Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 21 octombrie 2010

Iulian Dragomir: Despre starea civila a preotilor catolici (din volumul Amphyon, editura Arhetip - RS)

(Preluat de pe Jurnalul unui om cuminte, cu remodelare)
MOTTO:
Daca intelegem radacinile, nu vom mai judeca tulpinile, frunzele, florile, fructele.

Starea de necasatorit ar fi, dupa domnia sa, o atitudine razboinica de lupta contra naturii, amintind de acel spirit soldatesc specific hoardelor de cuceritori.
Mai spune dansul si altele, despre homosexualitatea lor, dar ma opresc aici.

Strict despre acest subiect, parerea mea este ca nu are nimic de-a face cu termenul de comparatie, ca trebuie sa intelegem, pe cat posibil, radacinile fenomenului prezentat.
Oficial, Biserica Catolica invoca in acest sens lipsa căsătoriei lui Iisus, centrarea sa pe lucrarea dumnezeiasca de ajutor pentru care s-a aflat in mijlocul nostru. Tocmai acest lucru este puternic atacat în zilele noastre, cu argumente foarte sanatoase de altfel - daca ne gandim la Iisus ca Omul-Dumnezeu care le putea face pe toate. cu conditia sa fi avut nevoie. Dar insasi atitudinea sa fata de nuntire a fost suficienta in sustinerea actului casatoriei, fara sa fie necesar exemplul personal.
In aceasta discutie am in vedere faptul ca lipsa activitatii sexuale era inca, in acele timpuri, un obicei pentru unii oameni, indiferent daca faceau parte din grupari spirituale sau nu. Rădăcinile acestui obicei sunt foarte vechi, in vest la fel ca si in est, de altfel: dar casatoria preotilor, specifica crestinismului ortodox, este o modelare dupa necesitatile vremurilor noi, la care Biserica Catolica nu a vrut sa se plieze. Greu pentru ea, caci nu a putut niciodata tine in frâu nu neaparat homosexualitatea, cat sexualitatea in general: un lucru totusi foarte normal pentru majoritatea celor care au trait in secolele anterioare.
Religia s-a format pe bazele inaltei spiritualitati stravechi a popoarelor. Si nu sub forme de temple, in care preoti reprezentanti ai unor hoarde speriate de hominizi neputinciosi in fata naturii dezlantuite sa se inchine, din frica, fortelor personificate ale naturii - sub forma de zei. Ci ca reprezentanti ai omului atotstapanitor al naturii si al propriei forte spirituale, in echilibru inaintat pana la perfect intre interiorizare si exteriorizare. Si folosind toate fortele astfel constientizate pentru a invata in continuare: orice, din oricare eveniment planetar si cosmic. Pentru care - preoti si poporeni - viata sexuala era deopotriva perpetuarea speciei si inceputul folosirii ei pentru descoperirea, dezvoltarea, valorizarea si diversificarea fortelor corpului fizic: in activitatea de pastrare si concentrare a energiei vitale pentru o evolutie pamanteana optima a spritului.
Insa pana in mileniul V (I.Ch.) fortele folosite astfel au fost prioritare in domeniul mental; dupa care proportiile dintre fortele mentale si fortele trupesti (fizice) au fost treptat modificate, orientate catre trupesc si mult mai putin catre mental. Iar aceasta orientare a fost necesara din cauza diminuarii evidente, treptate, a puterilor mentale,pe masura scaderii vibratiei planetare: chiar si in cazul celor mai puternici preoti, care si-au insusit treptat, asa cum stim acum, si scoala dezvoltarii fortelor mentale (atata cat mai erau) si folosirea lor in domeniul strategiilor de influentare, coruptie si limitare drastica libertatii, a drepturilor omenesti normale ale populatiilor.
Dar sa revin la tema discutiei, cu specificarea ca studiile istorice viitoare vor dezbate si acest subiect, in fiecare etapa de evolutie a omenirii pe Pamant.
