne poate aduce aminte că noi înşine mai avem ceva de cizelat, de aprofundat, de ameliorat, de amalgamat…
Căci toţi… dar absolut toţi oamenii au azi înclinaţie către a face ceva mai bun decât au făcut ei înşişi ieri… chiar dacă condiţiile lor de trai şi cultura lor nu le oferă prea multe posibilităţi de lucru: ei caută însă să facă ceva care să le ofere libertate de expresie, de acţiune, calitate măcar şi din acel punct de vedere pe care îl sesizează ei că ar fi posibil de modificat. A înţelege acest lucru înseamnă a aprofunda înţelegerea noastră proprie. Mulţi oameni doresc să nu mai facă aceleaşi “greşeli” pe care le-au făcut părinţii lor, rudele, cei apropiaţi – ai lor sau ai altora din jur. Nu neapărat ale mele, ale părinţilor mei, ale colegilor mei – oameni despre care nu au auzit nicicând: dar toate se aseamănă între ele, şi cu toate acestea oamenii îşi dau seama că există subtilităţi (chiar dacă nu le numesc chiar aşa) care le deosebesc unele de altele. Personal umblu prin lume ascultând şi văzând multe asemenea lucruri, din care trag concluziile de mai sus. Şi îmi dau seama că nu am sesizat multe aspecte ale vieţii din jurul meu, şi am judecat oamenii după superficialitatea mea – dar asta nu mă determină să mă dispreţuiesc: dacă am dispreţuiţuit chiar şi trecător îmi dau seama cât de fine sunt într-adevăr subtilităţile vieţii noastre omeneşti… Atenţi la toate cele din jurul nostru – pe cât ne este posibil – putem lua multe exemple de unde nici cu gândul nu ne vine să credem că am fi putut… Putem vorbi cu oamenii, putem să îi încurajăm, putem să fim fermi într-o poziţie proprie, fără să ne-o impunem: “Eu am încredinţarea asta acum, nu te oblig pe dumneata să o preiei de la mine…” . A accepta doar pentru a ne face o aură spirituală nu este calea cea mai dreaptă de înaintare; personal prefer să mă retrag cu o formulă de felul “Bine. Am înţeles.” decât să încurajez doar de dragul de a încuraja: căci am făcut această greşeală şi m-am trezit că sunt dată de exemplu că am fost de acord. Nu discut despre faptul că atunci, cândva, chiar credeam ceva şi între timp m-am lămurit că lucrurile stau cam altfel: am spus “Da…” deşi nu eram de acord… ceea ce este cu totul altceva, şi mai ales eronat…

De fapt cred va trebui să discutăm şi despre alt aspect: Yin-Yang şi inteligenţa populară, căci sigur – fiecare element de manifestare împleteşte şi aspectul său pozitiv, şi aspectul său complementar. Atitudinea pozitivă din suma comportamentului uman cred că trebuie încurajată, chiar dacă omul dă dovadă certă de agresivitate. Vorbind echilibrat, după situaţie, şi mai ales fiind convinşi că nu suntem nici primii şi nici ultimii care vom contribui la înaintarea celor din jur, vom contribui la înaintarea spirituală a tuturor – fără să avem pretenţia că am schimbat pe cineva. Dacă schimbarea este certă şi interlocutorii noştri ne spun că noi personal am schimbat cu ceva un anumit aspect în viaţa lor – ar fi mai demn pentru noi să specificăm că înaintea noastră or fi fost mulţi care au contribuit la acest moment de schimbare, de ascensiune, de înaintare… Care este doar un moment…
Căci cu adevărat şi înainte, şi după fiecare ajutător al nostru se află permanent un şir nesfârşit de alţi ajutători care ne sprijină pe cărarea noastră spirituală…
Chiar dacă ne vine greu să credem, azi rezultatele vin mult mai repede, aşa încât să nu mai disperăm, căci energiile noi chiar ne ajută, încă mult mai mult decât la modul general. Le “ajutăm” şi noi să-i ajute pe alţii, să ne ajute şi pe noi, aplecându-ne cu înţelegere, răbdare, cu drag către fraţii noştri, căci cu toţii suntem copiii noutăţilor întregului univers !!!

PINK MONDAYS: 2.aprilie.2012

Bună dimineaţa mai pe scurt azi... ce să facem dacă e mult de muncă.... o facem cu drag muuuult şi apoi ne-om odihni când s-o putea !!! 

Vă doresc o săptămână în care cerul inimii să fie senin, ochii să ne fie plini de surâsul florilor de primăvară, şi ciripit de păsărele bucuroase de razele soarelui să vă încânte auzul !!! 

Şi peste toate să vă plutească parfumul tandru de primăvară !!!

Vă îmbrăţişez cu toată inima şi din tot sufletul meu !!!

PINK MONDAYS: 26 martie 2012

ALO !!! AAAAAALOOO!! SUNT IARĂŞI EU !! ŞI VĂ DORESC:
... Să haiduciţi peo aripă de vis!!!... voiniceşte, haiduceşte, cu curaj, dezinvoltură, cu bucurie, cu dragoste de toate!!!...
Şi cu tot ce mai vreţi voi în plus !!!
Să vă sune fericirea la telefon şi să vă bată la uşă!!! şi să nu-i cereţi decât să stea... cu voi, cu oricine de pe Pământ!!! Să fie fiecare om atât de fericit în el, cu el însuşi şi cu cine doreşte, încât să-şi poată părăsi orice durere, amărăciune sau răutate, mânie, ciudă, invidie, dispreţ, etc., etc., etc. !!!!

VĂ DORESC O SĂPTĂMÂNĂ CALDĂ, VESELĂ ŞI FRUMOASĂ !!!

Îmi cer scuze .. este singura variantă pe care a vrut Blogger s-o accepte!!!

Cea pe care am dorit să o pun aici poate fi vizionată la adresa:

 http://www.youtube.com/watch?v=jRx5PrAlUdY&feature=related

PINK MONDAYS: 19.MARTIE.2012

DRAGII MEI DRAGI !!!

Dragostea este cântecul peticului de univers în care cântăm cântecul vieţii noastre!!! 

Şi nu singuri... Ci alături de toate vieţuitoarele pe care îmi doresc să le iubim şi pe ele... să nu le uităm nicicând... 

În ceasul revenirilor noastre, să nu uităm că trăim ultima clipă în care omul poate fi agresiv şi pervers... Şi calul este în ultimul său moment înainte de a redeveni ... unicorn !! Căci ceea ce caracteriza cândva toţi caii de pe Pământ era o puternică dezvoltare a plexului frunţii, care oferea minţii sale de animal înţelegerea sufletelor celor pe care îi întâlnea şi intenţiile pe care le percepea... 

Şi mai ales vederea corpurilor fluidice ale oamenilor, cărora li se alătura cu mult drag !! De aceea omul străvechi nu-i căuta compania - pentru a nu-i deturna destinul... dar când a avut nevoie de el, unicornul devenit frumosul cal şi-a plecat capul în faţa lui, a acceptat zăbala şi frâul şi şi-a ajutat prietenul de odinioară pe care l-a lăsat să-i fie stăpân...

... Şi nu va trece mult timp până când omul va vedea din nou strălucirea minţii prietenului său... şi îl va elibera de frâul ce l-a ţinut lângă el... Energiile spiralate ale frunţii lui vor curge din nou în şuvoaie drept spre stelele cu care se vor împleti din nou !!!

Să urmărim acest filmuleţ care ne va da - sper!!! - şi nouă elan pentru săptămâna ce va veni !!!

Vă îmbrăţişez cu mult-mult drag şi vă doresc toate cele bune şi frumoase !!!

