Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 23 octombrie 2010

DESPRE INDUCEREA PROGRAMELOR AGRESIVE SUBCONŞTIENTE; DESPRE DEZACTIVĂRILE LOR

Să ne înţelegem de la bun început: ceea ce ofer spre citire este în plus faţă de cele existente; nu doresc înlocuirea altor lucrări cu învăţăturile pe care le primesc. Este doar un punct de vedere, la care vă invit spre luare-aminte, printre multe altele.

Cele pe care le aduc în faţă vin să se adauge promisiunii de a oferi exemple de învăţătură de tip angelic: învăţătură din partea entităţilor ajutătoare - ale mele şi ale altor grupuri spirituale. Eu nu cer nume, nu am pretenţia că vorbesc cu entităţi cunoscute din comunicările din alte părţi ale lumii. Nici măcar studiile istorice nu doresc să fie luate ca fiind vieţile mele anterioare, chiar dacă sunt personalizate, în felul lor.
Luaţi învăţătura, despersonalizaţi-o şi luaţi din cele scrise ceea ce credeţi că vă trebuie.
Totul este o deschidere spre discuţii viitoare, inclusiv acest subiect, de mare actualitate. Şi deosebit de important mai ales prin atenţionările privind disponibilităţile mental-cauzale ale omului - creator conştient universal.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE PROGRAMELE SUBLIMINALE
Aflăm din ce în ce mai multe lucruri despre programele subliminale. Am aflat de mai mult timp că ele au fost introduse, şi au fiinţat în scopuri comerciale, şi nu cred că este greşit să acceptăm că ele au constituit o primă fază în ceea ce s-a numit războiul subliminal, războiul parapsihologic - cum îl numim azi. Nu ştiu mulţi dintre noi că astfel de programe comerciale au fost doar testări, la început, pentru ceea ce s-a desfăşurat ulterior, într-o lume în care războiul rece se ducea sub toate formele - cunoscute, puţin cunoscute sau chiar necunoscute de omul de rând.
Aş avea ceva reţineri privind denumirea de "război parapsihologic" - dar ne vom ocupa cu alt prilej de părerile mele privind astfel de numire + altele asemănătoare.
De mult ori, cursurile, cărţile, articolele din reviste sau emisiunile TV aduc informaţia, dar multe nu aduc şi sfaturi practice pentru liniştirea oamenilor. Am observat cât se poate de clar că mulţi oameni rămân cu frică de viaţă, de lume, ajungând să invidieze pe cei care pleacă în mod natural din această lume… Foarte trist. Să încercăm să alungăm asemenea sentimente, să ne gestionăm viaţa, şi nu moartea. Este mai de folos, căci vom pleca tot când va fi nevoie, şi nu după jinduirea noastră.
Aşadar, ne confruntăm cu astfel de situaţii, fără conştientizarea, aprobarea noastră, a primitorilor. Nu ne cere nimeni învoire, normal, interesele sunt multiple, reale. Nu pe ele le putem gestiona. Important este să nu le considerăm prostii - dar nici să le supraestimăm. Să căutăm cu puterile noastre să ne echilibrăm în lumea în care trăim, privind-o realist. Energia revoltei să o canalizăm, atunci când ea apare către activităţi utile: căci de aceea suntem croiţi în felul pe care îl ştim, ca să le simţim pe toate. Contrar ideii că puritatea înseamnă a nu avea impulsuri, învăţăm că înălţarea spirituală înseamnă a şti cum să gestionăm impulsurile care vin din mediu. Existenţa şi calea lor de derulare nu e sesizabilă oricând, ci doar apariţia efectului în sufletul, apoi în vorba, apoi în fapta noastră. Apar, luăm măsuri. Reparăm, mergem mai departe. Cine nu iartă impulsul, se va lupta cu propriile sale impulsuri până când şi le va ierta, apoi le va ierta şi pe ale altora.
Este o luptă în care putem obosi, dar e bine să nu abdicăm. Pentru că permanent descoperim pe această cale metode noi de a echilibra situaţiile cu care ne întâlnim în viaţă.
Pe de altă parte, se poate spune că trei sferturi din activitatea noastră spirituală se formează, dar se şi desfăşoară în astfel de condiţii: prin subconştient. Cele din subconştient ne apar în conştient din ce în ce mai des, în aceste vremuri, în vibraţie planetară destul de joasă, prin intuiţii. De aceea am şi numit epoca pe care o încheiem acum: epoca intuitivă. Iar intuiţia aduce în creaţia, atitudinile, comportamentul nostru curent o bogăţie de neînchipuit de elemente despre care doar vag înţelegem de unde vin şi cât de mult ne pot ajuta.

IMPORTANŢA ACORDĂRII DE ATENŢIE CUNOAŞTERILOR
Accesarea informaţiilor, cunoaşterilor din subconştient (pe lângă cele preluate din mediul social) face parte chiar din lărgirea orizontului conştientizat, iar cu acest lucru se vor confrunta toţi oamenii, mai devreme sau mai târziu. Cu cât vom folosi mai mult simţurile noastre obişnuite, fără teamă că ele ar putea dăuna cu ceva, cuiva, cu cât vom folosi zilnic capacitatea noastră intelectuală pentru a înţelege ceva din toate cele care ne înconjoară - cu atât mai mult vom scoate din străfundurile subconştientului nostru, mai multe şi mai: variate, deosebite, înălţate calitativ, moral, comportamental elemente de înaintare pe liniile noi ale schimbărilor vremurilor.

Capacitatea de a ne umple astfel viaţa, echilibrat în derularea evenimentelor zilnice, prin folosirea simţurilor, prin curiozitate şi înţelegere, conduce la folosirea spaţiilor relativ goale ale conştientului nostru. Cu cât vom conştientiza mai clar astfel de lucruri, cu atât vom lăsa spaţii mai mici manifestării efectelor politicilor de influenţare distală, de la distanţă, care se derulează în jurul nostru, pe teme diferite, şi din direcţii diferite.

Mereu aflăm, conştientizăm astfel câte ceva; liniile orizontului cunoaşterilor noastre se mişcă permanent, îşi lărgesc perimetrul cu fiecare zi a vieţii noastre. Se lărgeşte câmpul cunoaşterilor, câmpul conştientizărilor noastre. Totul există - noi conştientizăm existenţa: dacă nu am avea un bagaj subconştient prodigios, nu am putea face faţă societăţii, aşa cum este ea. Nu am avea - de fapt - o asemenea societate, aşa cum este ea în prezent, cu toate cele bune şi cele rele ale sale. Nu am avea de unde alege. Nu am avea decât aerul, apa, hrana şi puii noştri. Nu am fi oameni. Am fi altceva.

În asemenea condiţii social-politice ale vremurilor pe care le trăim, avem deja o mulţime de informaţii privind "războiul parapsihologic", precum şi diverse metode de dezactivare ale celor induse astfel.
Despre acest subiect vreau să discutăm puţin. Din punctul meu de vedere.

ATENŢIE LA DEZACTIVĂRI
Nu ţin cursuri, dar nici nu le neg pe cele care există.
În plus, aşa cum spuneam, consider necesare următoarele.

