(din învăţăturile părintelui Teofil Pârâian, mân. Constantin brâncoveanu - Sâmbăta de Sus)
„Înseamnă să nu gândeşti la ceva frumos într-o anumită clipă, ci să gândeşti frumos în orice clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile care trec prin minte, să reţii gândurile cele bune şi, în măsura în care există posibilitatea, să le dai grai şi să le întrupezi în fapte... "
Reflecţii ...
Ar trebui să gândim frumos începând cu propria noastră persoană... Cele pe care le observăm în mediul nostru de trai ca fiind mult mai elevate decât atitudinea şi comportamentul nostru ...nu ar trebui să le gândim ca fiind expresia neputinţelor noastre... Să nu ne considerăm nepricepuţi, croind în continuare gânduri negative la adresa propriei noastre persoane pe care s-o credem: "păcătoasă", "neputincioasă"... o astfel de gândire poate conduce către deznădăjduire, chiar disperare, dezolare...
Cele mai elevate să le considerăm călăuzele noastre pe drumul care ni se desfăşoară mereu mai departe... Să ne fie exemplu viu pe drumul de parcurs împreună...
SĂ NE GÂNDIM DE BINE PE NOI ÎNŞINE
Să nu dăm conotaţii negative celor pe care le primim din partea altora, mai ales dacă ele sunt frumoase sau chiar numai echilibrate. Să nu gândim că, în pofida celor prezentate astfel, omul din faţa noastră de fapt este rău, meschin, agresiv, iar cuvintele sale sunt năframa care acoperă stângaci mizeriile proprii animalului-om...
Să nu gândim pe alţii de rău, tocmai pentru că ajungem să ne gândim pe noi înşine de bine. Ştim că sunt oameni răi, agresivi, etc., dar tocmai de aceea este nevoie de oameni buni, cuminţi, modeşti, echilibraţi. Să fim şi noi printre ei, să întărim lumea cu ce putem oferi mai bun, frumos, valoros.
HOTĂRÂREA DE A REMODELA
Primim influenţe de peste tot, şi dinafara noastră, prin vibraţiile cărora nimeni nu le poate opri zborul prin univers, dar şi din interiorul nostru, acolo unde sunt memoriile normale ale evoluţiilor noastre. Primul impuls pe care îl avem în faţa celor care ne agresează poate fi o apărere agresivă. De multe ori, obosiţi, nervoşi, necăjiţi, aruncăm câteva cuvinte pe măsura celor primite, alteori gândul vine... dar vine şi conştientizarea imediată a gândului agresiv sau poate doar dispreţuitor.... A selecta cele pe care le răspândim, la rândul nostru, în lume, nu înseamnă câtuşi de puţin ipocrizie. Dacă putem să schimbăm în ultimul moment tonul, cuvintele – să o facem. Dacă nu putem, este omeneşte să nu putem, dar să ne propunem să nu o mai facem, data viitoare. Hotărârea cu care ne propunem va schimba cu siguranţă multe în viaţa noastră... Toate, treptat... Răbdare numai să avem... Şi dacă avem răbdare cu noi înşine, vom ajunge să avem răbdare cu toată lumea...
SUBLIMAREA NEGATIVITĂŢILOR
Experienţele vechi, pe care le considerăm acum, în această clipă pământeană ca fiind negative, nu se anihilează, ci se sublimează în timp, pe măsura creşterii experienţei noastre la nivele din ce în ce mai înalte de evoluţie. Aceasta înseamnă nu numai că sentimentele, atitudinile, comportamentele se transfigurează în trepte înălţate de manifestare, ci şi faptul că fiecare treaptă parcursă se păstrează în memoria eternă a spiritului. Sublimarea înseamnă experienţa calităţii, moralităţii, spiritualităţii de înaltă şi amplă anvergură, iar fiecare moment de manifestare din eternitatea vieţii spiritului, oriunde se va desfăşura, în orice condiţii grele, va avea propriul ideal de atins... Idealul va lăsa gândirea frumoasă, purtarea frumoasă, pe care o vom dori mereu să o regăsim în filele vieţii noastre eterne... Dar în lumea în care vom ajuta în viitor, oriunde pe meleagurile universurilor, păstrarea în memoriile spiritului a manifestărilor vechi, chiar dacă moderate de înţelegerile noastre, ne poate salva viaţa, ne poate ajuta să salvăm viaţa altora din jurul nostru. Şi mai ales, putem să învăţăm şi pe alţii să se apere, să se salveze, să salveze la rândul lor.
Stă numai în puterea noastră, personală, individuală, de a determina această sublimare, de a o trăi, de a face din ea o treaptă de pe care să aspirăm din nou la ceva mult mai înalt.
Exact ceea ce trăim, de fapt, acum, pe Pământ.. Vom pleca în alte părţi ale universului şi vom avea alete idealuri, dar faptul că am avut aici, pe Pământ, idealurile din perspectiva pământeanului... va conta enorm, oriunde, în orice timpuri...