ENERGIILE NOI: EFECTE ŞI CONFUZII

Sunt multe feluri ale modificărilor energetice pe care le trăim azi. Şi sunt multe confuzii privind funcţionările pe care le impulsionează aceste energii, ca urmare a dezvoltărilor noi ale corpurilor noastre. Avem un sistem corporal puţin cunoscut, puţin studiat, studiile care au fost realizate la un moment dat nu au mai continuat, sufocate de apariţia unor materiale comerciale care nu au impulsionat nici pe departe căutarea adevărurilor mărunte, multe, care conduc laolaltă către înţelegerile mari ale realităţii înconjurătoare.
Chiar şi studiile care au existat până la un moment dat – nu au mai continuat, căci de regulă credem că, într-adevăr, totul se schimbă, dar la intervale mari de timp, şi nicidecum în timpul vieţii unui om. Tocmai de aceea cercetarea a rămas în urmă, mai credem de regulă şi azi că avem doar un corp fizic şi un corp energetic de formă ovală, cu diferenţe mari de vibraţie între “sus” şi “jos” sau chiar între “minte” şi “inimă”. Avem încă obişnuinţele de a dispreţui mintea şi a ne conduce numai după plăcerea “inimii” – am putea să recunoaştem asta: orice recunoaştere conduce la analiză şi înţelegerea diferenţelor care conduc la rândul lor la schimbări substanţiale în atitudinile noastre: chiar de la o perioadă scurtă de timp la alta… Căci este diferenţă între acceptare, plăcere şi iubire... şi nu ne dăm seama, şi ne furăm singuri căciula, în loc să progresăm real...
Cunoaşterea realităţii în permanentă schimbare conduce la conştientizarea şi acceptarea mult mai rapidă a unor noutăţi – căci nu ne întâlnim cu ele pentru prima dată, ci ne areamintim despre elemente vechi de cunoaştere. Le reîmprospătăm, le reconsiderăm în funcţie de puterile pe care le-am dobândit, de înţelegerile noi, de profunzimile noi ale aceloraşi vechi naturi ale încredinţărilor din planul existenţial al aceluiaşi punct universic…
Ar fi bine să depăşim în sfârşit ideea că avem un “corp energetic”, adică o pătură, un strat energetic care înconjoară ca un nor mai mult sau mai puţin luminos corpul nostru fizic. Dacă nu acceptăm acest lucru, nu vom cerceta mai departe ce se poate petrece acolo, decât din punctul de vedere al luminozităţii – adică un fel de sărăcie de informaţie – care se poate modifica în funcţie de condiţiile de mediu şi de evoluţia sinuasă a atitudinilor omului pe parcursul vieţii sale.
Însă lucrurile nu stau de loc aşa, iar noi avem un sistem corporal format din corpuri materiale de vibraţii diferite: spre exteriorul corpului fizic, de vibraţii din ce în ce mai mari de la un corp la altul. Este mai corect să folosim exprimarea “corpuri” decât “straturi”, căci fiecare structură de acest fel în parte are funcţionalităţi diferite, cu structuri şi substructuri diferite, cu senzori de percepţie diferiţi şi cu modalităţi de “răspuns” diferite în câmpul de vibraţie proprie: cu efecte diferite în câmpul universal planetar. Sunt efecte care înfluenţează puternic, dar în moduri diferite derularea manifestărilor spiritelor în ultimul câmp, de vibraţia cea mai mică – vibraţia planetară pământoasă: în corpurile pe care le numim fizice.
Oamenii care se interesează de cunoaşterile aferente vremurilor în schimbare pot ajunge să aibă teamă de astfel de schimbări, din cauza confuziilor care circulă prin diferite sisteme de informare, alimentate de povestiri care nu au la bază decât simple vizualizări ale unor structuri apropiate de cele ale corpului fizic. Credem ceea ce ne arată vizualizarea mentală, dar de cele mai multe ori astfel de vizualizări, de viziuni sunt formaţiuni complexe de informaţii care doar parţial au legătură cu cele cunoscute în mod curent în planul materiei şi manifestărilor fizice.

O mică paranteză... Mică – dar cât se poate de importantă !!
Cineva m-a numit „materialistă”, pentru că deosebesc materiile de energii – când de fapt totul este energie. Profit acum de ocazie ca să discutăm puţin despre acest aspect.
Sigur că totul este energie... dar să mergem mai departe şi să înţelegem că energia fundamentală se compactizează în multe feluri – natural şi sub influenţa forţelor radiante ale monadelor. Pot lua astfel forme diferite, cu grade diferite de stabilitate: stabilitate în spaţii şi ele la rândul lor stabile, şi în timp: mai mare sau mai mică, în funcţie de particularităţile de formare a compactizărilor şi de structurile lor interioare. Astfel de compactizări emit vibraţii de frecvenţe cu valori mai mari sau mai mici, în funcţie de care fiecare structură care se poate astfel forma să poată fi folosită: de către monadele formate şi ele natural, pe baza aceluiaşi principiu, pentru evoluţiile lor personale. Experienţa de folosire a energiilor astfel compatizate este folosită pentru evoluţia proprie, dar şi pentru ajutor oferit altor generaţii de monade, care vor oferi mai departe altora experienţa lor, dar care vor împărtăşi la rândul lor experienţa proprie şi celor care le-au ajutat să-şi descopere forţele. Apar astfel, şi se înţeleg în profunzimi nebănuite la începuturi, grade de deosebire între manifestările proprii şi cele ale altora: din care rezultă nivele de noutate în manifestările tuturor, cu îmbogăţirea experienţei tuturor, în eternitatea vieţii care îşi urmează astfel drumurile fireşti...
... Iată aşadar că nu încredinţările că există sau nu materii fac un om materialist – ci felul în care înţelegem fiecare în parte circulaţia, compactizările, asocierile, funcţionările structurilor energo-materiale ale lumilor în care trăim...
Acesta este un aspect despre care vom discuta mult în secolele următoare noi, oamenii – în calitate de creatori conştienţi înaintaţi ... indiferent dacă în continuare ne vom întrupa sau nu împreună, aici pe Pământ, când astfel de diferenţieri vor deveni vitale: pentru creatorii mentali şi creaţia lor extrem de complexă, şi tot atât de vitale – pentru protecţiile pe care le datorăm „mâine” biosistemului degenerat din cauza activităţii noastre de „azi”...
Dar tot atât – şi cu siguranţă încă mult mai mult – vom avea nevoie de astfel de diferenţieri pentru a face faţă reîntoarcerii noastre în alte zone ale Universului Fizic, sau în alte universuri, implicării noastre în lucrări de mult mai mare fineţe şi complexitate decât cele pământene...

Să mai discutăm despre un aspect...
Energiile noi nu rup ţesuturi, nu fac rău. Învăluite de ele, spiritele însă se simt înviorate, pline de putere, gata să facă tot ceea ce nu au putut face până acum… Elan, efervescenţă, tumult, bucurie… tocmai de aceea pornim “la atac” – pentru tot felul de acţiuni cunoscute sau noi – despre care auzim-citim-aflăm permanent. Folosirea energiilor conduce în spirală la aprovizionarea cu alte noi energii, ceea ce ne mobilizează în plus, către alte noi acţiuni…
Avalanşa de acţiuni de fapt ne conduce treptat, dar sigur către pierderea puterilor noastre obişnuite...
Pe de altă parte, emoţionalul îşi spune cuvântul şi el – de multe ori dur. Simţim nevoia de emoţii puternice, ca să simţim „că trăim”... Descoperirea lucrurilor frumoase – chiar a feţei frumoase a celor considerate “urâte” ne echilibrează mult emoţionalul şi ni-l propulsează în domeniul extazierii. Nu extazului – adică al contemplaţiei liniştite fără reacţie, ci sub formă de reacţii corporale, cu exclamaţii, cu gesturi, cu irumperi în manifestări practic necontrolate. Şi eu am folosit din plin, involuntar, asemenea manifestări – omeneşti, normale, în fond – până când am simţit că nu mai pot, că am obosit să mă extaziez. Contemplaţia fără cuvinte, fără altceva decât simţirea bucuriei de a percepe universul într-un fel nou, m-a odihnit. Dar oamenii din jurul meu s-au depărtat de mine, pentru că nu mai arătam că vibrez asemenea lor la frumos, bun, corect… Nu mă exteriorizam – nu trăiam, în concepţia lor – chiar dacă se vedea bucuria pe faţa mea, dar atenţia oamenilor este atrasă de puţine ori în acest fel. Şi nu poţi reproşa oamenilor că sunt obişnuiţi să se exteriorizeze – după ce omenirea nu a avut milenii de-a rândul decât chin, lacrimi şi obligaţia de a sta cu capul în pământ… Nu se poate pretinde ca un om, o naţiune, o omenire întreagă să treacă de la o manifestare la alta într-o singură clipă: omenirea este formată dintr-o mulţime de grupuri spirituale diferite ca evoluţie, ca obişnuinţă de manifestare conform puterilor energetice interioare ale fiecărui spirit în parte, din fiecare grup spiritual… Diversitatea manifestărilor face frumuseţea, măiestria cu care se desfăşoară Creaţia în toată plenitudinea ei… Fiecare dintre noi are momentul său de a descoperi că poate privi, şi vedea, şi primi lumea înconjurătoare în felul său propriu. Vine rândul fiecăruia treptat să-şi trăiască schimbările, după puterile şi obişnuinţele sale… Chiar dacă pentru cel ce a trăit o schimbare vine momentul altei schimbări – el nu poate cere ca orice om – fiecare om să sară peste propriile sale etape, etape pe care observatorul trecut deja mai departe le-a trăit deja: mai mult sau mai puţin conştient. Sau poate cere, dacă aşa este obişnuit, dar va vedea clar că răspunsurile sunt total diferite: iar tot treptat va înţelege astfel de diferenţe şi va ajunge şi el să le respecte, aşa cum au ajuns de fapt şi ajutătorii, învăţătorii săi…
În situaţia mea, m-am readaptat manifestărilor curente lumeşti, pentru a nu ne stresa reciproc. Însă după câţiva ani am ajuns din nou în situaţia de a pierde energie, astfel încât organismul consuma din calciul răspândit în structurile sale pentru a face faţă şi programului cotidian, răspunzând serviciului, familiei şi lucrărilor spirituale de acasă, dar şi manifestându-mă concret în relaţiile cu lumea înconjurătoare. Când, în plus, am trecut prin evenimente mai puternice – şi proprii, şi cele ale celor din jurul meu – am ajuns din nou în aceeaşi veche situaţie: în necesitatea de a estompa, până la a termina cea mai mare parte a acestor manifestări.
Pentru că nu ne dăm seama ce înseamnă consum energetic la nivelul fiecărui corp în parte, credem că dacă suntem înaintaţi în conştientizarea universului, în acceptarea celor văzute şi nevăzute – dar intuite ca fiind în linii mari adevărate – credem aşadar că universul are grijă de noi, să ne dea orice, acum, fără limite, iar noi, la rândul nostru, să consumăm fără limite.
Lucrurile nu stau de loc aşa, iar noi trebuie să învăţăm să folosim în mod responsabil, modeşti şi echilibraţi, ceea ce ne oferă universul.

