FILELE ETERNITĂŢII (1)

Începem o serie de studii privind modul în care ciclul nostru actual de vieţi se află încadrat, în mod necesar şi complex, între trecutul cu evoluţii înaintate şi viitorul cu continuarea acestor evoluţii. Un viitor care ne va primi ca pe spirite mult mai puternice, mai pricepute, mai experimentate, mai atent şi înţelegător-ajutătoare: şi pe linii de învăţătură, şi pe liniile de aplicare. Universul are nevoie realmente de noi, iar noi plecăm de pe Pământ gata să ne reluăm funcţiile de sprijinire a lucrărilor creative de-a lungul şi de-a latul lui.

1. ETERNITATEA ŞI COMPLEXITATEA VIEŢII SPIRITULUI: SECVENŢE ANTERIOARE, PREZENTE ŞI VIITOARE

Da, viaţa spiritului este eternă şi complexă, formată dintr-o împletire armonioasă a secvenţelor anterioare momentului actual de trăire: moment actual, prezent, care ne remodelează şi secvenţele viitoare, a căror desfăşurare depinde strâns de tot ceea ce am trăi şi trăim continuu.
Chiar dacă nu sesizăm acum curgerea lină a unor astfel de secvenţe, experienţa de azi, de a nu crede că există această curgere, formează încredinţarea existenţei ei de mâine, chiar prin trăirea curentă şi imediat viitoare: azi credem că lucrurile nu stau aşa – în viitorul apropiat descoperim că lucrurile stau chiar aşa. Şi astfel, ori de câte ori trăim o astfel de experienţă, se consolidează puţin câte puţin încredinţarea curgerii, se formează un bloc de cunoaştere care va deveni treptat operaţional în orice condiţii de trai.
Ne este necesar să înţelegem această subtilitate a evoluţiilor noastre: da, într-un anumit fel, viitorul ni-l creăm acum, prin faptele noastre, dar privind lucrurile mai profund – nu viitorul se creează propriu zis, ci se remodelează de aici, de pe Pământ. Liniile viitorului lui sunt deja create, noi ne creăm amănuntele comportamentelor noastre viitoare. Şi suntem ajutaţi să se deruleze tot ceea ce ne trebuie.
Ceea ce este de înţeles rămâne faptul că fiecare dintre noi am venit pe Pământ pentru un anumit fel de corecţii ale atitudinilor noastre, care vor întări şi înălţa spiritul care şi-a trăit experienţa pământeană.
Pământul rămâne să-şi trăiască curgerile mai departe. Majoritatea spiritelor umane întrupate acum îşi vor continua călătoriile în alte părţi, aşteptaţi pe alte meleaguri universice. Alte spirite vor veni, vor vedea ce am făcut noi pe Pământ, vor face curăţenie după noi şi vor lăsa planeta curată şi frumoasă, înainte de a pleca şi ele mai departe. Ne vor înţelege, vor învăţa la rândul lor din tot ceea ce am făcut noi, sub îndrumarea unei părţi a întrupaţilor de azi, care vor fi îndrumaţi şi ei, la rândul lor, de alţi ajutători.

Mulţi fraţi, şi multe locuri ne aşteaptă. Popoare spirituale întregi au aşteptări deosebite, speciale, de la noi. Unii se află chiar în jurul nostru, companioni de călătorie, aşteptându-se să-i ajutăm în continuare când vor ajunge acasă; alţii sunt deja acasă, aşteptându-ne să fim mai creativi, mai cutezători, mai înţelegători, mai deschişi oricăror cuceriri de noi frontiere, dincolo de tot ceea ce am putut face până la această ultimă călătorie a noastră.
Dintre noi, mulţi vor rămâne chiar pe Pământ, lucrând cu râvnă pentru a ajuta rezidenţii să înveţe cum să redea naturii această planetă pe care am folosit-o pentru a învăţa să facem şi bune, şi rele – dar toate necesare pentru a învăţa mereu să creăm şi să nu mai distrugem, inconştienţi şi duri. Să clădim în schimb – indiferent dacă este vorba despre gânduri, atitudini sau modelări de materii planetare.

2. NECESITATEA RIDICĂRII NIVELULUI VIBRAŢIONAL AL MANIFESTĂRILOR NOASTRE

Din studiile generale am învăţat că monadele au o viaţă eternă din momentul naşterii lor (se va urmări definirea elementelor „Monadă”, „spirit” – la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/dictionar/ )
Nu ne naştem aşadar învăţaţi, asta trebuie să ne fie cât se poate de clar. Mai mult, toate vieţuitoarele, plantele şi animalele care ne înconjoară, nu sunt simplu decor planetar, aşa cum găsim în unele scrieri, ci sunt spirite care parcurg aceleaşi trepte de evoluţie pe care le-am parcurs şi noi, treptat, de-a lungul nenumăratelor segmente anterioare ale eternei noastre vieţi. Toate tipurile de materii, toate energiile care ne înconjoară sunt formate din filamente purtătoare de micuţi fraţi spirituali de-ai noştri, monade care vor parcurge, la rândul lor, etapele pe care le-au parcurs toate vieţuitoarele pe care le cunoaştem. Şi încă mult mai multe feluri în plus, specifice altor galaxii, cu alte stele şi cu alte planete. Pe măsura înaintării noastre în evoluţii, toate înaintează în evoluţiile lor, iar noi devenim ajutătorii lor, în timp ce şi cei ajutaţi de noi ajung treptat, la rândul lor, ajutători ai altora mai micuţi.
Privind din alt unghi de vedere lucrurile, viaţa eternă spiritului este neîntreruptă, datorită protecţiei aplicate de coordonatorii evoluţiilor noastre, prin procedeul întrupărilor spiritelor aflate pe primele lor trepte de evoluţie – numite tocmai de aceea primare. La fel sunt protejaţi şi ajutătorii lor, spirite mai avansate în evoluţii, care le oferă ajutor şi învăţătură pentru a-şi depăşi etapele în care, conform înclinaţiilor naturale, spiritele nu pot să se manifeste decât în direcţia supravieţuirii lor personale şi de grup propriu, cu orice preţ.
Segmentele pe care le numim pe Pământ: vieţi, sunt cu adevărat segmente de viaţă a spiritelor. Nu sunt primele manifestări de acest fel din viaţa lor, ci sunt consolidări ale unor învăţături primite în condiţii mai uşoare, cu derulări mai rapide, cu risc minim de oboseală – căci de vătămare nu este nici pe departe vorba. Spiritele umane vin pe Pământ cu o experienţă deosebit de bogată, efectuează la început evoluţii de înaltă precizie, acumulează o cunoaştere locală deosebit de bogată. În condiţii optime pentru derularea vieţilor pământene, ele se pregătesc astfel pentru derularea evoluţiilor în condiţiile vibraţiei celei mai joase pe care spiritele o pot suporta în acest stadiu al evoluţiilor lor: evoluţii pe care suntem pe cale a le termina în această perioadă.