Dacă vom conştientiza existenţa programelor negative (presimţire adeverită, informare) ar trebui să trăim conştientizând că putem să nu ne lăsăm duşi de încercările de influenţare exterioară: adică ceea ce am aflat că se poate impune ca program subliminal. Cele pe care le discut sunt valabile însă în orice altă situaţie, cu excepţia celei în care ştim clar că sănătatea este motivat alterată, că avem motive de oboseală, de agitaţie, traversarea cu greutate a unor evenimente. În domeniul unor astfel de programe pe care le-am putea numi în continuare "negative" s-ar putea include şi încercări repetate de descurajare, de schimbare a părerilor proprii pe cale agresivă sau persuasivă, altele asemănătoare.
Pentru dezactivarea celor subliminale, fiecare procedează după posibilităţile sale: căutarea de terapeuţi, psihoterapeuţi, persoane pozitive, folosirea de mantre, yantre, etc.
Cele folosite astfel sunt de fapt programe de dezactivare a unor alte programe induse anterior, prin educaţie, cultură, chiar anumite tipuri de iniţieri secrete, realizate prin intermediul unor ritualuri care forţează uneori frontierele puterii de suportabilitate ale omului. De regulă, psihoterapeuţii de meserie au o cunoaştere şi o practică bună - până la solidă, în acest domeniu. Însă o parte a terapeuţilor contemporani îşi permit să ofere, până la tratament bioenergetic, diagnoze cărora le ataşează explicaţii depărtate de adevăr, agresive sau chiar şi numai neliniştitoare, preluate din cărţi şi nu din observarea energetică a vizitatorului. Nu insist, căci cunosc oameni care lucrează cel puţin clar-intuitiv până la clar-simţuri, de bună calitate după părerea mea, având la activ ajutorarea multor oameni, de zeci de ani.
Dar există şi explicaţii, informaţii, care formează un fond coroziv al emoţionalului uman, fără ca omul să-şi dea seama; un fond care lucrează în timp, formând descurajări sau orientări către încredinţări care nu au prea multe legături cu realitatea proprie.
Să fim bine înţeleşi, nu mă refer la probleme de sănătate. În urmă cu 20 de ani, eu însămi am apelat la bioterapeuţi de calitate, care m-au ajutat din plin. Mă refer la cei care apelează la diverse persoane pentru că au auzit la Tv, au citit în cărţi, ziare despre diverse experimente psihotronice şi, vorba românului, fandaxia e gata! Şi există, pe măsură, oameni care profită şi sunt gata să pună în aplicare cele învăţate la tot felul de cursuri, amalgamate isteţ, oferind cu încredere în ei înşişi căi de liniştire. Cu siguranţă că nici ei nu-şi dau seama de subtilitatea celor pe care le fac. Astfel de amalgamări sunt deosebit de periculoase, cu atât mai mult cu cât efectul momentan este un fel de autoliniştire (pentru că omul îşi spune „În sfârşit sunt pe o cale!!"), dar ulterior rezultatele pot conduce la greutăţi de trăire, de adaptare în societate (familie, serviciu, pe stradă).
Atât inducerea unor programe, cât şi dezactivarea lor (tot programe şi ele) nu fac altceva decât să altereze programele subconştiente existente deja, sau să treacă peste bariera preluării în ritmul personal al fiecărui om în parte, a unor informaţii din mediul planetar. Prin metode improprii de folosire a unor programe în locul altora, anterioare - fie ele conştientizate sau nu - are loc o alterare a sub-programelor subconştiente, care poate duce la pierderea unor obişnuinţe în stare latentă, existente acolo pentru a oferi stabilitate orientărilor mărunte în lumea pe care încă nu o cunoaştem suficient de bine, în toate subtilităţile sale.
Programele politice sunt foarte puţine.
Programele impunerilor curente sunt mult mai multe şi ele vin să se grefeze pe educaţia primită: la români de multe ori puţin permisivă - chiar dură, agresivă, punitivă.

SĂ NU NE NEGĂM SENSIBILITATEA
Persoanele hipersensibile reacţionează frecvent la astfel de practici. Sensibilitatea lor le determină să simtă rapid schimbări în propria simţire şi efortul de a-şi diminua singure sensibilitatea poate conduce la pierderea încrederii în propriile abilităţi de a trăi în lumea destul de agresivă în mjilocul căreia ne aflăm. Personal sunt de părere să aibă încredere în sensibilitatea lor, să nu le fie ruşine de ea, ci să caute să se echilibreze singure după consumarea primelor efecte ale impulsurilor, conştientizând că felul propriu de a fi este bun în orice situaţie de viaţă, chiar dacă agresivităţile nasc lacrimi, iar lacrimile… nu sunt apreciate - în mod eronat - în lumea aceasta. Sunt admiraţi orientalii lângă care se poate trage o luvitură de tun fără ca ei să clipească, nu sunt admiraţi cei care se apleacă cu sensibilitate asupra lacrimilor altora, şi aşa mai departe.
Tot astfel de persoane sunt cele dintâi care sesizează că nu suportă nici politicile comercial-sociale şi militare din lume, precum şi tratamente de felul celor discutate mai sus. Dar pentru că sensibilitatea le este deseori blamată, sunt destul de uşor convinşi de către cei din jur că nimic rău nu se poate întâmpla cu ei, că toate sunt exagerări. Şi totul continuă, în ciuda faptului că ei simt greutate în trăire.
Când ajung la insuportabil, când ajung să caute programe de dezactivare, tot ei sunt cei care simt o greutate chiar uşor mai ridicată decât anterior, datorită adăugării unei greutăţi în plus: dezactivarea acelor programe agresive poate conduce deseori la dezactivarea sub-progrămelelor neştiute, tăcute, care însă îşi aveau şi ele rostul în economie generală a activităţii subconştiente personale. De multe ori astfel de sub-progrămele sunt obişnuinţe cu caracter pur personal, care mlădiază multe dintre elementele mai greu de suportat ale vieţii curente: adaptare la agresiuni mărunte (dar multe), adaptare la situaţii apărute în aglomeraţii urbane, etc.

