Suntem în mijlocul acestei sărbători, care pentru toţi creştinii are semnificaţia întemeierii Bisericii Creştine. Căci din acest moment (moment care trebuie perceput ca fiind reprezentativ pentru o perioadă scurtă de timp, nu neapărat pentru o anumită zi, dintr-un anumit an) începe o astfel de construcţie spirituală în viaţa unei anumite părţi a populaţiei umane: pe care o numim biserica creştină. Şi vom discuta cu alt prilej de ce numai o anumită parte, deocamdată să ne axăm pe acest eveniment.
Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor: hăruirea lor a fost un eveniment REAL, ADEVĂRAT, o lucrare pe care doar sintetic, acum, o putem înţelege, accepta, urmând ca în viitor să-i înţelegem, prin propriile noastre percepţii, amploarea şi profunzimea cu totul specială.
De multe ori, în goana după universuri şi dimensiuni, extratereştri şi o mulţime de alte noutăţi, uităm de toate lucrările dumnezeieşti, de puterea şi înţelepciunea cu care ne sunt toate oferite, după cât ne trebuie, după cum ne trebuie fiecăruia în parte...
Uităm că nu degeaba s-a luat: viaţa pământeană a lui Iisus...
Uităm că nu degeaba s-au dat: puteri mari apostolilor (de fapt nu numai lor, dar acesta este un aspect pe care îl vom discuta cu alt prilej)...
Uităm că nimic din ceea ce a propovăduit biserica astfel întemeiată de dânşii nu este nereal – doar metodele agresive au lăsat de dorit, iar scopul final nu a fost înţeles la timpul său decât parţial: o lucrare doar de atitudine şi comportament – nu şi lucrarea în sine, care a stat drept temelie necesităţilor schimbării noastre de atitudine şi comportament.
Despre această sărbătoare cred că ar fi corect să ne amintim întotdeauna cu bucurie şi respect !! Căci ea prefigura atunci, şi o face bine de 2000 de ani, ceea ce celebrăm acum cu tot sufletul nostru, cu speranţă bună şi cu infinit respect pentru ceea ce ni se dă (atunci când ajungem să înţelegem ceea ce ni se dă...) : energii noi, cu o vibraţie ridicată – o vibraţie care va creşte mereu de acum încolo, încă mult timp după ce toate spiritele umane vor fi plecat de mult de pe Pământ...
Să înţelegem că acest proces nu trebuie gândit simplist, ca o trecere a Soarelui cu planetele lui printr-o anumită parte a galaxiei, ci este o lucrare conştient condusă, de schimbare a însuşi mediului total în care fiinţăm împreună cu toată galaxia, şi încă necuprins de multe alte galaxii din această lume a noastră...
Întrucât despre energiile noi am discutat şi vom mai discuta foarte mult de acum încolo înţelegând de unde vin – poate că nu am înţeles bine încotro ne vor conduce ele, atâta timp cât suntem aici, pe Pământ. Discutăm despre salturi în conştiinţă – dar practic nu ştim bine în ce constau ele concret, lăsând loc la speculaţii din partea unora şi la dispreţ din partea altora...
Rusaliile tocmai aceste vremuri ni le prefigurau.
Putem înţelege, din cele petrecute atunci, cum s-a petrecut această lucrare christică – chiar dacă ea nu a început şi nu s-a finalizat pe Pământ. Ea a început de fapt în Universul Central, universul Fiilor de Dumnezeu, a continuat prin coborâre în dimensiunile structurale paralele până la cea din urmă, adică la noi. De fapt este un drum circular care coboară treptat până în stratul universului de cea mai joasă frecvenţă – a noastră – apoi urcă din nou, după finalizarea lucrării de aici, cu specific pământean (între momentele Învierii şi Înălţarii) şi continuă din nou înălţarea, înapoi, pe aceeaşi cale a coborârii. Iar acest lucru trebuie perceput ca o călătorie în trepte vibraţionale, în care fiecare escală, pe coborâre şi apoi pe urcare, unde fiecare treaptă este câte un punct de consolidare a tuturor lucrărilor anterioare, până la încheierea ciclului lucrativ.
