Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 31 mai 2012

O VIZIUNE PROPRIE ASUPRA SCHIMBĂRII PERCEPTIBILE ÎNCEPÂND CU ANUL 2012…

Suntem deja aproape de jumătatea acestui an. Vizionarea mental-astrală de la începutul anului mi-a întărit intuiţiile, clar-intuiţiile şi clarviziunile dinainte…

Schimbarea nu a început acum şi nici nu se va opri acum: este o schimbare care se produce lent – şi este normal să fie aşa, am mai discutat noi despre acest aspect: căci nu suntem numai noi, oamenii pe acest Pământ… Ea se conştientizează treptat de către oameni, din ce în ce mai mulţi oameni, ca urmare şi a percepţiilor proprii, dar şi încurajaţi de cei care deja conştientizează de mai mult timp schimbările care se petrec. Sunt schimbări efective, în planul material al corpurilor noastre, cu efecte în manifestările noastre curente – chiar dacă interesele noastre se limitează doar pe anumite secţiuni, aparent fără nici o legătură cu cele care se petrec cu noi, cu biosistemul planetar, cu planeta, steaua, galaxia noastră: cu tot cosmosul perceptibil din poziţia noastră actuală.
Cu toate acestea schimbarea aceasta nu este încă un fenomen de masă – nu pentru că nu ar fi putut să fie, ci pentru că societatea, aşa cum a ajuns ea să fiinţeze azi, nu încurajează de loc intuiţiile şi clarsimţurile umane. Ori tocmai în acest plan intuiţiile, clar-intuiţiile şi clar-simţurile noastre se dezvoltă din ce în ce mai rapid, mai puternic, mai profund: în planul vieţii noastre de zi cu zi. Nu mai este apanajul societăţilor secrete, a religioşilor fanatici, a ashramurilor...
Însă fenomenele descrise prin filmele sau unele cărţi şi articole care circulă pe internet nu cred că au valabilitate şi am scris de multe ori despre asta...
Singurul fenomen de masă pe care îl percep personal de 10 ani încoace este transformarea întregului nostru sistem corporal, care trece de la forma de până acum ovoidală, eliptică, la forma sferică: am mai discutat despre acest aspect. Schimbarea se produce lent, la nivelul corpurilor noastre fluidice, cu efecte în cascadă până la nivelul corpului fizic.
Şi nu este de loc un fenomen trecător sau care să se formeze doar acum, anul acesta, sau doar din 1980, sau 2007, sau 2009, sau 2011… Mulţi oameni de generaţia părinţilor mei s-au născut cu sisteme corporale sferice, mulţi alţii de generaţia mea – la fel, şi din generaţiile ulterioare identic. Schimbarea are loc de 2000 de ani, a fost iniţiată de Iisus şi nu am avut nevoie să fiu o persoană religioasă pentru a căpăta această încredinţare. Spunând acest lucru mereu, susţin pe cei care au spus-o înaintea mea: singura deosebire ar fi aceea că ei au perceput – după cum citeam prin anii ’90 – lucrarea de formare a unor şuvoaie de lumină care vin din Soare, în timp ce eu am perceput în ultimii ani ca fiind o lucrare mult mai amplă – aducerile venind din diverse puncte ale barierei subzonale celei mai apropriate de Pământ, de galaxia noastră: prin care se fac aprovizionări constante cu fluxuri bogate energo-materiale noi. În felul acesta fluxurile sunt mult mai variate, mai bogate, după cum şi necesităţile întrupaţilor pământeni sunt foarte diferite – ei înşişi fiind foarte diferiţi – de nivelul întregului biosistem, inclusiv oamenii: grupuri spirituale mari, cu evoluţii foarte diferite.
Energiile cu vibraţii înalte activează elemente arhetipale ale corpurilor noastre fluidice (se va studia elementul de dicţionar “Arhetipal” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/arhetipal.html ) care, energizate astfel, îşi dezvoltă toate structurile lor, dezvoltă plexurile către capacitatea lor maximă, transformă subplexurile în plexuri şi canalele multifuncţionale în subplexuri.
De aceea corpurile noastre fluidice se rotunjesc acum… Îşi continuă de fapt dezvoltările, cuminţi, liniştite, pas cu pas, clipă de clipă…

