FILELE ETERNITĂŢII (2): UNIVERSUL HOLOGRAFIC

 ÎMPLETIRILE DIMENSIONALE ALE SPAŢIILOR, TIMPURILOR ŞI CĂILOR DE ÎNĂLŢARE SPIRITUALĂ

1. TRĂIM ÎN MIJLOC DENS DE INFINIT…

Este cât se poate de plăcut să studiem modul în care, elegant, amplu şi măiestrit lucrat, universul se întinde în faţa ochilor trupului şi minţii noastre. În împletiri armonioase, liniştite, vădind înţelepciune în coordonarea tuturor întrupărilor şi creaţiilor răspândite după necesităţi concrete, universul nostru se întrepătrunde cu altele, de aceeaşi natură şi cu funcţionalităţi asemănătoare, ori cu alte feluri de spaţii, cu alte funcţionalităţi, cu alte moduri de susţinere a vieţii, toate însă colaborând discret la extinderea învăţăturilor tuturor celor care dau viaţă întinderilor articulate astfel.

Universul holografic… Nu l-aş numi chiar în acest fel, dar este o exprimare cu adevărat elegantă a modului în care în sfârşit pământeanul poate să-şi sintetizeze, spre reprezentare, înţelegerea funcţionării universului şi a evoluţiilor care se desfăşoară în spaţiile sale. Şi nu este vorba numai despre acest univers, ci mai mult: a împletirii lui cu toate celelalte universuri.

Şi nu ar fi vorba numai despre înţelegerea funcţionalităţii sale, ci a împletirii funcţiunilor tuturor, precum şi a împletirii efectelor care pot acţiona simultan la nivelul tuturor universurilor laolaltă, dar în acelaşi timp şi punctiform + defazat în spaţiu şi timp, după necesităţile diferite de primire a acestor efecte de către fiecare evoluant, din fiecare loc din întinsul fiecărui univers în parte.

Este o cuprindere multidimensională cu adevărat, care ar cuprinde cel puţin următoarele puncte de vedere:

a) O dimensiune spaţială, care se poate referi la întrepătrunderea structurilor, concretă, păstrându-şi funcţionalitatea globală - dar şi local-momentană. Se păstreză, de asemenea, tangenţialitatea interioară şi exterioară, acolo unde este cazul unor asemenea fine tangenţe. Structurile sunt stabile, nedestructibile în perioade mari de timp, cu funcţionare permanentă şi regulată (periodică), care implică în acelaşi timp şi împletiri cu protuberanţe, trimiteri şi primiri ale unor structuri în alte structuri, toate putând fi astfel şi simultane, şi secvenţiale. În plus, toate sunt îmbrăţişate cu funcţionări ale unor structuri multi-universice, care le deservesc pe toate la un loc, sau doar: când o parte - când alta: dar toate reflectându-se în cele mai ample şi în cele mai restrânse + complex funcţionale elemente ale tuturor părţilor lor.

b) Dimensiunea spaţială se împleteşte cu o dimensiune temporală: prin funcţionări care decurg unele din altele, pe lângă simultaneităţi mai mult sau mai puţin înţelese din perspectiva noastră pământeană. Sunt vieţuiri, convieţuiri, cu manifestări împletite sau, chiar dacă sunt concret separate - efectele lor se împletesc permanent, configurând astfel un univers al manifestării radiaţiei spirituale universale: ale spiritelor individuale, ale grupurilor spirituale, manifestări indirecte (prin intermediul sistemelor corporale) sau directe (monadă cu monadă).

Vom reveni cu detalii ale unor astfel de împletiri, după prezentarea generală a nivelelor de dimensionalitate perceptibilă de pe Pământ, pe care le am în vedere în cadrul acestei prezentări.

Alte nivele ale dimensiunii temporale ale lumii se manifestă holografic: suntem legaţi prin radiaţia noastră spirituală de grupuri de evoluţie aflate pe alte coordonate ale Universului Fizic, în alte feluri de călătorii spirituale - dar asemănătoare mai mult sau mai puţin cu ale grupurilor spirituale aflate acum pe Pământ, alături de noi. Sau aflate la nivele mai înalte de vibraţie, în călătorii spirituale din alte zone ale universului, de unde ele conştientizează permanent legătura lor cu noi, şi a noastră cu ei, chiar dacă noi nu conştientizăm astfel de legături - sau conştientizăm vag şi parţial: doar dacă ni se atrage atenţia de către ajutătorii astrali personali sau de către coordonatorii evoluţiilor noastre.