TOŢI PARCURGEM ACELAŞI TIP DE EVOLUŢII
Nimeni nu poate avea în memorii altceva decât alt semen de acelaşi fel, chiar dacă unii oamenii sunt întrupări ale unor spirite cu experienţă mai multă sau mai puţină.
Cei care au experienţă mai multă trebuie să îi înţeleagă pe cei cu experienţă mai puţină şi să dea ei însuşi exemplu pozitiv. Neputinţa nu se pedepseşte, ci se ajută prin exemplu personal, chiar dacă acesta este exprimat cu fermitate, atunci când cel ajutat încearcă să schimbe atitudinea ajutătorului său. Pentru acest lucru ajutătorul păstrează fermitatea în locul agresivităţii. Din mânie, din agresivitate omul nu are puterea de a se redresa imediat, însă din fermitate el are puterea să se ridice, chiar dacă se simte influenţat pe moment de agresivitatea celui ajutat.
Comparaţiile trebuie şi ele folosite cu înţelepciune. Nu trebuie să comparăm răutatea omului cu inocenţa florilor, cu păsările graţioase, sau animalele de pe lângă casa omului, pentru a ne exemplifica atitudinea. Asemenea vieţuitoare nu au o bogăţie uriaşă de experienţă spirituală, ca şi omul creator. Ele nu au nici experienţa umană şi nici puterea de a-şi opri propriile negativităţi: neputinţe pe care nu ar trebui ca vreun om să le situeze în acelaşi plan cu bunătatea, cu demnitatea, cu bunăvoinţa... De asemenea, atunci când animalele îi deranjează omului existenţa, nu ar trebui să le pedepsească bătându-le, ucigându-le...
În trecutul îndepărtat, când oamenii erau buni unii cu alţii şi, cu toţii, erau păstrătorii vieţii pe Pământ, animalele nu atacau niciodată omul, ci îl călăuzeau pe drumurile sale prin codrii neumblaţi ai Pământului. Agresivitatea lor de azi trebuie căutată în agresivitatea şi cruzimea omului contemporan şi, din cele astfel petrecute, să tragem concluziile de rigoare şi să aplicăm învăţăturile astfel însuşite…
Aşadar… din oceanul influenţelor care ne vin de pretutindeni, să selectăm astfel pe cele care exprimă năzuinţele noastre pe drumul înălţării spirituale.
Să ne-o dorim, bun-înţeles…
„Înseamnă să nu gândeşti la ceva frumos într-o anumită clipă, ci să gândeşti frumos în orice clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile care trec prin minte, să reţii gândurile cele bune şi, în măsura în care există posibilitatea, să le dai grai şi să le întrupezi în fapte... "
Reflecţii ...
Ar trebui să gândim frumos începând cu propria noastră persoană... Cele pe care le observăm în mediul nostru de trai ca fiind mult mai elevate decât atitudinea şi comportamentul nostru ...nu ar trebui să le gândim ca fiind expresia neputinţelor noastre... Să nu ne considerăm nepricepuţi, croind în continuare gânduri negative la adresa propriei noastre persoane pe care s-o credem: "păcătoasă", "neputincioasă"... o astfel de gândire poate conduce către deznădăjduire, chiar disperare, dezolare...
Cele mai elevate să le considerăm călăuzele noastre pe drumul care ni se desfăşoară mereu mai departe... Să ne fie exemplu viu pe drumul de parcurs împreună...
SĂ NE GÂNDIM DE BINE PE NOI ÎNŞINE
Să nu dăm conotaţii negative celor pe care le primim din partea altora, mai ales dacă ele sunt frumoase sau chiar numai echilibrate. Să nu gândim că, în pofida celor prezentate astfel, omul din faţa noastră de fapt este rău, meschin, agresiv, iar cuvintele sale sunt năframa care acoperă stângaci mizeriile proprii animalului-om...
Să nu gândim pe alţii de rău, tocmai pentru că ajungem să ne gândim pe noi înşine de bine. Ştim că sunt oameni răi, agresivi, etc., dar tocmai de aceea este nevoie de oameni buni, cuminţi, modeşti, echilibraţi. Să fim şi noi printre ei, să întărim lumea cu ce putem oferi mai bun, frumos, valoros.
HOTĂRÂREA DE A REMODELA
Primim influenţe de peste tot, şi dinafara noastră, prin vibraţiile cărora nimeni nu le poate opri zborul prin univers, dar şi din interiorul nostru, acolo unde sunt memoriile normale ale evoluţiilor noastre. Primul impuls pe care îl avem în faţa celor care ne agresează poate fi o apărere agresivă. De multe ori, obosiţi, nervoşi, necăjiţi, aruncăm câteva cuvinte pe măsura celor primite, alteori gândul vine... dar vine şi conştientizarea imediată a gândului agresiv sau poate doar dispreţuitor.... A selecta cele pe care le răspândim, la rândul nostru, în lume, nu înseamnă câtuşi de puţin ipocrizie. Dacă putem să schimbăm în ultimul moment tonul, cuvintele – să o facem. Dacă nu putem, este omeneşte să nu putem, dar să ne propunem să nu o mai facem, data viitoare. Hotărârea cu care ne propunem va schimba cu siguranţă multe în viaţa noastră... Toate, treptat... Răbdare numai să avem... Şi dacă avem răbdare cu noi înşine, vom ajunge să avem răbdare cu toată lumea...
SUBLIMAREA NEGATIVITĂŢILOR
Experienţele vechi, pe care le considerăm acum, în această clipă pământeană ca fiind negative, nu se anihilează, ci se sublimează în timp, pe măsura creşterii experienţei noastre la nivele din ce în ce mai înalte de evoluţie. Aceasta înseamnă nu numai că sentimentele, atitudinile, comportamentele se transfigurează în trepte înălţate de manifestare, ci şi faptul că fiecare treaptă parcursă se păstrează în memoria eternă a spiritului. Sublimarea înseamnă experienţa calităţii, moralităţii, spiritualităţii de înaltă şi amplă anvergură, iar fiecare moment de manifestare din eternitatea vieţii spiritului, oriunde se va desfăşura, în orice condiţii grele, va avea propriul ideal de atins... Idealul va lăsa gândirea frumoasă, purtarea frumoasă, pe care o vom dori mereu să o regăsim în filele vieţii noastre eterne... Dar în lumea în care vom ajuta în viitor, oriunde pe meleagurile universurilor, păstrarea în memoriile spiritului a manifestărilor vechi, chiar dacă moderate de înţelegerile noastre, ne poate salva viaţa, ne poate ajuta să salvăm viaţa altora din jurul nostru. Şi mai ales, putem să învăţăm şi pe alţii să se apere, să se salveze, să salveze la rândul lor.
Stă numai în puterea noastră, personală, individuală, de a determina această sublimare, de a o trăi, de a face din ea o treaptă de pe care să aspirăm din nou la ceva mult mai înalt.
Exact ceea ce trăim, de fapt, acum, pe Pământ.. Vom pleca în alte părţi ale universului şi vom avea alete idealuri, dar faptul că am avut aici, pe Pământ, idealurile din perspectiva pământeanului... va conta enorm, oriunde, în orice timpuri...
TOŢI PARCURGEM ACELAŞI TIP DE EVOLUŢII
Nimeni nu poate avea în memorii altceva decât alt semen de acelaşi fel, chiar dacă unii oamenii sunt întrupări ale unor spirite cu experienţă mai multă sau mai puţină.
Cei care au experienţă mai multă trebuie să îi înţeleagă pe cei cu experienţă mai puţină şi să dea ei însuşi exemplu pozitiv. Neputinţa nu se pedepseşte, ci se ajută prin exemplu personal, chiar dacă acesta este exprimat cu fermitate, atunci când cel ajutat încearcă să schimbe atitudinea ajutătorului său. Pentru acest lucru ajutătorul păstrează fermitatea în locul agresivităţii. Din mânie, din agresivitate omul nu are puterea de a se redresa imediat, însă din fermitate el are puterea să se ridice, chiar dacă se simte influenţat pe moment de agresivitatea celui ajutat.
Comparaţiile trebuie şi ele folosite cu înţelepciune. Nu trebuie să comparăm răutatea omului cu inocenţa florilor, cu păsările graţioase, sau animalele de pe lângă casa omului, pentru a ne exemplifica atitudinea. Asemenea vieţuitoare nu au o bogăţie uriaşă de experienţă spirituală, ca şi omul creator. Ele nu au nici experienţa umană şi nici puterea de a-şi opri propriile negativităţi: neputinţe pe care nu ar trebui ca vreun om să le situeze în acelaşi plan cu bunătatea, cu demnitatea, cu bunăvoinţa... De asemenea, atunci când animalele îi deranjează omului existenţa, nu ar trebui să le pedepsească bătându-le, ucigându-le...
În trecutul îndepărtat, când oamenii erau buni unii cu alţii şi, cu toţii, erau păstrătorii vieţii pe Pământ, animalele nu atacau niciodată omul, ci îl călăuzeau pe drumurile sale prin codrii neumblaţi ai Pământului. Agresivitatea lor de azi trebuie căutată în agresivitatea şi cruzimea omului contemporan şi, din cele astfel petrecute, să tragem concluziile de rigoare şi să aplicăm învăţăturile astfel însuşite…
Aşadar… din oceanul influenţelor care ne vin de pretutindeni, să selectăm astfel pe cele care exprimă năzuinţele noastre pe drumul înălţării spirituale.
Să ne-o dorim, bun-înţeles…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu