Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 28 octombrie 2010

LEUL ŞI FLOAREA DE CRIN

Într-o dimineaţă am trecut repejor pe la blogurile preferate. Mi-a atras atenţia o frază din ETHOS, blogul doamnei NiMa. 

“Iti daruiesc florile de Crin.. Padurea ti-o cauti singura !"

De regulă ne mulţumim cu florile de crin. Pădurea nu o mai căutăm… Ori ni se pare de prisos (ce să căutăm acolo?? Nu avem destule??) Şi ne mulţumim cu crinii. 
Ori ne e frică de ea. 
Recunosc: nu-mi este frică de munte, de pădure. Mi-e frică deseori de codrii din inima omului. Al meu şi al celorlalţi. Dar îmi găsesc curajul să mă strecor din când în când pe cărările lor ascunse, când le mai descopăr. Spun că doar până la un punct. Punctul de suportabilitate proprie fiind trecut de mult...
Oare când voi depăşi şi acel punct??
Oare chiar este necesar acum să depăşesc acest punct?
Până unde putem oare să mergem dincolo de acest punct?..

Unii stau la marginea codrului şi de acolo comentează, acuzându-i pe cei care au intrat deja că nu au curaj. 
Oare?!..

La Braşov, în Biserica Neagră, există o tapiserie în care apare un leu cu coada terminată (sau începută??) în formă de floare de crin. Când am văzut-o, acum câţiva ani, m-am gândit timp de câteva secunde că este un nonsens... Pe urmă iar câteva secunde... Element masonic... După ceva timp, m-am gândit că mai întâi vedem animalul din omul din faţa noastră, apoi descoperim şi floarea de crin. Animalul nu ne mai miră, chiar suntem obișnuiți cu el... Ce caută o floare de crin în coada unui leu?? Floarea de crin ni se pare la prima vedere elementul cel mai nepotrivit aici... 

Când omul îşi va fi găsit drumul spre recucerirea omeniei sale totale, leul i se va părea din ce in ce mai nepotrivit... 

15 comentarii:

Mikka spunea...

Draga mea draga,
Ceea ce vezi depinde de cum privesti...
Vorbind de umblatul in codrii din launtrul omului... Invat de ceva vreme drumurile astea, impreuna cu niste tovarasi de drum, si descoperirea e mereu minune si minunare. Cand am gasit lumina de acolo, dinauntrul celor mai ascunse si adanci intunecimi, stralucirea din miezul celor mai adanci "mizerii" ale noastre, de care ne si temeam sa ne amintim, in care am patruns trecand prin frica de noi insine, am plans... Stralucirea aia ne-a orbit, apoi am plans privind unii in ochii altora si indraznind sa ne vedem oglinditi de ochii curati ai celuilalt.
"Nu de umbra, ci de stralucirea noastra ne teme", ni se spusese. Asa a fost. N-am fi crezut daca n-am fi vazut...
Leul - animal de putere. Multi dintre tovarasii mei de drum l-au intampinat cu tremurul recunostintei. Pe multi i-a schimbat prezenta lui. Blandetea adunata in ochii animalului puternic, datatorul curajului de a te scufunda inauntul pesterilor tale, sa te vezi, sa te recunosti si in cel mai urat chip, nu doar in cel mai frumos, sa te iubesti, si iubindu-te sa infloresti...
Am vazut si eu leul acela din Bisreica Neagra, dar abia acum cand ai scris, mi-am dat seama.
Leul acela... Puterea de a patrunde in tine, strabatand intunecimile codrilor nostri, pentru a ne deschide si a inflori, curati, ca o floare de crin...

Li spunea...

Atat florile cat si animalele trebuie sa le iubim, sa le ingrijim indiferent in ce simboluri sunt ,
fara ele viata noastra nu ar fi posibila pe acest minunat PAMANT.

andreiradu spunea...

:)
'Neatza!
Cred ca Nima facea referire la "legenda"... padurea crinul, vrajitoarea si copii!
Acum, nu se stie cine se identifica cu vrajitoarea.
:)
Nimeni nu sta la marginea codrului, insa mai toti au senzatia aceasta cum ca ceilalti ar sta la marginea codrului,poate pentru ca egoul lor sufera prea mult din frustrarile si resentimentele adunate peste ani.

Tapiseria din Biserica Neagra este un element vechi, poate face referire la perioada inchizitiei :) sau poate face referire la puterea biserici pe care si-a insusit-o cu de la sine putere, substituindu-se lui Dumnezeu.
Interpretari pot fi multiple, insa numai autorul stia ce a vrut sa transmita.
:)
Ca-n picturile foarte valoaroase ale lui Picasso!
O zi faina iti doresc.
Lasa comentariile la vedere, pentru ca nu exista nimic jignitor in ele.
Imbratisare mare rotunda!
Eu iti las la porita cartea lui Goleman, pentru ca ai mare nevoie de ea.

Blue Freedom spunea...

Dacă fac abstracţie de sensul profund al metaforei din textul tău (caracteristica de prădător a leului vs delicateţea şi puritatea crinului) şi mă rezum strict la imaginile respective, în reveriile mele, floarea de crin a fost mai mereu prezentă. Nu am nicio explicaţie pentru acest lucru, îmi apare spontan, dar recurenţa imaginii o face demnă de a fi luată în seamă. Mă identific deseori cu ea, de aici şi nickname-ul pe care mi l-am ales: Liege Blue Iris.
Cu leul nu m-am identificat niciodată, iar imaginea lui a lipsit cu desăvârşire din toate "vedeniile" mele, deşi îmi plac mult felinele.
Poate găseşti vreun înţeles. Mi-ar plăcea să-l aflu.

O zi frumoasă,

Cristiana spunea...

Buna dimineata, Mikka!!
Ai dreptate in ceea ce spui, te inteleg perfect, caci acel fel de codrii ii umblu si eu de mult... Un anumit fel de lumina ne minuneaza pe cei care avem puterea de a intra acolo...

Ma refeream aici la acei codri pe care multi dintre noi nu vrem sa ni-i cunoastem, nu avem de fapt inca puterea sa ni-i exploram. Si sunt oameni care nu inteleg ca acest fel de explorare nu vine cand vor ei si cum vor ei, ci doar atunci cand omul are ca sarcina de destin sa mearga in alte directii decat cei care impun, care nu-si constientizeaza decat propriile vederi, dorind sa le impuna altora...

M-am intrebat candva de ce Torquemada nu a avut curajul sa se urce el insusi pe un rug, doar si pentru o secunda, sa simta ce inseamna rugul si apoi sa traiasca cu intelegerea durerii umane... Sau a ridicarii dincolo de durere, de unde nu mai poti acuza, ci doar releva, spre invatatura...
...Sau poate ca a intuit ca astfel ar deveni inca si mai nemilos...
Cine poate şti...?!...

...Mi-ar fi placut sa fac un eseu complet despre aceasta tema... as putea scrie o carte!! Am scris aici doar un gând de jurnal, o nota, dorind sa relev o petala doar...

Ca si la tine, gandurile se deschid ...ca o floare de crin şi cand voi avea momentul necesar sa ma scald intr-un astfel de eseu... o voi face!!

Cristiana spunea...

De la comentariul Mihaelei nu am mai apucat sa scriu, caci Gaby si Genny sunt in Bucuresti, la mine, si ne facem programele in functie de treburile fiecarei familii in parte!
Asa ca va scriu pe goana acum.

@Li, perfect adevarat. Multumesc.

@Blue, deja ma gandesc la ceva!! ramane doar sa discutam, cand ne va permite timpul. Se porneste de la mesajul de mai jos, pe care il ofer tuturor cititorilor si comentatorilor mei.

@AR, moderez comentariile in continuare: eu sunt foarte delicata, sensibila, chiar daca sunt severa uneori - tu esti agresiv pentru mine personal - chiar daca pt. altii nu.
Cand voi simti ca nu esti agresiv, voi publica comentariile tale, cu specificatia INCA O DATA, ca nu am sarcina de destin formarea incredintarilor, ci intarirea incredintarilor celor care le au deja. Si o sa spun asta tuturor celor care consider ca o necesita.
Cu delicatete si chiar gingasie, asa cum am mai spus.
Puneti intrebarile o data, grupat, pentru ca nu imi permit comentarii tip messenger, nu pentru ca as vrea sa fac numai monolog. Se vede clar ca am enorm de mult de munca in acest domeniu. Mai mult de 10.000 pagini de introdus in PC, ceea ce nu e putin, plus articolele curente pe blog.

Primesc cu drag comentarii pline de delicatete si gingasie.
FARA RUSINE.
Caci nu am de ce.

Cristiana spunea...

Pentru toti cititorii:
Ideea cea mai profunda, inafara de aceea din finalul postarii, este ca acea coada a leului in forma de floare de crin este plexul (orice plex, de fapt, chiar si al radacinii, MAI ALES cel al radacinii). El poate face din noi acel Homo pantocrator - dar poate sa si deschida animalul din om: si este leu - si nu altceva, caci leul este vazut de om ca fiind singurul animal care se poate stapani - o stapanire de nivelul lui, desigur. Nu degeaba este numit regele animalelor. Caci in partea mai-putin-vazuta (deocamdata) a firii, corpurile lui spirituale sunt cele mai puternice dintre toate animalele - si se simte, oricat ar fi de chinuit intr-o gradina zoologica...
Deci si omul poate stapani animalul din el insusi. Depinde de el CUM ISI FOLOSESTE DESCHIDEREA PLEXURILOR...
Iar istoria lumii ne-a aratat, si ne arata in continuare din plin acest lucru...

Nima spunea...

Chris...
Ma repet :
"Crinii campului ...care nu se ostenesc, nici nu torc" sunt usor de daruit, si de luat aminte la ei.
Si doar prin experiente persona-intime , fiecare isi poate descoperii propia padure sau ...pe a celorlalti.

"Cum Leul isi sterge urmele cu coada, asa si Hristos Mantuitorul meu, Trimis de Tatal Cel Nevazut,si-a sters urmele spirituale, adica natura divina"...
prin Crinul Bunei Vestiri tinut de Arhanghelul Gavriil,prin "Crinul" asociat Prea-Sfintei-Fecioare Maria ...( dintr-un text crestin )

Nima spunea...

Domnule Andrei ...
Sa vedem ...
-"frustratul furios simte nevoia de a se descarca si de a pedepsi "( nevoia de a domina prin situare ascendenta )

Te rog sa ma "ocolesti" . Nu mai primesc lectii de la tine.Esti un copil obraznic !!!
Nu-mi plac vanatorii de " "vrajitoare". Ceea ce nu-ntelegi si nu tolerezi tu , nu inseamna ca sunt vrajitorii...sau ca nu exista .

Cristiana spunea...

Multumesc, Ni...
Ma tot gandeam sa ma obisnuiesc sa preiau si comentariile, adica sa-mi fac obisnuinta, cand este cazul, sa le preiau si sa le introduc in text, cum am vazut ca ai facut si tu..

Am vrut sa folosesc acest text cand au fost discutii aprinse la postarea lui Eldariel despre entitati,ajutatori (cum mi se numesc ei - mie... Nu ingeri, nu fiinte de lumina, nu zei, nu Dumnezeu...)
Dar cuvinte puse de mine acolo erau de prisos...
La fel ca si Iisus, atatia sfinti si-au sters trena dumnezeiasca, pentru a ne ajuta din preajma noastra, din trup de-al nostru sau prin "visele" noastre...

Anonim spunea...

Cristiana, sa-ti vezi de treaba, nu te mai juca pe tot soiul de bloguri, nu mai sta de taclale, ca nu asta asteptam de la tine.

Cristiana spunea...

Anonim...
...Mi-a crapat obrazul de rusine...

Blue Freedom spunea...

Mulţumesc, Cristiana.
Sper să reuşim curând să conversăm direct. Mă interesează să pricep despre ce e vorba şi am convingerea că tu ai un răspuns la asta.
Cu drag,

Li spunea...

Astazi dupa exact 4o de ani de cand a luat nastere putem sa-i uram internetului si celor care ne furnizeaza atatea informatii utile,
LA MULTI ANI!
Pentru mine este o parte a vietii de fiecare zi ,un prieten fidel si de mare nadejde.

Cristiana spunea...

Blue, cu cea mai mare placere!

Li, si pentru mine la fel!