Dar ceea ce simţim – şi vom simţi încă şi mai mult pe măsura trecerii timpului – se leagă de efectele dezvoltării corporalităţii noastre şi nu numai: planeta întreagă se schimbă treptat, rotunjindu-şi şi ea matricile, traiectoriile planetelor şi stelelor se modifică şi ele treptat – transformându-se din eliptic în circular.
Toate în acelaşi ritm, toate armonizându-se între ele, fără nici o abatere: de aceea nu simţim nici diferenţe spaţiale, şi nici temporale – dar facem confuzii privind, de exemplu, redimensionarea timpului: care de fapt nu se schimbă, căci toate se modifică într-o armonie perfectă, în ritmuri perfect sincrone. Şi doar impresia noastră de moment este că el se diminuează – ceea ce este specific finalurilor de cicluri de vieţi pe o planetă, pentru grupuri de spirite care şi ele evoluează sincron – dar totuşi având feluri diferite de mişcare, de comunicare, de adaptare, de atitudine – de comportament şi de înţelegere. Implicarea noastră este de fapt maximă, totală, dar fiecare având specificul manifestării sale: voinţa de a cuprinde tot, sau doar cât mai multe (pentru unii), dorinţa de socializare (pentru alţii), dorinţa de acumulare materială, de putere socială/politică, de creaţie materială, intelectuală… Totul face ca timpul să ni se pară mai scurt, iar interpretările de moment ale informaţiilor care apar în peisajul societăţii noastre pot deveni derutante, întărind confuziile.
Dar confuziile se clarifică destul de repede, odată cu creşterea clarităţii – din liniştea instalată ca urmare a umplerii cu manifestări de care nu am avut parte în mileniile din urmă (datorată muncii forţate, deplasării reduse, lipsei de comunicare, războaie forţate, etc.): activităţile noastre de zi cu zi, trăirile noastre pe care ajungem să nu ni le mai acceptăm, dar de fapt ele ne poartă mereu pe valuri noi de trăire universală...
În fazele următoare impresia este, dimpotrivă, de dilatare a timpului – care începe să treacă echilibrat nu numai pentru că nu ne vom mai repezi să facem multe, cu duiumul, ci tocmai ajungând să facem exact ceea ce avem personal de făcut – dar în linişte sufletească, în ritmul propriu, fără a mai accepta presiunile celor din jur.
Totul se va petrece în aceeaşi respiraţie în care de mult, cândva, în timpul ultimei glaciaţiuni, toate se schimbau invers: sub puterea vibraţiei în continuă scădere, tot ceea ce era sferic se strângea, transformându-se în eliptic, oval, ovoidal...
Vom mai discuta despre corpurile noastre, deocamdată să discutăm despre ceea ce aduc ele, despre ceea ce aduce o asemenea transformare.

Viziunea mea arăta omul trăind ca şi cum ar fi înotat printr-o apă densă. Luminoasă, densă, delimitându-se net însă de un alt aer – asemenea felului în care apa mării se delimitează de aerul de de-asupra ei. Înotam în această apă, respirând linişte sufletească, calm, bunătate şi candoare. Un adevărat balet de căldură sufletească şi bucurie amestecată cu acea mirare plină de candoare copilărească !!...
Dacă ieşeam la „suprafaţă” – ceea ce s-a petrecut de 2 ori – mă sufocam, oboseam: dar de fiecare dată am văzut acolo oameni care se zbăteau, ferindu-se să se scufunde în acea apă luminoasă şi caldă, şi am înţeles a doua oară că atunci când oamenii se vor zbate ca şi până acum, senzaţia de oboseală, de sufocare, de limitare va fi mult mai puternică decât aşa cum am perceput-o cu toţii până acum, de oboseală. Îmi doream să le spun să nu se mai zbată, să nu se mai bată pentru cele care oricum nu ne sunt de real folos decât pentru a le cunoaşte şi a le lăsa să fie mai departe ale altora: dar nu le puteam spune nimic, îmi dădeam seama clar că numai ei singuri, conştientizând zbuciumul şi oboseala lor, aveau să se liniştească, poate definitiv.