Lucrarea christică a fost o lucrare conştient condusă, realizată înainte de răspândirea pe cale naturală, din galaxie în galaxie, a energiilor noi, din marile portaluri ale barierelor interzonale – până la nivelul fiecărei planete, din fiecare galaxie. Nu se realizează o astfel de lucrare pentru fiecare planetă în parte, iar cunoaşterea acestui lucru a condus câla confuzia de a fi Pământul unica planetă cu oameni din univers: acel univers perceptibil de aici, de pe Pământ, chiar şi prin călătoriile astrale conştiente ale preoţilor din vechime, care nu se puteau depărta prea mult de aici, din cauza vibraţiei corporale şi spirituale scăzute.
O asemenea lucrare este realizată numai în locurile unde se reunesc, pentru a perioadă relativ scurtă de timp, mari blocuri spirituale piramidale, venite din toate părţile universului: cu grijă infinită ca să nu se prelungească zilele lor grele (Biblia spune clar de altfel că s-au scurtat zilele suferinţelor oamenilor). Cu înţelegere şi iubire pentru neputinţele spiritelor întrupate prin corpuri umane, neputinţe aflate însă în curs de estompare tocmai prin asemenea evoluţii, trăiri pământene: alături însă de multe altele, din alte părţi ale universului.
În ziua Cincizecimii s-au împlinit cercurile lucrărilor de aducere conştientă a energiilor noi, de vibraţie ridicată: înainte de termen, prin lucrarea coordonatorului de evoluţii din care fac parte şi cele ale galaxiei noastre, după cum s-au făcut planificările. Pe aceste lucrări s-au bazat toate grupurile spirituale, pentru a veni şi a trăi aici, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune. Pentru că era necesar ca spiritele să nu mai aştepte încă 2-3000 de ani până când ar fi ajuns fluxurile de energii noi aici – aşa cum se petrec lucrurile acum: şi abia de acum încolo să se fi derulat cele trăite de noi până acum... Adică cu oboseala care ne-ar fi condus la o agresivitate, intoleranţă mult mai mare – neînchipuită fiind şi cea care a fost... dară-mi-te mai mult decât atât...
Aşa cum s-a promis – aşa s-a făcut. Iar viaţa şi activitatea lui Iisus, apoi aceea a apostolilor, a probat puterea energiilor, treaptă cu treaptă, pas cu pas. Dacă noi credem că abia de atunci lumea a devenit mai agresivă, ne înşelăm: căci nu cunoaştem total cele existente în acel moment, lumea fiind atunci mai reţinută în a-şi etala şi durerile, şi a se mândri practic cu agresiunea, răutăţile şi dispreţuirile sale. Impulsurile ulterioare le-au scos pe toate la lumină.
Era foarte normal ca cei care au trăit în preajma lui Iisus, care au avut tangenţă mai îndelungată cu el, să fi fost deja pregătiţi chiar şi înainte de acest eveniment, prin structura corpurilor lor. Şi nu au fost numai apostolii, căci nu numai cu dânşii a lucrat Iisus de-a lungul întrupării sale pământene. Se poate discuta despre Moşii popoarelor, răspândiţi pe întreg Pământul, pe toate continentele şi pe insulele depărtate din oceanele lumii: cu care dândul a conlucrat pentru perioada în devenire – grea pentru toate populaţiile umane şi pentru toate vieţuitoarele pământene, la fel ca şi cu entităţile dimensionale şi astrale de pretutindeni din sistemul galactic local, care au sarcini de tangenţă cu populaţiile spirituale întrupate pe Pământ.
A crede că el şi-a luat cunoaşterea de la daci sau orientali este complet eronat, dar ne vom da seama cândva de acest lucru, cu toţii...
De asemenea, a crede că el şi-a folosit puterile pentru a se eschiva de moarte şi a se mândri cu învierea sau înălţarea sa, aşa cum ar fi făcut şi apostolii săi la acest moment analizat – este eroare şi, de asemenea, ne vom da seama de acest lucru cândva... Va fi o conştientizare care va avea loc tot ca urmare a lucrării christice petrecute atunci: îmbogăţită pe parcurs, şi în mod vizibil azi, în vremurile noastre, când am ajuns să beneficiem din plin de efectele împletite ale celor două realităţi: şi acumularea energiilor iniţiale, şi ajungerea până la galaxia noastră, până la steaua noastră, până la planeta noastră, a fluxurilor noi, proaspete, făcute pentru a ne înflori corpurile, simţirile şi amintirile...
Omul nu este singurul fel de întrupare creatoare din univers sau măcar din acest punct al universului, ci conjunctura planetară a populaţiilor spirituale întrupate aici, pe o planetă cum este Pământul este foarte rară. Sunt rare şi spaţiile în care se desfăşoară asemenea conjuncturi de evoluţie, şi ca frecvenţă a fenomenului: tocmai pentru că este ceva obositor şi destul de greu de îndurat la începuturile evoluţiilor de spirite creatoare.
Punând accentul pe trăirile apostolilor, ca reprezentanţi ai acestor tuturor schimbaţi în acele momente ale vieţii în galaxia noastră, să înţelegem că ei au conştientizat mult mai rapid şi puternic energiile noi decât o putem face azi, noi înşine, chiar dacă suntem familiarizaţi cu cele ce se petrec. În acel moment, în mediul energiilor vechi, de loc schimbate natural până atunci, şuvoaiele venite prin lucrarea christică puteau fi percepute mult mai clar: sub formă de „limbi de foc” pogorâte în lume, primite de către cei care aveau prin destin sarcina de a le folosi concret – nu numai de a se obişnui treptat cu ele – aşa cum a fost cazul marii majorităţi a celor întrupaţi în timp. Au fost primite intens atunci de către cei care aveau prin destin sarcina de a le folosi precis: au primit schimbarea datorită modificărilor pe care deja le aveau, corporal, ajunse în stadiul de modificare completă pentru acel moment. Aveau prin destinul personal sarcina de a-şi duce până la capăt lucrarea – aşa cum ştim că s-au desfăşurat lucrurile atunci şi până în ziua de azi.
În acel moment – pentru o grupare mică de oameni, s-a refăcut nu numai conştiinţa vechiului Adam (eliberarea vechiului Adam, Adam mental, generos şi iubitor), ci şi conştiinţa Turnului Babel – cel care de fapt reprezenta înţelegerea tuturor oamenilor prin limbaj comun. Despărţirea limbilor, pe popoare de întrupaţi cu sarcini diferite, a fost un proces necesar – şi nicidecum o pedepsire dumnezeiască: tocmai pentru că populaţiile spirituale nu erau şi nu sunt unice – ci sunt împletiri de multe grupuri spirituale, cu obişnuinţe foarte diferite de manifestare de la unul la altul...
Multe ne sunt azi de reflectat...
Noi trăim azi, treptat însă, lin, modificările care lor le-au venit ca pregătiri intensive în parcursul celor 3 ani anteriori, dar şi ca energii noi, complete în nivelele lor de vibraţie, în acea scurtă perioadă de timp a vieţii lor.
Pe de altă parte, ei au trăit aplicaţiile la nivelul societăţii lor – noi le trăim pe ale noastre la nivelul societăţii noastre, în complexitatea ei uriaşă, la toate nivelele de aplicaţie umană: emoţională, de gândire, de cunoaştere, de creaţie – lucru pe care nu-l conştientizăm complet azi. Avem impresia că „a fi în energia nouă” înseamnă a desconsidera orice altă activitate de orientare către ceea ce este pământean, cu orientare către cosmic, extraterestru, dimensiuni pe care – de fapt – nu le înţeleg majoritatea celor care discută cu aplomb despre ele... Dar şi acestea sunt deosebit de importante: însă alături de ele trebuie să avem permanent în vedere absolut toate activităţile noastre umane.