Am învăţat că evoluţiile sunt lungi şi omul – ca spirit creator universal, vine din evoluţii complexe pe Pământ pentru remodelări, recalibrări ale manifestărilor sale. Motivaţiile sunt foarte divers reprezentate şi ele vor fi expuse privind lucrurile din diverse unghiuri de vedere. Putem să grupăm motivaţiile generale ale acestor remodelări, care au loc periodic la nivele joase de vibraţie a universului, în cel puţin două direcţii deocamdată. Pe măsura creşterii vibraţiei planetare cresc înţelegerile celor pe care le studiem, şi vom cunoaște şi alte aspecte de acest fel.
Rădăcinile unor astfel de necesităţi de recalibrare a manifestărilor spiritelor se strâng din diverse momente ale evoluţiilor, din diverse părţi ale universurilor:
1. Necesităţi de remodelare provenite din propriile evoluţii anterioare, derulate treptat, în funcţie de creşterea puterii energetice interioare proprii.
Cu alte cuvinte, referindu-ne la noi înşine: din trepte, segmente anterioare de evoluţie, desfăşurate în aceste locuri universice, adică la aceleaşi nivele de vibraţie zonală, universică. Şi mai precis: în aceleaşi condiţii galactice în care se află actualmente Pământul.
Trebuie să înţelegem foarte clar faptul că evoluţiile spiritelor, pe primele lor trepte, sunt evoluţii de dezvoltare şi de conştientizare a puterilor proprii interioare, întrucât monadele nu se „nasc” la întreaga lor capacitate de energie interioară: nici nu există o asemenea limitare, compactizarea energiei interioare a monadelor este un proces etern. Înţelegerile noastre actuale precizează faptul că am fi la nivelul complet de dezvoltare posibil, dar ne folosim ori superficial, ori pervers forţele interioare. Dar acest lucru nu este adevărat, forţele noastre cresc pe măsura trecerii timpului, acumulării de energie interioară şi creşterea experienţei de a folosi această energie în moduri din ce în ce mai complexe. Este foarte adevărat că avem acum forţe interioare mai mari decât le au rezidenţii: adică spiritele care au ajuns în evoluţii abia aici, în acest sistem stelar, din această galaxie, din prima zonă de evoluţie din univers. Şi ne-am numit, faţă de rezidenţi – ajutători ai lor. De asemenea, fiecare dintre grupurile spirituale pământene de ajutători are o evoluţie mai mult sau mai puţin înaintată, dacă facem comparaţii între diverse grupuri.
Pentru a merge mai departe în evoluţiile noastre este necesar să ne cunoaştem limitele reale, fricile şi autolimitările, născute nicidecum din superficialitate sau din cădere în perversităţi de diferite feluri. Ele sunt de fapt o etapă trecătoare a evoluţiilor noastre, iar în momentul în care ajungem să ni le cunoaştem, avem şi puterea, şi cunoaşterile necesare înlocuirii lor cu alte manifestări superioare. La fel, avem şi puterea de a consolida manifestările superioare, şi a le folosi în mod prioritar pentru aprofundarea altora, chiar mai vechi decât cele pe care ni le descoperim acum.
Este ca şi cum ne-am imagina că acum, evoluând pe Pământ, remodelăm unele comportamente asemănătoare cu cele ale unor mamifere pământene, după care, cu astfel de înlocuiri consolidate, vom merge în viitorul evoluţiilor noastre în locuri în care vom remodela manifestări asemănătoare unor vieţuitoare care fac legătura evoluţionistă între mamifere şi reptile; dar deja noi cunoaştem comportamente reptilelor în acest moment, precum şi cele legate de: zburătoare (păsări), apoi toate celelalte forme de întrupare mai puţin dezvoltate, pe care le cunoaştem azi de pe Pământ. Astfel de legături cuprind însă rădăcini evolutive ale altor feluri de vieţuitoare, aflate pe alte planete, în alte sisteme stelare, în alte galaxii ale acestei subzone. Evoluţiile noastre viitoare vor cuprinde remodelări specifice altor subzone ale universului, în moduri pe care le vom dezbate puţin chiar în acest ciclu de articole.
În momentul în care ne cerem tuturor semenilor noştri acelaşi lucru: atitudini superioare – cel puţin de nivelul celor recunoscute oficial, dovedim că nu am înţeles corect astfel de subtilităţi ale evoluţiilor. Aşteptările noastre sunt mult mai mari decât posibilităţile celor cărora le cerem. Dispreţul, folosirea repetată, dorită în mod expres a epitetelor: prost, incult, cretin, etc. este dovada neînţelegerilor celui care le foloseşte, iar superioritatea pe care acesta o simte este îndreptată către acuze şi nu către efortul de a accepta, de a înţelege şi de a îndrepta lucrurile, indiferent cât de greu sau cât de lung timp ar lua un asemenea efort.
Evoluţiile de început nu sunt câtuşi de puţin superficiale. Puterile aşadar sunt mici şi, aşa cum am mai spus, nici puteri de consolidare a învăţăturilor, cu un pas măcar mai înaintate, nu sunt mari. La asemenea „vârste” spirituale, accentul se pune pe supravieţuire, cu toate aspectele sale – hrănire, apărare, deplasare, comunicare şi, într-o măsură mai mică, dar reală, pe relaţionare şi extinderea ei: la început în grupuri mici, în grupuri proprii de evoluţie care nu se schimbă (popor spiritual, grupări interioare poporului spiritual), apoi între grupuri de aceeaşi evoluţie din popoare spirituale diferite.
Este ceva asemănători vieţii copiilor pământeni: când sunt mici – fac lucruri mărunte, care nu implică responsabilitate pentru viaţa proprie şi a celor din jurul lor; când cresc şi se maturizează, învaţă treptat lucrări de complexitate crescută, cu funcţionalităţi multiple, implicând responsabilităţi pe care nu le-au avut anterior, chiar dacă manifestările lor primeau şi mici corecţii. Coordonatorii evoluţiilor noastre, asemenea părinţilor pământeni, nu le oferă învăţături care să implice asemenea responsabilităţi, iar aceasta este în acelaşi timp şi o dublă protecţie: pentru evoluanţi şi pentru restul vieţii desfăşurate în preajma lor. Pe măsura creşterii puterilor spirituale, şi a experienţei pe măsura lor, creşte şi conştiinţa spiritelor, cresc şi posibilităţile de recalibrare, de remodelare a manifestărilor anterioare mult mai simple. Pe care astfel, să înţelegem bine, nu le-au putut pătrunde din motive astfel obiective, chiar dacă lumea din jurul lor trăia şi învăţa chiar din astfel de manifestări inconştient distructive. Exemplul cel mai concludent este acela al animalului care atacă, omoară şi mănâncă omul-înalt-creator, fără să conştientizeze altceva decât că şi-a prelungit supravieţuirea sa şi a puilor săi în lumea înconjurătoare.