Este de fapt o dimensiune spirituală cu caracter temporal, de aceea dezbatem şi la acest nivel, însă adăugăm o dimensiune spirituală celor deja dezbătute până aici;

c) o dimensiune spirituală, de o complexitate pe care am încercat să o prezint într-o structură generală; dar orice studiu spiritual, oricât de simplu pare abordat, trebuie să prezinte această bogăţie inestimabilă (cu adevărat, la propriu - nu metaforic, literar). Fiecare spaţiu universic reprezintă manifestarea spiritelor întrupate, mai ales acele spaţii de reglare, de recalibrare a performanţelor spirituale ale creatorilor universali avansaţi, de autocunoaştere, de cunoaştere aprofundată a folosirii puterilor spirituale, de recalibrare a direcţiilor de folosire a forţelor vechi care astfel se consolidează - însă pe alte nivele de vibraţie, din ce în ce mai constructive, mai protective: la adresa propriei individualităţi şi concomitent, la adresa tuturor celor din jurul evoluantului astfel înaintat.

Fiecare spaţiu universic (indiferent dacă este vorba despre universuri materiale sau universuri de manifestare directă între monade înaintate în evoluţii) cuprinde o varietate deosebită de evoluanţi, ale căror trăiri se împletesc strâns. Fiecare individ, fiecare grup este în acelaşi timp şi ajutător şi ajutat, rând pe rând sau simultan, deşi din alte puncte de vedere: puncte de vedere ale propriilor evoluţii în curs.

Dar spaţiile noastre nu sunt doar spaţii de manifestare pentru întrupaţi (indivizi, planete, stele), ci şi spaţii de manifestare a radiaţiei puternice, şi clar definite, a Creatorilor-Coordonatori ai evoluţiilor de pretutindeni.

Întrucât astfel de cunoaşteri, ale coordonatorilor evoluţiilor noastre avem deja acum, să ne îndreptăm privirea către modul de împletire a trăirilor noastre, care fac laolaltă universul holografiei spirituale.

(http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/08/o-poveste-frumoasa-despre-verticala.html )

2. ÎMPLETIREA UNIVERSURILOR: AJUTOR PENTRU VIAŢA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

Nu aş discuta deocamdată despre felul în care Michael Talbot, în cartea sa „Universul holografic" expune viziunea umană asupra câmpurilor corpurilor noastre. Dar mă voi referi la acest aspect în curând, când voi expune felul în care fiecare dintre noi avem de aplicat cunoaşterea pe care o culegem studiind şi universurile, şi evoluţiile noastre.

Ceea ce ar fi de discutat în plus aici este simultaneitatea existenţei pentru acelaşi spirit, acelaşi grup de spirite (pentru timpul evoluţiilor primare), pentru aceeaşi monadă (în desfăşurarea evoluţiilor secundare şi centrale) a unor realităţi foarte puţin cunoscute azi, foarte puţin înţelese la începutul descoperirilor noastre: dar suntem cu toţii foarte aproape de momentul în care astfel de cunoaşteri vor face parte din patrimoniul curent al omenirii.

Dacă pornim de la corpurile noastre, spre exemplu, despre care învăţăm nespus de multe lucruri azi, ajungând să nu ne mai dispreţuim nici corpurile, nici materiile lor, nici puterile şi nici neputinţele lor, să adâncim puţin cunoaşterile despre ele.

Avem un sistem corporal format dintr-un număr de structuri legate de necesităţile proprii ale programelor noastre evolutive. Ele sunt materiale - adică: cu structuri bine definite în spaţiul de întrupare, formate din materii şi întreţinute de energiile circulante prin spaţii şi prin corpuri. Sunt stabile în timp - un timp necesar pentru derularea învăţăturilor, aplicaţiilor, consolidărilor învăţăturilor şi înţelegerii modului în care, în fiecare moment al trăirilor noastre, devin previzibile modurile de înaintare pe toate direcţiile de învăţătură, într-un mediu universic creat în mod special pentru învăţăturile noastre.