Toate manifestările noastre – vechi şi noi deopotrivă – sunt de aceeaşi natură şi sprijinite de aceleaşi energii. Toate ne conduc către acelaşi ţel: revenirea omenirii către condiţiile sale optime de fiinţare, în încheierea de azi, de acum, a acestei epoci de cea mai joasă vibraţie a planetei – final pe care îl trăim acum.
Aplicaţiile omului sub puterea energiilor noi sunt azi mult mai multe decât erau „ieri” – adică în timpul apostolilor, dar necesităţile stringente ale omenirii sunt în linii largi tot aceleaşi: sănătatea şi cuminţenia. Sub robia bolilor şi a lăcomiei celor care îşi privează semenii de libertate, oamenii privesc intuitiv către sfârşitul timpurilor grele, plini de speranţa rescrierii libertăţii novatoare. Indiferent dacă par sau nu fericiţi, ochii sufletului tuturor ni se îndreaptă către final, pe care îl intuim aproape. Cu toate acestea, mai avem multe de făcut pe aici – tocmai pentru că el este atât de aproape; şi ne este necesar să nu stăm şi să aşteptăm ceva în nemişcare şi necunoaştere, doar pentru că ştim şi vom şti totul cândva. Ar trebui ca lecţia „Pământ” să nu o tratăm cu indiferenţă – dacă tot aflăm că l-am părăsi definitiv în viitorul apropiat.
Dimpotrivă... căci de aceea comunicările astrale ne spun permanent despre plecare: tocmai pentru a ne concentra acum, aici, atenţia asupra celor care ne-au rămas de făcut.
Lecţia „Pământ” ne conduce în fiecare clipă către iubire, libertate şi gândire. Toate formează temelia spirituală a unei societăţi constituite cândva pe bază de creativitate, responsabilitate, conlucrare, respect reciproc şi demnitate. Perioada ultimelor milenii, pe care o lăsăm acum în urmă ne-a ajutat să depistăm ce era ascuns în spatele celor mai înalte comportamente şi atitudini umane, care nu s-au manifestat, şi nu se pot manifesta la nivele înalte de vibraţie planetară. Tocmai de aceea revenim aici, temporar, în aceste locuri de la începutul evoluţiilor noastre, pentru a trăi în mediul acelor – acestor – începuturi.
Azi noi putem înţelege şi conştientiza astfel de lucruri, „mâine” vom dezvolta absolut toate astfel de linii de înţelegere umană.
În felul societăţii lor, apostolii lui Iisus au desfăşurat cea mai complexă activitate umană a timpului lor. Amintirile despre ei, purtate de religia creştină, ne este mereu exemplu, şoptindu-ne mereu, de atâta vreme, despre cele pe care noi nu înţelegem până la capăt. Şi nu neapărat pentru că creaţia materială, sau comunicarea, sau gândirea ne-ar răpi timpul, ci pentru că mulţi oameni nu au încă capacitatea de a cinsti iubirea altruistă, libertatea de gândire, de percepţie şi de acţiune, gândirea creatoare plină de bucuria succesului de a fi contribuit la bunăstarea modelatoare către catitate din ce în ce mai înaltă şi demnitate umană din ce în ce mai profundă.
Dar vor avea...
Tocmai pentru că a existat totul... în cele mai mici amănunte...
Să cinstim cum se cuvine şi amintirea celor biblice, şi zilele binecuvântate pe care le trăim azi !!!
RUSALII FERICITE, DRAGII MEI, PÂNĂ LA SÂNZIENE !!
Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor: hăruirea lor a fost un eveniment REAL, ADEVĂRAT, o lucrare pe care doar sintetic, acum, o putem înţelege, accepta, urmând ca în viitor să-i înţelegem, prin propriile noastre percepţii, amploarea şi profunzimea cu totul specială.
