Mi se pare normal sa vad din ce in ce mai multi oameni care iau atitudine impotriva curentului de constientizare pe care unii il numesc "trezire". Trezire spirituala...
La o analiză mai atentă, cred că nu ar avea nimic impotrivă dacă exprimarea ar fi alta.
La o analiză mai atentă, cred că nu ar avea nimic impotrivă dacă exprimarea ar fi alta.
Nici eu nu sunt de acord cu aceasta numire - "trezire": pentru ca din start creeaza disensiuni, chiar daca cel care discuta nu se situeaza chiar pe o pozitie de superioritate, ci doar atrage atentia asupra unor simtiri noi.
Care nu sunt de loc neaparat de factura orientala. Ele au existat peste tot, cu alte cuvinte gasim aceste elemente chiar in literatura europeană, crestin-ortodoxa. Da! Dar cu alte cuvinte, dar cu acelasi sens este "trezvia"... Acum se vorbeste insa in modul nostru contemporan, deseori cu influente vestice... Normal ca cei de specialitate religioasa vor cauta, concurential, factori de separare, pentru a-si disputa intaietatea locului. E omenesc...
Tot omenesc este si sa nu o facem, să nu cautam factori de separare, tocmai pentru a nu trai concurential.
Unii procedeaza intr-un fel, altii – in alt fel.
Daca ne gandim mai cuminti, este vorba despre constientizarea unor aspecte spirituale despre care nici scoala, nici societatea nu ne-a invatat prea multe. De fapt - de loc. Tocmai de aceea nu avem experiența exprimarii foarte clare, sintetice. De multe ori se raspandesc aceleaşi texte, traduse din alte limbi, fara sa existe explicatii, pareri, exprimari diverse, care sa imbogateasca experienţa in domeniu. Nu suntem obişnuiţi sa ne facem un bagaj propriu de cunostinte, de exprimari, de filtrari: vibram pe aceeasi coarda cu subiectul abordat, de aceea preluam textul integral si il punem in diverse locuri. Ne formam un limbaj folosind ceea ce avem.
Este foarte normal, de fapt. Deocamdata asta avem. Ne formam in mers experiența, cunoasterile, exprimarile. Nu vad nimic rau in acest lucru. Cu timpul toate se vor diversifica, se vor delimita elemente specifice unor fenomene diverite, unor intelesuri diverse.
Deocamdata insa asta avem. Si asta nu ne impiedica sa mergem mai departe.
Pe „trezvie” nici biserica nu prea pune accent. Apar aspecte noi, pe care insa nu le releva nimeni – dupa cat stiu eu: nici cele vechi, nici cele noi nu prea sunt aduse deseori in discutiile religioase, in dezbatere calma, pentru ca oamenii sa se preocupe mai intens de acest aspect. Sau de altele asemanatoare.
Multe socheaza. Si oamenii se indeparteaza speriati, mascandu-si teama. Caci poate fi o teama. Unii devin nervosi, irascibili, fie preoti, fie mireni. Absolut normal, absolut de inteles. Doar ca este bine ca omul aflat in aceasta situatie sa se autoanalizeze si sa-si reduca, sa-si estompeze pe cat posibil atitudinea agresiva. Tocmai pentru ca suntem crestini…
Devenim constienti de un fenomen, asa este, de un fenomen. Nu este o secta, asa cum se mai spune pe ici – pe colo, sa fim seriosi... Este o miscare – a fost numita New Age, a fost imbratisata, sustinuta, s-au creat aripi interesate – ca peste tot.
Azi noi o numim "trezire".
Orice miscare este sustinuta de oameni – fiecare cu felul lui de a fi. Oamenii cu pareri comune se aduna si isi sustin impreuna parerile. Se formeaza curente de idei, care se dezvolta sau pier. Unele doar se estompează sub influenta diversilor factori de mediu, pentru ca, in timp, sa prinda aripi din nou.
Mi se pare foarte normal.