Înafară de acest sistem corporal, aflat total în Universul Fizic, avem în raza radiaţiei proprii spirituale corpuri aflate în acelaşi timp şi în celelalte universuri materiale: Universul Astral şi Universul Cauzal.

Universul însă cuprinde astfel de manifestări simultane, chiar dacă nu este vorba despre spirite întrupate, ci monade înălţate care evoluează independent. Ele au puterea de a se manifesta direct, prin radiaţia direcţionată voluntar, cu experienţă, exact acolo unde este necesar. Se pot întrupa însă, atunci când ajutorul pe care îl oferă le cere să ajungă efectiv, perceptibil la orice nivel spiritual, în mijlocul lumilor pe care le şi coordonează în acelaşi timp.

Dar să ne oprim deocamdată la modul de operare prin intermediul corpurilor şi să urmărim felul în care avem legături cu totul speciale cu toate structurile Creaţiei, cu tot ceea ce poate să fie mai bun pentru evoluţiile noastre spirituale:

1. Întruparea unui spirit în Universul Fizic (sau a unui grup de spirite, sau a unei monade secundare sau centrale care nu mai are nevoie de evoluţii într-un grup spiritual propriu) are loc invariabil prin constituirea, în raza aceleiaşi radiaţii (a aceluiaşi spirit, grup sau monadă) a câte unui corp: în Universul Fizic (prescurtat: UF), în Universul Astral (UA) şi în Universul Cauzal (UCz). Adică în fiecare dintre cele trei universuri materiale, ataşate Universului Spiritual Primar, pentru manifestarea spiritelor aflate în primele lor trepte de evoluţie: prin intermediul corpurilor materiale, pentru a se evita distrugerea lor reciprocă.

Practic, sunt trei corpuri distincte, care se află unul în profunzimea celuilalt.

Nu este vorba despre trei corpuri (sau sisteme corporale) care s-ar afla în fiecare din cele trei zone ale Universului Fizic, despre care am discutat pe larg. Se poate face o astfel de confuzie. Este vorba despre o formaţiune corporală de manifestare doar într-o singură zonă a UF.

De asemenea, nu este vorba despre nivele corporale ale sistemului corporal uman căruia, de asemenea, îi cunoaştem acum componentele.

(Revedeţi şi:

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/search/label/Sisteme%20corporale

Nu este vorba despre nivele de corpuri aflate în fiecare dintre cele încă 6 dimensiuni structurale ale UF, căci ele sunt dimensiuni de ajutor oferit doar de entităţile independente şi foarte experimentate, la nivele de vibraţie care depăşesc orice alte valori vibraţionale de pe scara celor 3 zone ale UF. Ele sunt dimensiuni structurale ale UF în care majoritatea spiritelor umane nu au încă o experienţă închegată de lucru curent, chiar dacă unele au cunoştinţe despre modul de trăire şi operare din câteva dintre ele: vizitate sub vibraţia, şi prin puterea experienţei ajutătorilor astrali personali şi ajutătorilor dimensionali.

Aşadar, întreg sistemul nostru corporal pe care deja îl cunoaştem, este format din corpurile următoare: fizic + dublu eteric + astral (emoţional) + mental + cauzal + spiritual (budhic) + dumnezeiesc (atmic) şi, în funcţie de necesităţile de evoluţie: enesic şi supraenesic. Întregul sistem se află în acelaşi loc din acelaşi univers, din aceeaşi zona şi din aceeaşi dimensiune structurală a acestui univers.

Tema despre care discutăm acum este o cunoaştere încă şi mai complexă decât sistemul nostru corporal, din locaţia de naştere pe Pământ: sistemul nostru corporal, cunoscut în mod general de om, este doar o parte din întruparea noastră deosebit de complexă, care denotă împletirea funcţiunilor tuturor universurilor materiale pentru sprijinirea evoluţiilor noastre.

