Or fi spus-o şi alţii. Eu o simt acum.
Lupta pentru echilibru nu se duce cu vorba, fie ea şi frumoasă. Vorbele şi cuvintele scrise sunt pentru învăţătură. Când învăţătura îşi ia momentul de odihnă, fapta o înalţă la rang, în lume. Şi, în mijlocul faptei, vedem drumul mai departe.
Pe drum, avem doar momente de împletire între învăţătură, faptă şi folosirea pe loc a înţelegerii tuturora la un loc. Doar tindem către permanent.
Liniştea este calea, Liniştirea este efectul.
Liniştea în linişte nu este linişte. Vechi proverb chinez.
Liniştea nu este nici tăcerea încordată. Tăcerea încordată este cuţit. Până când nu renunțăm la cuțit, nu vom vedea decât cuțite în jurul nostru. Chiar şi retragerea cuvântătorului spre liniștire va fi luată drept cuțit sau pumn.
Liniștirea apare treptat, chiar dacă alții nu o acceptă: o văd şi o urăsc. Nu mai au cu cine se lupta, iar acesta este cel mai mare război al lor. Fără retragere, fiecare cuvânt devine un cuţit.
Răbdarea de a aştepta înţelegerea are multe suişuri şi coborâşuri.
Noi nu suntem încă pe culmea căpătării. Suntem pe drum. Nu suntem decât la învăţătură şi împărtăşire, în clipele de odihnă.
Doar tindem către acolo.
La început îi privim şi ne sprijinim pe cei din jur.
Apoi ne privim pe noi înşine.
Înainte de a păşi pe treapta următoare, putem să ne privim pe noi înşine, trecutul şi viitorul. Şi o putem face în liniştea luminată de înţelegere.
Lupta pentru echilibru nu se duce cu vorba, fie ea şi frumoasă. Vorbele şi cuvintele scrise sunt pentru învăţătură. Când învăţătura îşi ia momentul de odihnă, fapta o înalţă la rang, în lume. Şi, în mijlocul faptei, vedem drumul mai departe.
Pe drum, avem doar momente de împletire între învăţătură, faptă şi folosirea pe loc a înţelegerii tuturora la un loc. Doar tindem către permanent.
Liniştea este calea, Liniştirea este efectul.
Liniştea în linişte nu este linişte. Vechi proverb chinez.
Liniştea nu este nici tăcerea încordată. Tăcerea încordată este cuţit. Până când nu renunțăm la cuțit, nu vom vedea decât cuțite în jurul nostru. Chiar şi retragerea cuvântătorului spre liniștire va fi luată drept cuțit sau pumn.
Liniștirea apare treptat, chiar dacă alții nu o acceptă: o văd şi o urăsc. Nu mai au cu cine se lupta, iar acesta este cel mai mare război al lor. Fără retragere, fiecare cuvânt devine un cuţit.
Răbdarea de a aştepta înţelegerea are multe suişuri şi coborâşuri.
Noi nu suntem încă pe culmea căpătării. Suntem pe drum. Nu suntem decât la învăţătură şi împărtăşire, în clipele de odihnă.
Doar tindem către acolo.
La început îi privim şi ne sprijinim pe cei din jur.
Apoi ne privim pe noi înşine.
Înainte de a păşi pe treapta următoare, putem să ne privim pe noi înşine, trecutul şi viitorul. Şi o putem face în liniştea luminată de înţelegere.
2 comentarii:
uite ştii,mereu m-am întrebat ce demoni sălăşuiesc în sufletul unor oameni care oricît de liniştit ar fi un om,caută mereu ceartă...personal sufăr mult din acest punct de vedere...sunt o pacifistă,nu-mi plac polemicile de nici un fel,şi dacă de unii oameni de genul şsta mă pot feri,am pe alţii de care sunt legată prin soartă,şi le sunt izvorul din care îşi adapă demonii...cum poţi să-i corigezi pe aceştia...nu se poate..ei se nasc cu o sămînţă războinică în ei,şi nu-i dovedeşti nicicum..iar cei care rezistă lîngă ei sunt de fapt cei care-i tolerează şi-i suportă,nicidecum cei care încearcă să-i facă paşnici...
Buna, Ryanna.. stiu ca esti persoana linistita, sensibila, prietenoasa, cu suflet cald..
Ai dreptate, cred eu.
Calea aceasta, a celor 3L, m-a gasit ea pe mine, in 1986, printr-un vis fantastic.. Atunci nu stiam ce inseamna, dar a fost ceva care mi-a venit in fata ochilor, dupa revolutie, printr-unul dintre primele ziare de atunci. Un ziar in care era ceva impachetat..
Asa am aflat. Un concept yoghin, Calea Linistii Launtrice Luminate.
Si am devenit un altfel de luptatoare: nu lupt ca sa schimb omul. Daca exista un pact cu cineva pentru sfat intru schimbare, muncesc.
Daca sunt rude, colegi, vecini si prieteni.. le spun parerea mea si ramane sa traiasca dupa parerea lor.
Unii imi intorc spatele, altii o fac si revin cand inteleg, altii o fac si nu mai revin..
Cu razboinicii nu ma pot pune. Incerc sa-i tolerez. Cand nu mai pot, le cer sa ma evite.
Daca ei nu pot, nu am ce face. Daca pot - eu le las usa deschisa, cand vor intelege, eu sunt tot aici.
Caci nici unul dintre noi nu suntem la capat..
Trimiteți un comentariu