2. Necesităţi de remodelare provenite din tangenţele spiritelor cu alţi semeni, pe drumul evoluţiilor lor progresive. 
Necesităţile de remodelare a manifestărilor spiritelor se formează şi din tangenţe cu alte spirite întrupate în toate locurile din univers: considerate spirite ajutătoare (pe scurt: ajutători), indiferent dacă astfel de tangenţe au loc la nivele înalte sau la nivele joase de vibraţie din univers. Astfel de tangenţe, în trăiri şi în lucrări realizate în colaborări deosebit de preţioase pentru întregul univers, aduc odată cu ele toate manifestările din treptele anterioare de evoluţie proprie fiecărui partener de tangenţă. Este o cale de îmbogăţire rapidă a experienţei generale, personale, a fiecărui spirit, a experienţei de grup spiritual propriu, desfăşurate la nivele mai mult sau mai puţin avansate. Dar ele adună şi repartizează toate manifestările partenerilor de întrupare pe trepte de amprentare, şi astfel de memorare, la diferite nivele fine de vibraţie a spiritului.
Spre exemplu, un întrupat la un nivel foarte înalt de vibraţie a universului, din evoluţiile primare cele mai înalte din acest univers, adună în interiorul său, mai mult sau mai puţin conştient, manifestări ale partenerilor săi de tangenţă galactică în volum uriaş de manifestări pe toate nivele de vibraţie ale întregului univers, nu numai ale zonei sale. Cu alte cuvinte – tot aşa cum un om îşi poate purta cu sine CV-ul, spre prezentare directă sau îl poate pune la dispoziţie publică spre accesarea şi cunoaşterea oricui. Astfel de preluări nu au însă corespondent de manifestare în zona proprie de evoluţie: unele sunt specifice zonei sale, altele sunt specifice altor zone, pe trepte aşadar diferite de vibraţie. Numai mergând în zonele specifice spiritele au posibilitatea să-şi deceleze astfel de noutăţi, neconştientizate, ascunse adânc în memoriile lor interioare, în vederea corectării şi remodelării lor.

