RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (3): UNIVERSUL NU CUNOAŞTE DISTRUGERE!!!

Citatul de la care pornim:

„Ce se intampla cu sistemele solare care implodeaza, fenomen privit prin prisma spiritelor de orice fel care le populeaza. Acestor spirite li se reteaza dreptul la cunoastere, ascensiune si evolutie si se hotaraste distrugerea/dizolvarea/dispersia lor energetica, sau pentru ratiuni superioare sunt salvate?"

Pe scurt: nimeni, nicăieri în nici un univers, nu retează dreptul la cunoaştere, ascensiune - evoluţie, până la urmă. Nimeni nu hotărăşte distrugerea, dizolvarea, dispersia spiritelor, folosind resurse energetice pentru acest lucru. Nu se salvează nimeni pentru raţiuni superioare, dar deocamdată oamenii cred că acest lucru se poate face doar pentru că Dumnezeu doreşte: şi omul nu trebuie decât să creadă în raţiuni care nu ar fi oricum pe înţelesul lui, de aceea nici măcar nu trebuie să le cerceteze… Marii ajutători ai popoarelor explică, la vremea cuvenită, cum stau lucrurile. Ele au mai fost explicate o dată, în vechime. Dar explicaţiile lăsate astfel moştenire, direct, concret, au fost ascunse sau răstălmăcite după interese momentane, şi astfel s-a ajuns la o asemenea situaţie pe care o trăim azi: rupţi de cunoşterea universală, temându-ne de ea, dorindu-ne doar să trăim o bucăţică de viaţă, temându-ne de infinit şi eternitate.
Vremurile acestea, aşa cum am spus, sunt trăite de noi pentru tot felul de înţelegeri, simple sau complexe, aşa cum ajung la noi, să le folosim în toate cele pe care le are fiecare de făcut în cadrul destinului său. Dacă se spune - şi cred acest lucru - că noi avem toată cunoaşterea cel puţin din acest punct al universului, vor fi destule voci care vor spune că dacă le ştim în spiritul nostru nu are nici un rost să ni le mai spună şi altul acum. Acum ar trebui să trăim pur şi simplu, să nu ne batem capul decât cu făcut bani şi distrat cât mai mult (şi oricum o cunoaştere universică nu produce nici bani, nici faimă, nici putere - măcar de convingere - asupra altora)…
Cu tot respectul, amintesc un lucru: în orice vremuri, în orice situaţie, fiecare spirit trebuie să-şi folosească forţele mentale, prin gândire, prin extinderea înţelegerilor abstracte şi concrete deopotrivă, prin extinderea conştiinţei proprii de la interfaţa trup/mediu spre interior şi spre exterior. Fiecare - după puterea lui. Chiar conştientizarea faptului că ar trebui să facem acest lucru - dar este mai comod să nu facem aşa, este o neputinţă în sine. Încercarea ratată, urmată de abandon, este o neputinţă, admonestarea celor care reuşesc este, de asemenea, o neputinţă. Dar nimic nu este pierdut, căci acestea înseamnă doar că urmează întăriri la alte nivele de vibraţie şi apoi încercarea de a face tot ceea ce trebuie: căci atunci - şi nu înainte - va fi timpul puterii consolidate. Până atunci, puterea de acest fel este consolidată la nivele mai mari de vibraţie, iar aceasta nu este de loc o ruşine.
Revenind la subiectul dezbaterilor noastre: ieşirea din întrupare a stelelor, planetelor - cu întreg biosistemul lor - nu înseamnă că o astfel de situaţie ar avea la bază o damnare a spiritelor pentru nişte păcate închipuite. Sunt cazuri în care spiritele pleacă de pe planetă cu mult înainte ca stelele să înceapă să se dilate sau să implodeze (în funcţie de volumul materialului lor fuzibil); cazuri în care creatorii conştienţi sunt puşi într-o astfel de situaţie pentru a găsi modalităţi de salvare pentru ei şi pentru speciile planetare în mijlocul cărora trăiesc.
Cazurile de suportare a unor extincţii de specii prin dezastre se pot desfăşura nu neapărat prin astfel de situaţii şi, dacă intrăm pe acest teren al explicaţiilor, poate fi greu de suportat, pentru cei care îl judecă pe Dumnezeu pentru neintervenţii, să spun pe scurt despre faptul că astfel de situaţii, dure (este drept) sunt însoţite de toată compasiunea de care sunt ajutătorii în stare (şi compasiunea lor este uriaşă, dincolo de înţelegerile noastre de aici); sunt suportate pentru conştientizarea treptată a propriilor lor fiinţe (la ieşirea din evoluţiile de tip animalic), conştientizarea propriilor lor corpuri (la intrarea în fazele de evoluţie de creatori conştienţi), propriilor lor dureri, pentru părăsirea treptată a manifestărilor de ucidere inconştientă, pentru supravieţuire. Sunt însă foarte, foarte multe de spus aici, vom relua discuţia atunci când vom vorbi despre extincţia saurienilor, pe Pământ.
Dar spiritele merg mai departe în evoluţiile lor; se odihnesc perioade îndelungate în acel Univers Astral despre care spuneam în repetate rânduri că este foarte uşor de trăit, în pauzele de întrupare în Universul Fizic. Prin întrupările - şi nu trăirile directe, nemijlocite de corpuri - ele sunt oricum salvate prin însăşi organizarea evoluţiilor, după felul general, simplu, pe care îl expun. Spiritele se înalţă deasupra corpurilor lor, întărindu-se prin experienţele pe care le traversează, până când ajung să preţuiască viaţa la toate nivelele ei, în toate profunzimile ei. La fel şi creaţia de orice fel, toate manifestările lor de orice fel şi ale fraţilor lor de pretutindeni.
Vom mai discuta despre aceste lucruri.
Să vedem mai departe detalii ale evoluţiilor, pentru înţelegerea procesului de intrare şi ieşire din întrupările comune, evoluând exclusiv prin coordonare din partea Creatorilor universurilor.
În primul rând să pornim de la o altă faţă a realităţii noastre: întrupările numite "planetă", "stea", "galaxie".

1. ÎNTRUPĂRI COMUNE ALE POPOARELOR SPIRITUALE

Din când în când discut despre această întrupare numită galaxie - dar nu este vorba despre forma de galaxie pe care o cunoaştem acum, noi, oamenii, de pe Pământ, din cerul pe care îl privim cu stelele lui, noaptea. Stele care formează şi ele sisteme stelare şi galaxii. Să ne obişnuim cu astfel de precizări privind cele două forme de întrupare: organizări de tip galactic şi întrupare comună "galaxie", unde primele sunt de fapt evoluţii spirituale pregătitoare pentru evoluţiile comune din cel de-al doilea caz.
Organizările galactice sunt specifice primelor două părţi ale universului (pe care le-am numit zone ale universului). Ele au la bază formarea în prealabil a unei structuri pe care o putem numi matrice galactică, constituită din materii pe care le vom regăsi răspândite în cascadă, în galaxie, formând corpurile feluritelor stele, planete şi ale vieţuitoarelor care vor constitui biosistemele planetare.
În nodurile acestei matrici (perceptibilă din corp astral - în vis, pentru majoritatea oamenilor, ca o reţea aurie, ca un caroiaj auriu al cerului, vizibil din atmosfera Pământului) se vor întrupa, tot aşa cum se întrupează un spirit, unul sau mai multe popoare spirituale la un loc: un popor spiritual pentru a forma o planetă, mai multe popoare spirituale pentru stea. Să rămânem deocamdată în acest domeniu, al zonei în care ne aflăm.
Se întrupează, pe scurt, mai întâi stelele arhetipale - adică primele stele de la miezul galactic. Acest miez nu este un punct de întrupare, ci un punct structural multidimensional, creat într-un punct de tangenţă dintre cele două dimensiuni, prin compactizarea unei regiuni din dimensiunea superioară (a II-a de la noi) şi susţinut de celelalte dimensiuni paralele structurale ale universului, despre care ştim acum câte ceva.
Stelele arhetipale, prin acumulări şi vehiculări de materii şi energii din mediul universic, încep să creeze matricea galactică, acea reţea despre care vorbeam mai înainte, exact aşa cum încep să-I crească unui embrion mânuţele şi picioruşele. Totul se realizează în funcţie de necesităţile de evoluţie ale popoarelor care se vor întrupa. Astfel de stele sunt arhetipale doar pentru galaxia în formare, sunt modele arhetipale de formare a matricei galactice locale, de susţinere a formei în care se va constitui galaxia. Nu este chiar o formă de evoluţie specială, distinctă, ca treaptă de evoluţie stelară. În nodurile acestei reţele galactice se vor forma stelele de o primă generaţie, apoi şi altele, de generaţii următoare, formând sisteme stelare în cadrul fiecărei generaţii în parte.
Fiecare stea devine centru guvernant pentru materiile şi energiile care vin mereu, atrase de miezul galactic, vehiculate prin puterea de susţinere a miezului: pompate prin reţea în ritmul suflului radiant-spiritual al stelelor arhetipale. Fiecare stea prelungeşte matricea galactică din punctul său, cu reţele specifice locului din matrice în care se află:
- specifice locului în care se află în "nodul" matriceal galactic;
- specifice tuturor planetelor care vor reprezenta întruparea popoarelor spirituale cu destin exact în acelaşi loc, vecin cu altele aflate în diferite raporturi de complexitate, cerută de propria treaptă de evoluţie.
Fiecare planetă va avea matricea sa, eterică la suprafaţă, cu interiorul în straturi de material fluidic specific sistemului planetar al stelei - nu acelaşi pentru toate stelele şi planetele - din galaxie sau din zonă, sau din univers. Sistemele matriceale cuprind seturi de elemente matriceale - adică ceea ce numim: nucleul, straturile, reţelele interioare şi exterioare, structurile de stabilizare vibraţională pentru toate grupurile spirituale care vor veni pe parcursul întrupării planetei, în acel punct în care se vor desfăşura evoluţiile lor simultane.
Formaţiunile numite astfel atrag şi întreţin circulaţii energo-materiale complexe, care formează şi structuri fluidice şi, în final, cele materiale, cu stări de agregare cunoscute de noi - în alte părţi: cu elemente de alte multe feluri de astfel de stări de agregare.
Stelele şi planetele, apoi vieţuitoarele care formează biosistemul lor îşi trăiesc destine mai lungi sau mai scurte. Voi descrie pe larg toate procese biologice şi mental-emoţionale prin care se formează viaţa tuturor în asemenea conjuncturi spirituale.

2. IEŞIREA POPULAŢIILOR SPIRITUALE DIN ÎNTRUPĂRILE LOR

Ieşirea din întrupări nu înseamnă neapărat numai modificările cunoscute azi, despre care cândva George Gamow spunea atât de plastic: "Când o stea moare…" Retragerea din întrupare înseamnă eliberarea completă a locului, a punctului universic. Ştim numai despre locurile în care a rămas ceva pe locul unde a "trăit" o stea. Materialul fizic şi fluidic se expulzează, urmând a fi folosit pentru întreţinerea vieţii altora care se vor naşte. Este important să ştim că stele se nasc când se creează condiţii, conjuncturi spirituale pentru naşterea lor. La fel şi stelele. Multe stele mor înainte ca alte planete, ale unor alte stele, să se nască, alte stele rămân mult timp fără planete pentru ca la un moment târziu să înceapă formarea acelui mugur subtil, eteric, care prevesteşte naşterea "copilului" galactic care va veni. Dar pentru ca el să vină, alţi părinţi galactici trebuie să treacă din această lume!! Într-un vârtej, uluitor pentru un pământean, stele se nasc, planete înfloresc vieţi splendide, colorate, în toate formele universului!..
Implodarea, în acest sens, este numai o formă de maturitate a stelelor: sunt şi explozii, nu numai implozii, dar da! - orice ieşire din întrupare este o retragere a popoarelor spirituale, într-o formă sau alta. Sunt şi etape complexe de combinare a dilatării cu explozie, urmată de rămânerea unui miez stelar: adică concentrarea întregului complex spiritual într-un corp dens, extrem de dens, care conferă alte particularităţi de trăire specială spiritelor întrupate astfel. Este o specială concentrare a spiritelor care îşi urmează calea, care creează condiţii de întrupare şi de vehiculare a energiilor de ajutor pentru alte creaţii corporale existente deja. Radiaţiile pulsarilor, de exemplu, trimise prin puterea spiritelor la distanţe până acum greu de imaginat de către oameni, transmit nu numai simpla informaţie că ele există, ci şi fluxuri uriaşe de energie radiantă care schimbă modul de trăire a multor, foarte multor galaxii, cu toate aspectele vieţii desfăşurată astfel.
Aşadar, nu este cazul de: distrugere, dizolvare, dispariţie brutală. Şi nici de salvare, decât cu alte conotaţii. Numai vieţuitoarele aflate pe primele trepte de evoluţie, dar şi călătorii universici aflaţi în călătorie regresivă, distrug semenii lor. Voluntar sau involuntar - este vorba despre seturi de inconştienţe spirituale, pe diferite nivele. Vieţuitoarele de tip vegetal-animal învaţă astfel metode de supravieţuire cu orice preţ pe care, treptat, pe măsura creşterii puterilor lor spirituale, învaţă să le remodeleze, folosind altfel de căi decât cele prin omor, prin agresiune de orice fel. Creatorii învaţă complementaritatea prin salvare: a lor înşişi şi a creaţiei lor. Dar remodelează şi ei, permanent, manifestările lor agresive, ancorate puternic, dar şi subtil, în esenţa lor spirituală.
Noi, oamenii, învăţăm să preţuim fiecare capăt de aţă, fiecare formă de viaţă… Ne cunoaştem ne-preţuirile şi astfel învăţăm treptat ce înseamnă şi preţuirile. Învăţăm astfel ce înseamnă deopotrivă şi distrugerea, şi creaţia.

3. CE FAC SPIRITELE GALACTICE

Între două întrupări ale popoarelor spirituale, pe treapta lor de evoluţie, care sunt lungi (unele mai lungi decât altele), spiritele sunt îndrumate către călătorii lungi prin întregul univers, coordonate de către ajutătorii evoluţiilor lor - dar în mod individual, nicidecum sub acea formă de întrupare comună pe care au trăit-o anterior (planetă, stea sau galaxiile îndepărtate). Sunt spirite care fac parte din popoare aflate pe următoarele trepte de evoluţie:
- pregalactică: adică din întrupări de tip „stea" şi „planetă" din zona I şi zona a II-a, unde nu sunt întrupări de tip „galaxie". Astfel de întrupări de tip „galaxie" necesită spaţii foarte largi pentru câmpuri galactice nefragmentate, pentru alte condiţii deosebite pe care uriaşul galactic de acest fel le necesită pentru a nu deranja alte evoluţii;
- galactică: uriaşele întrupări prpriu zise, în care multitudini de popoare spirituale se întrupează în acelaşi trup - galactic - cu aceleaşi simţiri: de la stele şi planetele lor - până la ultimul fir de iarbă, cea mai minusculă vietate planetară, de pe cea din urmă planetă a galaxiei. Viaţa în astfel de întrupare este o viaţă de o simţire deosebit de profundă, în astfel de aglomeraţii spirituale, în care trăirea trupească şi mentală a tuturor se derulează doar într-o aparentă entropie: aglomeraţie - însă nu dezordine.
- postgalactică: întrupările comune de tip „galaxie" se finalizează cu o explozie galactică: explozie controlată de fiecare spirit în parte, care învaţă în cele mai mici amănunte cum să-şi ordoneze şi execute toate lucrările. Evoluţiile postgalactice se sprijină mult pe acele evoluţii individuale dintre întrupările stele, planete şi galaxii: sunt trăiri individuale, în forme superioare însă, tocmai pentru că spiritele au învăţat foarte multe lucruri noi, le-au consolidat şi pe cele vechi, dar şi pe cele specifice ultimelor lor - atât de complexe - întrupări.
Ieşirea din evoluţiile galactice aduc universului valuri de ajutători puternici, gata să se orienteze perfect pe drumurile aparent încâlcite ale lumii uluitoare în care trăiesc…
…Pentru eternitate! Cu sensibilitate, frumuseţe, dreptate, adevăr, compasiune, altruism, sacrificiu!!
CU IUBIRE !!