SĂ NU NEGĂM EXISTENŢA LOR
Să nu le negăm, tratându-le superficial. Dar nici nu ne lăsăm conduşi de frică, de disperare. Şi nici de ură împotrivă celor care le comandă, realizează, beneficiază de efectele lor.
Conştientizarea existenţei unor astfel de programe, despre care aflăm în acelaşi timp în care ne formăm prezumţia de vinovăţie a structurilor socio-politice: este bună (nici pe departe nu ar trebui să ne ferim să le cunoaştem) - dar nu pentru a avea un subiect în plus pentru acuze infinite. Ci pentru găsi soluţii personale pentru a face faţă situaţiei: recalibrarea comportamentului, a atitudinii noastre faţă de semeni, faţă de încrederea în propriile forţe care astfel se întăresc, se diversifică. Simpla soluţie: dacă nu mă gândesc - nu se întâmplă, poate fi greşită în situaţia în care putem să ne remodelăm, să ne întărim voinţa - în primul rând - mai precis: voinţa de a răspunde solar provocărilor de acest fel ale societăţii umane.

ATITUDINEA AGRESIVĂ NU AJUTĂ CU NIMIC
Înjurătura agresivă - indiferent dacă prin gând sau vorbă - întăreşte rezultatul negativ, urmărit uneori chiar de astfel de programe de activare: mărirea agresivităţii umane. Propria atitudine trebuie să dea de gândit şi prin voinţă omul să se liniştească, încercând să nu facă „jocul" urmărit.
Aceeaşi atitudine agresivă poate apare inconştient atunci când încercăm să contracarăm ceva. Dacă aflăm că se urmăreşte lipsa de activitate - o acţiune în răspăr, cu încrâncenare, nu conduce la ceva bun. Să ne străduim să continuăm activităţile proprii, însă fără încrâncenare, căci organismul nostru şi aşa face un efort în plus. Iată de ce nu este de loc bine să ne cultivăm încrâncenarea, nu este de loc bine să personalizăm („Hmm.. Ştiu că Illuminati sunt în spatele „afacerii" ăsteia!!"). Este bine să luă totul ca şi cum ar fi un fenomen natural: pe ploaie sau pe cutremur nu te poţi supăra. Să luăm totul despersonalizat, căutând să ne păstrăm resursele, energia. Să canalizăm totul către lucrarea proprie, cu respect pentru lumea în care trăim, plus pentru propria noastră sănătate, viaţă.
Dacă nu puteam de la bun început să avem o astfel de atitudine (căci mai există şi "gropi" energetice sau chiar "vârfuri" care fac presiuni puternice asupra noastră, determinându-ne să trăim cu greu extremele), imediat cum ne dăm seama de reacţiile noastre puternice să ne echilibrăm singuri: fiecare are felul său de a se echilibra, după cum se cunoaşte pe sine. Este bine să ne cultivăm metodele proprii, în loc să le adoptăm pe cele străine, oricât de bine ne-ar suna ele.

REMEDIUL PRIN IUBIRE
Până de curând nu foloseam cuvântul „iubire", ci: respect, consideraţie, milă, compasiune. Ofeream ajutor, fără nici o vorbă, în limitele propriilor posibilităţi. Toate la un loc de fapt formează desfăşurarea sentimentului de iubire: nu s-a trezit românul că iubeşte, doar pentru că a văzut mai multe filme sau a citit mai multe cărţi sau articole. Acum sintetizăm totul într-un cuvânt. Să ţinem seama de astfel de desfăşurare şi vom descoperi în sufletul nostru calea spre iubire. Vom mai discuta despre obiceiul de a spune tot timpul Lumina şi Iubire, de care la ora actuală s-a plictisit multă lume şi se dispreţuiesc reciproc cei ce folosesc - cu cei care nu folosesc astfel de exprimări. Este bine să înţelegem că fiecare are dreptate, în felul său.