În concluzie: toate amprentările se preiau global, dar manifestarea lor efectivă are loc în funcţie de vibraţia locului în care trăiesc spiritele. Iar pentru ca spiritul mai avansat să ajungă să-şi cunoască interiorul, el are nevoie să circule, la începutul evoluţiilor sale, la diferite nivele de vibraţie ale universului. O astfel de circulaţie, efectuând periodic călătorii spirituale regresive, va avea loc până când înţelegerile asamblate ale spiritelor, pe mai multe nivele de vibraţie laolaltă să poată fi simţite şi remodelate în bloc: dar aceasta este o ştiinţă pe care o ating doar monadele centrale, coordonatorii de evoluţii, Fii de Dumnezeu numiţi în limbaj popular pe Pământ.
Drumul este lung, într-adevăr, dar este parcurs beneficiind de mult ajutor din partea coordonatorilor de evoluţii, precum şi a tuturor celor care au experienţă în oferirea unui astfel de ajutor local.
Spiritele care au parcurs o mare parte din evoluţiile primare, precum şi cele care au depăşit evoluţiile primare – monadele secundare – pot înţelege, la nivele mai înalte ale vibraţiilor universice, doar parţial existenţa unor manifestări colaterale celor care se desfăşoară în plan local, unde trăiesc momentan. Adică trăind într-un anumit fel, să sesizeze cele pe care le-ar putea trăi şi la alte nivele apropiate de vibraţii, să gândească felul în care ar proceda dacă ar trăi un astfel de eveniment străin de locul momentan al întrupării. Este greu la început, dar experienţa creşte şi segmentul de manifestări poate creşte şi el treptat. Oamenii au putut face astfel de asocieri în trecut şi vor putea să le facă în viitorul apropiat, chiar din evoluţiile pământene.
Mai departe, prilejul de a trăi efectiv astfel de evenimente devine chiar o consolidare a îmbunătăţirii gândite deja.
Urmează ca, pe măsura creşterii vibraţiilor planetare să se conştientizeze cât mai multe dintre astfel de aspecte şi fiecare spirit să-şi realizeze programele proprii de remodelare, conform învăţăturilor pe care le au deja şi experienţei acumulate. De aceea fiecare planetă din această zonă a universului suportă variaţii destul de mari ale vibraţiei locale: pentru ca spiritele să-şi poată conştientiza comportamentele distrugătoare şi în acelaşi timp, sau în scurt timp după manifestare să-şi poată conştientiza şi posibilităţile de remodelare, şi programele de remodelare:
– când ies din întrupare, trăind o perioadă în corp astral;
– când vibraţia medie planetară creşte, se înalţă, trăirile anterioare (segmentele, vieţile anterioare) pot fi readuse din memorii cu foarte multă uşurinţă, urmând ca înţelegerile şi remodelările să fie făcute pe loc.

Un aspect este necesar de precizat: ajutătorii care oferă prin exemplu personal învăţătura furnizează în acelaşi timp şi posibilităţi de greşeli, făcute personal în evoluţiile proprii, dar furnizează în acelaşi timp şi experienţa depăşirii lor, ceea ce este o cale în plus de acomodare rapidă la noutăţile de evoluţie.
Aşa am ajuns în acest moment, pe Pământ, să evoluăm ca oameni, conştienţi mai mult sau mai puţin de responsabilităţile noastre. Cu toţii trebuie să ne cunoaştem toate felurile de manifestări care pot fi modelate, îmbunătăţite în acest stadiu al puterilor fiecăruia dintre noi. Mulţi oameni deja se concentrează la munca de autoreglare şi pe consolidarea aspectul înălţat al fiecărui fel de comportament.

Din cele de mai sus rezultă că fiecare dintre noi avem specificul propriu de învăţare, cu trimitere înainte şi înapoi pe diferite nivele de vibraţie. Acesta nu este câtuşi de puţin un joc. Mai mult, acest Înapoi nu este de loc o cădere, indiferent din ce punct de vedere analizăm. Este o cale, un drum de perfecţionare permanentă, clipă de clipă, indiferent dacă perfecţionarea propriu zisă are loc chiar pe loc sau se va face după terminarea acestui ciclu de vieţi pământene.