Derularea celor mai importante simţiri era legată de a doua parte a anului, după septembrie, iar în primele zile ale lui noiembrie din ce în ce mai mulţi oameni aveau să simtă o asemenea schimbare.
În această ultimă parte a anului, principala formă de simţire care se va accentua, va fi o stare de trăire densă a legăturilor oamenilor cu natura în mijlocul căreia trăim, căci şi oraşele noastre sunt tot în natura planetei – deşi avem înclinaţia să spunem că oraşul este ceva artificial, delimitat de ceea ce este natural. Cei mai perceptivi dintre noi au văzut efectiv de mulţi ani aerul ca pe o apă verde, pură şi liniştită, chiar în mijlocul casei lor. După o astfel de experienţă, au conştientizat aerul şi trăirile lor în mijlocul, în trăirea densă a naturii, ori de câte ori şi-au putut regăsi starea de linişte interioară. O asemenea viziune sau simţire se va generaliza treptat, conştienţa că trăim în mijlocul unei lumi mult mai complexe va ajunge treptat să cuprindă sufletul unui număr din ce în ce mai mare de oameni. Într-o asemenea stare de consistenţă, greutăţile pe care le-am perceput cândva ca fiind totale şi inerente, se vor estompa prin înţelegerea lipsei lor de necesitate, ori prin realizarea cu seninătate a unor sarcini care păreau până acum dificile. Mintea clară, calmă şi limpede înţelege mai profund, inima liniştită şi înţelegătoare priveşte viaţa cu simplitate şi destindere până la umorul bonom al omului lipsit de încrâncenare.
Iar cei care vor căuta mai departe încrâncenarea, vor obosi, se vor însingura şi astfel se vor linişti şi ei încet – dar sigur.