 SĂ NE REÎNTOARCEM CÂT PUTEM DE FRECVENT LA ATITUDINEA DESCHISĂ, SOLARĂ
Este greu să ne păstrăm atitudinea plină de căldură sufletească, atitudinea solară, de deschidere faţă de oameni, de înţelegere a neputinţelor, de a oferi oricui - de la copilul iubit până la firul de iarbă şi viermele din pământ - dreptul la viaţă, în limitele posibilităţilor normale de supravieţuire. Dar nu este imposibil. Putem să trăim în echilibru, faţă de toţi şi de toate. Chiar şi faţă de cunoaşterea că există astfel de lucrări conştiente de influenţare din partea semenilor noştri. Primul pas este să nu ne lăsăm duşi mai departe de valul de revoltă, ci să ne echilibrăm, alungând cât putem de repede încrâncenarea din suflet.
Pare a fi ceva banal: dar nu este. Cele mai eficiente metode de viaţă uşoară şi frumoasă sunt tocmai cele mai simple. Cu ele se învinge cel mai uşor o greutate, doar că rareori credem asta: căci am învăţat să ducem războaie şi să admirăm oameni agresivi. Ar fi bine să nu o mai facem.

OFERIND EXEMPLU POZITIV…….
Nici nu ne dăm seama cât de mult contează atitudinea pozitivă.
Mai mult, cei care nu ajung la conştientizarea unor asemenea elemente de trăire concretă, reală în condiţiile societăţii omeneşti contemporane, vor fi înfluenţaţi pozitiv doar de atitudinea noastră solară, echilibrată în faţa vieţii. Şi aceasta îi va determina indirect să se descurce nu numai în situaţiile de acest fel, ci în tot ceea ce pot face în viaţa pe care o desfăşurăm în comun. Vibraţia înaltă a gândului nostru, a corpurilor şi a câmpului lor mereu-formativ, creează o estompare până la eliminare a puterii pe care programele social-politice negative, de care ajungem să ne temem cel mai mult, o pot exercita asupra noastră.
În schimb, în asemenea condiţii, acele mici programe adiacente despre care vorbeam, îşi pot întări latura lor pozitivă, îşi pot exercita mai bine, direct, pe cale liberă astfel, acţiunile lor în viaţa noastră.
Ştim bine că o rază de soare ne poate aduce lumină, căldură, speranţă. La fel aducem şi noi, în lumea noastră, semenilor noştri, aceleaşi bune simţiri care ne pot schimba, prin acumulare, viaţa tuturor.
Făcând-o mai bună, cu siguranţă.

9 comentarii:

Blue Freedom spunea...

Foarte util articolul tău, Cris. Am regăsit în el o mulţime de informaţii care au legătură cu şi explică o parte din stările mele din ultima perioadă.
Ca o concluzie personală, dincolo de procedurile terapeutice aplicate, compasiunea şi iubirea manifestată simplu şi direct către cineva aflat în impas psihic reprezintă cel mai util sprijin în momentele de cădere. Iar iubirea ţi-o poţi manifesta prin cuvinte,gesturi sau în tăcere, generând-o în tine şi direcţionând-o spre cel în cauză.
În urmă cu ceva ani am experimentat acest lucru (să transmit iubirea fără a avea nicio manifestare exterioară, nimic explicit în acest sens) şi am înregistrat rezultate care m-au uimit. Dispoziţia celui aflat sub "tirul de iubire mută" se schimba vizibil, dându-i ocazia şi răgazul de a face o introspecţie mult mai detaşată, pentru că se simţea eliberat de presiunea propriilor sale sentimente negative.
Dar, aşa cum spuneam undeva, eu făceam aceste lucruri intuitiv. N-am nici cunoştinţele, nici capacitatea ta de a lucra cu energiile, însă eram direcţionată de Sus.
Acum, te citesc şi învăţ.
Mulţumesc.
:)

Cristiana spunea...

Eu vreau sa-ti spun ceva: cand am discutat despre sensibilitatea unor oameni, printre altii si alaturi de mine m-am gandit si la tine.
Sa nu incerci niciodata sa-ti omori sensibilitatea, Blue!
Nici tu, si nimeni altcineva...
Sa ne ridicam din efectele ei imediate, fara sa ne fie rusine de ele, ci doar pentru ca trebuie sa iubim... iubirea!! Cine nu intelege acum... cu siguranta ca va intelege, candva...
Eu insami sunt in aceasta situatie deseori si nu ma simt inteleasa, dar asta nu ma impiedica cu nimic sa renasc, prinzand aripi din iubirea care ne inconjoara !!
Caci putin vazuti, putin auziti, ajutatorii nostri ne ajuta fara urma de indoiala! Ne mai ajutam si noi, cum putem, cand putem, si ne multumim cuminte si frumos pentru clipele de gand primit cu drag!!
Asa iti multumesc si eu, Blue!!