LUCRĂTORII CU ENERGIILE ŞI REACŢIILE FAMILIILOR LOR

Mai multe discuţii în diverse locaţii de internet şi în particular, cu rude şi prieteni, mă determină să scriu ceva aici, acum.
Am scris la un moment dat că practicile vechi nu sunt şi învechite – adică de aruncat în condiţiile în care conştientizăm schimbarea energiilor vechi – cu altele noi. Căci o asemenea schimbare – deşi o credem deja împlinită – nu este decât poate cu indulgenţă spus: 1% în momentul de faţă, şi se va întinde pe o perioadă de câteva sute de milioane de ani în această zonă a universului, până când totul va atinge maximul posibil zonal.
În acest context, astfel de practici de fapt au menţinut cunoaşterea noastră pe tot parcursul perioadei de minim vibraţional al planetei (galaxiei noastre, zonei noastre – adică a zonei universice în care se află Soarele şi Pământul în galaxia noastră). Şi nu numai: au menţinut o astfel de cunoaştere, spre a ne ajuta pentru păstrarea sănătăţii în condiţiile desfăşurării unor munci relativ dure, dar care trebuiau să ne obişnuiască doar cu găsirea de soluţii pentru uşurarea ei, desfăşurarea ei calmă, lină, curată, relaxată. Chiar dacă munca noastră s-ar fi desfăşurat astfel pe parcursul ultimelor câteva mii de ani – cam 7-8.000 ani – ea tot ar fi determinat şubrezirea sănătăţii noastre: şi în astfel de condiţii am fi avut nevoie de practicile de acest fel pentru: conştientizarea, folosirea şi adaptarea traseelor energiilor în trăirile noastre curente.
Dar aşa cum ştim, nu am avut parte de aşa ceva: nu este cazul acum să intrăm în amănuntele celor petrecute – le-am mai disecat cu alte prilejuri: însă este de arătat faptul că, cu atât mai mult ele ar fi trebuit să fie folosite la scară mondială pentru întreţinerea forţei de muncă umane. Dar teama de întărire concomitentă a inteligenţei şi libertăţii spirituale a determinat conducerile popoarelor să evite răspândirea lor, cu toate că au ştiut bine nu numai despre existenţa unor asemenea practici sănătoase, dar şi despre influenţele benefice pe care le au: folosirea minimă a curăţeniei, a culorilor şi a sunetului blând – muzica pe care azi o numim cultă – în păstrarea sănătăţii corporale a omului. Şi asta oriunde s-ar afla oamenii – indiferent de liniile genetice sau rasele omenirii.
Cunoaşterea contemporană este mult sărăcită de experienţa acelei părţi a omenirii care a fost îndelung văduvită de cunoaşteri şi de practici strămoşeşti – căci strămoşeşti sunt, îndiferent de popoarele care le-au păstrat. Pe lângă mizeria, foamea, clastrarea, neputinţa de a beneficia de roadele propriei sale munci, omului de rând i s-a luat şi cea mai simplă, eficace şi gratuită formă de păstrare a vitalităţii – şi astfel sănătăţii sale corporale...
De aceea – şi nu din alte motive, de păcate ancestrale închipuite, de exemplu – sănătatea noastră este azi încă şi mai precară decât ar fi fost normal să fie în situaţia dată...
Şi nu numai atât...
Şi despre acest lucru aş dori să discutăm puţin, acum...

Suntem impulsionaţi azi de energiile noi în cunoaşterile noastre curente, în practicile noastre: să folosim din ce în ce mai mult tratamente naturale (aş folosi mai curând acest cuvânt, în locul cuvântului „naturist”). Am în vedere aici alimentaţia naturală – care nu presupune neapărat o alimentaţie vegetariană, ci alimentate netratate chimic, fără prelucrări avansate sau oricum cât mai puţin pelucrate. Dar nu numai, vin la rând: terapie pe bază de plante, prafuri, cristale, bioenergie, muzică, meditaţie, etc. Apoi practicile energetice naturale – dintre care rapid aş trece în revistă: reiki, yoga, qi gong, practicile amerindiene (şamaniste), moşismul românesc tradiţional, practicile vracilor africani, maori, polineziene etc.
Românii au dorinţa de a urma din ce în ce mai mult această linie, căci este tot ceea ce radiază peste tot pământurile Carpaţilor şi cele imediat înconjurătoare lor, adică ceea ce a rămas teritoriul României de azi: practici concrete, naturale, cu care moşii şi iniţiaţii lor îmbogăţeau în trecut experienţa tuturor oamenilor de pe aceste teritorii. Cum învăţăturile concrete strămoşeşti au fost ori reţinute, ori distruse, românii care sunt deschizători de drumuri prin destin, precum şi cei care au deschiderea de a învăţa azi despre asemenea practici, preiau orice fel de învăţături: până când deschiderile încă mult mai mari ne vor călăuzi către aducerile aminte ale practicilor vechi. Care presupun cunoaşteri pline de echilibru, modestie, urmărind dezvoltarea demnităţii umane, cuminţeniei omeneşti, cunoaşterilor pe care azi le mai numesc unii solomonare – care sunt de fapt căi de cercetare astrală şi mentală înaintate. Toate vor fi treptat reluate şi îmbogăţite cu experienţa actuală, toate vor fi împletite cu experienţa altor popoare şi oferite apoi cu drag şi altora, spre învăţătură de ajutor planetar.
Cei care lucrează azi în domeniul acestor practici sunt oameni cu familii – iar situaţia familială a multora este grea datorită neacceptării lor de către majoritatea membrilor familiilor lor. Sunt oameni puternic radianţi, cu câmpuri energetice foarte puternice, care se întăresc pe măsura trecerii timpului, pe măsură ce avansează în experienţa folosirii calme, liniştite a energiilor noi. Care, în continuare, cresc în volum de vibraţii din ce în ce mai înalte, ceea ce conduce la formarea unui câmp energo-informaţional din ce în ce mai puternic radiant. Chiar dacă asemenea oameni nu impun – sub nici o formă – activitatea lor proprie celor din jur, câmpul lor aduce în casă, în familie, în jurul casei şi radiant în jurul lor oriunde s-ar afla, o bogăţie de informaţie, pe lângă un schimb puternic de energie de vibraţie crescută de la o perioadă scurtă de timp la alta. Devin nervoşi, agresivi, recalcitranţi în cazul în care omul le vorbeşte frumos, încercând să le explice că nu practica respectivă este de vină – că nu este de fapt nimeni de vină, chiar dacă societatea noastră, aşa cum a mers ea, agresând şi dispreţuind practicile energetice progresiste, le-a incumbat şi lor aceleaşi atitudini. Ei nu înţeleg că destinul lor în familiile unor asemenea practicieni este acela de a se reobişnui cu ele, căci începând indubitabil din viaţa viitoare fiecare spirit uman va reveni la cunoaşterea anterioară. Iar un asemenea destin le foloseşte lor în mod prioritar, pentru a se acomoda rapid cu reintrarea în folosirea totală a puterilor spirituale, în viaţa viitoare – indiferent dacă ea este planificată să se desfăşoare sau nu pe Pământ. Spiritul îşi leapădă corpurile, dar pleacă cu întreaga sa experienţă mai departe, în drumurile sale prin univers.
Atitudinile agresive ale semenilor pot apare chiar dacă nu se ştie bine despre ce anume este vorba cu astfel de practici, iar orice fel de explicaţii sunt în van, căci ei nici nu vor să ştie măcar ceea ce sunt, încredinţaţi că nu le place. Agresiunile de acest fel pornesc, şi se sprijină în continuare pe un punct de conştienţă – manifestări trecătoare din timpul practicilor, fazelor de acomodare ale practicienilor cu energiile sau cunoaşterile de tip nou; se bazează pe noutatea în sine a manifestărilor, pe diferenţa între încredinţările practicianului şi cele oficiale, fie ele laice sau religioase. Renunţarea la acumulare materială, la ambiţii carieristice, la atitudini concurenţiale este de multe ori o cale de stârnire a unor agresiuni din partea celorlalţi.
Pe de altă parte, practicienii nu trebuie să renunţe la calea lor – sub nici o formă. Ei învaţă răbdarea, toleranţa şi încrederea în viitorul regăsit al însoţitorilor lor de drum spiritual. Tot ei vor fi aceia care, după terminarea acestui destin, vor fi mai departe învăţătorii acelor grupuri spirituale ai căror reprezentanţi s-au aflat în familiile lor pământene. Cu cât câştigă mai mult, mai repede, în astfel de înţelegeri şi toleranţe, şi consolidează mai bine atitudinile căpătate, cu atât va fi mai uşor tuturor să meargă mai departe, dincolo de fruntariile pământene...
De remarcat faptul că ei nu trebuie să se necăjească, ci să se obişnuiască treptat chiar şi cu indiferenţa celor din jur, căci multe spirite se folosesc de indiferenţă, fără să abordeze această problemă în mod agresiv: căci acesta este modul lor de a se proteja automat de consumul energetic excesiv provocat în general de agresiunile societăţii în care trăiesc. Este un moment de trecere de la agresiune la un anume fel de sensibilitate, o sensibilitate de acceptare a deschiderii către orice fel de societate – pe care o vor putea avea şi ei în viitor.