ASTFEL, EU CRED CĂ LINIŞTIREA VA FI SCHIMBAREA...
Liniştea este în noi… liniştea profundă, provenită din viaţă echilibrată, modestă, îndreptată mereu către cunoaştere, ajutată prin conlucrare. Aceasta a fost în trecut una dintre obişnuinţele cele mai largi ale omenirii, în care liniştea exterioară şi cea interioară a fost fondul universal de trăire al omenirii mentale străvechi.
Ne-am iubit liniştea, dar când sarcinile destinelor noastre au cerut dezvoltarea cunoaşterilor, a comunicării, a discuţiilor în grup, a călătoriilor pe tot Pământul – conducătorii societăţilor le-au limitat drastic, introducând în mod deliberat, conştient, restrângerea drepturilor omeneşti. Libertatea astfel tăiată a condus treptat la luptă pentru recâştigarea ei, iar noi, acum, trăim ultimele zvârcoliri ale legiuitorilor care nu se pot împăca cu munca proprie, căutând metode din ce în ce mai sofisticate pentru limitarea liberului arbitru, a libertăţii de creaţie, de mişcare, de gândire.
Liniştea regăsită de mulţi oameni, treptat, îi va conduce către unirea în grupuri puternice, ferme – dar în continuare liniştite. Care îşi vor dezvolta propriile linii normale de destin omenesc, rupând definitiv impunerile semenilor agresivi.
Aşadar discutăm despre liniştea interioară regăsită – nu aceea forţată din obligativitatea de a munci non-stop (şcolară, patronală, familială) sau chiar autoimpunerea ca urmare a citirii unor cărţi, a efectuării unor cursuri “la modă”…
Este drept că mulţi oameni spun azi că s-ar plictisi cumplit dacă ar trăi în linişte…
Pe de o parte acestea sunt încredinţări ale momentului, în care cerinţele destinului şoptesc acum altfel decât o vor face peste 10, 20 ani… sau după cât ne va cere o etapă sau alta a trăirilor noastre pământene.
Pe de altă parte, intuiţiile vin tot mai puternice odată cu creşterea vibraţiei planetare, amintind vag – dar cert, chiar dacă neconştientizat cu claritate – de locuri din univers în care galaxiile sunt extrem de apropiate, viaţa întrupaţilor în galaxii este un adevărat furnicar interstelar, intergalactic, în care fiecare întrupat se află în totalitatea percepţiilor sale spirituale: într-un ocean infinit de lumini şi sunete !!! Dar în toată această lume, care ne aşteaptă pe toţi, sub o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu, fiecare trăieşte liniştit, calm, pătrunzător permanent în tainele universului, ajutându-se cu experienţa altora şi ajutându-şi semenii prin experienţa proprie…
Iată aşadar că aici, pe Pământ, fiecare om are raţiunile sale în manifestare de orice fel, mai mult sau mai puţin conştientizate clar, dar intuite chiar în reprezentările sale pământene actuale…
Ar trebui să nu ne mai fie teamă să dezvoltăm încredinţările noastre sau să le modificăm (după caz) – dar nici să cerem altora să şi le schimbe după cum curg încredinţările noastre. Numai ce ne cere acum viaţa trăită pas cu pas este necesarul formării încredinţărilor noastre. Numai ea ni le schimbă, după cum ne cere interiorul nostru.
Ar trebui să credem că încredinţările momentului actual nu rămân de-a pururea în conştiinţa noastră, ci doar amplifică sau diminuează volumul şi profunzimea unor manifestări spirituale care sunt înglobate în întreaga noastră experienţă. Un “Nu” poate să echilibreze cuiva o încrâncenare pe un “Da!” în altă parte – un posibil “Nu!” pentru care am venit aici, de fapt. Sau poate umple până la refuz (iată ce bine spune românul) ceva ce ar fi trebuit să fie mai demult înlocuit într-o atitudine, dar care nu s-a putut umple până acum…
Orice manifestare actuală conduce la schimbări în alte planuri existenţiale, iar derulările în propriul zbucium sau în propria linişte ne pot conduce mai devreme sau mai târziu la înaintări spirituale clare. Omul nu trebuie împins: îi trebuie un impuls – apoi el va şti ce trebuie să facă cu impulsul respectiv, atunci când îi vine vremea să fie folosit. Iată aşadar cum natura, planeta, galaxia, evoluţiile ne ajută: aşa cum aşteptăm chiar acum.
Ştiţi cum spun: să nu ne mai numim “treziţi” sau “netreziţi”… Până la urmă nu ar fi exclus să înţelegem că noi înşine – numindu-ne “treziţi” – ne-am refugiat într-un viitor incert, în loc să trăim în realitatea care ne-ar fi trebuit, în mod subtil: pentru care suntem aici, pe Pământ, împreună, treziţi sau netreziţi, buni şi răi, luminoşi şi întunecaţi…
Termenii exprimărilor noastre ne ajută. Ei ne pot ajuta să ne dăm seama că fiecare dintre noi le avem pe toate, iar dacă vrem ca ceva să se schimbe – ştim bine acum că noi trebuie să fim schimbarea pe care o dorim: să dăm exemplu, să ajutăm prin exemplul propriu…

Spuneam la început că schimbarea are loc, aşadar, la nivelul corpurilor fluidice, cu efecte în cascadă până la nivelul corpului fizic. Dacă credem că avem numai un corp fizic şi un corp de lumină în loc de corpuri luminoase, dacă credem că avem doar un corp în loc de mai multe corpuri, dacă nu acceptăm că toate aceste corpuri sunt aici, în realitatea de care suntem conştienţi acum, şi sunt corpuri materiale de vibraţii din ce în ce mai înalte – de la corpul fizic în sus – nu vom înţelege că asemenea schimbări nu se pot realiza peste noapte. Mai mult, că ele se petrec diferit pentru fiecare corp în parte, în funcţie de moştenirea genetică pe care o avem şi de sarcinile pe care le avem de finalizat, de realizat, în acest destin.
Dar tuturor le vine vremea şi pentru asemenea încredinţări – însă mulţi vor obosi deziluzionaţi că lucrurile nu s-au petrecut de pe o zi pe alta, rapid, pentru toată lumea într-o singură noapte...

Spuneam că modificările corporale actuale nu sunt, în ansamblul lor, un fenomen trecător decât într-un anume fel: de la un nivel de vibraţie – către altul superior. Variaţiile periodice există cu adevărat, dar oricât de mare sau de mică este amplitudinea lor, oricât de variate pot fi ele înseşi şi efectele lor, sensul este în urcare: şi suntem abia la începutul acestui urcuş vibraţional planetar, care va dura aici, pe Pământ, încă câteva sute de milioane de ani până la maximul planetar – de unde să înceapă din nou diminuarea… Alte populaţii spirituale vor veni până atunci pe Pământ şi vor trece şi ele – la fel ca şi generaţiile care se succed una după alta într-o şcoală, trecâd fiecare prin clasa a VI-a (să zicem): undeva în mijlocul şcolii uriaşe, care este prorpia noastră evoluţie. Iarăşi corpuri mari, de 3-5 m înălţime, ale unor populaţii cam tot la fel cu cele pe care noi, spiritele umane de acum, le-am folosit înainte de ultima glaciaţiune, se vor compactiza pentru a face faţă vibraţiilor care vor fi şi ele din ce în ce mai joase. Elementele matriceale arhetipale ale corpurilor lor fluidice vor crea modificări până la nivelul corpului fizic, iar întrupaţii vor trece de la manifestările mentale la cele fizice – de la deplasare, comunicare, hrănire până la creaţie materială manuală şi apoi tehnologică..
Cicluri de vieţi se succed mereu pe planete… Noi mai venim pentru a ne ajuta semenii, pentru a ne mai rmodela comportamentele, atitudinile, pentru a ne îmbogăţi experienţa şi de evoluant progresiv, dar şi ca ajutător pentru semenii noştri mai mici, care aşteaptă să fie ajutaţi pentru a ajunge să descifreze şi ei, la rândul lor, tainele uriaşe ale universurilor create pentru toti: şi pentru noi, şi pentru ei, şi pentru cei care le-au creat, evoluând şi dânşii mai departe, în eternitate şi infinit…

Schimbarea de acest fel nu aduce, aşadar, mai multă putere, mai multă clarviziune, mai multă uşurinţă pentru călătorii astrale, sau ceva asemănător: brusc – de pe o zi pe alta, chiar pe fundalul liniştirii. Totul va dura mulţi ani de acum încolo pentru grupuri tot mai multe de oameni; treptat, capacităţile pe care azi ni le dorim vor avea spaţiu să se dezvolte şi timp ca să se întărească, să se consolideze.
Iar mai departe dezvoltarea acestor capacităţi ne vor îndruma către descoperirea şi urmărirea atentă a sarcinilor noastre precise de destin, universalizarea celor existente, dezvoltarea procedeelor de cunoaştere profundă a tuturor aspectelor legate de cele necesare vieţii noastre, cu conexiunile legate de planetă, de biosistem şi de societatea umană.
Şi nu în ultimul rând – de ajutătorii noştri astrali, care sunt alături de noi permanent, cu toată dragostea de care avem nevoie pe drumurile înaintărilor noastre...

8 comentarii:

Flipi spunea...

foarte frumos Cristiana :), viziunea linistii e minunata si cred, parte din ce va sa vina si deja a inceput sa vina.
dar mai cred ca la nivel de individ se pot face salturi in intelgerea si simtirea fiecaruia, pentru ca sunt foarte multi care nu manifesta acele caracteristici din ei din cauza "invatamintelor", a unei aparente lipse de interes sau chiar a unor bariere auto-impuse ca chei pt intelegere care limiteaza comunicarile. si nu pot decat sa ma uit la mine si sa trag concluzii de tipul acesta.
constientizarea acestor procese, fie ca le citesc aici, fie ca au activitati care inalta sufletul (si il apropie de radiatia spirituala - cum observi si tu atat de fin si frumos ca limbajul ne conduce inevitabil catre intekegere si ca locul lui acolo e, nu a in a il folosi pt deconstructii sau injurii) fie ca mediteaza si atunci deblocheaza sau intensifica fluxuri de energie naturale ce curg de eoni, plus ceea ce clarvazatorii pot identifica la nivelul corpurilor subtile se impletesc si pot, cred eu, parea ca SALTURI. dar numai in interior, la nivel de constiinta manifestata.
si cunoasterea e esentiala in procesul de constientizare.
MINUNAT! intuiesc trecutul ]n viitor dar pe o alta scara de simtire.