Însă atunci când spiritele se manifestă în oricare dintre cele două universuri materiale cu vibraţie mai înaltă decât aceea a Universului Fizic, nu le mai este necesară constituirea unui sistem corporal de o asemenea complexitate cum se constituie în UF. Pentru că specificul evoluţiilor în Universul Fizic constă, printre altele, în modificări materiale spaţiale în timpi îndelungaţi, pentru formarea unei stabilităţi de direcţionare a radiaţiei spirituale, de folosire a acestei radiaţii pentru modelarea materiilor universice - în final fără folosirea corpurilor materiale. Pentru toate acestea, schimbările sunt lente: spunem că timpul se scurge lent pentru realizarea unor aplicaţii. Dar în acest fel, spiritele învaţă să se menţină cu atenţie, cu concentrare, în lucrare (creaţie, deplasare, comunicare), învaţă să acorde timp de desfăşurare relaţiilor dintre ele. Se ajunge astfel la o direcţionare a radiaţiei personale atât de sigură, încât nu-i mai este necesar monadei să mai simtă „pământul sub picioare" (adică stabilitate materială) - aşa cum suntem obişnuiţi să spunem acum. Vibraţia mică a UF creează la început greutate de manifestare, împrăştierea atenţiei, astfel încât mai departe consolidarea este şi ea greoaie, necesitând astfel timpi de lucru îndelungaţi.

Şi se ajunge într-un final să se desfăşoare toate aceste manifestări înaintate chiar în condiţiile în care nu mai avem ca ajutor stabilitatea corpurilor noastre fizice oferită de vibraţia foarte înaltă a Universului Astral şi Universului Cauzal.

Căci la începutul evoluţiilor noastre, fondul general de vibraţie stabilă a spiritului în întrupare este oferit de vibraţia foarte înaltă a corpurilor din UA şi Ucz.

Să urmărim câteva detalii ale acestui fel de susţinere vibraţională.

Începem prin a reveni la ideea de la care am pornit: întruparea unui spirit în Universul Fizic (sau a unui grup de spirite, sau a unei monade secundare sau centrale, care nu mai are nevoie de evoluţii într-un grup spiritual propriu) are loc invariabil prin constituirea, în raza aceleiaşi radiaţii (a aceluiaşi spirit, grup sau monadă) a câte unui corp: în UF, în UA şi în UCz.

Corpurile din UA şi UCz sunt corpuri permanente, în timp ce sistemul corporal din UF nu este permanent. Constituirea necondiţionată a unui sistem corporal de acest fel - multiuniversic (Astral-Cauzal) are la bază formarea şi menţinerea, pe parcursul vieţii fizice, a unei vibraţii relativ înalte şi relativ constante şi în corpurile din UF. Rămâne totuşi o marjă de variaţie care rămâne să ne marcheze viaţa de toate zilele; ea este necesară desfăşurării învăţăturilor şi consolidărilor acestora, în aplicaţiile specifice UF.

Necesitatea unei asemenea forme de desfăşurare universică îşi are rădăcina în experienţa puţină pe care o au spiritele primare pentru a-şi menţine prin forţe proprii vibraţia medie personală la un astfel de fond vibraţional relativ înalt şi relativ constant. În acest fel se evită şi ieşirea rapidă din cursul destinic curent, şi suferinţe mai mari decât pot să nu creeze oboseli spiritului întrupat.

Însă reciproca nu este valabilă: în timp ce spiritul se manifestă în UA sau în UCz, sistemul corporal din UF se destructurează, materiile şi energiile intrând astfel în circuitul energo-material local. Ştim acest lucru acum. Dacă s-ar menţine în funcţiune fără manifestare în UF, în condiţiile în care spiritul nu este suficient de înaintat, cu vibraţie personală puternică (specifică astfel numai monadelor centrale), un asemenea sistem corporal în UF ar determina diminuarea vibraţiei medii personale a corpurilor din UA sau UCz, acolo unde se manifestă spiritul în mod concret. S-ar diminua astfel puterile încă mici de derulare a învăţăturilor de subtilitate din aceste universuri, în orice moment al treptei de evoluţie proprie.

2. Abia în acest moment putem să discutăm şi despre complexitatea sistemului corporal uman din Universul Fizic. Ştim acum destul de multe lucruri despre sistemul nostru corporal, format din perspectiva întrupării celei mai complexe a omului creator conştient înaintat pe Pământ: corp fizic, numit de noi solid, şi corpuri fluidice, ajutătoare pentru corpul fizic. Am hotărât să folosim şi noi acelaşi mod de exprimare ca şi cel folosit în linii mari în literatura de specialitate, deşi corpurile fluidice sunt şi ele fizice - dar deocamdată nu pot fi măsurate cu aparatură de măsură şi control, asemănător corpului pe care îl vom numi în continuare fizic: ale cărui funcţiuni pot fi măsurate cu astfel de aparate.