Asadar, preotii primelor forme de religie care au contribuit la formarea crestinismului au pastrat mult timp lipsa activitatii sexuale, pentru pastrarea integrala a puterii interioare, spirituale si orientarea ei catre activitate astrala (cercetare astrala: calatorie astrala) si mentala (cercetare mentala la distanta). Cu timpul s-a dovedit necesara echilibrarea fortelor intre mental si trupesc, in punctele de maxima energizare trupeasca: in perioada de primavara si de toamna - cu particularizari personale in functie de structurile corpului emotional (astral). Iata astfel care este baza unei activitati minime chiar si in cazul preotiei catolice, infierata de ortodoxie; este drept ca, de aici incolo, fiecare individ (preot) a preluat pe cont propriu gestionarea atitudinilor sale fata de acest subiect, facand sau nu un obicei curent din activitatea sexala, mai mult sau mai putin pervertita.
Pe teritoriul Europei astfel de practici (de nivel statal in Babilon, preluate si dezvoltate urias in Egipt, de unde au fost preluate de catre iudei - pe calea lor ajungand astfel in crestinism) au existat in mod egal, la fel cum au existat pe intreg Pamantul, in toate societatile omenesti raspandite pe toate continentele. Daca discutam despre preotii catolici, invatatura straveche mostenita de la iudei s-a intarit prin influenta venita din partea celtilor: insa acei celti adevarati, populatiile traditionale, stravechi, ale pamanturilor din vest, care - printre multe altele - pastrau viata lor cu o activitate sexuala minima, aproape singular in situatia in care cuplul constientiza sarcina spirituala de perpetuare a speciei umane.
Cei care nu aveau o astfel de sarcina in destinul lor pastrau intreaga lor viata lipsita de activitate sexuala, dupa felul de trai al moşilor: oameni stravechi, numiti in popor "Cei vechi de zile" - adevaratii conducatori spirituali ai popoarelor, traitori in preajma (in marginea) societatilor umane locale. Cei care traiau astfel, asemenea moşilor, au fost la inceput cei trimisi de moşi in mijlocul poporului, spre a le fi permanent invatatori, si pentru a le oferi exemple directe de aplicare ale invataturilor: calatorii, invatatorii, maestrii invatati direct de mosi. Ulterior au ramas cei numiti impropriu vrajitorii sau vracii - haituiti de biserica in scopul distrugerii cat mai multor urme din credintele vechi ale locuitorilor.
Sa acceptam sa stim adevarul, dar sa nu urâm - ci sa iertam.
Datorita energeticii superioare a corpurilor lor, moşii nu aveau nevoie de nici un efort pentru optimizarile pe care oamenii obisnuiti le necesitau, pentru efectuarea invataturilor lor obisnuite. Mosii nu-si creau familii, aveau rar copii: doar unii dintre ei, intrupati cu sarcini speciale. De aceea moşii nu-si intemeiau familii, gospodarii, ci aveau locuri speciale in care ofereau invatatura momentului celor pe care ii trimiteau apoi in mijlocul poporului, spre transmiterea invataturilor necesare.
Mosii explicau diferentele; oamenii intelegeau modul in care erau influentati de pamant, ape, aer (cosmos, univers) biosistemul vegetal si animal. Li se explica, si intelegeau deosebirile intre necesitatile de neam: printre care si necesitatea perpetuarii neamului omenesc, inmultirii populatiilor pentru intrarea la intrupare cu frecventa marita a spiritelor umane. Primeau astfel de invataturi, caci intuitiv simteau ca toate astfel de lucruri erau cat se poate de adevarate.
Acesta a fost fondul central de normare a activitatii spirituale in cadrul templelor, apoi apoi in preluarea si formarea religiei.

De aceea mi se pare foarte normal - desi altora nu li se pare - ca:
1. Maria, mama lui Iisus, sa nu mai fi avut alti copii inafara lui Iisus si sa fi ramas fecioara dupa nasterea unicului sau fiu. Este cât se poate de posibil, de real ca energetica sa corporala sa-i fi permis acest lucru;
2. De asemenea, mi se pare la fel de normal ca sa fi avut chiar mai multi copii, organismul regenerandu-se dupa fiecare nastere, ca dupa orice eveniment traumatizant pentru omul cu mostenire genetica straveche.
Dupa regulile vietii noastre, ale corpurilor noastre devitalizate din ultimele milenii de viata brutala, prin conditiile aspre, mai cu seama in domeniul celor sufletesti, emotionale, coroborat cu necunoasterea spirituala in care s-a perpetuat in general omenirea, multi dintre noi nu pot accepta asemenea desfasurari. Dar treptat vom accepta cu totii, nu numai atat - ci inca si mai multe lucruri care acum ni se par cu totul inacceptabile.

Niciun comentariu: