Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 22 octombrie 2010

(articol completat) URA !! URA!! DE TREI ORI!! SĂ-ŢI MIROASĂ GUR-A FLORI !!



Cânta Maria Tănase…
Ştiţi că în străvechimi mirosul emanat de om era identic cu acela al florilor şi pomilor înfloriţi ?!..
Da, unii dintre noi ştim mai de mult. Dar puţini oameni ştiu că aici este vorba şi despre bărbaţi, şi despre femei, în mod egal.

Azi, oamenii se întreabă de ce Dumnezeu, a cărui creaţie este perfectă, a lăsat ca mirosul emanat de om să fie atât de urât (mirosurile emanate de la eliminările prin sudoare, excreţie, etc.).
Societatea ne-a învăţat să dispreţuim asemenea mirosuri, pentru că trupul ar fi murdar şi păcătos…
Eu aş pune o întrebare: de unde ne vine să numim ceva "frumos" - şi îl căutăm, cu orice preţ - şi avem înclinaţia să înlocuim ceea ce credem că este "urât" - cu termenul de comparaţie?!..
Nu este de loc o întrebare peiorativă. Facem multe lucruri fără să ne punem întrebări serioase, la care să ne dorim şi răspunsuri serioase. De asemenea, chiar aspectul pe care îl analizez aici comportă diferenţieri între stările emoţionale în care facem - şi am putea face curat în viaţa noastră.

Şi am în vedere faptul că una este să ne fie silă şi să luăm măsuri de eliminare cu sufletul curat, simţind normalitatea situaţiei, alta este să trăim cu sila în suflet, să ne murdărim sufletul făcâd curăţenia trupului şi în jurul trupului.

Explicaţiile mai profunde le găsim, într-adevăr, în obişnuinţele noastre ancestrale: calitate, curăţenie, moralitate, dragoste şi respect pentru oameni şi pentru orice aspect al universului. Căci nu venim din peşteri, ci din civilizaţii uluitor de frumoase, înaintate creativ şi comportamental: lemuriene şi atlante deopotrivă. Intuiţiile urcă din subconştient foarte aproape de conştient, determinându-ne să trăim după cum ne dictează stările comparative pe care nu ni le cunoaştem, dar ne plac. Cum spuneam mai deunăzi, dacă ne cunoaştem rădăcinile, viziunea noastră asupra lumii se va echilibra treptat, ajungând să înţelegem că, de fapt, totul trebuie privit ca informaţie, concret, în viaţa omului a cărui activitate se poate sprijini pe orice lucru, pentru a se autodepăşi mereu.

Azi, ne este silă de efectele propriei noastre vieţi. Învăţăm de când suntem copii să spunem: Câh! Caca!!
De fapt, ar trebui să ne exprimăm astfel doar atâta vreme cât nu putem să explicăm copilului nostru cum trebuie procedat în lumea în care trăim. Când a crescut, ar trebui să echilibrăm totul prin a-l determina să ia totul exact aşa cum este şi doar să procedeze singur la:
- estomparea efectelor unor situaţii pentru care nu trebuie să aştepte ca altul să facă ceva în locul său;
- înţelegerea rădăcinilor fenomenologiei normale a organismului uman. Starea de normalitate se învaţă din atitudinea de normalitate pe care o răspândim în jur. Dacă alţii nu procedează aşa, să nu uităm să oferim noi exemplu.
Şi astfel cei care azi au silă de efectele normale ale metabolismului propriului corp se pot echilibra, câştigând un aliat de bază în propriul său trup, pentru o viaţă echilibrată, mai departe.
Totul este informaţie, care cere azi din ce în ce mai serios să fie luată în consideraţie, să nu mai trăim cu dictonul degradant "merge şi aşa, dacă nu a murit nimeni din asta până acum!.." luăm măsuri cu "inima uşoară" pentru crearea unui mediu optim desfăşurării activităţii proprii.
De fapt, nu mizeria materială ne murdăreşte cel mai tare, cât atitudinea proprie în faţa normalităţii naturii umane - naturii universului, luată în oricare sens am putea conştientiza.

Am discutat despre rădăcini. În primul rând, rădăcinile pornesc de la cele scrise mai sus, într-o epocă de înaintată înţelegere a semenilor şi a lumii întregi. Azi însă lucrurile stau cu totul altfel: este necesar să ne gândim foarte serios la faptul că corpurile umane sunt puternic degradate, din cauza traiului dur din cele câteva milenii din urmă:
- din cauza muncii impuse peste normalul optim de efort trupesc pe care ar trebui să îl facem;
- din cauza depărtării de natura în mijlocul căreia ar trebui să ne ducem vieţile, chiar dacă avem nevoie să ne apărăm între zidurile construcţiilor noastre;
- din cauza unor relaţii interumane care sunt departe de relaxare, de conlucrare, de sfătuire reciprocă.

Toate: boli, handicapuri de tot felul, mirosuri grele, dezvoltarea pilozităţii excesive,albirea timpurie a părului, sunt semnale prin care corpurile noastre strigă, cerşindu-ne atenţia, mila... În loc să uşurăm eforturile organismului pentru adaptarea la un mediu care devine treptat parcă din ce în ce mai ostil, noi le creştem prin duritatea comportamentului nostru, unii faţă de alţii.
Printre altele.
Toţi, fără excepţie.

Ar fi foarte uşor să învăţăm doar că este necesar să înlăturăm reziduurile, pentru a face loc altora, pentru a se împrospăta atmosfera, pentru ca să creăm ceva nou. Să facem ordine ca să ne mişcăm liber în mediul nostru de trai şi să facem loc altor lucruri noi, însă numai atunci când avem nevoie.
Să facem curat, şi în acelaşi timp să facem şi deosebirea între curat şi înlocuit, pentru crearea unui mediu optim traiului curent.
Avem multe intuiţii din epoca anterioară, care se păstrează involuntar (ajunse obişnuinţe pentru noi, azi), şi nu le mai ştim rădăcina. Spre exemplu, obişnuinţa de a şterge praful ne vine de la lucrul mental din străvechimi, când aerul chiar era eliberat de orice urmă de praf: căci pentru creaţia mentală, orice fir de materie străină are o importanţă cu totul deosebită. În mod normal, într-o încăpere austeră - adică optimă pentru desfăşurarea vieţii lucrative şi sociale, ar trebui să existe doar suprafeţe din material textil, care să fie curăţate periodic.
Azi spunem că ne trebuie curăţenia pentru sănătate. Aşa este. Acelaşi lucru are universalitatea sa: în epoci diferite, necesităţile pot fi ori schimbate, ori cumulate, după cum simţim pentru fiecare moment al vieţii noastre. menţinerea unei obişnuinţe, chiar cu scop diferit de la o epocă la alta, ne oferă un optim curent, dar şi o consolidare pentru a fi continuată în viitorul care va cumula toate învăţăturile, pe o treaptă superioară.
Da, sunt multe feluri de activităţi şi creaţii ale noastre care sunt păstrate pentru ca tot timpul să ne raportăm la ele, să le facem obişnuinţe şi să le purtăm până când ni se vor deschide din nou, tuturor, ceea ce am putea numi azi suprasimţuri: simţurile altor corpuri decât cel fizic, pe care îl cunoaştem cel mai bine azi.
Alte exemple:
- dacă nu am fi obişnuiţi cu muzica instrumentală, nu am putea să ne obişnuim rapid, în viitorul foarte apropiat (pentru unii acest viitor a şi venit), cu sunetele fundamentale ale tuturor corpurilor, ale structurilor planetare, stelare, care ne vor inunda conştientul din nou, în curând;
- dacă nu am fi obişnuiţi cu informatizarea aceasta pe care o considerăm de multe ori nebună, nu am putea face faţă cândva la deschiderea totală de cunoaştere pe care o vom avea: şi simultan, şi în secvenţe de o mare complexitate, derulate consecutiv, tot în curând;
- şi pentru că am pornit discuţia de la mirosuri: dacă nu ne-am obişnui azi cu normalitatea mirosurilor, am putea fi dezorientaţi complet, cândva tot în viitorul apropiat, de universul lor: pe care nu îl putem imagina azi cât de puternic va fi în viitor.

Întreaga noastră lume de azi este puternic formativă pentru tot ceea ce va veni mâine.
Bine ar fi să nu desconsiderăm chiar absolut nimic.

10 comentarii:

Blue Freedom spunea...

Te-mbrăţişez, Cristiana!
Ştii amândouă de ce.
Cu drag,

Cristiana spunea...

Aaaaaaaa.. Daaaaaa!!!
Imbratisari in cascada si din partea mea!!! Cu muuult-mult drag !!!

Li spunea...

O curatire zilnica a danturii ,un dus cu apa si sapun pentru corp,un suflet care sa respecte legile naturii si ale Universului ,ne fac sa mirosim a proaspat, a curat.

Cristiana spunea...

Sigur ca da, Li, asa este!
In plus, eu discutam aici despre faptul ca multe "vorbe" ale omului (nu numai la romani, dar noi pe ele ni le stim) nu sunt doar chestiuni metaforice, ci au radacini deosebit de clare, venind din trecut.
Voi mai scrie cate ceva din cele care pot dezvolta o asemenea tema.
Voi face o eticheta... sa zicem... RadacinileManifestarilorNoastre...
Suna bine, mai vedem...

Corinna spunea...

Interesante informatii...Eu cred ca lumea noastra e modelata de programari culturale care ne-au afectat si la nivel de perceptii. O sa mai meditez pe tema celor spuse aici de tine, ridici niste semne de intrebare foarte constructive, dupa parerea mea.

Cristiana spunea...

Da, Corinna, asta urmaresc prin activitatea mea mentala si astrala, sa scot in evidenta lucrurile care mi-au atras atentia, sa le explic in detaliu pentru ca lumea sa le inteleaga.
Si, in primul rand, sa fiu foarte cuminte fata de profesorii mei, ai tuturor... entitatile astrale si dimensionale care ma ajuta. Daca nu erau ele... nu eram nici eu....
Nu cred ca mai eram cu totii pe aici !!!!
Imi este foarte clar, dupa 17 ani de invatatura si cercetare, ca Dumnezeu nu ne opreste de la cunoastere, ci noi, oamenii, intre noi, ne oprim unii pe altii. Oficial, religiile au distrus multe dovezi, ne-au impus o viziune straina despre Creatie si Creator, iar noi am crezut-o si impiedicam in continuare pe cei care percep realitatea... Exact cum se spune pe foarte drept cuvant: suntem la 5 minute de Evul Mediu...
Dar... cu orice risc... mergem mai departe!!
Toate cele bune!!

andreiradu spunea...

:)
Omul contemporan nu miroase mai urat decat cel din evul mediu, sau din alt ev!
:)
Cauzele mirosurilor pestilentiale au suferit modificari de-a lungul anilor.
Azi, cand sapunul s-a metamorfozat in fel si fel de geluri, care mai de care mai spumoase, mai frumos mirositoare, nu mai poate fi antitodul mirosurilor, precum ar fi fost in epoca mizera, deoarece altele sunt cauzele gen: hrana artificiala (foarte multa), bacterii care s-au adaptat pe un organism nehranit corespunzator (sistmul imunitar e precum o baba-n carje, pentru ca nutrientii importanti sunt sintetici si nu mai pot hrani fabricuta numita organism uman) etc.
Pe viitor organismul uman nu va mirosi mai urat decat acum, decat in epoca mizera...
:)
Cristiana, de unde Doamne iarta-ma le scoti?!

Cristiana spunea...

Ei,AR, aici nu mai vorbim despre clar-vedere, ci de clar-miros.
Si de toate clar-simturile nu scapa nimeni pana la urma. Timpul le va aduce pe toate.

De acord, mirosul omenesc este exact asa cum este, si de el nu scapau nici bogatii Evului Mediu, doar il ascundeau sub parfumuri scumpe. Ca si in zilele noastre. Corect.
In plus...
Cele pe care le scriu sunt chiar adevarate. Privitor si la trecut, si la viitor. Mai mult, exista in prezent oameni care, in stare de meditatie, sau doar liniste sufleteasca CHIAR EMANA MIROSURI VEGETALE PE CARE NU LE AVEAU INAINTE. SI NU LE MAI EMANA LA IESIREA DIN STAREA CARE AU GENERAT PARFUMUL EMANAT.
CUNOSC PERSONAL UN CAZ.
Nu te obliga nimeni sa crezi. Eu voi profita de orice intrebare imi trezeste un raspuns pe masura celor aflate in tema.
Toate cele bune!

andreiradu spunea...

:)
Nu ei emana mirosul, Cristiana!
:)
Ci energia cu care vin in contact... nu are nicio legatura cu trupul lor!
Of, Doamne!
:)

Cristiana spunea...

Parerea mea este ca energiile nu se "lipesc" de om, nu este un simplu contact, ci sunt vehiculate de corpurile umane, oferindu-le proprietatile lor. Acest lucru se stie foarte bine azi. Corpurile umane le pot sau nu atrage, in functie de numerosi factori, pe care ii voi discuta la capitolul SISTEME CORPORALE.