Se produc agitatii, se nasc dispute, unii sufera, altii devin agresivi, in timp ajung sa se dispretuiasca unii pe altii. Nu toţi: unii doar se apara, si chiar este dreptul lor legitim. Altii nu permit nici macar o aparare decenta. Orice idei, in orice timpuri, urmeaza aceasta carare grea.
Aşa se petrec lucrurile si cu „trezirea”.
Pana la urma ne vom linisti, fiecare vom cugeta in felul sau si cu siguranta vom ajunge sa ne intelegem cu totii.
Exprimarile lovesc uneori. Repet, nici eu nu sunt de acord cu aceasta expresie – trezire – mi-am spus parerea in fata multora din aceasta categorie, care se considera "treziti". Am atras atentia asupra faptului ca se folosesc expresii traduse cuvant cu cuvant din scrieri straine, aduse pe piata de editori care urmaresc uneori doar profitul imediat. Nu se sta la gandire, filtrare, cautarea unor expresii pentru subtilitati. Din nefericire dânşii merg sustinut pe drumul intereselor lor, crezându-se pe ei insisi oameni de spiritualitate. Uneori sunt sinceri, chiar in urmarirea intereselor lor. Nu au inteles decat un anumit nivel. Dincolo de care nu au disponibilitatea sufleteasca sa inteleaga mai mult.
Deocamdata.
Cele abordate de acest curent, aceasta miscare (sa-i zicem) sunt bune, dupa parerea mea, cu amendamentul de a analiza, pe cât posibil, cuvintele folosite in expuneri. Dar pentru ca orice inceput este greu, sunt putini cei care explica cu calm, fara sa acuze, fara sa distruga ideea, simtirea: fondul – si nu forma, cautand cu puterile lor sa aduca forma la nivelul fondului... Este normal ca lucrurile sa se petreaca astfel.
NOUTATILE FORTIFICA EXPERIENŢA UMANA.
VOLUMUL NUANTELOR FORTIFICA FONDUL.
Parerea mea este sa acceptam imbogatirea experientei umane, iar cei care sunt pe drumul acceptarilor sa contribuie la imbogatirea nuantelor trairilor noastre.
Așa cred eu ca ne formam viitorul.
6 comentarii:
intoarcerea la sine...regasirea in sine... acolo gasim raspunsuri de care si noi ne temem uneori...
Da, atentia ni s-a abatut de la noi insine, pentru a ne sluji semenii. O slujire care ne-a trebuit, in feluri pe care le vom intelege candva in toata complexitatea lor azi nebanuita...
Dar spiritul uman, creator constient, puternic si deschis catre cunoastere de sine in mijlocul universului sau drag... nu poate fi tinut mult timp in inchisori nedorite de Dumnezeu: nedorite, dar lasate sa fiinteze, pentru ca fiecare spirit in parte sa-si piarda teama de el insusi, de ascunzisurile sufletului sau, sa-si gaseasca dorinta de libertate, de cunoastere, sa si-o consolideze, sa nu si-o mai piarda cu usurinta - pana la renegare: NICIODATA. Sa si-o pastreze in suflet si sa o sopteasca mereu semenilor sai care incearca sa se descopere si ei, pe ei insisi...
Este o regasire.. frumoasa, chiar daca grea uneori.. Asa invatam sa nu ne mai temem de noi insine sau de semenii nostri..
Multumesc, Xia...
Intamplator sau nu, si pe mine a inceput sa ma agaseze toata chestia asta cu trezirea. Daca initial mi se parea ceva serios, cu cat vad mai multi oameni ca vorbesc de trezire, imi dau seama ca de fapt nu se refera la ce spunea Xia, ci mai degraba la o...trezire din iluziile noastre si a ne da seama ca ei stiu mai bine si trebuie sa ajungem sa acceptam adevarul lor! Pai cu tot respectul, dar unde e aici trezirea personala, daca doar iesim din sistemul nostru de idei pentru a intra in al altuia, cand nici acela nu e trezit, doar e convins ca stie mai bine calea?
De acord cu tine, Corina.