În plus, să reţinem două lucruri foarte importante:

- toate corpurile: fizic+ataşate celui fizic sunt corpuri constituite, amplasate şi funcţionează în structurile acestui univers (UF);

- toate aceste corpuri sunt solide - însă sunt de vibraţii diferite, şi fiecare dintre ele este solid pe nivelul propriu de vibraţie. Fiecare corp, în câmpul său, este solid: nu se destructurează (împrăştie), căci nu sunt simple câmpuri compacte de energie care să fie atrase şi de corpul nostru fizic, dar şi de corpul altor întrupaţi care ar avea putere mai mare la un moment dat sau altul al existenţei sale. Sunt corpuri cu structuri fixe, regulate, perceptibile în spatele luminiscenţei pe care suntem cel mai adesea obişnuiţi să o percepem în spaţiul din jurul corpului fizic. Vom mai reveni cu astfel de precizări, cu timpul, dar şi cu altele necesare.

Un astfel de sistem corporal nu este format numai din corpuri funcţionale în armonia nivelelor lor de vibraţie corporală: el poartă cu sine o serie întreagă de structuri adiacente, a căror funcţionare determină condiţii speciale de trăire personală, în funcţie de învăţăturile, necesitatea înţelegerilor manifestărilor personale şi de grup în societatea de întrupare. Cele mai comune astfel de structuri sunt: selectorul principal de vibraţie (ca structură ataşată corpului cauzal) şi subselectorii aflaţi în câmpul corpurilor: astral, mental şi pe subdiviziunile corpului cauzal.

Toate sunt constituite şi funcţionale în acest univers - Universul Fizic.

În UA şi UCz, sistemele corporale nu au o asemenea complexitate ca şi sistemul corporal din UF. La începutul evoluţiilor, ele au o structură mai complexă - însă mult mai puţin dezvoltată decât cele din UF, urmând ca, pe măsura înaintării în evoluţii, simplificarea lor să devină evidentă, până la constituirea unui singur corp pentru întregul ciclu de învăţături, pe întreg parcursul evoluţiilor primare. Spiritul învaţă astfel ca, prin intermediul unui singur corp să desfăşoare o gamă din ce în ce mai largă de activităţi pe care le-a învăţat să le deruleze şi le-a consolidat prin învăţături şi aplicaţii în celelalte universuri.

Căci complexitatea sistemului corporal din UF este oferită spiritului în primul rând pentru obişnuirea folosirii fiecărui tip de forţa interioară proprie, pe care la început nu şi le cunoaşte de loc. pe care însă ajunge treptat să şi le conştientizeze, să le folosească conştient în aplicaţii diverse. Să ajungă apoi să-şi recunoască forţele noi, care apar permanent pe parcursul evoluţiilor şi să înveţe să le folosească chiar singure, doar cu un sumar ajutor din partea coordonatorilor de evoluţii, orientându-se prin prisma învăţăturilor primite.

Împletirile structurilor universului, ale lor cu cele ale altor universuri formează astfel o ţesătură care se regăseşte la fiecare nivel spiritual, formată chiar din nivelele spirituale. Ele însă sunt percepute total doar de Creatorii-Coordonatori, şi doar parţial de fiecare spirit în parte, însă din ce în ce mai complex pe măsura înaintării în evoluţii. Ceea ce se poate observa concret la nivele înaintate de evoluţie primară, până să se ajungă la evoluţia secundară care poate percepe încă şi mai multe, este felul în care fiecare monadă îşi trimite radiaţia care constituie corpurile, chiar şi puterea energetică a ajutorului oferit de cămăşile energetice care reunesc monadele în spirit şi, acolo unde este cazul, în întrupările comune, cele care reunesc spiritele în popoare spirituale, apoi grupări întregi de popoare spirituale.

Radiaţiile câmpurilor de protecţie şi hrănire directă a monadelor din spirite şi grupări de spirite devin şi ele perceptibile, cu timpul, la fel ca şi felul în care o astfel de radiaţie susţine câmpul filamentar din jurul corpurilor noastre.

Şi, dacă am ajuns la acest nivel de discuţie, să mergem puţin mai departe şi să vedem câte ceva din fucnţiunile corpurilor noastre din universurile materiale de vibraţie ridicată. Căci toate se împletesc şi ne protejează viaţa şi înaintările spirituale, într-o spirală infinită.

Să facem o scurtă paranteză. Am văzut cum planeta şi steaua (şi, în zona de vibraţie cea mai înaltă a Universului Fizic: galaxia, ca formă de întrupare) reprezintă forme de întrupare a unui popor spiritual întreg sau a unui grup întreg de popoare spirituale.

Este o singură formaţiune corporală pentru un întreg grup spiritual de aceeaşi evoluţie. Înafara spiritelor din aceste popoare spirituale nu mai participă alte spirite la constituirile corporale, iar ajutătorii acestor macro-structuri ale universului se întrupează pe, sau în jurul lor, ajutându-le în formele lor specifice, însă din întrupări individuale.

Dar acest lucru se petrece în acest fel doar în Universul Fizic. În UA şi în UCz, şi alte spirite primare, secundare sau centrale pot să participe la formarea corpurilor planetare, stelare sau de întrupare galactică, iar aceste moduri de constituire este specifică doar UA şi Ucz (să întărim acest lucru, spre consolidarea cunoaşterii noastre).

Pe de altă parte, când spiritele se întrupează în UF, corpurile lor din UA şi UCz rămân în funcţiune în acele universuri, menţinând vibraţia ridicată sistemului corporal din UF, aşa cum am spus. Însă spiritul nu se poate manifesta ţi în altă parte aşa cum se manifestă ca om (ca orice vieţuitoare, căci acest proces nu este specific doar omului, ci oricărui întrupat, oricărei vieţuitoare, de pretutindeni): nu există încă putere pentru spiritele începătoare în manifestări universice să se manifeste separat, în universuri separate.

Astfel încât corpurile din cele două universuri de vibraţie înaltă vor fi inerte în acele locuri. Ele însă nu se distrug, aşa cum se distrug după moarte corpurile noastre fizice, ci se integreaza total în masa planetei, sau stelei, sau galaxiei întrupate, materia de foarte înaltă vibraţie permiţând acest lucru. Chiar dacă aspectul general al planetei, de exemplu, rămâne în UA identic cu acela al planetei din UF, consistenţa ei cuprinde şi corpurile întrupaţilor din UF, fără ca forma corpurilor să se deformeze definitiv. Astfel de corpuri iau forma pământurilor, altor structuri planetare, până când se finalizează evoluţia din UF, adică până când vine momentul de odihnă a spiritului, departe de UF. O astfel de odihnă este însă o odihnă activă a spiritului care se retrage în UA, după finalizarea destinului său fizic.

Dar între perioada destinului în corp fizic - viaţa cum o numim - şi retragerea în UA, spiritul rămâne, aşa cum ştim acum, întrupat în corpul său astral din UF: este un tip de întrupare tot fizică,care, pe lângă funcţiunile cunoscute acum de noi, are în plus, în această situaţie, funcţia de a permite adaptarea spiritului tânăr la trecerea în UA, de a suporta diferenţa de vibraţie mare dintre manifestarea prin corpul fizic şi manifestarea prin corpul Astral, din Universul Astral.

Pentru ajutătorii secundari, adaptările trecerii la UA nu sunt necesare, iar adaptările trecerii la UCz, unde merg de obicei sunt necesare doar la începutul evoluţiilor secundare, când însăşi trecerea de la primariat la secundariat este obositoare. Secundarii (nemaivorbind de coordonatorii de evoluţii, monadele centrale) merg între două destine direct în UCz, pentru aprofundarea studiilor; însă ei fac prelungiri foarte lungi în corp astral, în UF, imediat după ieşirea din destin, doar pentru ajutarea, în continuare, a diverselor grupuri de evoluanţi planetari, ori pentru ajutor oferit chiar planetei sau stelei locale, sau sistemului stelar local, sau chiar întregii galaxii: după cum îşi poate lua sarcini de rezolvat, fiecare secundar în parte, conform evoluţiei proprii.

Fiecare evoluţie în parte se desfăşoară astfel în funcţie de puterile spiritelor, de formele de ajutor pe care universurile astfel împletite le oferă, prin intermediul Creatorilor lor, celor pentru care astfel de împletiri funcţionează cu precizie, dar şi cu deosebită atenţie, protecţie, iubire.