Flipi spunea...

foarte frumos Cristiana :), viziunea linistii e minunata si cred, parte din ce va sa vina si deja a inceput sa vina.
dar mai cred ca la nivel de individ se pot face salturi in intelgerea si simtirea fiecaruia, pentru ca sunt foarte multi care nu manifesta acele caracteristici din ei din cauza "invatamintelor", a unei aparente lipse de interes sau chiar a unor bariere auto-impuse ca chei pt intelegere care limiteaza comunicarile. si nu pot decat sa ma uit la mine si sa trag concluzii de tipul acesta.
constientizarea acestor procese, fie ca le citesc aici, fie ca au activitati care inalta sufletul (si il apropie de radiatia spirituala - cum observi si tu atat de fin si frumos ca limbajul ne conduce inevitabil catre intekegere si ca locul lui acolo e, nu a in a il folosi pt deconstructii sau injurii) fie ca mediteaza si atunci deblocheaza sau intensifica fluxuri de energie naturale ce curg de eoni, plus ceea ce clarvazatorii pot identifica la nivelul corpurilor subtile se impletesc si pot, cred eu, parea ca SALTURI. dar numai in interior, la nivel de constiinta manifestata.
si cunoasterea e esentiala in procesul de constientizare.
MINUNAT! intuiesc trecutul ]n viitor dar pe o alta scara de simtire.

Flipi spunea...

foarte frumos Cristiana :), viziunea linistii e minunata si cred, parte din ce va sa vina si deja a inceput sa vina.
dar mai cred ca la nivel de individ se pot face salturi in intelgerea si simtirea fiecaruia, pentru ca sunt foarte multi care nu manifesta acele caracteristici din ei din cauza "invatamintelor", a unei aparente lipse de interes sau chiar a unor bariere auto-impuse ca chei pt intelegere care limiteaza comunicarile. si nu pot decat sa ma uit la mine si sa trag concluzii de tipul acesta.
constientizarea acestor procese, fie ca le citesc aici, fie ca au activitati care inalta sufletul (si il apropie de radiatia spirituala - cum observi si tu atat de fin si frumos ca limbajul ne conduce inevitabil catre intekegere si ca locul lui acolo e, nu a in a il folosi pt deconstructii sau injurii) fie ca mediteaza si atunci deblocheaza sau intensifica fluxuri de energie naturale ce curg de eoni, plus ceea ce clarvazatorii pot identifica la nivelul corpurilor subtile se impletesc si pot, cred eu, parea ca SALTURI. dar numai in interior, la nivel de constiinta manifestata.
si cunoasterea e esentiala in procesul de constientizare.
MINUNAT! intuiesc trecutul ]n viitor dar pe o alta scara de simtire.

Cristiana spunea...

Da, ai dreptate cu salturile... Sunt multe lucrurie de spus despre ele, iar eu scriu de o săptămână la un articol cu titlul "Saltul în conştiinţă"... Sunt multe de precizat aici, ca să înţelegem că fiecare om face salturi sau paşi mărunţi care pentru el poate fi salt uriaş... Alţii par a face salturi uriaşe, dar ei conştientizează bine în sufletul lor că nu au făcut salturi, ci doar au recuperat rapid ceva faţă de impunerile societăţii, a luat un oarecare avans pentru a-şi ajuta semenii să treacă de barierele impuse: lăsate să fiinţeze pentru anumite raţiuni, până când rosturi superioare cer ca oamenii să treacă dincolo de astfel de limite... Toţi recuperăm ceva, faţă de trecutul apropiat, care doar a atenuat cunoaşteri şi simţiri, pentru câteva momente...
Unii dintre noi trebuie să facem eforturi la aceste vibraţii planetare joase, alţii altă dată: când vibraţia va fi mai mare sau când vor avea suficientă experienţă...
De fapt toţi facem remodelări şi consolidări. Evoluţia nu se face în salturi, ci se fac numai la consolidările sau conştientizările în vederea remodelărilor noastre, pentru trepte mai înalte în nivelul propriu, în standardele proprii.
Ne odihnim în frumuseţe şi mergem mai departe...
Părerea mea este că nimeni nu face salturi la nivele mai mari decât puterea de înţelegere a semenilor. Dacă se petrece ceva înseamnă că acel lucru a fost trăit cel puţin o dată de către cei care au asistat. Valabil pentru Înălţarea lui Iisus, care nu s-a petrecut în văzul lumii (şi mulţi se întreabă de ce...), ci doar aflăm unii despre ea. El şi-a testat lucrarea energetică şi a arătat ceva ce avea să fie trecut de către asistenţii săi în acest ciclu pământean chiar. Alţii să ştie că se poate petrece (pentru că se va mai petrece, cu adevărat), dar deocamdată nu au nevoie să asiste.
Nici pentru Iisus, nici pentru asistenţi, nici pentru cei care au nevoie să o facă cândva, nu a fost/ nu va fi un salt în evoluţie, ci o lucrare în acest ciclu de vieţi. Sunt lucrări care vor fi făcute în viitor ca ceva foarte normal - noi le dăm alte conotaţii decât cele echilibrate, reale.
Dar este parte din învăţătura pământeană. Pentru noi toţi...

În aceste timpuri este clar că nu suntem toţi egali, dar suntem, fiecare la nivelul său, la fel de vulnerabili...
Şi toţi trebuie să luptăm/muncim în mod egal pentru a face doar ceea ce destinul personal ne cere... nu ceea ce ne cer alţii.
Mai discutăm la Salturi...

Anonim spunea...

Buna Cristiana,
F frumos gandit si scris....
Incredibil,chiar vroiam sa te intreb cand poti sa scrii despre salturi si nivele de constiinta...Rezonanta!

Despre liniste...si eu sunt preocupata...eu cred ca linistea(tacerea)este o cheie pe drumul cautarilor noastre.Linistea este,uneori,mai "plina"decat ceea ce se poate auzi...

Se poate ca intr-o zi sa comunicam doar prin vibratii?
Tot binele,
A2

Cristiana spunea...

Bună, A2 şi mulţumesc!!
Da... te citez "Linistea este,uneori,mai "plina"decat ceea ce se poate auzi..." cu siguranţă asta e şi încredinţarea mea...

După părerea mea, ar fi cam 15o de ani până când comunicarea, deplasarea, şi creaţia se va restabili în formele lor normale pentru spiritele umane - adică mentale. Voi descrie pe larg, pe site în ce constau toate acestea, să ne reamintim treptat de toate. În ce priveşte comunicarea, aceasta va reveni la comunicarea prin translaţie de peisaj: adică translaţia, transferul de peisaj de la o minte la alta. Ceea ce înseamnă nu numai vibraţie, ci imagine totală, miresme, sunet fundamental (al materiilor şi energiilor individuale, a fiecărei structuri în parte)+ sunet de mişcare (foşnet, zumzet, triluri, zgomote ale apelor, ale vieţuitoarelor mari şi mici din peisaj) şi nu în ultimul rând vibraţia care le cuprinde pe toate: adică fiecare structură, fiecare mişcare, fiecare emisie având propria vibraţie, formând toate la un loc ceea ce am numi cântecul lumii...
Totul este tablou complet: acesta se transmite prin voinţă de la un om la altul.
Aşa a fost în trecut - aşa va reveni la loc...
Ne trebuie să cunoaştem toate acestea, pentru a le folosi şi între noi, oamenii, şi în relaţia cu natura...

Da, referitor la salturi - subiectul este deosebit de vast şi de profund, ar trebui chiar o etichetă cu multe abordări... Mă mai gândesc cum să o fac...
Mă mai gândesc şi cum să rezolv această problemă cu Blogger, creează probleme şi nu-mi place de loc. Ar fi bine să mă grăbesc să preiau marile teme pe site şi să discutăm acolo, căci văd că vă chinuiţi şi voi, accesările merg foarte greu de pe PCuri mai vech, apoi cu comentariile, iar eu am probleme după ce postez... Vedem...
Week end plăcut în continuare, draga mea !!
Tuturor !!

Anonim spunea...

Buna Cristiana,
Azi sunt Rusaliile....mi-e foarte draga sarbatoarea asta prin semnificatie...
Sa fim fericiti si binecuvantati !
A2

Cristiana spunea...

Da, draga mea!! Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate cele pe care ni le dă !!!
Fac şi eu acum un articol despre Rusalii, cu mare linişte sufletească, îmbătată de mirosul teilor şi simţind că plutesc în valurile binecuvântate care ne cuprind şi ne vor binecuvânta în continuare până după Sânziene...
Aşadar... gând la gând cu bucurie!!!

Bucurie şi drag de toate tuturor!!!