Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 15 martie 2012

ENERGIILE NOI: EFECTE ŞI CONFUZII

Sunt multe feluri ale modificărilor energetice pe care le trăim azi. Şi sunt multe confuzii privind funcţionările pe care le impulsionează aceste energii, ca urmare a dezvoltărilor noi ale corpurilor noastre. Avem un sistem corporal puţin cunoscut, puţin studiat, studiile care au fost realizate la un moment dat nu au mai continuat, sufocate de apariţia unor materiale comerciale care nu au impulsionat nici pe departe căutarea adevărurilor mărunte, multe, care conduc laolaltă către înţelegerile mari ale realităţii înconjurătoare.
Chiar şi studiile care au existat până la un moment dat – nu au mai continuat, căci de regulă credem că, într-adevăr, totul se schimbă, dar la intervale mari de timp, şi nicidecum în timpul vieţii unui om. Tocmai de aceea cercetarea a rămas în urmă, mai credem de regulă şi azi că avem doar un corp fizic şi un corp energetic de formă ovală, cu diferenţe mari de vibraţie între “sus” şi “jos” sau chiar între “minte” şi “inimă”. Avem încă obişnuinţele de a dispreţui mintea şi a ne conduce numai după plăcerea “inimii” – am putea să recunoaştem asta: orice recunoaştere conduce la analiză şi înţelegerea diferenţelor care conduc la rândul lor la schimbări substanţiale în atitudinile noastre: chiar de la o perioadă scurtă de timp la alta… Căci este diferenţă între acceptare, plăcere şi iubire... şi nu ne dăm seama, şi ne furăm singuri căciula, în loc să progresăm real...
Cunoaşterea realităţii în permanentă schimbare conduce la conştientizarea şi acceptarea mult mai rapidă a unor noutăţi – căci nu ne întâlnim cu ele pentru prima dată, ci ne areamintim despre elemente vechi de cunoaştere. Le reîmprospătăm, le reconsiderăm în funcţie de puterile pe care le-am dobândit, de înţelegerile noi, de profunzimile noi ale aceloraşi vechi naturi ale încredinţărilor din planul existenţial al aceluiaşi punct universic…
Ar fi bine să depăşim în sfârşit ideea că avem un “corp energetic”, adică o pătură, un strat energetic care înconjoară ca un nor mai mult sau mai puţin luminos corpul nostru fizic. Dacă nu acceptăm acest lucru, nu vom cerceta mai departe ce se poate petrece acolo, decât din punctul de vedere al luminozităţii – adică un fel de sărăcie de informaţie – care se poate modifica în funcţie de condiţiile de mediu şi de evoluţia sinuasă a atitudinilor omului pe parcursul vieţii sale.
Însă lucrurile nu stau de loc aşa, iar noi avem un sistem corporal format din corpuri materiale de vibraţii diferite: spre exteriorul corpului fizic, de vibraţii din ce în ce mai mari de la un corp la altul. Este mai corect să folosim exprimarea “corpuri” decât “straturi”, căci fiecare structură de acest fel în parte are funcţionalităţi diferite, cu structuri şi substructuri diferite, cu senzori de percepţie diferiţi şi cu modalităţi de “răspuns” diferite în câmpul de vibraţie proprie: cu efecte diferite în câmpul universal planetar. Sunt efecte care înfluenţează puternic, dar în moduri diferite derularea manifestărilor spiritelor în ultimul câmp, de vibraţia cea mai mică – vibraţia planetară pământoasă: în corpurile pe care le numim fizice.
Oamenii care se interesează de cunoaşterile aferente vremurilor în schimbare pot ajunge să aibă teamă de astfel de schimbări, din cauza confuziilor care circulă prin diferite sisteme de informare, alimentate de povestiri care nu au la bază decât simple vizualizări ale unor structuri apropiate de cele ale corpului fizic. Credem ceea ce ne arată vizualizarea mentală, dar de cele mai multe ori astfel de vizualizări, de viziuni sunt formaţiuni complexe de informaţii care doar parţial au legătură cu cele cunoscute în mod curent în planul materiei şi manifestărilor fizice.

O mică paranteză... Mică – dar cât se poate de importantă !!
Cineva m-a numit „materialistă”, pentru că deosebesc materiile de energii – când de fapt totul este energie. Profit acum de ocazie ca să discutăm puţin despre acest aspect.
Sigur că totul este energie... dar să mergem mai departe şi să înţelegem că energia fundamentală se compactizează în multe feluri – natural şi sub influenţa forţelor radiante ale monadelor. Pot lua astfel forme diferite, cu grade diferite de stabilitate: stabilitate în spaţii şi ele la rândul lor stabile, şi în timp: mai mare sau mai mică, în funcţie de particularităţile de formare a compactizărilor şi de structurile lor interioare. Astfel de compactizări emit vibraţii de frecvenţe cu valori mai mari sau mai mici, în funcţie de care fiecare structură care se poate astfel forma să poată fi folosită: de către monadele formate şi ele natural, pe baza aceluiaşi principiu, pentru evoluţiile lor personale. Experienţa de folosire a energiilor astfel compatizate este folosită pentru evoluţia proprie, dar şi pentru ajutor oferit altor generaţii de monade, care vor oferi mai departe altora experienţa lor, dar care vor împărtăşi la rândul lor experienţa proprie şi celor care le-au ajutat să-şi descopere forţele. Apar astfel, şi se înţeleg în profunzimi nebănuite la începuturi, grade de deosebire între manifestările proprii şi cele ale altora: din care rezultă nivele de noutate în manifestările tuturor, cu îmbogăţirea experienţei tuturor, în eternitatea vieţii care îşi urmează astfel drumurile fireşti...
... Iată aşadar că nu încredinţările că există sau nu materii fac un om materialist – ci felul în care înţelegem fiecare în parte circulaţia, compactizările, asocierile, funcţionările structurilor energo-materiale ale lumilor în care trăim...
Acesta este un aspect despre care vom discuta mult în secolele următoare noi, oamenii – în calitate de creatori conştienţi înaintaţi ... indiferent dacă în continuare ne vom întrupa sau nu împreună, aici pe Pământ, când astfel de diferenţieri vor deveni vitale: pentru creatorii mentali şi creaţia lor extrem de complexă, şi tot atât de vitale – pentru protecţiile pe care le datorăm „mâine” biosistemului degenerat din cauza activităţii noastre de „azi”...
Dar tot atât – şi cu siguranţă încă mult mai mult – vom avea nevoie de astfel de diferenţieri pentru a face faţă reîntoarcerii noastre în alte zone ale Universului Fizic, sau în alte universuri, implicării noastre în lucrări de mult mai mare fineţe şi complexitate decât cele pământene...

Să mai discutăm despre un aspect...
Energiile noi nu rup ţesuturi, nu fac rău. Învăluite de ele, spiritele însă se simt înviorate, pline de putere, gata să facă tot ceea ce nu au putut face până acum… Elan, efervescenţă, tumult, bucurie… tocmai de aceea pornim “la atac” – pentru tot felul de acţiuni cunoscute sau noi – despre care auzim-citim-aflăm permanent. Folosirea energiilor conduce în spirală la aprovizionarea cu alte noi energii, ceea ce ne mobilizează în plus, către alte noi acţiuni…
Avalanşa de acţiuni de fapt ne conduce treptat, dar sigur către pierderea puterilor noastre obişnuite...
Pe de altă parte, emoţionalul îşi spune cuvântul şi el – de multe ori dur. Simţim nevoia de emoţii puternice, ca să simţim „că trăim”... Descoperirea lucrurilor frumoase – chiar a feţei frumoase a celor considerate “urâte” ne echilibrează mult emoţionalul şi ni-l propulsează în domeniul extazierii. Nu extazului – adică al contemplaţiei liniştite fără reacţie, ci sub formă de reacţii corporale, cu exclamaţii, cu gesturi, cu irumperi în manifestări practic necontrolate. Şi eu am folosit din plin, involuntar, asemenea manifestări – omeneşti, normale, în fond – până când am simţit că nu mai pot, că am obosit să mă extaziez. Contemplaţia fără cuvinte, fără altceva decât simţirea bucuriei de a percepe universul într-un fel nou, m-a odihnit. Dar oamenii din jurul meu s-au depărtat de mine, pentru că nu mai arătam că vibrez asemenea lor la frumos, bun, corect… Nu mă exteriorizam – nu trăiam, în concepţia lor – chiar dacă se vedea bucuria pe faţa mea, dar atenţia oamenilor este atrasă de puţine ori în acest fel. Şi nu poţi reproşa oamenilor că sunt obişnuiţi să se exteriorizeze – după ce omenirea nu a avut milenii de-a rândul decât chin, lacrimi şi obligaţia de a sta cu capul în pământ… Nu se poate pretinde ca un om, o naţiune, o omenire întreagă să treacă de la o manifestare la alta într-o singură clipă: omenirea este formată dintr-o mulţime de grupuri spirituale diferite ca evoluţie, ca obişnuinţă de manifestare conform puterilor energetice interioare ale fiecărui spirit în parte, din fiecare grup spiritual… Diversitatea manifestărilor face frumuseţea, măiestria cu care se desfăşoară Creaţia în toată plenitudinea ei… Fiecare dintre noi are momentul său de a descoperi că poate privi, şi vedea, şi primi lumea înconjurătoare în felul său propriu. Vine rândul fiecăruia treptat să-şi trăiască schimbările, după puterile şi obişnuinţele sale… Chiar dacă pentru cel ce a trăit o schimbare vine momentul altei schimbări – el nu poate cere ca orice om – fiecare om să sară peste propriile sale etape, etape pe care observatorul trecut deja mai departe le-a trăit deja: mai mult sau mai puţin conştient. Sau poate cere, dacă aşa este obişnuit, dar va vedea clar că răspunsurile sunt total diferite: iar tot treptat va înţelege astfel de diferenţe şi va ajunge şi el să le respecte, aşa cum au ajuns de fapt şi ajutătorii, învăţătorii săi…
În situaţia mea, m-am readaptat manifestărilor curente lumeşti, pentru a nu ne stresa reciproc. Însă după câţiva ani am ajuns din nou în situaţia de a pierde energie, astfel încât organismul consuma din calciul răspândit în structurile sale pentru a face faţă şi programului cotidian, răspunzând serviciului, familiei şi lucrărilor spirituale de acasă, dar şi manifestându-mă concret în relaţiile cu lumea înconjurătoare. Când, în plus, am trecut prin evenimente mai puternice – şi proprii, şi cele ale celor din jurul meu – am ajuns din nou în aceeaşi veche situaţie: în necesitatea de a estompa, până la a termina cea mai mare parte a acestor manifestări.
Pentru că nu ne dăm seama ce înseamnă consum energetic la nivelul fiecărui corp în parte, credem că dacă suntem înaintaţi în conştientizarea universului, în acceptarea celor văzute şi nevăzute – dar intuite ca fiind în linii mari adevărate – credem aşadar că universul are grijă de noi, să ne dea orice, acum, fără limite, iar noi, la rândul nostru, să consumăm fără limite.
Lucrurile nu stau de loc aşa, iar noi trebuie să învăţăm să folosim în mod responsabil, modeşti şi echilibraţi, ceea ce ne oferă universul.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Cristiana si inca odata multumiri pt articol.De fiecare data cand citesc articolele tale parca i-mi sint adresate mie ,nu stiu de ce am senzatia aceasta,dar cred ca nu sint singurul.Ar fi multe de spus dar nu cred ca mai e necesar despicarea firului in patru.Aceasta este realitatea si eu am intampinat aceleasi probleme la locul de munca si acasa in familie ,(locuiesc la tara impreuna cu parintii)am noroc ca mi-am "trezit" sotia si este altfel cand sunt doi.Ca o parere personala nu cred ca trebuie sa le facem pe plac celor din jurul nostru deoarece asta inseamna o pierdere de energie ,trebuie sa-i intelegem si atat.In ultima instanta ce cred eu despre mine conteaza.Ca o constatare personala acum parca se manifesta mai acut aceste diferente de gandire.In concluzie eu adopt strategia"iarta-i doamne ca nu stiu ce fac(a s e citi gandesc)si traiesc cat mai mult in ACUM.Te rog sa ne mai scrii,cu multumiri florin

Cristiana spunea...

Aşa e Florin, mai mulţi cititori mi-au spus asta şi le-am spus şi lor aşa cum îţi spun şi ţie acum: le scriu într-un dialog cu mine însămi şi cu orice om...

...ştiu bine prin ce treci... eu aşa am trăit toată viaţa şi abia în anii '90 am găsit oameni cu care să comunic... Iar acum iată!! rândurile noastre cresc mereu !! Sigur că ne-am dori ca şi familiile noastre să ne fie integral alături, dar, aşa cum scriam într-un art. trecut, noi îi ajutăm pe ei - ei ne ajută pe noi!! Rareori ceea ce e "bine" cu ceea ce este "plăcut"
se îngemănează armonios... Dar suntem în epoca în care putem să respirăm uşuraţi - toate greutăţile acestea se termină... E drept că vin alte "provocări", dar de cu totul altă natură...

Şi da!! scriu în continuare, doar că acum trec printr-o perioadă foarte solicitantă, însă se va termina în curând şi voi fi liberă de tot să scriu !! Oricum de abia acum îmi iau avânt să scriu pe site, unde este de fapt o istorie creaţiei omeneşti în Lemuria şi Atlantida, apoi în epoca imediat următoare ultimei glaciaţiuni - până în contemporan. Dar merg în paralel aici cu analize ale evenimentelor, articolelor care apar pe diverse reţele, filme, cărţi, cele discutate pe facebook, alte bloguri.
Aşa că... mergem mai departe!!