De multe ori, în goana după universuri şi dimensiuni, extratereştri şi o mulţime de alte noutăţi, uităm de toate lucrările dumnezeieşti, de puterea şi înţelepciunea cu care ne sunt toate oferite, după cât ne trebuie, după cum ne trebuie fiecăruia în parte...
Uităm că nu degeaba s-a luat: viaţa pământeană a lui Iisus...
Uităm că nu degeaba s-au dat: puteri mari apostolilor (de fapt nu numai lor, dar acesta este un aspect pe care îl vom discuta cu alt prilej)...
Uităm că nimic din ceea ce a propovăduit biserica astfel întemeiată de dânşii nu este nereal – doar metodele agresive au lăsat de dorit, iar scopul final nu a fost înţeles la timpul său decât parţial: o lucrare doar de atitudine şi comportament – nu şi lucrarea în sine, care a stat drept temelie necesităţilor schimbării noastre de atitudine şi comportament.
Despre această sărbătoare cred că ar fi corect să ne amintim întotdeauna cu bucurie şi respect !! Căci ea prefigura atunci, şi o face bine de 2000 de ani, ceea ce celebrăm acum cu tot sufletul nostru, cu speranţă bună şi cu infinit respect pentru ceea ce ni se dă (atunci când ajungem să înţelegem ceea ce ni se dă...) : energii noi, cu o vibraţie ridicată – o vibraţie care va creşte mereu de acum încolo, încă mult timp după ce toate spiritele umane vor fi plecat de mult de pe Pământ...
Să înţelegem că acest proces nu trebuie gândit simplist, ca o trecere a Soarelui cu planetele lui printr-o anumită parte a galaxiei, ci este o lucrare conştient condusă, de schimbare a însuşi mediului total în care fiinţăm împreună cu toată galaxia, şi încă necuprins de multe alte galaxii din această lume a noastră...
Întrucât despre energiile noi am discutat şi vom mai discuta foarte mult de acum încolo înţelegând de unde vin – poate că nu am înţeles bine încotro ne vor conduce ele, atâta timp cât suntem aici, pe Pământ. Discutăm despre salturi în conştiinţă – dar practic nu ştim bine în ce constau ele concret, lăsând loc la speculaţii din partea unora şi la dispreţ din partea altora...
Rusaliile tocmai aceste vremuri ni le prefigurau.
Putem înţelege, din cele petrecute atunci, cum s-a petrecut această lucrare christică – chiar dacă ea nu a început şi nu s-a finalizat pe Pământ. Ea a început de fapt în Universul Central, universul Fiilor de Dumnezeu, a continuat prin coborâre în dimensiunile structurale paralele până la cea din urmă, adică la noi. De fapt este un drum circular care coboară treptat până în stratul universului de cea mai joasă frecvenţă – a noastră – apoi urcă din nou, după finalizarea lucrării de aici, cu specific pământean (între momentele Învierii şi Înălţarii) şi continuă din nou înălţarea, înapoi, pe aceeaşi cale a coborârii. Iar acest lucru trebuie perceput ca o călătorie în trepte vibraţionale, în care fiecare escală, pe coborâre şi apoi pe urcare, unde fiecare treaptă este câte un punct de consolidare a tuturor lucrărilor anterioare, până la încheierea ciclului lucrativ.
Lucrarea christică a fost o lucrare conştient condusă, realizată înainte de răspândirea pe cale naturală, din galaxie în galaxie, a energiilor noi, din marile portaluri ale barierelor interzonale – până la nivelul fiecărei planete, din fiecare galaxie. Nu se realizează o astfel de lucrare pentru fiecare planetă în parte, iar cunoaşterea acestui lucru a condus câla confuzia de a fi Pământul unica planetă cu oameni din univers: acel univers perceptibil de aici, de pe Pământ, chiar şi prin călătoriile astrale conştiente ale preoţilor din vechime, care nu se puteau depărta prea mult de aici, din cauza vibraţiei corporale şi spirituale scăzute.
O asemenea lucrare este realizată numai în locurile unde se reunesc, pentru a perioadă relativ scurtă de timp, mari blocuri spirituale piramidale, venite din toate părţile universului: cu grijă infinită ca să nu se prelungească zilele lor grele (Biblia spune clar de altfel că s-au scurtat zilele suferinţelor oamenilor). Cu înţelegere şi iubire pentru neputinţele spiritelor întrupate prin corpuri umane, neputinţe aflate însă în curs de estompare tocmai prin asemenea evoluţii, trăiri pământene: alături însă de multe altele, din alte părţi ale universului.
În ziua Cincizecimii s-au împlinit cercurile lucrărilor de aducere conştientă a energiilor noi, de vibraţie ridicată: înainte de termen, prin lucrarea coordonatorului de evoluţii din care fac parte şi cele ale galaxiei noastre, după cum s-au făcut planificările. Pe aceste lucrări s-au bazat toate grupurile spirituale, pentru a veni şi a trăi aici, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune. Pentru că era necesar ca spiritele să nu mai aştepte încă 2-3000 de ani până când ar fi ajuns fluxurile de energii noi aici – aşa cum se petrec lucrurile acum: şi abia de acum încolo să se fi derulat cele trăite de noi până acum... Adică cu oboseala care ne-ar fi condus la o agresivitate, intoleranţă mult mai mare – neînchipuită fiind şi cea care a fost... dară-mi-te mai mult decât atât...
Aşa cum s-a promis – aşa s-a făcut. Iar viaţa şi activitatea lui Iisus, apoi aceea a apostolilor, a probat puterea energiilor, treaptă cu treaptă, pas cu pas. Dacă noi credem că abia de atunci lumea a devenit mai agresivă, ne înşelăm: căci nu cunoaştem total cele existente în acel moment, lumea fiind atunci mai reţinută în a-şi etala şi durerile, şi a se mândri practic cu agresiunea, răutăţile şi dispreţuirile sale. Impulsurile ulterioare le-au scos pe toate la lumină.
Era foarte normal ca cei care au trăit în preajma lui Iisus, care au avut tangenţă mai îndelungată cu el, să fi fost deja pregătiţi chiar şi înainte de acest eveniment, prin structura corpurilor lor. Şi nu au fost numai apostolii, căci nu numai cu dânşii a lucrat Iisus de-a lungul întrupării sale pământene. Se poate discuta despre Moşii popoarelor, răspândiţi pe întreg Pământul, pe toate continentele şi pe insulele depărtate din oceanele lumii: cu care dândul a conlucrat pentru perioada în devenire – grea pentru toate populaţiile umane şi pentru toate vieţuitoarele pământene, la fel ca şi cu entităţile dimensionale şi astrale de pretutindeni din sistemul galactic local, care au sarcini de tangenţă cu populaţiile spirituale întrupate pe Pământ.
A crede că el şi-a luat cunoaşterea de la daci sau orientali este complet eronat, dar ne vom da seama cândva de acest lucru, cu toţii...
De asemenea, a crede că el şi-a folosit puterile pentru a se eschiva de moarte şi a se mândri cu învierea sau înălţarea sa, aşa cum ar fi făcut şi apostolii săi la acest moment analizat – este eroare şi, de asemenea, ne vom da seama de acest lucru cândva... Va fi o conştientizare care va avea loc tot ca urmare a lucrării christice petrecute atunci: îmbogăţită pe parcurs, şi în mod vizibil azi, în vremurile noastre, când am ajuns să beneficiem din plin de efectele împletite ale celor două realităţi: şi acumularea energiilor iniţiale, şi ajungerea până la galaxia noastră, până la steaua noastră, până la planeta noastră, a fluxurilor noi, proaspete, făcute pentru a ne înflori corpurile, simţirile şi amintirile...
Omul nu este singurul fel de întrupare creatoare din univers sau măcar din acest punct al universului, ci conjunctura planetară a populaţiilor spirituale întrupate aici, pe o planetă cum este Pământul este foarte rară. Sunt rare şi spaţiile în care se desfăşoară asemenea conjuncturi de evoluţie, şi ca frecvenţă a fenomenului: tocmai pentru că este ceva obositor şi destul de greu de îndurat la începuturile evoluţiilor de spirite creatoare.
Punând accentul pe trăirile apostolilor, ca reprezentanţi ai acestor tuturor schimbaţi în acele momente ale vieţii în galaxia noastră, să înţelegem că ei au conştientizat mult mai rapid şi puternic energiile noi decât o putem face azi, noi înşine, chiar dacă suntem familiarizaţi cu cele ce se petrec. În acel moment, în mediul energiilor vechi, de loc schimbate natural până atunci, şuvoaiele venite prin lucrarea christică puteau fi percepute mult mai clar: sub formă de „limbi de foc” pogorâte în lume, primite de către cei care aveau prin destin sarcina de a le folosi concret – nu numai de a se obişnui treptat cu ele – aşa cum a fost cazul marii majorităţi a celor întrupaţi în timp. Au fost primite intens atunci de către cei care aveau prin destin sarcina de a le folosi precis: au primit schimbarea datorită modificărilor pe care deja le aveau, corporal, ajunse în stadiul de modificare completă pentru acel moment. Aveau prin destinul personal sarcina de a-şi duce până la capăt lucrarea – aşa cum ştim că s-au desfăşurat lucrurile atunci şi până în ziua de azi.
În acel moment – pentru o grupare mică de oameni, s-a refăcut nu numai conştiinţa vechiului Adam (eliberarea vechiului Adam, Adam mental, generos şi iubitor), ci şi conştiinţa Turnului Babel – cel care de fapt reprezenta înţelegerea tuturor oamenilor prin limbaj comun. Despărţirea limbilor, pe popoare de întrupaţi cu sarcini diferite, a fost un proces necesar – şi nicidecum o pedepsire dumnezeiască: tocmai pentru că populaţiile spirituale nu erau şi nu sunt unice – ci sunt împletiri de multe grupuri spirituale, cu obişnuinţe foarte diferite de manifestare de la unul la altul...
Multe ne sunt azi de reflectat...
Noi trăim azi, treptat însă, lin, modificările care lor le-au venit ca pregătiri intensive în parcursul celor 3 ani anteriori, dar şi ca energii noi, complete în nivelele lor de vibraţie, în acea scurtă perioadă de timp a vieţii lor.
Pe de altă parte, ei au trăit aplicaţiile la nivelul societăţii lor – noi le trăim pe ale noastre la nivelul societăţii noastre, în complexitatea ei uriaşă, la toate nivelele de aplicaţie umană: emoţională, de gândire, de cunoaştere, de creaţie – lucru pe care nu-l conştientizăm complet azi. Avem impresia că „a fi în energia nouă” înseamnă a desconsidera orice altă activitate de orientare către ceea ce este pământean, cu orientare către cosmic, extraterestru, dimensiuni pe care – de fapt – nu le înţeleg majoritatea celor care discută cu aplomb despre ele... Dar şi acestea sunt deosebit de importante: însă alături de ele trebuie să avem permanent în vedere absolut toate activităţile noastre umane.
Toate manifestările noastre – vechi şi noi deopotrivă – sunt de aceeaşi natură şi sprijinite de aceleaşi energii. Toate ne conduc către acelaşi ţel: revenirea omenirii către condiţiile sale optime de fiinţare, în încheierea de azi, de acum, a acestei epoci de cea mai joasă vibraţie a planetei – final pe care îl trăim acum.
Aplicaţiile omului sub puterea energiilor noi sunt azi mult mai multe decât erau „ieri” – adică în timpul apostolilor, dar necesităţile stringente ale omenirii sunt în linii largi tot aceleaşi: sănătatea şi cuminţenia. Sub robia bolilor şi a lăcomiei celor care îşi privează semenii de libertate, oamenii privesc intuitiv către sfârşitul timpurilor grele, plini de speranţa rescrierii libertăţii novatoare. Indiferent dacă par sau nu fericiţi, ochii sufletului tuturor ni se îndreaptă către final, pe care îl intuim aproape. Cu toate acestea, mai avem multe de făcut pe aici – tocmai pentru că el este atât de aproape; şi ne este necesar să nu stăm şi să aşteptăm ceva în nemişcare şi necunoaştere, doar pentru că ştim şi vom şti totul cândva. Ar trebui ca lecţia „Pământ” să nu o tratăm cu indiferenţă – dacă tot aflăm că l-am părăsi definitiv în viitorul apropiat.
Dimpotrivă... căci de aceea comunicările astrale ne spun permanent despre plecare: tocmai pentru a ne concentra acum, aici, atenţia asupra celor care ne-au rămas de făcut.
Lecţia „Pământ” ne conduce în fiecare clipă către iubire, libertate şi gândire. Toate formează temelia spirituală a unei societăţi constituite cândva pe bază de creativitate, responsabilitate, conlucrare, respect reciproc şi demnitate. Perioada ultimelor milenii, pe care o lăsăm acum în urmă ne-a ajutat să depistăm ce era ascuns în spatele celor mai înalte comportamente şi atitudini umane, care nu s-au manifestat, şi nu se pot manifesta la nivele înalte de vibraţie planetară. Tocmai de aceea revenim aici, temporar, în aceste locuri de la începutul evoluţiilor noastre, pentru a trăi în mediul acelor – acestor – începuturi.
Azi noi putem înţelege şi conştientiza astfel de lucruri, „mâine” vom dezvolta absolut toate astfel de linii de înţelegere umană.
În felul societăţii lor, apostolii lui Iisus au desfăşurat cea mai complexă activitate umană a timpului lor. Amintirile despre ei, purtate de religia creştină, ne este mereu exemplu, şoptindu-ne mereu, de atâta vreme, despre cele pe care noi nu înţelegem până la capăt. Şi nu neapărat pentru că creaţia materială, sau comunicarea, sau gândirea ne-ar răpi timpul, ci pentru că mulţi oameni nu au încă capacitatea de a cinsti iubirea altruistă, libertatea de gândire, de percepţie şi de acţiune, gândirea creatoare plină de bucuria succesului de a fi contribuit la bunăstarea modelatoare către catitate din ce în ce mai înaltă şi demnitate umană din ce în ce mai profundă.
Dar vor avea...
Tocmai pentru că a existat totul... în cele mai mici amănunte...
Să cinstim cum se cuvine şi amintirea celor biblice, şi zilele binecuvântate pe care le trăim azi !!!
RUSALII FERICITE, DRAGII MEI, PÂNĂ LA SÂNZIENE !!
2 comentarii:
Cat de adevarat ,simplu si profund vorbesti despre Rusalii!
Rusaliile au implinit cercurile si cerurile...
Abia astept urmatoarele articole ,asa cum ai promis.
Pana la Sanziene,incerc sa "traiesc" Rusaliile...
Multumesc,
A 2
Mulţumesc frumos, A2 !!!
Mă opresc puţin, căci toată ziua am scris ceva referitor subiectul avalanşei de articole primite despre tranzitul lui Venus din această noapte/dimineaţă, mai am de introdus în PC. Evenimentele sunt evenimente... despre acesta... nu mai spun că mai pot scrie anul viitor... ci peste 105 (parcă aşa am reţinut!!!) ani !!! Aşa că mă... grăbesc !!!
Îmbrăţişări!! şi pe curând !!!
Trimiteți un comentariu