In plus: ma gandesc ca asa este la inceputul oricarui drum: ne sprijinim pe tot ceea ce exista pentru a intra pe drum, caci din vechi rasare orice noutate. Pentru unii dintre noi nu este o noutate propriu zisa, caci insular au existat intotdeauna - doar noi nu am stiut. Am trait mai mult sau mai putin cu toate in noi, dar viata sociala ne-a abatut atentia in alte parti. Sa nu socotim acum de ce, sau cum. Nu a fost nimic rau propriu zis, a fost altceva (singurul lucru rau a fost chinul si mizeria, dar nu discutam asta acum). Accentul era in alta parte . Cand stau intr-o camera cu geamul inchis nu ma simt rau - ma simt intr-un fel. Dar ceva din interior imi spune sa deschid fereastra la un moment dat. O deschid si... e altceva. O deschid pt. ca stiu s-o deschid, chiar daca nu traiesc cu gandul la acest fapt tot timpul - stim asta. Si ma folosesc de momentul acesta, pe drumul zilei.
Drumul este presarat cu formatori, cu dezvoltatori, cu utilizatori. Fiecare etapa ma pune in legatura cu toti. Pana cand imi formez cunoasterea, orientarea, exprimarea, trairea pe drum, ma sprijin de tot ce gasesc in cale. Nu pot merge decat sprijinindu-ma de ceea ce este deja, de ceea ce se formeaza in jurul meu, inclusiv gropi, gunoaie de la altii. Din toate invat. Apoi impart experienta mea cu altii. Ne sprijinim sa mergem impreuna, sa invatam unii de la altii. Socotim din nou exprimarile, tragem mereu concluzii. Se formeaza mereu o experienta noua. Stim asta: cai mici rulam mereu.. Totul creste sau se estompeaza, experienta ramane. Devenim fiecare in parte si formator, si dezvoltator, si utilizator. Si mergem mai departe cu toate laolalta.
Lucrurile sunt putin mai complexe. "Trezirea" ,eu ii zic constientizare, este un proces personal. materialele raspandite pe net doar ne ajut sa ne gasim calea. Ele nu trebuiesc urmate. Totul vine din interior.
Delia, ma bucur ca si tu numesti acest termen - constientizare, asa cum, ai vazut chiar in primele fraze ale acestui articol, numesc si eu, la randul meu.
Desi - sincer! - toata lumea este constienta, fiecare om in felul sau, de tot ceea ce face, chiar daca multe le facem automat, datorita experientei mari pe care o are spiritul uman in manifestare.
Vom gasi noi, la un moment dat, un termen care sa exprime complexitatea momentului prin care trecem..
Despre "Trezire" am mai scris pe aici, fiecare articol cuprinde parerile mele privind cele care le traim azi. Uneori functioneaza motorul de cautare, incearca sa dai un "Cauta" poate e mai usor asa.
Acest articol vine sa intareasca pozitia mea fata de evenimente care s-au petrecut pe blogul meu si pe blogurile prietenilor mei in ultima vreme, este raspunsul meu la cele mai acute reactii impotriva celor care traiesc din plin astfel de evenimente. Nu ma refer numai la cei care citesc carti cu care se armonizeaza perfect sufletul lor, ci la cei care traiesc constient transformarile actuale, incercand sa le explice. Printre care si eu..
Si asigur pe cei din jurul meu ca nimic nu este usor, nimic nu se face cu 1000% calm si serenitate: ele sunt profunde,reale in perioade care ne odihnesc pe noi si de munca la serviciu, si acasa, si de munca de cercetare, si lupta de a ne intelege pe noi insine.
Din experienta proprie scriu, incercand sa inteleg si pe cei care inca nu sesizeaza "trecerea" si pe cei care o traiesc uluiti si inspaimantati in acelasi timp de tot ceea ce traiesc...
Nimic nu e usor acum. Si sunt cativa oameni care nu inteleg, inca, acest lucru.
Si e normal sa-i intelegem si pe ei... Si sa ne intelegem si pe noi...
Oricum mai am de gand sa mai scriu despre acest subiect. Insa treptat, deocamdata avem de terminat toate cele incepute.
Trimiteți un comentariu