Cu toate că practicienii cunosc multe lucruri legate de toleranţă şi încredere, este foarte normal să existe necaz, tristeţe din partea practicienilor, o durere chiar în faţa neacceptării din familii şi din societate. Este de remarcat faptul că ei se confruntă dureros cu încredinţarea multora – şi aceasta este de asemenea un fel de agresiune la adresa celor care merg pe drumul cunoaşterilor spirituale avansate – că astfel de practicieni, de oameni cu o conştiinţă spirituală avansată trebuie să fie neapărat insensibili, indiferenţi în faţa agresiunilor de orice fel. Sau că ei nu ar trebui să riposteze în nici un fel. Sunt încredinţări formate în mod artificial, ori pe baza admiraţiei pe care o au în faţa insensibilităţii umane – moştenită radiant de la conducătorii societăţii, ori pe baza cunoaşterii atitudinii celor retraşi din societate (mânăstiri, ashramuri, secte) tocmai pentru a nu suferi, a nu fi tulburaţi de lume: care impun tăcerea în interiorul micro-societăţii lor, prin legi destul de dure, necunoscute suficient.
Evoluţiile nu încurajează lipsa de sensibilitate, indiferenţa, alte atitudini asemănătoare, iar aceasta va fi o lecţie deosebit de importantă pentru toată lumea de pe Pământ... O lecţie care va arăta percepţiilor viitoare că indiferenţa nu este protecţie spirituală în sine, chiar dacă poate fi o formă de protecţie indirectă, momentană, trecătoare: adică de trecere de la agresivitate şi dispreţ – la sensibilitate, înţelegere, ajutor, aplecare cu deosebit respect şi drag către toate cele ale lumii în care trăim...

...DIN PARTEA MEA, CU TOT SUFLETUL !!....

VĂ DORESC O PRIMĂVARĂ PLINĂ DE CANDOARE, SENIN, PROSPEŢIME, CULOARE ŞI PARFUM !!

...şi o îmbrăţişare cu mult drag din partea mea !!!

REFLECTÂND ASUPRA ENERGIILOR NOI…

Întreaga fenomenologie pe care o trăim în prezent are un aspect general de normalitate universică - pe care însă noi avem tendinţa de a o crede unică cel puţin în lumea perceptibilă cu simţurile noastre şi cu tehnologia pe care o creăm pentru prelungirea acestor simţuri umane. Unică în timp, şi unică pentru o specie unică în felul ei - omenirea pe Pământ.
Sigur că fiecare moment şi fiecare fiinţă este în acelaşi timp şi unică, şi universal-valabilă ca formă de viaţă, întregind unicitatea universului, specificitatea lui de asemena momentană.
Important este însă să nu credem că suntem unici, în sens de însingurare: nici în sistemul nostru stelar, nici în galaxie, nici dincolo de galaxia noastră - în grupul local al galaxiilor de care începem să fim conştienţi.
De multe ori se confundă noţiunea de unicitate cu noţiunea de singurătate. Într-o casă, aspiratorul de praf poate fi unic - dar nu este şi singurul lucru din casă.
Dincolo de banda noastră de frecvenţe universice, în care trăim în relativă solitudine - spre protecţie şi nu altceva, suntem în mijlocul unei pulsaţii uriaşe de viaţă, de manifestări spirituale fecunde.
Atâta timp cât nu vom crede în existenţa corpurilor noastre, nu vom descoperi ce se poate face cu ele. Nu suntem adormiţi - suntem doar neîncrezători şi necunoscători. Când vom privi în egală măsură şi lumina becului - dar şi becul cu structurile sale, bec care oferă lumina, căldura, alte radiaţii, precum şi cunoaşterea căi de la materie amorfă la emiterea luminiscenţei, incandescenţei în acest caz, care oferă elementele de mai sus - atunci vom descoperi o întreagă lume în jurul nostru.
Această lume există, ne ajută, ne ghidează, ne protejează - nicidecum nu ne însingurează... Percepţia lumii întregi se completează prin simţurile acestor corpuri pe care le avem, corpuri cu structuri materiale de vibraţii diferite - mult mai mari, decât cele ale corpului nostru fizic. Conştientizarea lor oferă posibilitatea omului de a-şi ridica calitatea celor realizate, moralitatea, autodisciplinarea, moderaţia, echilibrul, răbdarea de a face totul punând suflet, făcând din simţirea proprie înălţată un stindard al înaintării spirituale: care se înalţă acum şi se extinde ca disponibilitate în multe segmente populaţionale.

Mulţi oameni cred că înaintarea spirituală se face numai prin merit personal. O altă parte crede că suntem unici - în sens de singuri - într-o mare parte din univers. Suntem unici - să precizăm din nou, să facem deosebirea, căci exprimarea contează întotdeauna - situaţiile pe care le trăim sunt unice în felul lor, căci nimic nu este repetabil, conjuncturile spirituale fiind mereu altele, influenţele de la depărtare sau din apropiere fiind şi ele astfel mereu altele. Dar suntem în faze de evoluţie asemănătoare în linii mari, evoluţii desfăşurate simultan sau consecutiv, astfel încât putem spune clar: nimic nu este nou sub soare, sub faldurile energiilor universale, totul este repetabil în forme individuale - dar nu separate de restul lumii. Cu toţii trecem prin aproximativ aceeleaşi forme de evoluţie, apoi însă ne îmbogăţim experienţa deja formată cu noutăţile permanente care se ivesc mereu în căile eterne ale inifinităţii, în eternitatea vieţii spirituale.
În acest context, energiile noi, pe care am ajuns să le conştientizăm şi noi acum, ne ajută în moduri extrem de variate, în moduri specifice pentru fiecare treaptă de evoluţie.
Să credem că şi noi, şi toată viaţa care astfel pulsează în univers are parte de diverse forme de ajutor - fiecare formă fiind în felul ei specială - adică specifică fiecărei benzi, zone de vibraţie în parte şi, în fiecare astfel de bandă de vibraţii, fiind specifică fiecărei populaţii spirituale întrupate local.
Ar fi cazul să credem că nu numai oamenii conştienţi de faptul că suntem spirite întrupate, în evoluţii complexe, evoluează astfel plenar în aceste timpuri. Lumina Creaţiei divine se răsfiră asupra tuturor oamenilor, asupra tuturor vieţuitoarelor planetare, asupra tuturor celor din galaxia noastră şi din toate galaxiile, în orice loc din univers (să ne referim deocamdată la universul nostru).