Blue Freedom spunea...

Alţii au dorit să-mi ucidă sensibilitatea, eu nu. O făceau pe motiv că e factor de vulnerabilizare. Însă eu sunt hiperperceptivă de când mă ştiu, iar vulnerabilitatea mea a apărut atunci când am încetat să simt. Devenisem ca o lighioană sălbatică închisă într-o cuşcă de sticlă. Şi sufeream crunt din cauza izolării, ca un om orb, surd şi incapabil să perceapă lumea. Nimic nu mai avea valoarea şi înţelesul dinainte. Eram atât de deprimată încât eram gata să-mi pun capăt zilelor. Fără glumă, eram la capătul puterilor.

Cristiana spunea...

Te cred...
Cu multa truda am descoperit ca viata e frumoasa doar cand o traiesti dupa cum vrei si simti, nu dupa cum vor si simt altii...

Nima spunea...

Iubirea se alimenteaza cu Iubire.
Sa-ti duci Mintea-n Inima si... sa iubesti. Si asta sa fie tot!
Apoi o daruiesti...
Ai dreptate Chris, o poti da mai depatre ca "respect, consideratie, mila, compasiune".

Cristiana spunea...

Tatal meu nu a vorbit niciodata de iubire... Dar despre frumusetea lumii si despre constiinta, placere de a munci, seriozitate.. despre mila in fata suferintei.. Vedeai doar o lacrima care ii curgea din ochi involuntar in fata durerii si suferintei umane.. in fata atrocitatilor pe care el le-a trait in razboi, in puscaria comunista...
Toate l-au pastrat bun.. Era numai suflet.. Nu-i vedeai trupul slabit, sau poate ca doar ochii mari, caprui, cu o nuanta de tristete calda chiar si atunci cand radea.. Uneori se rusina de hohotele de ras care ii ieseau din suflet si isi ascundea capul la subrat...
Unii oameni nu stiu de cuvantul iubire... pentru ca o traiesc deja.. sunt in mijlocul ei si nu au timp de vorbe... Le e foarte greu chiar sa intre in vorbe...
Imbratisari, Ni............

andreiradu spunea...

:)
Pentru o mai buna intelegere a fenomenului "programe autodistructive", adica a "scriptului" lecturati Lazarev!
:) Pentru completarea tabloului, lecturati dr. Kazuo Murakami "codul divin al vietii"!
Si daca doriti un bonus, Goleman si a lui "inteligenta emotionala" va va satisface pe deplin!

andreiradu spunea...

:)
Vezi Cristiana de ce este dependenta de cuvintele ce-ti lingusesc "egoul"?!
Toate au explicatie stiintifica, dar de data aceasta una bazata pe dovezi concrete, palpabile si nu pe interpretari ale tatelor din fata portii, la apus de soare!

Cristiana spunea...

AR, a vorbi frumos si a te adresa echilibrat celor din jur, chiar daca nu li se potrivesc ideile cu ale tale, nu este nicidecum "linguseala egoului".
Ia exemplu de la Ryanna, daca poti.
Felul frumos, metaforic, plin de complimente il folosesti si tu din plin pentru cei care iti aduc complimente si te accepta cu toate injuraturile pe care le adresezi celor care se retrag din fata ta.
:) !!! :)
Cand cineva te pune "la punct" imediat spui: dar de ce nu vorbesti frumos? De ce nu dai dovada de spiritualitate? ... :) !!!
Eu iti raspund echilibrat - dar te avertizez ca nu fac Messenger pe blogurile mele.
Apreciez - si spun cititorilor mei - ca esti un om sensibil pe segmentul exclusiv al celor percepute cu senzorii trupului, facand din restul perceptiilor ceva asemanator cu ceea ce stim bine de 2 milenii: "Nici voi nu ati putut, nici pe altii nu ati lasat!"
Comunisti au numit tot ce nu intelegeau: superstitie. Nu pt ca erau comunisti, ci pentru ca comunistii au pornit la drum cu oameni fara cultura, au omorat si chinuit pe oamenii de cultura existenti, apoi si-au impus cu forta, cu agresivitate, propriile pareri.
Nu?!
Si acum avem pretentia ca cei pe care ii numim conducatori - rudele sau oricum apropiatii celor cu puterea din regimul trecut... sa fie oameni de cultura, de politica economica, integri si intelegatori...
De reflectat...