Este bine să înţelegem de la bun început că energia nouă nu ne înalţă propriu-zis - ci ea favorizează folosirea tuturor forţelor spirituale umane fără ca activitatea umană să mai afecteze dezvoltarea biosistemului planetar. Omenirea a ştiut de la începutul ciclului său de vieţi pământene că, dacă va folosi activitatea de creaţie materială mentală în continuare, aşa cum a folosit-o înainte de ultima glaciaţiune, biosistemul natural planetar nu-şi va mai găsi energiile înalte care să-i susţină creşterea, perpetuarea: supravieţuirea. Şi, în final, nici supravieţuirea omului nu ar avea cum să mai fie posibilă. Iar acest lucru nu se datorează faptului că o asemenea creaţie ar fi rea, manipulatoare, distrugătoare, ucigătoare - ci faptului că presupune:
- o viteză foarte mare de manipulare a unor volume mari de energii planetare, care ar forma vânturi, curenţi uriaşi în aerul planetar, destabilizând biosistemul local;
- consum foarte important de fluxuri energo-materiale planetare din cele de vibraţii superioare: căci lucrul mental nu înseamnă circulaţia gândurilor de la un loc la altul, aşa cum se petrec azi lucrurile când discutăm despre mental, ci adunarea şi compactizarea cu corpul mental, de vibraţie foarte înaltă, a unor fluxuri de materii din segmentul de vibraţii: mental, astral şi eteric. În acest fel, la volumul populaţional foarte mare al întrupărilor pe planetă, astfel de volume ar lipsi biosistemul planetar de materiile de înaltă vibraţie care mai rămân pe planetă în urma diminuării vibraţiilor totale ale fluxurilor energo-materiale.
Cei care doresc amănunte privind diminuarea vibraţiei medii planetare, vor urmări acest proces la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/
În condiţiile în care energii noi, venite din Universul Central, create de către Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre, inundă spaţiile evoluţiilor noastre, treptat, atrase de puternicele centre ale galaxiilor noastre, vibraţia mare, nouă, a filamentelor energo-materiale care constituie şi întreţin corpurile vieţuitoarelor planetare nu mai sunt în pericol. Pe de altă parte chiar populaţiile umane se reduc considerabil, căci majoritatea spiritelor umane sunt venite pe Pământ pentru a petrece aici doar etapa de joasă frecvenţă a vibraţiei planetare - pe care nu o mai găsesc în locurile evoluţiilor lor înaintate din univers. În acest fel, vor rămâne foarte puţine grupuri spirituale în evoluţie în această regiune universică în care se află Pământul, dintre care multe se întrupează în sisteme corporale cu corp astral şi foarte puţine cu corpuri fizice.
Astfel încât, din nici un punct de vedere prezenţa oamenilor, în calitate de creatori mentali avansaţi, dar şi în cuantum populaţional redus, nu mai poate afecta planeta, în toată complexitatea şi sensibilitatea sa…
Populaţiile planetare din acest loc din univers nu au învăţături spirituale de dezvoltare prin propria putere, manifestată individual, celular. Ele au - de la cea mai puţin evoluată specie (viruşii) până la cea mai evoluată (oamenii) - sarcini de învăţătură legate de trăire sub imperiul influenţărilor reciproce sau de într-ajutorare reciprocă. Nu au sarcini de relaţionare foarte extinse - la nivel stelar sau galactic, ci la nivel planetar: între populaţiile fizice ale aceleiaşi planete. Energiile noi măresc, completează segmentul anterior de vibraţii ale locului, ale galaxiei în speţă, ceea ce conduce la supravieţuirea în orice condiţii locale - orice fel de activitate ar aduce omul în planul local. Omul - ca spirit întrupat, cunoaşte o gamă extrem de extinsă de moduri de creaţie materială, pe care le foloseşte adaptând cele cunoscute în planul fiecărei întrupări, în fiecare loc din univers. Odată cu mărirea segmenului, benzii de vibraţii locale, fenomen care este azi în plină dezvoltare chiar dacă s-a derulat deja în proporţie foarte mică - cam 1-2 % din ceea ce reprezintă cu adevărat, din ceea ce se va derula în continuare pe o perioadă de câteva sute de milioane de ani - toate pericolele existente azi, din acest punct de vedere, se vor estompa treptat, până la dispariţie. În acest fel, spiritele umane vor putea să desfăşoare din nou creaţia lor specifică: creaţia mentală, căci creaţia materială manual-tehnologică reprezintă doar o formă de lucru în "regim de avarie" - ca să folosesc o expresie cunoscută nouă. Dar toată această perioadă a avut un rol uriaş în învăţături ale multor segmente spirituale umane privind adaptarea spiritelor la condiţii planetare precare - adaptări care formează şi accentuează flexibilitatea spiritelor în toate "colţurile" universului.
Iată de ce este bine să cunoaştem asemenea - şi încă multe alte aspecte ale vieţii noastre spirituale. Multe dintre asemenea învăăţături şi consolidări s-au desfăşurat cu multă greutate până în prezent - ceea ce însă vom observa că se va schimba fundamental în perioada care va aveni.
Pe parcursul mai multor articole voi dezvolta asemenea modificări aduse de energiile noi, în prezenţa energiilor vechi - pe care vom învăţa astfel să nu le mai desconsiderăm nicicând, nicidecum… Întrucât am această posibilitate, de prezentare separată a studiilor cu caracter să zicem mai teoretic, pe siteul personal, vă voi trimite ori de câte ori va fi cazul la articolele prezentate acolo, căci aici este necesar să ne ocupăm de alte prezentări: legăturile cu alte locaţii de prezentare a gândirilor mă determină să-mi spun părerea cu privire la multe dintre cele cunoscute azi de noi pe diferite siteuri, bloguri, forumuri, facebook.
Să înţelegem că Pământul nu ne este degeaba azi casă şi sprijin pentru un crâmpei din eternitatea vieţii noastre de spirit. Să înţelegem că ne este de folos să înţelegem universul ca modalitate de cunoaştere a influenţelor sale asupra noastră pe timpul staţionării noastre pământene. Să nu mai privim acest univers şi această planetă ca pe un loc din care să ne salvăm, să fugim de pe Pământul care ne-a găzduit şi ne găzduieşte generos în continuare: aşteptând să-l iubim, şi nicidecum să- dispreţuim - chiar şi numai să nu-l mai tratăm cu indiferenţa cu care îl călcăm inconştient cu picioarele noastre…
Energiile noi ne vor da, de asemenea, puterea să ne apreciem, să ne iubim la propriu semenii pe care de multe ori îi dispreţuim sau nu-i preţuim de fel. Să le înţelegem aspectele generale şi speciale ale manifestărilor, să-i ajutăm să se ridice din lipsurile lor, să-i învăţăm să se adapteze şi ei, după puterile lor, la ceea ce îi înconjoară. Este vorba despre ajutor - nu neapărat învăţătură, căci oamenii au în cunoaşterea lor toate cele necesare trăirilor lor - dar priceperea de adaptare, şi chiar înţelegerea propriilor percepţii în această perioadă de trecere este greoaie, dificilă, dezorientantă. Un sprijin, o îndrumare, o pornire este necesar să fie oferite cu modestie, cu înţelegere şi cu respect, urmând ca fiecare în parte să valorifice mai departe şi propria moştenire, experienţă, şi îmbogăţirile cu noutăţi ale variatelor forme de manifestare în acest plan al realităţii univesice.
Căci învăţăm aici să fim ajutători, şi vom rămâne ajutători specializaţi şi consacraţi, în eternitatea vieţii noastre spirituale.

ABORDAREA PERCEPŢIILOR NOI DIN DIVERSE UNGHIURI DE VEDERE

În urma discuţiilor purtate pe aceeaşi temă, pe alte locaţii de internet: pe tema percepţiilor specifice acestei perioade planetare,  vreau să fac câteva precizări:

1. PERCEPŢII CU SENZORII ALTOR CORPURI DIN SISTEMUL NOSTRU CORPORAL: SENZORI AI CORPURILOR FLUIDICE
Există percepţii spontane şi percepţii căutate, exersate, care se transformă cu timpul în cercetare pentru teme extinse de cunoaştere
a. Percepţii spontane:
Astfel de percepţii, despre care am discutat şi vom discuta în continuare, intră în categoria percepţiilor spontane, cu care ne putem confrunta indiferent dacă facem sau nu cursuri sau exerciţii care urmăresc creşterea concentrării, răbdării, deschiderea unor suprasimţuri (clarsimţuri), chiar dacă citim sau nu, dacă vizionăm sau nu filme care ne încălzesc imaginaţia.
Să facem deosebirea între percepţii spontane şi observarea prin voinţă, observarea prelungită – obţinută prin exerciţii desfăşurate sub diferite forme de învăţături. Percepţiile spontane de obicei ţin foarte puţin, sunt aşa-numitele fleşuri; după câte ştiu, sunt rare cazurile în care ele durează în pofida sperieturii omului – căci omul se sperie de regulă şi sperietura îl scoate din starea propice derulării percepţiei.
Chiar şi atunci când căutăm ceva se prea poate să dăm de multe ori peste cu totul altceva: vom discuta cândva şi despre astfel de cazuri. Cercetarea proprie se poate continua cu temele urmărite, însă cercetătorul ţine cont de cele apărute o clipă în vâltoarea altor percepţii şi caută să cerceteze atunci când are timp.
Putem înţelege şi de ce percepţiile spontane sunt de regulă rapid trecătoare, confundate de cele mai multe ori cu iluzii optice sau auditive. Căci societatea contemporană a învăţat omul să nu caute să cerceteze altceva decât ceea ce i se pune oficial la dispoziţie. De aceea nu avem încredere în noi, nu credem că multe trăiri sunt normale, naturale – chiar dacă sunt neobişnuite pentru omul care nu se poate rupe de obişnuinţele induse de societatea sa: cu teamă pentru supravieţuirea sa şi a celor apropiaţi. Treptat ne dăm seama că totul este o etapă pasageră în viaţa societăţii umane, iar normalul complex al omenirii se va dezvolta armonios – adică în armonie cu dezvoltarea universului, nicidecum cu voinţa artificială a unor conducători agresivi trecători.
Vom înţelege treptat şi de ce unii oameni le au în volum mult mai bogat decât alţii: tot fleşuri – dar mult mai multe comparativ cu ceea ce trăiesc alţi oameni: rar şi fără să le integreze în cunoaşterea intuitivă personală.
Aşadar, atunci când apar, datorită necunoaşterii în care am fost ţinuţi în ultimele milenii, ele sperie: dar de fapt nu e nimic de speriat, doar noutatea relativă ne determină extinderea fricii către astfel de faze ale trăirilor noastre. Care de fapt nu sunt noi, dar ele sunt pe de o parte acoperite de puterea trăirilor prin corpul fizic de manifestare curentă, prin importanţa pe care o dăm unor trăiri curente pe care le numim de multe ori impropriu: către supravieţuire. Teama de a nu face faţă cerinţelor ne îndeamnă către supra-acumulare. Este o obişnuinţă din conştientizările de început ale spiritelor, pe care unele vieţuitoare ni le amintesc, în mediul pământean: la multe nivele de evoluţie le întâlnim (furnici, albine, veveriţe, alte rozătoare), iar ceea ce putem face acum, într-un astfel de mediu planetar, este să depăşim astfel de tendinţe.
Interesantă o astfel de discuţie, poate s-o dezvoltăm cândva.
De fapt numai echilibrul, moderaţia, utilul, calitatea şi moralitatea ar trebui să ne jaloneze viaţa: cele pe care le trăim azi se constituie într-o cale de învăţătură prin înţelegerea extremelor pe care în viitor le vom evita, cunoscând concret toate cele specifice lor: greutatea – până la imposibilitatea – de a gestiona bogăţia şi, la polul opus, durerea de a suporta lipsa acută a mijloacelor de supravieţuire.
Pierdem multe elemente specifice acestei perioade foarte bogate în percepţii de tot felul prin trăiri fără echilibru. Printre care şi astfel de percepţii: ele vin în copilărie, prin deschiderile şi puterile energetice ale corpurilor noastre – dar se pierd sub imperiul educaţiei parentale îndreptate către societate. Mulţi şi le-ar dori, însă nu pot face faţă încă schimbărilor pe care le implică o astfel de trecere – pe care o trăim din punctul de vedere al creşterii vibraţionale, al creşterii energiilor noi în volumul total al energiilor care ne traversează corpurile. Doar pe măsura instalării oboselii şi rutinei care de multe ori doboară psihic, vom face loc noutăţilor în viaţa noastră – chiar dacă frica de a face altceva decât cele obişnuite anterior rămâne, dăinuie mult timp înainte.
Tema fricii de noutate este foarte amplă, densă, puţin abordată de altfel şi tocmai de aceea speculată intens din multe puncte de vedere: puncte de vedere acceptate chiar ca şi existenţă, mai mult sau mai puţin.
Pe de altă parte extinderea comunicării prin cinematografie, televiziune, internet conduce la extinderea rapidă a fricii de acest fel. În timp, obişnuirea, înţelegerea, cunoaşterea schimbă atitudinea celui care şi-a împrăştiat fricile dintâi, însă el nu mai are grijă să povestească şi faptul că ea este deja depăşită prin înţelegere şi cunoaştere. Internetul trebuie folosit nu numai pentru alarmare, ci şi pentru alinare…

b. Percepţii căutate, exersate, care se transformă cu timpul în cercetare pentru teme extinse de cunoaştere, de lungă durată; sunt căutate, şi sunt create conştient condiţiile optime de derulare ale observării, ale cercetării.
Întrebată fiind care este părerea mea privind limitele spaţio-temporale ale percepţiilor de acest fel, am răspuns că eu, personal, nu am observat limite spaţio-temporale nici la fleşuri, nici la observaţii de lungă durată – dar este necesar să se facă câteva precizări aici.
Am oferit şi aici exerciţii care oferă volum nu numai simţurilor noastre obişnuite – până dincolo de ele, intrând în sfera clar-simţurilor – dar şi percepţiilor în alte câmpuri, cu senzorii altor corpuri. De obicei sunt realizate de oameni care au avut trăiri pe care le numesc îndeobşte „paranormale”, care trezesc întrebări şi conduc la deschideri în planul ideilor: acceptări, mai ales ale curiozităţilor proprii.
Deschiderea în planul ideilor, gândirilor, nu se materializează imediat pentru mulţi oameni în planul clar-simţurilor, deşi ei şi-ar dori foarte mult acest lucru – dar în timp, treptat dar totuşi destul de repede, corpurile noastre îşi dezvoltă toate structurile, în imperiul circulaţiilor energo-materiale de înaltă vibraţie. Astfel de fenomene naturale conduc la înaintarea în planul percepţiilor: structurile de simţ ale fiecărui corp în parte – componente ale sistemului corporal fluidic al fiecărui om – se dezvoltă rapid, conducând la percepţii conştiente, spontane şi de scurtă durată (fleşuri) de cele mai multe ori, care ne iau prin surprindere, speriindu-ne şi determinându-ne să ne înfricoşăm de cele mai naturale şi normale elemente ale dezvoltărilor pe care le trăim în aceste timpuri. Este foarte important să fim înarmaţi cu informaţii privind posibile fenomene corporale, să ştim despre oameni cu care putem să discutăm pentru a ne ajuta, să putem să ajutăm şi noi la rândul nostru măcar cu o informare aproximativă: “Nu te speria! Nu e nimic grav!! Dacă pentru liniştea ta e bine, du-te la doctor să vezi că nu ai nimic, că analizele sunt bune, dar să ştii că poţi merge mai departe fără să iei medicamente, chiar şi numai de liniştire !!”
Este valabil pentru fiecare dintre noi.

2. PERCEPŢII EXTINSE ÎN PLANUL FIZIC, CU SENZORII CORPULUI FIZIC

Un alt aspect al fenomenologiei discutate este legată de percepţii în planul simţurilor fizice, concrete, ca urmare a unor alte transformări – la început imperceptibile – dar care în anii viitori se vor percepe din ce în ce mai clar şi în proporţie de masă, pe lângă deschideri în planul clar-simţurilor (în special clarvăz şi clarauz). Să pornesc de la un exemplu care circulă de mulţi ani pe internet, legat de conştiinţa extinsă. Se discută intens pe multe locaţii de internet despre acest aspect.
Sunt multe lucruri care trebuiesc discutate şi puse în ordine în mintea noastră. Dacă suntem pe Pământ, înseamnă că ne trebuie acest lucru, şi sunt din ce în ce mai puternic încredinţată de acest lucru pe măsura trecerii timpului. Ca să facem faţă lucrării de Creator universal, avem nevoie să ne consolidăm atitudinea de despletire a împletiturilor universurilor, în situaţia unor complexităţi planetare deosebite. Nu suntem cu toţii obişnuiţi să facem asta – iar aceasta este lecţia Pământului pentru noi toţi. Atitudinea noastră de a privi pe de-asupra celor existente, crezând că nu ne trebuiesc, şi pe de altă parte unele comunicări astrale, cele ale începuturilor, care merg cam în aceeaşi direcţie, ne aduc în conştient, prin amintire, faptul că aşa am venit la întrupare, rezonând cu ideea că nu avem mare nevoie să cunoaştem lucrurile în profunzime. Acesta este un ajutor deosebit pentru momentul în care fiecare dintre noi va înţelege că toate trebuiesc bine cunoscute, despletite, aprofundate, cercetate în sfera fiecăruia de funcţionare. Nu degeaba cunoaştem acum că fiecare emisferă cerebrală oferă purtătorului particularităţi specifice de a privi realitatea înconjurătoare: pentru ca în perioada următoare să ajungem să privim totul – după ce am privit separat – deodată, simultan. Percepţiile simultane sunt foarte greu de dus: dezorientarea poate fi mare, senzaţia că nimic nu poate fi oprit şi că totul dă buzna peste noi poate fi greu de dus în prima clipă. Important este să ştim dinainte că nimic nu este ceva rău, să nu dăm buzna la doctor pentru medicaţie de liniştire, ci pur şi simplu să lăsăm toate să se aşeze la locul lor.
Concret: circulă de mulţi ani un mail care arată o femeie rotitoare şi ni se indică faptul că este un geniu cel care poate percepe schimbarea sensului de rotaţie a femeii, în timp ce 99% percep rotaţia de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga: ceea ce înseamnă că folosim preponderent emisfera dreaptă sau emisferă stângă şi suntem buni doar în anumite domenii de activitate, după caz.
http://www.damaideparte.ro/index.php/test-ce-parte-a-creierului-folosesti-in-mod-preponderent/473/#respond 
Lucrurile nu sunt de loc atât de simple, dar dacă cineva doreşte să le simplifice într-atât (până se poate ajunge din nefericire la punerea unor popoare întregi în tipare după care lumea se poate mai departe împărţi pe grupuri de muncă forţată şi grupuri intelectual-creative…) – este dreptul său după legea liberului arbitru. Dar confruntările vor duce la nedreptăţi mari şi reacţii pe măsură.
De fapt este vorba aici despre ceva mult mai subtil – o moştenire genetică pe care fiecare dintre noi o poate folosi în viaţa sa după cum simte, după intuiţia sa: orientându-se pentru a se manifesta conform acestei moşteniri sau având în sarcinile de destin schimbarea prin forţe proprii, prin propria voinţă. Important este să nu împingem şi pe alţii să facă la fel – de la proprii copii la subalterni, rude, prieteni, necunoscuţi. Având o asemenea moştenire, efortul pe care intuim să-l facem sau să nu-l facem - pentru a păstra manifestarea după linia genetică sau a o schimba – ne consolidează o experienţă de care avem nevoie: experienţa personală.
Mai mult însă: tot mai multă lume se confruntă cu o schimbare de situaţie azi: exerciţiul este bun – mai corect: era bun pentru majoritatea oamenilor până prin anii ’80, azi însă lucrurile încep să se schimbe. Este vorba despre percepţia schimbării sensului de rotaţie – şi cunosc foarte mulţi oameni care îl percepe permanent, femeia mişcându-se tot timpul când într-o direcţie, când în alta: momentan sau pe perioade din ce în ce mai lungi de timp. Ceea ce arată faptul că azi din ce în ce mai mulţi oameni sunt în stadiul de a folosi ambele emisfere simultan – spontan şi pentru momente din ce în ce mai lungi. Îşi urmăresc singuri, conştienţi, dezvoltarea percepţiilor şi uşurinţa de a dezvolta activităţi legate de funcţionarea ambelor emisfere. Pare o adevărată minune, la fel ca şi stabilizarea pe perioade determinate de timp în percepţii, nu numai activităţi – atenţie! cu ambele emisfere deodată. Fiecare emisferă gestionează activităţi conştiente care sunt supuse unui anume set de percepţii. Dar funcţionarea simultană a celor două emisfere, conştient, conduce la percepţia simultană a tuturor celor din jurul nostru, şi nu numai concentrarea atenţiei într-o singură direcţie. În plus, dezvoltarea percepţiilor cu alte corpuri conduce la conştientizarea simultană a celor care se petrec în câmpurile co-spaţiale corpului fizic – dar de alte vibraţii. Ambele emisfere gestionează traducerea, decodificarea informaţiilor provenite din celelalte câmpuri, astfel încât curgerea celorlalte fluxuri informaţionale către conştientul nostru stabilizează funcţionarea lor simultană, ajutând la dezvoltarea în continuare a acestui fel de percepţii.
În lumea noastră – toate se ajută reciproc.
Şi noi trebuie să învăţăm să fim curajoşi şi să ne ajutăm reciproc.
Ne vom obişnui repede şi vom trăi frumos..........
Doar să avem încredere în noi !!

LA MULŢI ANI CU DRAG DE DRAGOBETE !!

Bună dimineaţa !!
Un an plin de dragoste, bucurie, respect, demnitate şi învăţătură în toate laturile vieţii noastre spirituale vă doresc (şiii... îmi doresc !!!) tuturor !!!
LA MULŢI ANI CU DRAG DE DRAGOBETE !!

ALTE PERCEPŢII CU SENZORII ALTOR CORPURI

Ar fi bine, în acest moment să pornesc de la câteva precizări, de care cred că ar trebui să ţinem cont, mai ales că voi pune aici în articolele viitoare părerea mea privind cele vehiculate pe internet: prin articole, filme, citate şi preluări din comentariile de pe diverse motoare de socializare (forumuri, facebook, alte reţele de socializare etc).
Eu nu rezonez cu o parte din cititorii mei decât atunci când spun rezultatele cunoaşterii proprii: efortul de cunoaştere nu-l doreşte încă multă lume. Cred că o explicaţie sumară ar putea fi aceea conform căreia nu gândim deocamdată decât prin excludere - nu prin acumulare: adică ce am aflat anterior este un aspect pe care mă sprijin ca să pot primi ceva nou. De aceea şi obosim, şi nu mai vrem să aflăm. Atunci când faci cercetare ceea ce cunoşti anterior este doar orientativ - de felul: chiar dacă au spus mulţi nu au luat de fapt unul de la altul? dacă sunt nuanţe aici, dacă este ceva mai complex în spate? mă sperie complexitatea? atunci de ce sunt în această lume atât de complexă? Mă sperie oare părticelele de adevăr, atunci când credeam că adevărul este unic?...
Cunoaşterea cred că trebuie să se caute în orice moment, dar nu cu titlu de ultim adevăr. Ci sub formă de căutare şi adăugare permanentă. Noi o credem la fiecare moment neperfectibilă şi de aceea ne dezorientăm. Credem că rezonăm cu ceva pentru că ar fi cu totul adevărat, dar de fapt rezonăm cu părţi din informaţie şi prin asociere, sau doar din obişnuinţă, având multe puncte comune cu o mulţime de alte expuneri, care îşi preiau şi duc mai departe aceleaşi idei. Nu e de loc rău, se formează un fundament de cunoaştere, dar nu e totul. Cunoaşterea lumii se face adăugând şi prezentarea ca paşi pe drum bătătorit, şi prin defrişare, desţelenire, muncă de pionierat. Noi, azi, asta ar trebui să facem - ţinând cont de experienţa generală care orientează şi prin DA, dar şi prin NU, de asemenea prin NU NUMAI ATÂT.
Concret, dacă intru în lumea "nevăzutelor", înţeleg armoniile universale, le cercetez - nu numai le admir şi nu numai mă scald în ele. Înţeleg foarte bine că unii dintre oameni se vor odihni aşa o lungă perioadă de timp... Admiraţia, bucuria, plăcerea de a le întâlni (de ce nu?! atâta timp cât nu e patimă şi nu mă opresc la plăcere) mă ajută şi pe mine să înaintez neobosită pe cale. Apoi le cercetez. Acolo văd marile construcţii universice, concrete, reale, percep munca de diferite feluri ale creatorilor, percep circulaţiile din univers şi interuniversice, funcţiunile adevăratelor dimensiuni = lumi structurale de vibraţii diferite, care nu sunt universuri - sunt structuri paralele - dar prin funcţiuni: simultane şi împletite - care ajută doar acest univers. Alte structuri, mult mai mari, asemănătoare celei în care mă aflu acum sunt dincolo de ele. Le studiez funcţiunile, modul fundamental de creaţie şi existenţă, ce fac spiritele în fiecare loc şi cum se revarsă ajutorul creaţionist, de atitudine, comportamental al Creatorilor : în acelaşi timp creatori şi coordonatori ai evoluţiilor.
Cercetarea pe care o fac, ajutorul pe care îl primesc, direct şi majoritar prin comunicare se manifestă în această direcţie: ajutor pentru cercetare. Acesta este destinul meu actual, pentru care am primit condiţii de mediu şi corporale în deschiderea lui, la naştere.
Când vorbim despre destin văd două căi existenţiale: CONDIŢIILE pe care coordonatorii mi le oferă pentru înaintarea în evoluţiii +ajutorul pe care îl primesc de la mulţi evoluanţi mai înaintaţi decât mine + ajutorul pe care învăţ să-l ofer altora de acelaşi fel cu mine, primind şi eu ajutorul lor; pe de altă parte, CE FAC, CUM FOLOSESC CONDIŢIILE CARE MI SE OFERĂ pentru viaţa mea şi dacă le folosesc, cum, şi cât mă ajută ele, cum le ajut eu să fiinţeze mai departe.

Un alt aspect se leagă poate – ar trebui spuse aici 2 3 cuvinte – de adevărul pe care îl cred. Să vă dau un mic exemplu concret.
I-am scris cu tot respectul şi cu toată consideraţia doamnei Monica Vişan, patroana editurii For You, săptămâna asta un răspuns la newsletterul în care răspândise un mesaj superb al prietenului noastru Daniel Roxin, în care dânsul ruga frumos românii să înţeleagă că avem nevoie de fiecare minte, inimă şi mână pentru ţara noastră... Sublim... Am îndrăznit să o rog să pună accent pe faptul că fiecare dintre noi trebuie să fim participativi la viaţa curentă, să ne implicăm CU MINTEA, CU MÂNA ŞI CU INIMA noastră în tot ceea ce ne înconjoară, căci mulţi oameni chiar au crezut că vor veni extratereştrii care – conform filmului difuzat prin newsletter anterior – ne-ar rezolva problemele acute ale societăţii... Filmul circulă, creează iluzii, confuzii... Nu zic tuturor – dar multora... Mulţi s-au supărat pe mine că nu cred că vor veni extratereştrii: tocmai de aceea am scris şi aici – să nu creadă cineva că mă tem să scriu. Decât să umblu după imagine şi rating – mai bine pentru sufletul meu este să scriu adevărul aşa cum îl cred eu.
Citez pe cineva scriind că NU-mi "asum benevol presiunea unei imagini pe cât de perfectă, pe atât de iluzorie"...
Dar totul trebuie spus cu respect, căci şi aşa unele adevăruri sunt greu de dus, în sine, să nu le mai adăugăm şi greutatea dispreţului... Şi să învăţăm permanent din orice primim, indiferent dacă nu credem sau credem: să luăm din orice tot ce se poate învăţă – şi prin DA şi prin NU...
Dar să revin... Dânsa mi-a scris că nu crede că vreun român aşteaptă extratereştrii...
Eu ştiu bine că unii chiar cred... Bine, deja au trecut cele „câteva săptămâni” cineva s-a străduit să apară şi o veste că undeva s-a prăbuşit un „OZN” – care probabil era tot vreun balon meterologic sau ceva asemănător, căci mulţi oameni încă mai cred că filmarea sateliţilor în lumină mascată este Nibiru sau OZN-uri – aşa cum s-au petrecut lucrurile cu un film primit chiar de mine prin 2007 sau 2008 în care se arăta modul în care NASA urmăreşte evoluţia sateliţilor, intitulat umoristic „Halloween” şi care acum circulă în zeci de manipulări pe You Tube privind planeta Nibiru... Dacă am îndrăznit să atrag atenţia asupra acestui fapt, oamenii m-au privit cel puţin cu neîncredere. E dreptul lor, sigur că e de înţeles, dar e bine să primim din când în când şi corecţii. Una dintre persoanele respective – o doamnă cu adevărat deosebită, m-a înţeles.
Voi pune filmele şi voi analiza pas cu pas ceea ce este în prezentare. Doar să am puţin timp – serviciul îmi ia mult timp acum şi ceva oboseală în plus. Dar se rezolvă şi toate vor fi bune !! 
Cu cei care răspândesc nu am nimic, îi înţeleg bine de tot – nu am scris cele petrecute acum decât să vă arăt ce înseamnă comercial. Atât. Cu tot respectul, cu toleranţă şi mai ales cu tot dragul pentru tot şi toţi.

...ŞI ACUM SĂ CONTINUĂM...
Ţinând cont de explicaţiile de la articolul pecedent
(cu adresa: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2012/02/perceptii-cu-senzorii-altor-corpuri.html),
vă voi povesti acum o altă experienţă personală, pe care mi-am explicat-o, cu ajutorul ajutătorilor mei astrali, ca fiind o percepţie cu corpul mental – datorită felului de lumină în care s-a desfăşurat percepţia, dar din decorporalizare spontană. Totul a fost foarte complex şi neobişnuit pentru mine. Foarte des mi se întâmplă decorporalizarea, de multe ori chiar în stradă, uneori am căzut „într-un mod ciudat” în ochii trecătorilor (cineva mi-a spus cândva că ... parcă aş fi urcat pe o treaptă invizibilă, dar corpul s-a rotit „ciudat” şi nu mi s-a întâmplat nimic rău, chiar dacă s-au spart ochelarii).
Dar de data aceasta totul s-a petrecut cu încetinitorul, în timp îndelungat, nu am căzut, dar totul a fost derutant. Dacă nu aş fi obişnuită să-mi observ percepţiile, precis m-aş fi dus direct la doctor...
Tocmai acest lucru este motivul pentru care vă scriu: să nu intraţi în panică, să vă observaţi, să vă analizaţi, să întrebaţi... Precis vă va ajuta cineva...
Eram într-un magazin alimentar, seara, lipsă aglomeraţie, linişte, eram liniştită şi odihnită. O seară deosebit de plăcută. La un moment dat m-am întors brusc – uitasem să iau ceva. În loc să percep partea din spatele meu, către care mă sucisem, aşa cum se vede în mod normal, m-am trezit că priveam magazinul din colţul din diagonala opusă locului unde mă aflam. Sus, şi privind gondolele invers, de sus în jos, de parcă aş fi fost cu capul în jos.
Lumina era extrem de puternică – nicidecum lumina destul de palidă a magazinului.
Priveam magazinul de sus în jos, printre urmele de gând din spaţiul magazinului; unele se estompau deja, în timp ce priveam liniştită, fără teamă, din acel loc, ca un păianjen în colţul unei camere. Îmi era parcă un fel de teamă să nu mă mişc, ca să nu stric farmecul acestui moment !! Dar timpul trece lent şi nu se estompa de loc imaginea. Toate erau puternic luminate, aşa cum spuneam, dar nu am perceput nici un om în acest răstimp, pentru a-l privi în acest fel, ca vieţuitoare în peisaj. Într-un final, imaginea a prins să se rotească lent, şi pe parcursul unei jumătăţi de minut poate – ceea ce mi s-a părut foarte lung, ameţitor de lung, deşi frumos şi liniştitor – am revenit perfect, sigur, liniştită în poziţia observatorului din locul corpului fizic. Abia atunci mi-am dat seama de rumoarea din magazin, lume era – dar puţin mai îndepărtată, iar lumina era tot la fel ca şi atunci când priveam de sus, doar se estompaseră de tot traseele aurii. Încă câteva secunde bune am perceput locul în acest fel, alb-auriu strălucitor, după care culorile au revenit, lumina slabă la fel – totul reintrând în normalul cotidian.

De fapt, aşa cum vă spuneam în articolul precedent, percepem realitatea înconjurătoare cu senzori ai corpurilor fluidice amplasaţi pe tot cuprinsul corpurilor. Indiferent cum m-am rotit, percepţia a rămas aceeaşi, prin acelaşi grup de senzori.

Dar mi-am dat seama imediat că priveam prin senzorii corpului mental, căci ştiu foarte bine cum se percepe acest mediu – cel al câmpului mental: într-o lumină foarte albă, cu o strălucire specifică, de un alb ireal pentru lumea noastră fizică, în care se aflau regiuni tubulare sau sferice, globulare, sau punctiforme, sau ca nişte burlane (canale grosuţe care schimbă direcţia prin articulaţii) de culoare aproximativ aurie – culoarea este mult mai strălucitoare, dar asemănătoare auriului: este traseul activităţilor noastre mentale în câmpul mental, care apare nu neapărat ca urme ale gândirii, cât forme ale compactizării câmpului mental sub acţiunea gândurilor – ceea ce este altceva decât gândul propriu-zis, care este vibraţie. Astfel de urme apar şi dispar estul de repede, cam după 1 2 maximum 3 minute: dar dacă omul se poate concentra în acest câmp, chiar dacă iese din câmp – a sunat telefonul, să zicem – şi apoi se concentrează din nou la câmpul mental din cameră, poate vedea aceleaşi urme în decursul celor 1 – 3 minute (poate mai mult sau poate mai puţin, după intensitatea activităţii).
Toate acestea sunt specifice câmpului de vibraţie mai mare decât cel astral (emoţional) şi mai mic decât cauzal: cauzal care apare galben auriu – asemănător acelor „urme” grosuţe din câmpul mental.
Câmpul eteric şi astral sunt câmpuri asemănătoare celui fizic, doar foarte luminos indiferent de lumină – zi, noapte, lumină de bec, fluorescentă, colorată, etc. În câmpul astral se percep traseele, ca aţele fine ale gândurilor şi emoţiilor noastre: porţiuni din câmpul care înconjoară corpul, expulzate prin puterea radiaţiei spirituale concentrate, departe de corp, către corpul astral al celui la care se gândeşte.
În călătoriile astrale nu am perceput aţele, ci doar peisajele cu strălucirile aurice uneori, la concentrarea prin voinţă, dar dacă se priveşte – tot voind în mod expres, intenţional – câmpul astral, sau mental, sau cauzal din (atenţie!) călătorie astrală, se pot percepe toate la fel ca şi din mentalizare fără călătorie astrală. Omul este conştient că mentalizează alt spaţiu, sau alt timp, atunci când face cercetare: poate percepe totul din conştienţa corpului fizic, putând derula diverse activităţi din când în când: eu scriu, apoi cercetez alt loc sau alt timp, apoi scriu din nou, desenez, revin la studiu pentru un anume fragment, etc.
Până mâine aş vrea să vă mai pregătesc un grupaj de câteva percepţii cu care s-au confruntat şi alţi oameni şi am discutat cu dânşii pe facebook sau în particular, după care să intrăm puţin într-un set de articole legate de energiile noi.